5,386 matches
-
lasă pe mine. Și-a ridicat capul și m-a privit, respirând greu ca și cum alergase într-o cursă. Mi-a eliberat mâinile. în acel moment mi-am afundat degetele în părul lui, l-am tras cu forță și l-am rotit, până am ajuns deasupra lui, ținându-l repede între picioare. M-am lăsat pe el încet. Catarama mă înțepa în piele. Am început să-i desfac pantalonii. A închis ochii, cu buzele depărtate. M-am oprit exact când am ajuns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
arcuri, purtând o gambetă și o umbrelă; pentru vremuri cu soare omul se retrăgea și o femeie zâmbitoare cu capul gol, care purta o fustă mini, îi lua locul. Figurinele erau fixate pe o singură bucată de lemn. Când se rotea, una era afară, iar cealaltă înăuntru. Era imposibil să iasă amândouă odată. în drum spre casă, mă gândeam că Paul și Claire erau ca și cuplul din ceas; când unul intra, celălalt ieșea. O suspectam pe Claire la început și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
Aproape în același timp ceva s-a lovit de mine, pe toată lungimea corpului, și m-a aruncat departe. Am zburat prin aer, mai departe decât m-aș fi aruncat singură, și am știut că asta e: murisem. Aerul se rotea în jurul meu, iar urechile mele erau pline de scârțâitul cauciucurilor. în același timp, farurile au trecut pe lângă și au dispărut, iar eu m-am izbit de pământ, avidă după aer ca și cum aș fi alergat la maraton. Eram conștientă încă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
tras peste el, ascunzându-mi capul în dreptul gâtului. Mâinile lui m-au cuprins de talie, lejer la început, după care s-au strâns, ținându-mă atât de apăsat încât abia puteam să respir. Am gemut de durere. —Nat? mi-am rotit privirile către el. M-a durut cumplit. —Nat, mă doare. Fața lui era o mască de ură, cu ochii verzi arzând de furie ca niște picături de acid care ar fi putut arde pielea din jurul lor. Părul îi era turtit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
Părea că stă încordat, iar palmele îi erau întinse pe lângă corp. Avea cam zece ani; era clar cine este. Chiar dacă originalul nu s-ar fi găsit tolănit pe canapeaua mea în acel moment. * * * L-am auzit pe Nat cum se rotește pe canapea. Dintr-odată, zgomotul scos de arcuri era de o mie de ori mai amenințător. Tot universul era dat peste cap. —Tone de facturi? a spus. —Și o scrisoare. —Ceva interesant? Nu avea de unde să știe că Walter a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
să mă dedau cu totul iubirii, artei și prieteniei. Fericirea mea era creată de mine și nu depindea decât de mine s-o transform într-un mod de a trăi. Prietenii mă vizitau aproape în fiecare zi - conversațiile noastre se roteau în jurul sexualității, războiului și comunismului. Vorbeam cu ardoare de soarta poporului nostru împins la criminalitate ca să supraviețuiască. Îi așteptam încă pe americani să ne elibereze. Ne era frică de bomba atomică și de un nou război tema noastră preferată. Femeile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
fericită, ca în transă, și nu-și putea ascunde bucuria. Dar Beppo era ca lovit de fulger. După câteva minute a dispărut pe ușă, îndreptându-se glonț către tipografie. Se trântise ca un balot pe sofaua albastră. Gândurile i se roteau prin cap ca un vârtej de apă. „Fiul meu m-a trădat!“ bombănea el. „El, inima inimii mele!“ În viață nu mai era nimic în care să mai creadă. Ani de-a rândul plănuise pentru toți și pentru tot și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
minunate și alteori ridicole. Remarcase că erau două feluri de cuvinte: unele veritabile, care nu aveau nevoie de înveliș și altele de împrumut, care-și ascundeau sărăcia sub ornamente de reclamă. Ziua lucra în mai multe restaurante și noaptea se rotea în pat ca într-un mormânt, încercând să scrie articole în somn. Dar nu putea și se trezea lac de sudoare. Într-un cuvânt, devenise ca prințesa din basme care nu mai putea să surâdă nimănui. Dar ceva mai târziu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
simțit însă plin de jar. Era duminică și îi venise rândul să fie preot și să predice despre cele trei virtuți: credința, speranța și iubirea. Capul parcă i se umflase ca o cască de scafandru de atâtea idei care se roteau în el. La început totul mersese destul de bine, dar ajungând la păcatele cardinale - mândrie, lăcomie, furie, preacurvie,invidie, lene -, începuse să i se împiedice limba în gură. Zaharel folosise această tipologie pentru a aduce de față lipsurile spirituale și imperfecțiunea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
Nu, nu, guiță ea. Voiam să zic că de-abia acum urmează să citesc. Adică acum încep. - Aha, rosti el, luminat, făcându-mă din nou să mă înverzesc de râs. - Vă rog, domnilor, se încruntă John Epidermic. Aurora își mai roti de câteva ori bietele priviri, după care dădu drumul lecturii. - Ăăăă... Chiuveta de oțel, spuse ea școlărește, fără nici cea mai mică urmă de încercare să rostească altfel decât plat aceste cuvinte. Ăăă... încep. Deodată indianul se ridică din pat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
un colț, încet și lin. Colțul cade tot mai jos, alunecă sub mine, se așează sub mine, se strecoară în spatele meu, apare deasupra mea, dar cade din nou fulgerător. Întredeschid ochii, camera se înfinge la locul ei, continuând să se rotească în capul meu. Gâtul nu rezistă, capul mi se prăvale în piept și întoarce camera cu susul în jos. „Ce-au făcut, ce-au făcut cu mine!“ șoptesc eu, și apoi, după o pauză stupidă, mai spun: „Ce să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
ștergân du-și cu dosul palmei fruntea transpirată. Mergea prea repede, așa încât călcă ușor pedala de frână. Un geamăt de protest se auzi de la roțile peridocului plin ochi cu bușteni groși. Simți cum acesta îl împinge înainte pe pantă și roti ușor volanul redresând camionul care începuse să derapeze ușor. Costi se angajase la Pinforest SA cu numai două luni în urmă. Într-o seară, pierdea vremea alături de ceilalți bărbați din Baia de Sus, în fața barului. El nu avea bani ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
noastre fără ca șoferul să fie de față. E un dispozitiv universal care se potrivește la toate încuietorile auto. Toma sări jos de pe scară și îl invită pe Voicu să se apuce de treabă. La a treia încercare, acesta reuși să rotească butucul din mâner și deschise portiera. Curios, polițistul îi ceru lui Voicu să vadă și el scula pe care acesta o folosise. Deși în activitatea lui văzuse destule instrumente folosite de spărgători, dispozitivul lui Voicu era o noutate. Eu l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
dar îndemnul se dovedi foarte mobilizator pentru că aceștia se apucară din nou de lucru. Se aplecară din nou și înfipseră cu dexteritate talerele pe care le țineau în mâini în nisipul de pe fund. Apoi, cu mișcări repezi începură să le rotească și să le lovească cu palmele, ca și cum ar fi cernut făina cu o sită. Din când în când, mai umpleau farfuria cu puțină apă, reluând mișcările sacadate. Peste marginea talerului, cădeau în pârâu resturi de mâl și nisip. Cercetau cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
imediat ce acesta avea să se înfrupte din băutură. A doua zi dimineață, un urlet puternic se auzi dinspre casele lui Negru. Cu paloșul în mâini, acesta se repezise afară. Mergea ca un hăbăuc și se izbea de acareturile din curte. Rotea lama tăioasă deasupra capului, sfărâmând tot ce-i ieșea în cale. Chiar și așa orb, Negru era un dușman de temut, așa încât cei trei se fereau din calea lui. Simțea el că ceva nu era în regulă, așa încât pe bâjbâite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
doboare de-a binelea, așa încât se așezară în jurul său atacându-l din mai multe părți deodată. Tactica lor dădea roade și, în curând uriașul era copleșit. Lovit de moarte, cu ultimele puteri, Negru se ridică deasupra celor trei și mai roti odată paloșul deasupra capului. Lovitura nu-i nimeri pe atacatori, însă tăișul reteză vârful muntelui care se prăbuși cu un zgomot asurzitor în apele râulețului ce curgea la poale. Ileana se opri și se întoarse spre apă, arătând cu mâna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
cu gând să fumeze împreună, ba poate chiar să mai schimbe o vorbă, două. În vatra improvizată din bolovani de râu, lemnele mistuite de flăcări se transformaseră într-un morman de cenușă, doar câțiva cărbuni mai licăreau dedesubt. Strugurel își roti privirile de jur împrejur, căutându-l pe Burcilă dar acesta nu se vedea nicăieri. Se apropie de foc și, cu un băț lung, răscoli jarul rămas. Luă câțiva butuci din grămada de alături pe care îi așeză unul peste celălalt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
ca acesta să-și fi aprins o țigară. Se aștepta să simtă mirosul de tutun ori să vadă jarul aprins din vârful acesteia. Nimic, acum liniștea pădurii nu mai era tulburată de nici un sunet. Se ridică în picioare și își roti privirile în jur. Lumina focului abia se mai zărea licărind printre copaci. Era prea departe de tabără, oricât ar fi încercat Burcilă să-i joace o festă îi venea greu să creadă că se aventurase până acolo. Ori trecuse pe lângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
se năpustește spre ieșirea din tunel. Mai întâi observă verdele ierbii după care azuriul cerului îi umplu privirea. Simți pe față o căldură plăcută și în păr vântul care sufla încetișor. Totul era normal acum. Fără să se miște își roti ochii în jur, speriat. La început nu pricepea cine i se află alături, apoi o recunoscu pe Ileana. Nu știa însă cine e bărbatul în vârstă cu care ea stătea de vorbă. Femeia avea fața crispată și îl privea fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
Ca să ne convingem, trebuie să fim față-n față cu bestia. Cristian se ridică în picioare și luă toiagul din mâna lui Calistrat. Îl ținea cu amândouă mâinile, după care, imediat ce bătrâ nul îi dădu drumul, îl lăsă în jos, rotindu-l de câteva ori, ca pe un ciomag. Judecând după dimensiuni, se aștepta să fie mai greu, însă aproape că nu-l simțea. Nu-i venea să creadă cât este de ușor. Îl privi ca să se asigure că, într-adevăr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
și acum mergeau printre copaci. Vezi ceva? întrebă inspectorul. Calistrat nu-i răspunse, clătină numai din cap, continuându-și drumul. Avea maxilarele încleștate, iar pe față nu i se clintea nici un mușchi. Inspectorul îl simțea încordat ca un arc. Își rotea privirile peste tot, căutând să prindă orice mișcare ce ar fi trădat prezența bestiei. Cristian era și el foarte atent, numai că nu reușea să distingă mare lucru. Deși se străduiau să se deplaseze cât puteau de repede, își dădea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
departe! Bărbatul mizase iarăși tot ce avea pe doisprezece roșu. Fără nici o excepție, ceilalți îi urmaseră exemplul. Săracul crupier transpira din greu și abia mai putuse îngăima că jocurile sunt făcute și nimic nu mai poate fi pariat. Bila se rotea acum din ce în ce mai încet, după care căzu pe treizeci și cinci negru. Oscilă o secundă și se așeză în căsuța alăturată care, bineînțeles, era doisprezece roșu. Așa ceva nu se poate! lovi Boris cu pumnul în masă. De trei ori la rând același număr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
scotea o vorbă, nici măcar chibiții care așteptau să ciupească și ei ceva din norocul lui nu mai îndrăzniră să-i urmeze exemplul. Suma pusă pe masă depășea orice închipuire și ochii tuturor urmăreau fascinați bila albă care începuse să se rotească din ce în ce mai încet. În camera de monitorizare, Mihailovici ținea degetul deasupra butonului de control. Când viteza bilei scăzuse suficient, apăsă lung și așteptă să vadă ce se întâmplă. Boris înjura ca la ușa cortului în timp ce șeful său rămăsese consternat privind fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
puțin și putea respira fără greutate. Se ridică și intră repede în baie. Când se privi în oglindă nu-i veni să creadă, fața lui arăta normal iar ochiul nu mai era nici măcar vânăt. Se dezbrăcă de tricou și se roti în fața oglinzii. Doar deasupra coastelor pielea mai avea o culoare ușor gălbuie, în rest, toate urmele rănilor suferite dispăruseră complet. Habar n-avea ce-i făcuse femeia dar se vedea nevoit să recunoască că rezultatul era spectaculos. De dincolo, din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
deasupra, însă de unde se afla acum, nu putea vedea și nici auzi nimic. Inima prinse a-i bate năvalnic când simți o atingere pe brațul stâng. Se întoarse brusc, prinzând cu putere mâna celui din spatele său. Trăgând de ea, se roti ușor, ducând spre spate brațul drept cu pumnul strâns, gata să lovească necruțător. No, oprește-te! auzi el glasul socrului său. Nu te speria, stai blând că, eu sunt! Ce cauți aici? Ți-am spus să rămâi acolo! se răsti
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]