3,443 matches
-
NISIPURI AMARE ȘI UITĂRI Autor: Gabriela Rusu Publicat în: Ediția nr. 2198 din 06 ianuarie 2017 Toate Articolele Autorului Prin nisipuri amare și uitări Durerile îmi inundau memoria îmbâcsita Cu umbrele unui vis bizantin ... Creierul găurit de așchiile trădării Își rostogolea căderea în destin . Ziua își apunea genele în gânduri străine, Când în unde cenușii și agitate Când fericirea își stingea lumină , Trasata de cercurile grii . Trebuia să purtăm grijă ramelor Ce ne-au încadrat în același pătrat ... Fără să ne
PRIN NISIPURI AMARE SI UITARI de GABRIELA RUSU în ediţia nr. 2198 din 06 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/362535_a_363864]
-
m-au pocnit. Prima lovitură cu farul drept al mașinii în șoldul meu stâng, a fost atât de puternică, încât m-a proiectat pe capotă, unde am dat cu capul de parbrizul care s-a crăpat. De pe parbriz m-am rostogolit pe asfalt strivindu-mi cotul drept. Îmi imaginez un film de groază pentru ei când le-am apărut pe capotă. Au chemat salvarea... Când m-am trezit eram pe targă în „salvarea” pompierilor din Tinca în vreme ce un bărbat mă întreba
CA PASĂREA PHOENIX de SABINA MĂDUȚA în ediţia nr. 1606 din 25 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/361020_a_362349]
-
În metafora nevăzută de culori. Când pisica mă zgârâie și-mi dă fiori... Undeva s-aude zăngănitul porților de fier. În dureri de lumină Sunt atâtea pășiuni în inima mea încât pot veni noaptea toți cerbii să pască când se rostogolește în iarbă o stea în dureri de lumină o steluță să nască. Golgota de unde dispar crucile Citesc cărțile despre castelul pe care-l păzesc Au scris despre el prietenii și sufăr. Închid cartea noaptea și mă-ngrozesc Când îmi crește
ÎMI PARE CÂMPIA de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 291 din 18 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361099_a_362428]
-
Versuri > Cuvinte > STARE DE SPIRIT Autor: Al Florin Țene Publicat în: Ediția nr. 291 din 18 octombrie 2011 Toate Articolele Autorului POEZIE DE Al.FLORIN ȚENE Stare de spirit Cosește luna iarba după ploi înțepenită noaptea în coarnele de boi. Rostogolește apa pietrele de moară Clopotul așteaptă cineva să moară. Își tocește timpul coatele pe noi Dintr-un gest aiurea devenim eroi. Al.Florin ȚENE Referință Bibliografică: Stare de spirit / Al Florin Țene : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 291, Anul
STARE DE SPIRIT de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 291 din 18 octombrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361103_a_362432]
-
1184 din 29 martie 2014. ziua aceasta este mai înclinată decât de obicei oamenii sunt mai înclinați și cu gândurile înclinate nu se mai văd și păsările abia ținându-și înclinarea sapă cu aripile lor în piatra albastră ce se rostogolise în mare și o înclina și soarele-nclinat și luna curg pe-alături de valuri de vârfuri numai o floare albă de cireș atât de tremurândă și dreaptă ridică și reazemă ideile ce se-nclinaseră ... Citește mai mult ziua aceasta este
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/361053_a_362382]
-
și dreaptă ridică și reazemă ideile ce se-nclinaseră ... Citește mai mult ziua aceasta este mai înclinatădecât de obiceioamenii sunt mai înclinațiși cu gândurile înclinatenu se mai vădși păsărileabia ținându-și înclinareasapă cu aripile lor în piatra albastră ce se rostogolise în mareși o înclinași soarele-nclinat și lunacurg pe-alături de valuri de vârfurinumai o floare albă de cireș atât de tremurândăși dreaptăridică și reazemă ideilece se-nclinaseră... XXVI. PĂRȚI, de Vasile Pin, publicat în Ediția nr. 1181 din 26 martie
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/361053_a_362382]
-
lacrimi se preling prin cioburi, raze de lumină reflectă scântei deformate de tăișul sticlei, cercuri noi se deschid. Ciudată clepsidră! Incertitudinea ta, un bulgăre ce zace-n stare latentă, la o ușoară adiere, privire sau șoaptă a minții se va rostogoli în abisul mlaștinilor din meadrele Styxului, un tăvălug ce va târî prin focul patimii, în ceață și umbre, amintiri calde, lumină și zâmbet, spre a uitării lui Lethe... Suntem călători pe cele cinci râuri spre Lumea de Dincolo. AȘA SE
SECRETUL TIMPULUI (POEZII) de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/361075_a_362404]
-
reflectă scântei deformate de tăișul sticlei... nisipul din clepsidra noastră se scurge impasibil. Cercuri noi se deschid. Ciudată clepsidră! Incertitudinea ta e un bulgăre ce zace în stare latentă. La o ușoară adiere, privire sau șoaptă a minții, se va rostogoli în abisul mlaștinilor din meadrele Styxului, un tăvălug ce va târî prin focul patimii, în ceață și umbre, amintiri calde, lumina si zâmbetul, spre a uitării lui Lethe... Suntem călatori pe cele cinci râuri spre Lumea de Dincolo. Șoaptele timpului
EXODUL CUVINTELOR de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 122 din 02 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/361193_a_362522]
-
septembrie 2011 Toate Articolele Autorului El râde privindu-mă cum ma dezbrac de mantia inocentei Cum îmi las visele să-mi curgă pe umeri Dacă ridic o singură mâna ating cerul plin cu stele În podul palmei luna mi se rostogolește că și un bănuț Cheamă-mă îmi spune și râsul lui mă îmbracă în femeie ușoară Palmele lui alunecă pe umerii mei curgători Își lipește buzele de buzele mele că o pecete Timpul pășește tiptil privind în urmă Am să
EL, PRIMUL BĂRBAT de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 250 din 07 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361238_a_362567]
-
tău,... VIII. O SÂMBĂTĂ DE TOAMNĂ, de Anca Tănase, publicat în Ediția nr. 281 din 08 octombrie 2011. Bate vântul. Vânat. Stau agățata de ziua de ieri și nu-i dau drumul. Mă uit la frunze și hârtii, cum se rostogolesc pe stradă. La fel ca noi. Pavarotti cântă. Amintire. Ridi, pagliacci ! Încerc. Să râd. Mama e lângă mine. Amintire. Zâmbetul ei se îneacă în plânsul meu. Astăzi eu sunt umbră ei, iar ea, pur și simplu, Este ! Cuvintele nu mai
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/360739_a_362068]
-
sâmbetele fără Liturghie. Doar pomeniri ale morților, de ieri și de mâine. Pavarotti a plecat. Citește mai mult Bate vântul. Vânăt.Stau agățata de ziua de ieri și nu-i dau drumul.Mă uit la frunze și hârtii, cum se rostogolesc pe stradă. La fel ca noi.Pavarotti cântă. Amintire.Ridi, pagliacci ! Încerc. Să râd.Mama e lângă mine. Amintire. Zâmbetul ei se îneacă în plânsul meu.Astăzi eu sunt umbră ei, iar ea, pur și simplu, Este ! Cuvintele nu mai
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/360739_a_362068]
-
Acasa > Versuri > Frumusete > POEM INDECENT Autor: Valeria Iacob Tamaș Publicat în: Ediția nr. 238 din 26 august 2011 Toate Articolele Autorului Poem indecent În negre cascade mi se rostogolește părul pe umeri el, îmi mângâie fruntea și ochii și gura hei, nu e măr îi strig când își înfinge dinții în bărbia mea! dar el râde flămând îi simt limba alunecând pe văile albe ale gâtului meu cu vârful
POEM INDECENT de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 238 din 26 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360787_a_362116]
-
mi va avea parte De-un strop de dreptate, cum e apa sfântă; Mă-ndoiesc atunci, căci cel ce cuvântă Este agățat, stă-n capul opus... Răulajutând ca să stea mai sus. Numai după ani...furca putrezește, Cumpăna îmi cade, se rostogolește, Și urcată este de alții ce speră alte vremuri noi; De nu e păzită, nu va scoate apă, va scoate noroi. I I I Stă savantul, calculează câtă forță se găsește Într-o cumpănă imensă, care ea din loc urnește
NONECUMPĂNA de MARIN VOICAN GHIOROIU în ediţia nr. 228 din 16 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360821_a_362150]
-
tot, în iarba vecinilor de sub izlaz. Vai! Ce-au pățit buștenii? Cine i-a împins la vale? Se duse la moșul ce avea casa mai jos de toloacă, căruia-i zicea Dmetreiuc. Îl întrebă dacă n-a văzut cine a rostogolit buștenii le vale. Cum cine? răspunse Dmetreiuc. Băieții matale au făcut asta! I-am văzut eu, cu ochii mei! Vai ce s-a mâniat tata! A venit acasă și ne-a luat la întrebări. Bătaie cât cuprindea, să spunem de ce
DUMITRU A LUI LOBA de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1249 din 02 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360968_a_362297]
-
golanul de Dumitru a lui Loba! Urcând spre casa lui prin toloaca noastră, văzând buștenii albi așa de frumos sprijiniți ușor dedesupt să nu fugă, i-a venit în minte să-i împingă, să se distreze văzându-i cum se rostogolesc la vale. Ce putea fi mai distractiv pentru golanul de Dumitru! Asta a văzut și moșul Dmetreiuc din vale, a crezut că suntem noi, și a pârât că ne-a văzut cum rostogoleam buștenii! Mare ceartă a fost cu bătrânul
DUMITRU A LUI LOBA de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1249 din 02 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360968_a_362297]
-
să se distreze văzându-i cum se rostogolesc la vale. Ce putea fi mai distractiv pentru golanul de Dumitru! Asta a văzut și moșul Dmetreiuc din vale, a crezut că suntem noi, și a pârât că ne-a văzut cum rostogoleam buștenii! Mare ceartă a fost cu bătrânul Loba pentru golănia asta. A doua zi, tata, împreună cu cei doi oameni care au venit să taie scândură, au luat niște țapine și, cu multă trudă, au reușit să aducă din nou buștenii
DUMITRU A LUI LOBA de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1249 din 02 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360968_a_362297]
-
pe o plajă de ocean într-o seară de basm / cu florile dantelei ridicate mai sus de genunchi /să își lase gleznele / pulpa fină/ să sărute fără opreliști / marea / era frumoasă / i-o spuneam în gând /cu flăcări de vulcan rostogolite în mine/ peste apele atât de mult timp stătute în nemișcare / pe alveolele unei inimi /despre care nici nu știam că există / da / era frumoasă/ îi șopteam că e frumoasă / reinventam frumosul sub pupilele mele/ ca și cămașa de in
EXEGEZĂ. EA TOT, EA ABSOLUT, EA UNIVERS...” , AUTOR GEORGE ADRIAN POPESCU ( EUNESCU) de VALENTINA BECART în ediţia nr. 934 din 22 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364179_a_365508]
-
filigramul unei alte tresăriri/ prea multe versuri pe un singur gând /trupul ei minunat devenise deodată /cântec /versul l-am trăit în forma stelară a galaxiilor/ Sunetele lăuntrice , inefabile - adevărat susur de astre - dezlănțuite de apariția frumuseții„flăcări de vulcan rostogolite în mine”vădesc virtuți incantatorii, aproape magice. Trăind permanenta nostalgie după paradisul pierdut, apariția femeii în decor a creat poetului o nouă stare de conștiință, convins fiind că alături de ea ( femeia), blestemul biblic își pierde orice putere. „într-o zi
EXEGEZĂ. EA TOT, EA ABSOLUT, EA UNIVERS...” , AUTOR GEORGE ADRIAN POPESCU ( EUNESCU) de VALENTINA BECART în ediţia nr. 934 din 22 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364179_a_365508]
-
goi / unii vor râde /vor plânge alții / fără să știe că noi / călărind bezmetici pe caii negri / suntem astăzi ploi (Ploi ) Un poem adresat ploii fertilizante în care tandrețea, gingășia, cucernicia se amestecă cu stări sufletești nelămurite, cu durerea, strigătul rostogolit în copitele cailor negri. În oglinda spiritului apar explozii de senzații transfigurate , percepute de ochiul magic al iubirii fără de sfârșit. Femeia era cărămida din care poetul își înălța temple în fiecare răsărit de soare. „era sfârșit de martie atunci /de
EXEGEZĂ. EA TOT, EA ABSOLUT, EA UNIVERS...” , AUTOR GEORGE ADRIAN POPESCU ( EUNESCU) de VALENTINA BECART în ediţia nr. 934 din 22 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364179_a_365508]
-
Acasa > Poeme > Antologie > CERC ROSTOGOLIT Autor: Anne Marie Bejliu Publicat în: Ediția nr. 1052 din 17 noiembrie 2013 Toate Articolele Autorului mă tem că viața-mi este într-un cerc rostogolit de mâna unui om adult se pare copilul a uitat și joc și drum stă ars de clipe mute și de ploaie cu jocul ridicat înalț spre viață portal de gând de mângâieri nescrise în cărțile de joc în bilele
CERC ROSTOGOLIT de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1052 din 17 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363129_a_364458]
-
VORONEȚ... Autor: Ion Ionescu Bucovu Publicat în: Ediția nr. 1050 din 15 noiembrie 2013 Toate Articolele Autorului se face amiază în ornicul toamnei și umbrele mari zidite-n nisip gâturi de raze difuze înalță. cuvintele, frunze uscate, vise de voroneț, rostogolite pe zodiacul bătrân. ochiul ce-aromește abisul a căzut în naufragii absurde, ooo, poezie, sfinte oseminte , religve trecute, zidite-ntr-un astru feeric, săpându-și rana, ești însăsi ana. Referință Bibliografică: poezie, frescă de voroneț... / Ion Ionescu Bucovu : Confluențe Literare
POEZIE, FRESCĂ DE VORONEŢ... de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1050 din 15 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363163_a_364492]
-
pe colțul acelui deja vu în care, o ghindă se desparte de căciulița din care hrana vie a pământului îi atinge mângâietor sufletul, lăsându-i creștetul să lucească în bătaia vântului, în bătaia privirilor senine ale veveriței poznașe care o rostogolește neîncetat, odată cu bila rostogolită de tine, prin inima inimii mele. Referință Bibliografică: poveste o veste povești / Anne Marie Bejliu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1048, Anul III, 13 noiembrie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Anne Marie Bejliu : Toate
POVESTE O VESTE POVEŞTI de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1048 din 13 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363171_a_364500]
-
vu în care, o ghindă se desparte de căciulița din care hrana vie a pământului îi atinge mângâietor sufletul, lăsându-i creștetul să lucească în bătaia vântului, în bătaia privirilor senine ale veveriței poznașe care o rostogolește neîncetat, odată cu bila rostogolită de tine, prin inima inimii mele. Referință Bibliografică: poveste o veste povești / Anne Marie Bejliu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1048, Anul III, 13 noiembrie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Anne Marie Bejliu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală
POVESTE O VESTE POVEŞTI de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1048 din 13 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363171_a_364500]
-
acelea mici pe care le au fluturii ... Dar câte amintiri nu s-au legat de flori și de fluturi și mai târziu! Nu am uitat nici panta lină a acelui deal, îmbrăcat în mătasea verde a ierbii, pe care mă rostogoleam spre vale, la plecare spre casă. Întruna din zile când mă întorceam de la școală cu acea colegă care locuia prin apropiere, mă cuprinsese bucuria că aveam cui spune povestea zămislită pentru acele flori „Sângele Voinicului”, descoperite în poiana din apropierea casei
ALBA IULIA de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 1048 din 13 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363165_a_364494]
-
de nucă. E bun cuțitul, numai bun - ascultă-l cum șuiera, cum fulgera când aerul încărcat de îngeri otrăvitori îl despica. O singură mișcare este de-ajuns, netremurata, și capul, cu pleoapele fâlfâind că aripile păsării Fenix ti se va rostogoli fără zgomot în iarbă mătăsoasa și carnivora. Dar asta, bunul meu prieten, încă nu este cu putință. Mai trebuie să rabzi, să înduri, scrâșnind din dinți, o vreme. Nu mult, doar până când părul, nemângâiatul tău par, lungimea potrivită cu palma
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/368252_a_369581]