3,147 matches
-
în metalimbaj, pre limba filosoficească, despre muze, acele divinități care sunt în toate, în ceea ce este, în ceea ce va fi și în ceea ce a fost, cum ne spune Homer: fără muze cuvântul ar rămâne rece, nu ar aluneca în mierea rostirii, ar putea să dea viață realului, nu l-ar putea pune în armonia formelor, în corespondențe. Llelu Nicolae Vălăreanu (Sârbu) nu pleacă din această teorie clasică, ci ajunge la ea pe căi intuitive, lucru extrem de important, care dă naturalețe poeziei
VOLUM DE POEZIE de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 1016 din 12 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352433_a_353762]
-
la tainica masă de scris/ unde îngerii păzesc.” (Litanii de zi), aplecat cu atâta acribie și dragoste asupra cuvântului. Considerându-l piatră filozofală, cu el transformă bucuria sau întristarea, amintirea ori speranța, dragostea sau revolta etc. în aurul pur al rostirii/scrierii ca formă supremă a ființării și a nemuririi: „în neguri/ săpăm tunel,/ Învingătorule,/ noi fugărim timpul,” (Coloane ). Însă, pentru a fugări timpul, sufletul trebuie să prindă aripi, așa că se roagă. Dorința i s-a împlinit doar pe jumătate - sufletul
VOLUM DE POEZIE de LLELU NICOLAE VĂLĂREANU în ediţia nr. 1016 din 12 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352433_a_353762]
-
motive specifice întomnării: umbra, dorul, seara, tristețea...toamna. Impresia inițială, falsă de-altminteri, este aceea că ne-am afla în fața unor texte cuminți, de senectute: “Gândurile le-am îmbrăcat în cuvinte Și viață le-am dat, destul de târziu ... ” ori „În rostirea cuvintelor am pus împăcarea Cu mine, cu tine, cu toți cei din jur...” Adevăratul mesaj îl întrezărim însă, camuflat, azvârlit parcă la întâmplare, printre celelalte cuvinte: “Iubind iarăși Viața, caut noua Cărare ... ” Cărarea vieții i se conturează Rodicăi Ianăș doar
ÎN CALEA TIMPULUI. DESTĂINUIRI de CORINA LUCIA COSTEA în ediţia nr. 1023 din 19 octombrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/352476_a_353805]
-
și cuminți, Au plecat astăzi sfinții în beciuri de lut; mi te cântă-n litanii, te beau din trecut. În gândul de ieri, opt poeți te-au vestit cu versuri de ocna și verbul smintit te-au scris pe iluzii, rostire de hau, punând amintirea să-mi fie calau. Din mână de ieri mi te-au smuls șapte furi călare pe umbră din zece păduri... Opt icoane de maici și o mie de mari stăvilare de fum unei singure zări. Din
IERI... de CAMELIA RADULIAN în ediţia nr. 1707 din 03 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/352596_a_353925]
-
406-407 6 Dan Bodea, Cogito 7 M. Mignot, Histoire de l'empire Ottoman, vol. IV, Paris, 1773, p.202 8 Ioan Lupaș, Mucenicia Brâncovenilor, în Studii, conferințe și comu- nicări istorice, vol. III, Sibiu, 1941, p.12 9 Dan Bodea, Rostire lângă iesle 10 Dan Bodea, Cânt Referință Bibliografică: in nimbul crucii / Elena Armenescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1241, Anul IV, 25 mai 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014 Elena Armenescu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a
IN NIMBUL CRUCII de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 1241 din 25 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350569_a_351898]
-
care, ierarhizându-i manifestările după bine fundamentate criterii valorice, să poată oferi o perspectivă a evoluției lui”. Și care, spre flatarea mea, a fost însușită de confrații cărora le-am adresat-o: „... vă mulțumim pentru cuvintele trimise. Ele exprimă o rostire sinceră și corectă. Așa că o să colaborăm cu voia dumneavoastră în scopul păstrării și promovării adevăratelor valori ale culturii, ale tradiției noastre românești, împrejmuite discret de obrajii dorului.”... Da, spre flatarea mea, zic; pentru că, altfel, cum ar putea oferi o perspectivă
FALSE ETICHETE DE GENIALITATE LITERARĂ ŞI AFIŞE CU MINCIUNI ELECTORALE POATE LIPI ORICINE de CORNELIU LEU în ediţia nr. 94 din 04 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350495_a_351824]
-
se concentrează în jurul acestei figuri de stil pe care autorul pare să o privilegieze. Pe lângă funcția estetică, metafora îndeplinește rolul unui nod poetic ce adună la un loc semnificațiile și aproape simultan închide accesul neinițiatului spre adâncimile textului. Raportul tăcere - rostire este reconsiderat din perspectiva acestei noi geneze în care Dumnezeu se arată doar prin cuvânt celui chemat să-L descopere. Poezia devine o Oglindă a marelui Tot în care se răsfrâng deopotrivă reliefurile ființei și contururile cosmosului: „Mă uit la
O NOUĂ CRONICĂ DESPRE VOLUMUL TRILINGV NUNTA CUVINTELOR de NICOLAE NEGULESCU în ediţia nr. 1244 din 28 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/350585_a_351914]
-
fost nu doar poezie ci și spectacol al poeziei. Deloc singur printre poeți, ci într-o companie de ținută, de la Ana Blandiana la Ileana Mălăncioiu, de la Marin Sorescu la Cezar Baltag, Nichita Stănescu și-a impus un anume sens al rostirii și iubirii, a „dezrobit” limba română, dându-i libertăți neîngăduite vreodată. Poezia lui Nichita Stănescu și-a pus decisiv amprenta pe evoluția poeziei române contemporane. Fără el, cu siguranță, s-ar fi scris altfel poezia în limba română, în această
,EDITURA NICO, TÂRGU-MUREŞ (CRONICĂ DE CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 346 din 12 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351197_a_352526]
-
în viața lui și care, desigur, nu-i spunea nimic, înafară de o apartenență la un fenomen, “echinoxismul”. Nichita nu era foarte vorbăreț. Pășea agale, apropape silențios, răspundea întrebărilor mele doar în metafore. Era o mașină de metafore. Totul în rostirea lui se transforma în metaforă. Din când în când, se oprea și, ca și cum ar fi prezentat una dintre minunile lumii, spunea: „Aici își avea casele Slavici”, „Cândva Caragiale a locuit aici”, „Aici e un loc sfânt, e al lui Eminescu
,EDITURA NICO, TÂRGU-MUREŞ (CRONICĂ DE CEZARINA ADAMESCU) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 346 din 12 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351197_a_352526]
-
grijă întreținut de forțe oculte perverse. Ceea ce nu au suportat să audă însă oponenții declarați și cei din umbră ai cântecului acestor doi mari creatori români de cultură autentică - contopiți în dragoste la fel de profund ca și în artă - a fost rostirea cu demnitate a celui mai curat și mai profund grai strămoșesc. „M-au zguduit versurile lui Grigore Vieru atât de mult încât n-am mai putut să le rup din ochi, din respirație, din măduva oaselor, dacă vreți.”, mărturisea la
ZBOR PE-O ARIPĂ DE ETERNITATE... de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 691 din 21 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351335_a_352664]
-
convinge că dincolo de cuvinte, se află un om viu, în permanentă mișcare. Iar opțiunea sa rămâne orientarea spre nuanțe filologice limpezi, cu semne, deprinderi și expresii caracteristice. Iată de ce, meritul poeziilor Corinei Lupu este acela al simplității și spontaneității unor rostiri elementare. Autoarea dovedește o fantezie inteligentă, alegând categorii limpezi în domeniul spiritului și având vocația directității și gustul pentru propozițiile concise. Chiar dacă nu ajunge la concepte, adică la filosofie, poezia sa nu este cu nimic inferioară, întrucât poeta preferă scenariul
ATUNCI CÂND AUTENTICITATEA ŞI PROSPEŢIMEA DEVIN O EMBLEMA ÎN RIME. DESPRE POEZIA CORINEI LUPU de OCTAVIAN CURPAŞ în ediţia nr. 346 din 12 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351517_a_352846]
-
autonomie și o putere de sine stătătoare și deci totalitare, întrucât au avut în vedere doar exigențele formale, externe, ale acestuia. Însă, conform principiilor moralei creștine, adevărata problemă a conștiinței cu privire la cuvânt nu este câtuși de puțin aceea a modului rostirii lui formale, ci semnificația profundă, încărcătura de viață pe care o poartă în structurile sale sonore, adică adevărul pe care îl conține și îl comunică atunci când este rostit. Acest fapt implică o responsabilitate imensă față de cuvintele pe care cineva le
DESPRE VALOAREA CUVÂNTULUI, A GÂNDIRII ŞI A FĂPTUIRII ÎN ICONOMIA MÂNTUIRII de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 95 din 05 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350744_a_352073]
-
dinamic, el angajează pentru eternitate persoana care îl emite, îl receptează și îl promovează. Iată de ce, Sfânta Scriptură sau Evanghelia ne spune că a te mânia pe cineva poate fi mai puțin grav decât a da concretețe acestui sentiment, prin rostirea unor cuvinte ce poartă în structurile sale sonore energiile osândei sau ale morții, precum „netrebnicule” ori „nebunule” (cf. Matei 5, 22), iar formula solemnă Anatema! declanșează o energie care „taie” pur și simplu un „mădular” bolnav din trupul viu al
DESPRE VALOAREA CUVÂNTULUI, A GÂNDIRII ŞI A FĂPTUIRII ÎN ICONOMIA MÂNTUIRII de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 95 din 05 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350744_a_352073]
-
cristalin ce- o cântă Suflarea nopții devine mult mai blândă. Veniți, copii, căci ușile-s deschise! Obrajii voștri casa luminează, În ochi steluțe jucăuș vibrează... Sunt luminițe-n sarbătoare-aprinse. Aduceți liniștea și pace-adâncă, Pământul îl apropiați de cer Și prin rostirea ,,Leriu, Doamne, ler!”, El haina bucuriei o îmbracă. Veniți, copii, voi candele aprinse, Căci pentru voi sunt ușile deschise! Referință Bibliografică: Veniți ,copii, cu colindul! Elena Spiridon : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 357, Anul I, 23 decembrie 2011. Drepturi
VENIŢI ,COPII, CU COLINDUL! de ELENA SPIRIDON în ediţia nr. 357 din 23 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/350949_a_352278]
-
ființei umane prin nimicirea chipului lui Dumnezeu în om, prin îndobitocirea lui. Armele de apărare ale mucenicilor erau: credința în Dumnezeu, întărită prin rugăciune și psalmi, prin recitări din Sfintele Evanghelii pe care unii le cunoșteau pe de rost, prin rostirea Sfintei Liturghii de către preoți, prin postul de bună-voie întărit cu cel impus de călăi, prin milostenii față de cei mai slabi, prin smerenie și îndelungă răbdare, prin meditații religioase; prin memorări de poezii potrivite situației, cele mai multe creații ale poeților consacrați, veterani
DESPRE PĂRINTELE ARHIMANDRIT IOAN NEGRUŢIU... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 342 din 08 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351492_a_352821]
-
Acasa > Stihuri > Cugetare > DE-ATÂTA ALB Autor: George Safir Publicat în: Ediția nr. 710 din 10 decembrie 2012 Toate Articolele Autorului de-atâta alb îmi primenesc rostirea cu primele silabe de copil și duc în palme tot răsfățul stăpânului plângând umil la poarta cerului deschisă sărmanului poet postum de-atâta alb îmi primenesc vederea cu verde crud și liniștit și duc în sânge toată seva arțarului trosnind
DE-ATÂTA ALB de GEORGE SAFIR în ediţia nr. 710 din 10 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/351646_a_352975]
-
moartea, de o tragică măreție, asumată din nou cu firescul care îl caracteriza, sunt poate cauze ale acestei neîmpliniri aparente. Constantin Noica spunea că, dacă nu ar fi citit studiul Dimensiunea românească a existenței, n-ar fi scris poate niciodată Rostirea filosofică românească. Și azi schițele, proiectele sale oferă sugestii extrem de valoroase pentru cei interesați de o anumită problemă. Un articol sau numai un rând îți pot ORIENTA căutarea. Un sentiment similar am avut când, dorind să scriu un studiu despre
IN MEMORIAM – ÎMPLINIREA A 60 DE ANI DE LA MUTAREA LA VEŞNICELE LĂCAŞURI A UNUI MARTIR ŞI MUCENIC AL NEAMULUI ROMÂNESC – MIRCEA VULCĂNESCU (28.10.2012) ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 662 din 23 o [Corola-blog/BlogPost/346523_a_347852]
-
toate cuvintele lor: “fiule, ai grijă de ele, niciunul să nu piară, în afară de cel sortit pierzării...” Cel dintâi vorbit a fost cuvântul “Mamă!” Și acum, la bătrânețe, o parte din ele mi-au rămas nezise încă. Duhul lor îmi așteaptă rostirea, precum numele pruncului Ioan, pe buzele preotului Zaharia. Vorbirea fără cuvinte, mută este! Mi-ar plăcea atât de mult ca ultimul să-mi fie-“Lumină!” Între întâiul și ultimul e toată respirața mea! Convorbirea cu aerul. Și Aerul e un
CUVÂNTUL VORBIT... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 357 din 23 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351030_a_352359]
-
decembrie 2011 Toate Articolele Autorului Colindul Linda-Lind Un cântec sfânt, Doamne, și-un Colind îl aud de fiecare dată Linda-Llind... e cântecul ce a ieșit din legi, ce curge de Crăciun cu doriri întregi. e-așa de frumos cerul prin rostiri cânărețul sfintelor sfințiri; Un cântec ne anima pe pamant când la copii aud cântec sfânt aud brazii păstrător de cântec când Iisus se plămădește-n pântec simt în Colinde cuvinte cu mister când le aud Lerul-Ler... coboară pădurile pe poteci
COLINDUL LINDA-LIND de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 358 din 24 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351039_a_352368]
-
Mi-ai atins chipul cu ștrengar zâmbet Și palmele, cu buzele mi-ai sărutat, Eu le-am păstrat atingerea în suflet Dar să le simt mereu, tot nu m-am săturat! Mi-ai atins inima cu blânde flori Născute din rostirea: te iubesc! Și am cules petalelor, fiori Ce-n drumul meu acum mă însoțesc. Mi-ai atins privirea cu grea tăcere Eu am cules din ea, trăiri sublime, Te-ai dus, învăluindu-te-n mistere Dar tot mereu, ai să
MIHAELA MIHĂILĂ [Corola-blog/BlogPost/351129_a_352458]
-
Citește mai mult Mi-ai atins chipul cu ștrengar zâmbetși palmele, cu buzele mi-ai sărutat,Eu le-am păstrat atingerea în sufletDar să le simt mereu, tot nu m-am săturat!Mi-ai atins inima cu blânde floriNăscute din rostirea: te iubesc! Și am cules petalelor, fioriCe-n drumul meu acum mă însoțesc.Mi-ai atins privirea cu grea tăcereEu am cules din ea, trăiri sublime,Te-ai dus, învăluindu-te-n mistereDar tot mereu, ai să te-ntorci la
MIHAELA MIHĂILĂ [Corola-blog/BlogPost/351129_a_352458]
-
fie declarativ abstracte ori căzute în desuetudine. Dar, dincolo de asemenea slăbiciuni, poeta rămâne ea însași, cu dărnicie, autentică și degajată, regăsindu-se într-un limbaj al său, destul de compozit, un amestec de îndrăzneli metaforice, de formulări discursive sau solemne, de rostiri colocviale și familiar-prozaice, totul stând sub semnul unui nuanțat registru de stări și atitudini sufletești - reacții tipice pentru un contemporan sensibil, fragil și rezistent deopotrivă, prins mai ales în zona comună, de jos, a existenței. Un poem ca Schiță de
VICTOR FELEA. JUBILAŢIA TRĂIRII de AUREL AVRAM STĂNESCU în ediţia nr. 337 din 03 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/351235_a_352564]
-
ascultând ... tic-tacul timpului ce trece./ Să vii să mă întrebi: ce faci, iubite ?/(...) Aș vrea să fug cu tine înco- trova/ Să ne-nchinăm la sfinte mănăstiri,/ Să degustăm din vinuri de Moldova/ Și să-ți citez din dulcile-i rostiri./ După idila petrecută, po- etul o imploră : Fă-ți cuib în palma mea,/ (...) Că sufletele noastre s-au născut/ Să fie două suflete de gemeni./ Oricând la mine vino, te aștept,/ Să construim în doi alte palate;/ Și contopiți în
DE BUN AUGUR LA ÎNCEPUT DE AN, CRONICĂ DE ION I. PĂRĂIANU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 792 din 02 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345569_a_346898]
-
aprigă și grea - ca oseminte-ntr-un pahar aiurea, sorbit prin lăturanlice mocniri cotrobăind prin dosnicii de trupuri croite din sudalme și-înjosiri. Mă ruginisem de atâta plânset, și rob al rânii sfinte mă jertfeam, când m-am trezit, între rostiri și pătimi, cum prins de vrăji pe trupu-ți colindam. Dar azi din schilava-mi singurătate mă văd șezut pe-un scaun sub un tei, tot cobzărind romanțe desantate, cântând povești cu feti frumoși și zmei care se bat pe viață
CÂNTICE DE LA CIŞMEAUA DIN COLŢUL STRĂZII (POEME) de DANIEL IONIŢĂ în ediţia nr. 908 din 26 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345642_a_346971]
-
necontestat. Indiferent cât de contrastante sunt personajele în viața lor. Autorul spune în „Preludiu”-l simfoniei sale: Uneori mă întreb cine are ori va avea nevoie de aceste nătângi destăinuiri pe care mereu le-am socotit trădări ale sufletului prin rostire. Zădărnicie să fie oare că eu vorbesc din peșteră cu mine, cu tine, cu voi? Răspunsul îl dă, parțial, dar edificator, semnatara prefaței, prof. drd. Sava Manuela Camelia: „Este o carte cum puțini scriitori au știut să plăsmuiască, autorul situându
TRAIAN GHE. CRISTEA de TEO CABEL în ediţia nr. 899 din 17 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345706_a_347035]