1,483 matches
-
Bring me, piu, piu, one votka! Tânărul chelner îi servește calm băutura, după care își întreabă părintele: - Tată, domnul de la masa cutare este un foarte mare nebun? - Nu este. Nu este deloc. Ce te face să crezi? - La fiecare cuvânt rostit piuie de două ori. - Asta-i din pricină că-i rus. Și mai este din pricină că, înainte de a fugi din Uniunea Sovietică, a învățat limba engleză după lecțiile transmise la un aparat de radio care piuia... Difuzoarele de la noi din comună, cele
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
oameni decît tunurile"222. Și, ce credeți? Hitler, discipolul său, îl urmează și scrie în Mein Kampf: "Forța care a pus în mișcare marile avalanșe istorice în domeniul politic sau religios a fost, din timpuri imemoriale, puterea magică a cuvîntului rostit. Marea masă a unui popor se supune întotdeauna puterii cuvîntului". Fapt pe care l-a și dovedit în repetate rînduri, la fel ca și antitipul său, Gandhi, cel care a folosit cuvîntul drept arma cea mai eficientă pentru a aduce
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici () [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
Traduse În gramatica afecțiunii, timpurile lui Conachi sînt următoarele: prezentul (timpul durerii, al absenței, al fugii; timpul bocetului, timpul prefăcătoriei, seducției și timpul scriiturii); trecutul, care, de regulă, este timpul petrecerii și al plenitudinii, timpul la care a fost redactat (rostit) jurămîntul de vasalitate; timpul memoriei, timpul martorilor; În fine, viitorul, timpul, cum ziceam, al marilor promisiuni, timpul prin care vorbește eternitatea și se exprimă absolutul: iubirea va fi veșnică, chinul nu mă va părăsi pînă la moarte, iar moartea ne
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
vântul sufla prin ele de parcă ar fi fost zdrențuite. Se ghemui la rădăcina zidului și adormi. Poate că visă și visul îl nedumerea, căci capul i se înclină într-o parte și, tot așa, cununa de spini, ca un cuvânt rostit doar pe jumătate. Iacob, fiul lui Zevedei „Lumina este cea care face diferența. A fi liber se asociază cu un anumit fel de lumină. Cu totul altfel este cea care se arată întemnițatului. Lumina stării de libertate e curată, ca și cum
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
ar fi betegit și dacă nimeni n-ar fi betegit-o în vreun fel... — Ți-am zis eu, se întoarse Costică spre Fane Chioru, că ăsta micu’ e mintos ? Fane încuviință. Se mulțumi, ca de obicei, doar cu câteva vorbe, rostite rar, apăsat. — Când ești ca noi, nu e bine să ai minte multă. Nu-ți ajută la nimic să înțelegi. Ologu luă cârjele și se săltă pe picior. Țopăi până la ieșirea din gang și privi în stradă, spre curtea bisericii
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
legii»” și a fost public acceptat ca membru vizibil al Sinagogii, numai la împlinirea vârstei de 13 ani<footnote J. Vernon Bartlet, „Baptism” (NT), în E. R. E., II, p. 379 la Rev. John Heron, op. cit., p. 50-51. footnote>. Rugăciunea rostită astăzi la un Bar Mitzvah<footnote Bar Mitzvah ori Bar Mițvá reprezintă o ceremonie religioasă evreiască (iudaică) de trecere spre maturitate, și are loc la vârsta de 13 ani. footnote> are un trecut foarte îndelungat și ar putea aduce o
Sfânta Scriptură despre Botezul copiilor. In: Editura Ortodoxia. Revistă a Patriarhiei Române by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/133_a_425]
-
sunt pe cale de a ajunge la rang de culturi dominante. Asistăm la imbecilizarea prin televizor, la dezinteresul pentru cărți, deși de prin case n-au dispărut bibliotecile; deoarece ca mobilă, produc impresie bună. Uneori, privirile sunt mai elocvente decât cuvintele rostite. Limbajul disimulează adesea gândurile, pe când ochii exprimă direct, nemijlocit, fără ambiguități viața noastră interioară. Privirile sunt felurite: pe furiș, printre gene, pline de seducție, fermecătoare, ambigue, aparent somnolente, în care se ascunde o forță latentă, o veghe lucidă, o exprimare
Despre muncă şi alte eseuri by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1398_a_2640]
-
sau le spun pentru că nu pot să nu le spună, pornind întotdeauna de la iluzia că spusele lor vor ajunge la ceilalți, îi vor atinge și îi vor schimba. Cuvintele lor "spun totul", ele sânt magnifice, forța lor este enormă, adevărurile rostite acolo și splendoarea rostirii lor ne taie respirația. Și totuși, aceste cuvinte rostite în beneficiul tuturor și care "ar face până și pietrele să plîngă" nu ajung decât la o infimă parte dintre noi și chiar și atunci cel mai
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
ușa acestei camere, să scot totul afară și să prefir totul, să iau fiecare obiect, să-l cântăresc și să-l pun la locul lui. Oamenii mai ales, oamenii cu care am traversat viața și cărora le datorez comentariul niciodată rostit al drumului pe care l-am făcut împreună. 15 octombrie Cred că puțini compatrioți au resimțit, asemeni mie, istoria țării lor ca pe o dramă personală. De câte ori treceam granița preluam chipul țării mele văzut din afară: mă identificam cu securiștii
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
vă prefaceți așa de impresionați... CÂNTĂREAȚA (merge la impresar): Nu, asta e rău... o dorință așa de slabă. Limba-i nimic... nu e o cămară cu mâncăruri pentru putrezit. PIANISTA: Daaa, și mă rog ce vrea să însemne un nu rostit atât de tare? Ce caută un asemenea nu în propoziția de debut? COMPOZITORUL: Da, un nu în cădere îngheață în sens politic. MECENA: Dar tejgheaua din natură, domnilor, tejgheaua din natură ne cheamă, își strigă tihna într-un sens citadin
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
Maria, reliefând tăcerea, supunerea, smerenia. Păcatul originar a fost interpretat diferit, perceput ca rod al mândriei, al nesupunerii, al lăcomiei, al poftei carnale sau al vorbirii. Unul dintre pelerinii lui Chaucer, duhovnicul de maici, o condamnă pe Eva pentru cuvintele rostite: „Rău pați dacă te iei după femei!/ Povața lor ne-a fript întâia oară/ și pe Adam l-a scos din rai afară,/ Când o ducea-n huzur așa de bine...” 62, făcând astfel din femeie cauza, iar din bărbat
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
dar sfatul naratorului chaucerian este acela de a nu urma exemplul femeii obediente până peste marginile firii. Femeia locvace, recte târgoveața din Bath, își folosește cuvintele ca adevărate arme, avem un adevărat război al sexelor în planul acesta al discursurilor rostite, este răbufnirea feminină închisă constrângător de o societate patriarhală misogină. Negustorul, dar și hangiul, alți pelerini din universul Povestirilor din Canterbury, trăiesc experiența unor căsnicii nefericite, soțiile lor se remarcă prin violență, agresivitate, autoritate și dorință de a controla totul
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
le oferă în legătură cu relațiile de rudenie și de posesie a unor locații în care grupul va poposi, resimțim o realitate istorică în spatele lor. Spre deosebire de pelerinii lui Chaucer din Povestirile din Canterbury, care, de multe ori, sunt mai interesanți decât istorisirile rostite, aici accentul se pune pe nuvele, povestitorii rămânând în fundal.”134 Rolul povestirii cadru sau al ramei a fost remarcat de către criticii literari în numeroase ocazii. „Nimic nu este mai șocant în Decameron decât rafinamentul ramei folosite, care contrastează cu
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
vieții, sub imperiul preceptului horațian: Carpe diem, carpe rosam. Tinerele întemeiază nu doar o simplă șezătoare, ci îndrăznim să considerăm grupul un adevărat cenaclu sau chiar o academie sui generis, în care se evidențiază fiecare prin forța exemplară a cuvântului rostit, a imaginației, a artei discursului și prin inteligența de a se supune unei teme date, ce trebuia ilustrată pertinent, prin exemple concludente. Asistăm la un adevărat „carnaval al închipuirii lor”141, un spectacol al imaginației debordante. Grupul femeilor din ramă
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
inteligență, spirit critic și umor propunând, în a șasea zi, prin intermediul personajului Michele Scalza - „un hâtru bun de glumă”184, o povestire ce încearcă să elucideze cauza urâțeniei baroncilor, locuitori ai unui cartier din Florența. Se arată, în următoarea povestire rostită, compătimitoare a acelor femei urgisite de gelozia excesivă și, de multe ori, neîntemeiată a unor soți cu un comportament despotic, dezaprobă claustrarea forțată în casă a femeii, privarea ei de libertate și de bucurii, supunerea la munci mai mult sau
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
iar această tehnică de a nu dezvălui până la capăt o idee preluată de altundeva, de a nu lua în considerare toate aspectele, și cele dialectice, este un procedeu frecvent folosit în avocatură. Combină legea scrisă cu cea nescrisă, o formulă rostită este susținută de numeroase exemple, lansându se într-o adevărată bătălie verbală. „Cazul” pe care îl susține are fundament în doctrina Sfântului Apostol Pavel, dar târgoveața citază de fiecare dată doar jumătate din versetul paulin și ignoră ceea ce omite. Fragmentului
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
scopurile. Pentru personajul feminin religia este o armă folosită de bărbați în scopul de a le supune pe femei, asistăm la o dihotomie - lumea masculină, reprezentată prin spiritul religios versus lumea feminină, a zânelor, a miraculosului. Întoarcerea târgoveței, prin basmul rostit, în acele timpuri magice poate fi interpretată ca o încercare de a crea o lume ideală sau idilică în care puterea de exprimare a femeilor și independența lor pot coexista, nemaifiind supuse opresiunii masculine, reprezentate simbolic de violul cavalerului. Pierderea
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
altceva decât să-i pregătească cu multă râvnă moartea.” 877, ea compătimindu-le pe femeile ce sunt claustrate forțat în case, obligate doar să muncească, fiind private de libertate și de bucurii. Un negustor bogat din Arminio, protagonist în nuvela rostită, era atât de devorat de gelozie încât îi interzicea soției participarea la petreceri, la slujbele religioase, ba chiar îi limita și dreptul de a privi pe fereastră. Disperată, soția se hotărăște să procedeze în așa fel încât precauțiile aberante ale
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
Dar în al cincilea mariaj asistăm la un revers al relațiilor cu primii trei soți. De data aceasta femeia avea de două ori vârsta tânărului, și a fost forțată să-și cedeze avutul înaintea ceremoniei nupțiale. Asemenea bătrânei din povestea rostită, a trebuit să câștige dragostea bărbatului.” 1037. În teoria ei din Prolog, târgoveața părea că susține, cu orice preț, o dominare totală a femeilor în spațiul intim al mariajului, în realitate ea tânjea după gingășia unei povești de dragoste care
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3093]
-
dintre cetățile grecești, așa cum o făcea mai Înainte. Proza și poezia corespund de fapt celor două atitudini față de divinația oraculară coexistente la greci: 1. Cea dintâi este legată mai ales de preferința grecilor pentru tipul oral de mesaje unde cuvântul rostit al zeului răspunde direct Întrebărilor consultantului. „Această preeminență a cuvântului rostit- subliniază J.-P. Vernant 3 - ca mijloc de comunicare cu lumea de dincolo merge mână-n mână cu caracterul esențialmente oral al unei civilizații În care scrierea nu reprezenta
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
pe sine Însuși, fie că produce decada, ceea ce Înseamnă că ajunge fie la un număr din specia sa, fie la un număr perfect 3. 9. Acum, dacă cineva s-ar Întreba cam ce legătură poate fi Între Apollo și cele rostite mai sus, vom răspunde că ele Îl privesc nu numai pe Zeu șadică pe Apolloț, ci și pe Dionysos, divinitate care la Delfi nu are parte de mai puțină cinstire decât Apollo 4. Să-i ascultăm deci pe teologii care
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
-și reia Cleombrotos șirul discuției, pe care tocmai a Întrerupt-o, și anume de la plecarea și exilul daimonilor”. 21. Atunci Cleombrotos zise: „Însă mira-m-aș ca aceste lucruri să nu vi se pară și mai ciudate decât cele deja rostite. (F) Separe că ele sunt totuși În deplin acord cu științele naturale și că Platon este cel de la care au pornit. E adevărat că nu redau exact părerea lui, care este obscură și introduce o enigmatică precauție - ceea ce Însă nu
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
Maria, reliefând tăcerea, supunerea, smerenia. Păcatul originar a fost interpretat diferit, perceput ca rod al mândriei, al nesupunerii, al lăcomiei, al poftei carnale sau al vorbirii. Unul dintre pelerinii lui Chaucer, duhovnicul de maici, o condamnă pe Eva pentru cuvintele rostite: „Rău pați dacă te iei după femei!/ Povața lor ne-a fript întâia oară/ și pe Adam l-a scos din rai afară,/ Când o ducea-n huzur așa de bine...” 62, făcând astfel din femeie cauza, iar din bărbat
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
dar sfatul naratorului chaucerian este acela de a nu urma exemplul femeii obediente până peste marginile firii. Femeia locvace, recte târgoveața din Bath, își folosește cuvintele ca adevărate arme, avem un adevărat război al sexelor în planul acesta al discursurilor rostite, este răbufnirea feminină închisă constrângător de o societate patriarhală misogină. Negustorul, dar și hangiul, alți pelerini din universul Povestirilor din Canterbury, trăiesc experiența unor căsnicii nefericite, soțiile lor se remarcă prin violență, agresivitate, autoritate și dorință de a controla totul
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]
-
le oferă în legătură cu relațiile de rudenie și de posesie a unor locații în care grupul va poposi, resimțim o realitate istorică în spatele lor. Spre deosebire de pelerinii lui Chaucer din Povestirile din Canterbury, care, de multe ori, sunt mai interesanți decât istorisirile rostite, aici accentul se pune pe nuvele, povestitorii rămânând în fundal.”134 Rolul povestirii cadru sau al ramei a fost remarcat de către criticii literari în numeroase ocazii. „Nimic nu este mai șocant în Decameron decât rafinamentul ramei folosite, care contrastează cu
La donna angelicata – la donna demonicata în opera lui Giovanni Boccaccio şi a lui Geoffrey Chaucer by Oana Simona Zaharia () [Corola-publishinghouse/Science/1618_a_3076]