2,161 matches
-
de factură fenomenologică. Ele sunt complet dezinteresate de influențele filosofice și de tot ce Înseamnă fenomenul În afara factualității. Sanda Cordoș: Tu te gândești Într-un prim pas să faci această prezentare, o aclimatizare a unui tip de cercetare În spațiul romanesc. Dar ai cumva În vedere, acum, În paralel, sau mai târziu, să constitui un grup și să lucrezi pe anumite probleme ale actualității? Și dacă da, care ar fi acestea? Doru Pop: Cartea Ruxandrei Cesereanu despre imaginarul violenței reprezintă un
Concepte și metode în cercetarea imaginarului. Dezbaterile Phantasma by Corin Braga () [Corola-publishinghouse/Science/1910_a_3235]
-
să se multiplice în funcție de spațiul pe care îl ocupă). Ca și în Făptura, unde firele de praf reprezentau universuri paralele care se interferează, și aici apare un laitmotiv, ploaia, care revine obsesiv pe întreg parcursul romanului. Amănuntele biografice ale personajelor romanești sau descrierea tehnică a personajelor din piesa pe care aceștia o repetă la nesfârșit se află într-o fluctuație permanentă; deși autorul utilizează tehnica amănuntului minuțios notat, ele sunt într-o permanentă schimbare, devin instabile, aproape imposibil de captat din cauza
DRUMARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286882_a_288211]
-
stihuri de doină și baladă haiducească, însuflețind personaje. În contrast cu tensiunea dramatică sau cu umoarea sumbră a eroilor, vorba de spirit, ironia, nota umoristică echilibrează atmosfera. Peisajul, în ipostazele lui sublime, contrapunctează șuvoiul tragic al istoriei. Ceea ce constituie însă liantul construcției romanești este un realism fundamental, capabil să suprindă totalitatea omenescului, dincolo de condiția umilă sau nobilă. Cartea munților, cu aspectul unui inofensiv și lipsit de pedanterie manual de drumeție, îmbină proza poetică și paginile de eseu. Cartea fructifică nenumăratele peregrinări ale autoarei
DUMBRAVA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286899_a_288228]
-
Sorel este menționat în text), care sacrifică iubirea pentru a parveni, sunt potențate prin contrapunerea confesiunilor personajului feminin. Epistolarul protagonistei, diferit net ca atitudine și stil de relatările eroului, dezvăluie o fermecătoare personalitate feminină. Spre final, narațiunea deviază către un romanesc ieftin și precipitat, cu exagerări ale ficțiunii ancorate în senzațional. Două părți inegale are și Elevul Dima dintr-a șaptea (I-II, 1945; ediție definitivă în 1968). În prima parte, personajul-narator notează reacții și trăiri firești, provocate de un nou
DRUMES. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286883_a_288212]
-
în ea spiritul tradiției. Cultul povestirii și al povestitorului vorbesc despre un prozator moldovean. Narațiunea urmează un curs domol al întâmplărilor, sub semnul oralității tradiționale, și numai din când în când al racursiului, al „ochiului” cinematografic, vădind amprente ale poeticii romanești a secolului al XX-lea. Tipologic, prozatorul aparține categoriei creatorilor rurali în literatură, a acelora care cred că „veșnicia s-a născut la sat”, cum spunea Lucian Blaga. Or, universul rural există sub semnul naturalului, al organicului. Organicismul se comunică
DRUŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286886_a_288215]
-
București, 1997. Repere bibliografice: Miron Dragu, Figurine de ceară, GL, 1956, 48; Valeriu Cristea, Reportajul retrospectiv, RL, 1974, 9; Mihai Ungheanu, Un memorial istoric, „Viața militară”, 1983, 7; Hristu Cândroveanu, Fantomele trecutului, LCF, 1983, 37; Ilieș Câmpeanu, Unirea în perspectivă romanescă, CNT, 1983, 39; Ileana Ulmu, Tema Transilvaniei, ST, 1988, 10; Ioan Neacșu, „Moartea baroanei”, ATN, 1989, 3; Ilie Radu-Nandra, Fascinația istoriei, TR, 1989, 15; Dorin Măran, O cronică de familie, RL, 1989, 20; Vasile Chifor, Lecția istoriei, T, 1989, 6
FAY. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286973_a_288302]
-
an în librării cu cel puțin o carte, M. este autorul unei proze de o mare consistență tematică și expresivă. Continuitatea organică a formelor epice pe care le-a cultivat (schița, povestirea, nuvela, romanul), de la Rochia cu anemone până la memorialistica romanescă din Cuibul de barză (2003), denotă existența unei viziuni edificate progresiv și armonios, la un nivel valoric insuficient observat de critică, cel puțin pentru primele cărți. Deși nu i s-a ignorat originalitatea, în timp consemnările critice lasă impresia unor
MATEESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288062_a_289391]
-
dispunea privitoare la viața spirituală în deșert de care nu pot fi separate poveștile despre lupta cu diavolul și despre miracole; un caz extrem - însă, într-adevăr, fără mare frecvență în operă - este istoria unei femei transformate în iapă, motiv romanesc tradițional (c. 17). Istoria s-a bucurat de trei versiuni latine, bazate pe surse diferite; prima a fost efectuată de diaconul roman Pascasius care a tradus în secolul al V-lea un text al versiunii grecești G. Toate trei au
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Eseurile și cronicile literare și le-a publicat, începând cu 1987, în „Viața românească”, „Contemporanul”, „Luceafărul”, „Ramuri”, „Calende” ș.a. Titlul volumului Figuri ale romanului (1997) este sugestiv, pentru că, așa cum afirmă într-un preambul, G. nu este adeptul existenței unei modalități romanești exclusive, ci înregistrează în egală măsură variatele structuri compoziționale, de la cele tradiționale la cele „cu totul libere ale prozei mai noi, pe un front instabil cu dese și surprinzătoare schimbări de poziții”. Disponibilitatea de a adapta demersul analitic la specificul
GHILIMESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287264_a_288593]
-
din accente falsificate și direcții înșelătoare, din evenimente și personaje abandonate sau reluate cu o răbdare aproape didactică), perioada deceniilor al doilea și al treilea ale secolului al XX-lea. Accentul însă nu cade pe această reconstituire, ci pe lumea romanescă pe care o susține. Caracterul de pretext, de ramă pentru ficțiune, al amintirilor este adesea mărturisit în paginile lor. În critică, G. se situează în descendența lui E. Lovinescu și Șerban Cioculescu, în general a criticii interbelice, al cărei continuator
GEORGE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287217_a_288546]
-
D. R. Popescu sau a lui Mihai Sin funcționează cât se poate de stimulativ. Romanul Omul de nisip a fost raportat și la Bunavestire de Nicolae Breban. Început în 1987 și publicat în 1999, Wiener Walzer cuprinde mai multe nuclee romanești, corelate de pitorescul cruzimilor și energia răului ce populează fantasmele personajului axial. Părăsind maniera epicului baroc și psihologiile bizare în favoarea prizei directe la epicul cotidian, G. va înlocui, poate, cândva primatul teatrologului prin talentul prozatorului. Ca teatrolog, nu atât istoria
GHIŢULESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287275_a_288604]
-
Doamnei, a cărei imagine devine extrem de pregnantă prin modul în care este receptată de cei din jur. Este evident că scriitorul, ieșit de sub influența lui Mihail Sadoveanu și a lui Liviu Rebreanu, perceptibilă în primele romane, adoptă tehnica de construcție romanescă a lui Camil Petrescu. Ca și în Patul lui Procust, Doamna din Întoarcerea bărbaților focalizezază atenția tuturor personajelor masculine, rezultatul fiind un portret mozaicat. Romanul surprinde atmosfera de o irepresibilă debusolare, caracteristică perioadei postbelice, când noua ordine nu e altceva
GHILIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287263_a_288592]
-
parte, de o propensiune spre cultivarea unui „exotism” social (peripeții prin mediile plastico-expoziționale, amoruri pasagere, salahorie ocazională în piața de legume, chefuri ostentativ boeme, situații laborios pitorești, stranii și „semnificative”). Autenticitatea artistică cedează astfel teren în fața unor accente de kitsch romanesc. Preocuparea pentru complexitatea tehnicii narative e vădită din plin în Mesagerul (1983), roman „cinematografic”, ținând de „școala privirii”. Lecția Noului Roman francez e aplicată sârguincios, cu aerul de pastișă involuntară chiar, nu însă fără talent. Se pot presupune și influențe
GIUGARIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287283_a_288612]
-
și modern în proză, CRC, 1975, 14; Valeriu Cristea, Romanul unui destin, RL, 1975, 16; Ion Vlad, Proza lucidă, TR, 1975, 16; Val Condurache, Banalitate și profunzime. Mihai Giugariu, „Magdalena”, CL, 1975, 5; Raicu, Critica, 160-193; Nicolae Manolescu, Realism și romanesc, RL, 1978, 21; Ion Olteanu, „O vacanță atât de lungă...”, ST, 1978, 10; Iorgulescu, Firescul, 213-216; Elena Tacciu, Dialectica scrisului, RL, 1980, 30; Moraru, Semnele, 234-238; Mircea Iorgulescu, Ieșirea din cadru, RL, 1984, 10; Dana Dumitriu, Între reportaj și jurnal
GIUGARIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287283_a_288612]
-
În primul roman al lui G. figura personajului central, Tovionescu, un fel de „Păcală tragic” (Constantin Zărnescu), devine emblematică pentru categoria arivistului din perioada comunistă, prozatorul alcătuind o panoramă satirică, grotescă a unei societăți deformatoare. Patul de zăpadă (1995), construcție romanescă alegorică, urmărește o comunitate umană ce se divide, la un moment dat, în cei care suie spre înălțimi („cei de sus”) și cei rămași în vatra veche a localității („cei de jos”), „roboții roșii” multilateral dezvoltați. Ansamblul are un pronunțat
GOANŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287302_a_288631]
-
Goga despre el și despre alții, RP, 1931, 3995; Șerban Cioculescu, „Cartea facerii”, ADV, 1931, 14570; Const. D. Ionescu, „Cartea facerii”, G, 1931, 9; Călinescu, Ist. lit. (1941), 833, Ist. lit. (1982), 917; Antonescu, Scriitori, 46-55; Gheorghe Suciu, O revelație romanescă, LCF, 1984, 18; Mircea Popa, Cărțile Unirii, LCF, 1988, 46; Dicț. scriit. rom., II, 413-414. C.T.
GOGA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287306_a_288635]
-
independență intelectuală. Aspirația spre sinteză a lui G. este certificată și de lucrarea Romanul realist în secolul al XIX-lea (1971), scrisă în colaborare cu Sorin Alexandrescu, acesta semnând secvența despre realismul critic. Sistematizat cu rigoare, studiul acoperă devenirea prozei romanești în secolul al XIX-lea, direcționându-și expunerea asupra unuia dintre constituenții tradiționali ai structurii epice - personajul. Căutătorul de adevăr, arivistul, sceleratul, avarul și inocentul - iată câteva tipuri care, exemplificate cu nume din romane celebre, aparținând literaturilor engleză, franceză, rusă, germană
GRIGORESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287359_a_288688]
-
Editura Militară. Debutează în „Luceafărul” (1967) cu versuri, iar în volum, cu monografia Mihail Săulescu (1970), urmată de o ediție din opera literară a acestuia (Versuri. Proză. Teatru, 1974). O primă perioadă poetică va fi abandonată în favoarea unei abundente producții romanești. Versurile sale cântă în stanțe corecte patria, pământul românesc, pacea, devotamentul femeilor-ostași sau, atunci când e vorba de o tematică mai personalizată, mama care apără/veghează somnul copilului, îndrăgostita care își descoperă vârsta. Romanele semnate de G.-M. impun în primul
GRONOV-MARINESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287368_a_288697]
-
cele patru povestiri, de dimensiuni variabile, cantonează în satul ardelenesc postbelic. O lume care păstrează aderențe intertextuale vizibile, coborând în timp până la Ioan Slavici. De mai mari proporții - aproape o nuvelă -, Spovedania are în centru un destin epic de tip romanesc. În acest text autorul dovedește că a trecut pe la școala de proză ardelenească a schițelor lui Liviu Rebreanu și a nuvelelor lui Ion Agârbiceanu. Dar și că este un autor familiarizat în egală măsură cu tăietura frazei și cu articulațiile
GROSAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287369_a_288698]
-
momentele de cumpănă ale suprimării libertăților într-o societate debusolată, dezarmată și terorizată până la a travesti monstruozitatea gulagului pe cale de instaurare în deziderat politic național. În spiritul autenticist al vremii, prozatoarea tratează materia epică, surprinsă pe viu, după regulile narațiunii romanești, investind notația personală cu semnificații estetice. Mai mult decât proza, jurnalul face dovada unei excepționale vocații scriitoricești. Les Mailles du filet este, ca și Au Commencement était la fin, cartea Adrianei Georgescu-Cosmovici, printre cele mai substanțiale imagini ale instaurării comunismului
GURIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287388_a_288717]
-
ca în Candidații, rezultatele sunt mai bune. Același lucru se întâmplă și în prozele scurte publicate după 1929, precum Studenți, Fericirea Chivei Basaraboi, Foca, Salomia, Coniac. Conștient de capacitatea sa redusă de a construi epic, prozatorul se distanțează în încercările romanești de modelul realist. Comentariile auctoriale, uneori ironice, alteori trecând în pamflet, se înmulțesc, iar elementele neverosimile sau grotești până la absurd se aglomerează în chip provocator chiar și în ceea ce este „o copie de pe natură”. În Bancherul cu părul de aur
HURMUZ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287468_a_288797]
-
În 1945) au fost amîndoi, la distanță de cîțiva ani, simbolul opoziției literare În România, pe care au fost nevoiți să o părăsească (Goma În 1978, Tudoran În 1984), remînÎnd foarte activi În exil. După 1990, Goma a abandonat literatura romanesca pentru jurnalismul polemic și eseul istoric, pe teme anticomuniste, antiintelectuale, antisemite și revizioniste, cf. Goma (2004). Tudoran a fost și el implicat În polemici pe tema «iudeo-bolșevismului», cf. Michael Shafir (2002). Mă spirjin pe interviurile pe care le-am realizat
Intelectualii în cîmpul puterii. Morfologii și traiectorii sociale by Mihai Dinu Gheorghiu () [Corola-publishinghouse/Science/2325_a_3650]
-
ca literat reprezentativ pentru climatul romantic premergător anului 1848. „Mozaicul”, publicație în paginile căreia apar numai traduceri (majoritatea îi aparțin lui L., dar sunt fie nesemnate, fie trecute sub pseudonime precum Scumpescu sau Gr. Canuș), arată o preferință marcată pentru romanesc. Influențat de ideile lui Ioan Maiorescu, care încerca, prin modelul german, să contracareze invazia literaturii franceze (ce îi părea „ușoară, imorală și fadă”), L. adună în „Mozaicul” numeroase transpuneri din foiletonistica germană: Moneda, subintitulată O povestire fantastică într-o întâmplare
LECCA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287766_a_289095]
-
pe fundalul epigonilor lui Sadoveanu. Conștient de necesitatea unei maniere care să îl diferențieze, L.-M. abordează mai târziu, cu inflexiuni satirice, lumea citadină a micilor funcționari în Domnul președinte și Omul care tace. Experiența se repetă și în încercările romanești. Deși subintitulată „roman”, Biserica năruită e o povestire mai amplă, „o romantică poveste de dragoste din vremuri apuse”, al cărei idilism e reliefat de sfârșitul tragic al personajelor. Idilice sunt și câteva din tablourile epice din Mamina, care, montate, sfârșesc
LASCAROV-MOLDOVANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287749_a_289078]
-
perspectiva orizontului afectiv din care se desfășoară gândirea”. Despărțirea de facto se produce abia în Ușa interzisă. „Gândirea lor era într-o parte, iar viața lor într-alta”, scrie L. aici despre filosofi. Jurnalul său recuperează anecdoticul autobiografic sub specia romanescului: gândirea și viața ajung să se suprapună, să se amestece. Dacă în Jurnalul de la Păltiniș romanescul, deși efectiv, era lăsat în planul secund, „tehnic”, al prelucrării anecdoticii pentru a crea efectul de realitate necontingentă, în Ușa interzisă literatura este asumată
LIICEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287808_a_289137]