1,470 matches
-
, publicație politică și literară apărută la București, lunar, din ianuarie până în octombrie 1879, sub redacția lui Gr. H. Grandea. Definindu-și laconic profilul („romanțe, călătorii, noutăți, glume și ceea ce avea Baba Dochia în ladă, literatura poporului”), B., având subtitlul „Ziar pentru toți”, reflecta preferințele și orientarea literară ale redactorului. De altfel, gazeta este scrisă, în bună măsură, de Grandea. El își publică aici romanul
BUCEGIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285888_a_287217]
-
teza de doctorat în filologie cu tema Sentimentul naturii în poezia lui Eminescu. Debutează în culegerea colectivă Dintre sute de catarge (1977). În 1988, publică placheta Rouă de cuvinte. Cultivă o lirică de confesiune erotică, în tonalitatea și cu atributele romanței: cadru, atmosferă, vocabular, simbolistică. Poeziile-romanțe ale autoarei mărturisesc unele tangențe cu romanțele lui I. Minulescu, bizuindu-se pe o formulă lirică simplă și melodioasă, pe o bună tehnică de versificație. SCRIERI: Dintre sute de catarge (în colaborare), Chișinău, 1977; Rouă
BARLADEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285646_a_286975]
-
Eminescu. Debutează în culegerea colectivă Dintre sute de catarge (1977). În 1988, publică placheta Rouă de cuvinte. Cultivă o lirică de confesiune erotică, în tonalitatea și cu atributele romanței: cadru, atmosferă, vocabular, simbolistică. Poeziile-romanțe ale autoarei mărturisesc unele tangențe cu romanțele lui I. Minulescu, bizuindu-se pe o formulă lirică simplă și melodioasă, pe o bună tehnică de versificație. SCRIERI: Dintre sute de catarge (în colaborare), Chișinău, 1977; Rouă de cuvinte, pref. Leonida Lari, Chișinău, 1988; Sentimentul naturii în poezia lui
BARLADEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285646_a_286975]
-
de sensuri și de intertexte. A. ostentează meșteșugul poetic prin acrobații de versificare; poemele abundă în invenții verbale, expresii argotice, chiar golănești, jonglând totodată cu miturile și eroii sublimi ai literaturii. Grimasa ironică e îmblânzită de melancolie. Versurile de album, romanța, cronica rimată, grandilocvența ori accentele pastorale sunt mimate ingenios. Poza bufă de François Villon - epicureu, livresc și boem, actualizat prin minulescianism și modernism, reușește să comunice plăcerea de a nu mai putea trăi decât făcând literatură, iar versurile celebrează indisociabil
AZAP. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285512_a_286841]
-
care cunoaște două faze intermediare: Flamura cernită (1945) și, mai târziu, Paloșul cel cumplit (1959). Altă nuvelă, Înscăunarea lui Ștefan (1957), apare în „Iașul literar”. Au rămas în manuscris Istoria orașului Iași, din care redactase câteva sute de pagini, nuvela Romanța Moldovei și piesa de teatru Bonete albe. Proza lui B., cu subiecte pseudoistorice, inspirate de studierea documentelor vechi, își îngăduie o tratare destul de dezinhibată a sursei originare. Informația de arhivă se regăsește îndeosebi în selecția detaliilor de ceremonial și de
BAILEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285550_a_286879]
-
român”, cu traduceri din literatura germană și franceză. Scrierile literare, publicate mai întâi în reviste și ziare, le va strânge în volumele Note și impresiuni (1896) și Extaz (1908), de ambițioasă paletă (eglogă, doină „în formă poporană”, sonet, nocturnă, pastorală, romanță, aubadă, barcarolă, sonată, baladă, elegie). Deși atentă la melodicitatea frazării, B. nu se prea întâlnește, în stihurile ei, cu lirismul. E sinceră, dar fadă, sensibilă, cadențându-și însă extazele în debitări sălcii. Abia în „peisagii”, unde figurația mitologică e conturată
BAIULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285554_a_286883]
-
este de neîmpărtășit, traumă care a otrăvit și sfâșiat pentru totdeauna sufletul, îmbolnăvindu-l de nostalgia unui pierdut suflu divin; filtrul magic este vinul morții turnat în cupa de crin a purității, metafore uzitate și de Ion Minulescu, într-o romanță cu fior tragic. Alte rezonanțe baudelaireene se fac simțite în gustul estet pentru mătăsuri, parfume și licori, pentru aerul din muzee, spațiu al „semnelor tainice” ale timpului, pentru șerpi și perle, acestea din urmă, metaforă a cuvintelor poeziei, smulse în
CALUGARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286047_a_287376]
-
, revistă apărută la Buzău, săptămânal, între 26 noiembrie 1931 și 1 mai 1933, apoi bilunar, între 15 octombrie 1933 și 15 februarie 1934, sub conducerea unui comitet. Semnează versuri Ion Minulescu (Romanța celor ce se vând, 4/1931), Mircea Streinul, Iulian Vesper, N. Țațomir, Eugeniu Ștefănescu-Est, cu proză sunt prezenți Sărmanul Klopștok, Horia Furtună (fragmente din romanul Iubita din Paris, 4/1931), Al. Lascarov-Moldovanu, în paginile revistei fiind publicate și câteva medalioane
CARNET LITERAR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286118_a_287447]
-
și mitice - mirii Maramureșului, Moldova liturgică, Argeșul Meșterului Manole, cortul divin al Carpaților. Un poem ca Imnul lui Ioan de lemn - „groparul / și premergătorul cel mai vestit dintre / Profeții locului” - purcede din tradiția portretistică a lui Goga, dar tonul de romanță desuetă este înălțat în albastrul cel mai pur și amplificat polifonic într-o cutremurătoare elegie care se transformă pe nesimțite în grea lamentație și celebrare metafizică: „Spânzurătoare de lemn, cumpănă cruce / Pe cerul fântânilor atârna el c-un braț / Unul
ALEXANDRU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285244_a_286573]
-
feminină, și e absolut încântată de felul cum arată. Jemima Jones mănâncă acum ce vrea, când vrea, cât de des vrea, atâta timp cât e cât de cât sănătos. Și Jemima Jones nu mai este singură. Jemima Jones nu mai visează la romanța perfectă alături de bărbatul pe care nu-l poate avea. Nu mai crede că dragostea adevărată există numai dincolo de ea. Asta pentru că Jemima Jones n-a îndrăznit niciodată să creadă în dragoste. Jemima Jones n-a îndrăznit niciodată să creadă în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
și i se vedea coada jachetei pe sub scaun bălăbănindu-se. Apărură atunci două grații tinere. Domnișoarele Riri și Coca, în rose și bleu. "Porumbițele noastre!" "Războiul de la 77". "Lasă, Michel, s-a terminat cu eroismul!" Riri începu la piano o romanță, cu mâna stângă trecând peste mâna dreaptă. Ce oi fi gândit eu atunci? Nu mai țiu minte. La un moment dat, știu că socoteam, măsurând din ochi pulpele rotunde ale lui Michel, dacă ar putea pune un picior peste celălalt
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
celalt pentru că vorbește. Am fost într-o seară într-o tavernă lângă Saint-Julien la Pauvre. Era distractiv. Sub pământ, într-o veche închisoare a Revoluției, se cântau cântece vechi franceze, tandre sau cu o savoare galică. Cornemusa acompania. A cântat romanțe sentimentale și o mică babă vopsită exagerat, sforțîndu-se să pară tânără. M-a străfulgerat o idee: așa va fi Irina la bătrînețe! Într-adevăr, cu toată carnea boțită, avea mult din aspectul Irinei. Silueta, culoarea feții și a părului, ochii
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
și, în același timp, simțeam palpitând în noi tot ce a fost, tot ce va fi. Dar uneori luam și pe Hacik, și atunci lăsam patefonul acasă. În inimă i se chinuiau toate dorurile, și de pe arcușul lui acceptam toate romanțele. Așa, la lumina lunii, misterios, părea o apariție fantomatică. În clipele acele orice aș fi crezut posibil. Într-o seară am plecat cu barca fără să avem lună. Alte impresii, alte tristeți, întunericul în straturi groase învăluia pământ și apă
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
G. Sion... "Curagiu, iubite Scrob" - "iubite Scrob" e admirabil! - "Cînd vei vedea că câteodată îți slăbesc puterile, nu te descuragia, ci aleargă, ia pana, scrie, scrie și iar scrie"... Acu să vedem ce scrie. 1 Ofițer, poet minor, autor de romanțe (1856-1913). În 1882 îi apare volumul Poezii complete, cu o prefață de G. Sion și o scrisoare de la V. Alecsandri. Adela se așeză pe scaun și începu să răsfoiască: - Ascultă, mămucă: Dă-mi pace, La Coralia mea, De ce m-ai
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
mulți și mă întrebam de unde apăruseră atâtea persoane, fiindcă eu nu prea-i văzusem pe stradă sau prin parc. Pe un afiș în mărime naturală, doi adolescenți cam de aceeași vârstă cu noi păreau să-mi facă din ochi. "Mica romanță"așa se numea filmul pe care urma să-l vedem și ceva mă făcea să cred că nu întâmplător Erjika mă scosese în oraș. A durat cam o jumătate de oră să ajung să cumpăr biletele alea. Ea ieșise din
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
a aflat masul în America, Țara Tuturor. A revenit o singură dată în România, în 2001, când l-am făcut Honoris Causa al SNSPA. Proust a fost la el acasă. Nick și-a regăsit tot: limba uitată, pașii de horă, romanța interbelică, Cișmigiul. Și a rămas extaziat în fața Târgului de carte. Da. Țara lui de naștere a ieșit din spălarea pe creieri! Cartea de identitate (permisul universitar). Codul numeric personal de la Asigurări Sociale. Suntem o societate de loisir. O prelegere urmată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
centură, cartierele născute din legendă, cu birturi, cârciumi, restaurante ieftine de periferie, reînviate acum ca și după primul război, de tarafuri tocmite în grabă, cu repertorii lăbărțate, cu țigani chipeși, prelungind la ureche dulci melodii de cântece deocheate, apoi duioase romanțe de dor, căci se respira încă - naiv - aerul din veacul trecut, pe care nici tancurile celui de-al doilea război nu-l putuseră distruge. Nu venise încă seismul puterii, mai erau câteva ore până atunci, cei mai mulți nu-și dădeau seama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
șase ani în urmă, în 1941, intram în cel de al doilea război mondial. Keti dispăruse tot atunci, cu câteva zile înainte, eram în plin bacalaureat. Începuseră să bubuie tunurile. Acum doamna Pavel fredonează - se aude prin geamul deschis - o romanță, în timp ce-și scutură mileul mare de pe masa din sufragerie. Rex, moleșit de căldura zilei de vară, stă tolănit la umbră, pe cimentul curții. Domnul Pavel este în oraș; îngrijorările lui politice au devenit exclusiv „economice” de când cu inflația
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
F. Îmi aranjase consăteanul Carâmb, un fel de activist la Comitetul Județean de Cultură. Tot Carâmb, ajuns director în Minister, mă va aduce, peste ani, la Cinematografie, găsindu-mi postul ăsta de arhivist, unde m-am retras să-mi îngân romanțele. Nu am mai apucat să mă confesez. Între timp a revenit și celălalt cu Volga. Au vorbit ceva între ei și mi-au dat legitimațiile. Mi-au spus că puteau să mă salte, dar ieșeau din tură și n-aveau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
pentru că amintirile mă apasă. Nu le simt povara. Nu-mi scriu memoriile, ordonând aceste șiruri. Observ cum doar se naște textul scris de demult din astfel de coborâri pe Bulevard fără vreo țintă. Nu vorbesc locurile, cum se spune prin romanțe. Nu dor amintirile. Nu geme viața netrăită. E voluptatea doar de a trece din ficțiune în ficțiune uitând, într-un târziu, unde te mai afli. E jocul imaginilor din oglinzi, înecându-se una în alta, răsfrângându-se una din alta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
cinematografic) recitind câteva versuri de-ale sale, apoi imaginea elevului care am fost copiind, într-o seară la lumina lămpii din odaia mea de la țară, poeme din volumul de versuri ale lui G.C. (Lauda lucrurilor) retipărit în 1964-1965, apoi magazinul „Romanța“, de unde am cumpărat trei discuri Electrecord cu vocea lui Călinescu, apoi dintr-odată, acel bătrân beat din stația tramvaiului de la Gara de Nord, un bărbat înalt, cu barbă albă, recitând niște versuri despre o frumoasă doamnă plecată cu un vapor albastru spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
lui Iordache, ea-și schimbă dintr-o dată atitudinea la apariția unui intrus: „Un mușteriu...”. Fără a mai insista pe această latură contradictorie a personajului, Caragiale sugerează astfel superficialitatea Miței, clișeul livresc din comportarea ei. Ștefan Cazimir indică „sursele Miței” în romanța lui C. A. Rosetti A cui e vina („m-ai uitat pe mine, le-ai uitat pe toate”) și în alte poezii ale secolului al XIX-lea, de la Păstorul întristat de Cîrlova până la Rodica lui Alecsandri: „Dă să beau, voi
PERSONAJUL COMIC ÎN TEATRUL LUI I. L. CARAGIALE by Aurora Ștefan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/380_a_592]
-
beneficiază amândoi În perioada septembrie 1973 - martie 1974, și le petrec Împreună. Dacă vi s-a Întâmplat ca În vremea respectivă să vedeți În vreun restaurant doi soldați stând la masă cu câte un pahar de vodcă În față, cântând romanțe bănățene și privindu-se cu jale drept În ochi, v-aș ruga să nu vă grăbiți să credeți că cei doi erau chiar sus-numiții Zare Popescu și Radu A. Grințu. Ei Își petreceau În cu totul alt fel permisiile, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
la Paris.“ (Maurice Baumont, Marea conjurație Împotriva lui Hitler, Ed. Științifică și enciclopedică, Buc., 1977, p. 207) Vreau să spun că interpretarea semnelor primite din trecutul istoric (obiecte, descoperiri arheologice, documente, cronici, cărți roman... - cum să zic?, romanțat sună a romanță, romanizat a ginte latină, romantic datează Într-un singur secol ceea ce, de fapt, se Întâmplă de milenii -, opere de artă) se face tot timpul după logică. E nedrept pentru că oamenii au imaginație, au vise, au stări euforice, uneori datorate alcoolului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]
-
și alte mărunțișuri! "Hm! mi-am spus. Nu e lucru curat la mijloc... Trebuie să descopăr neapărat ce-i cu asta". Și când își scotea batista, nu știu cum se face că-i pică o scrisoare roză... ― De amor? ― Exact!... ― Ca-n romanța pe care-o cântă Violetta Ionescu la "Tănase"! ― Nu era de la mine. Mă reped, o ridic și-ntreb (tremuram și mă făcusem tot o apă, deși eram rece ca gheața ― acu' mă mir și eu cum de-am mai putut
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]