1,007 matches
-
bine pe propriii ei fii ei care o disprețuiau. De ce îl suporta pe Laban? De ce nu se făcea respectată de fiii ei? Cum de avusese curajul să se omoare, dar nu avusese curaj să trăiască pur și simplu? Mă simțeam rușinată de inima mea împietrită, pentru că știam, de pildă, că Bilha ar fi plâns dacă ar fi văzut-o pe Ruti întinsă acolo și că Lea avea să-și pună cenușă în păr. Dar cu cât stăteam mai mult acolo, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
undeva. Dar apoi s-a ridicat în genunchi, a făcut o plecăciune adâncă și apoi și-a dus fruntea la pământ iar și iar, de șapte ori. Așa își saluta de obicei un sclav stăpânul. Mama și-a întors privirea, rușinată. Unchiul meu părea și el stânjenit de gestul fratelui său, pentru că s-a aplecat, l-a ridicat pe Iacob luându-l de braț și a dat din cap într-o parte și-n alta. Erau prea departe ca să le auzim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
a fost cu noroc din moment ce ți-a adus o cutie prețioasă și un soț, pe deasupra. Am dat din cap înspre prietena mea și am zâmbit de parcă ea ar fi glumit, dar n-am zis nu. N-am zis nimic. Eram rușinată și înfricoșată. Simțeam o tensiune ciudată între picioare și obrajii îmi ardeau. Și totuși, nu-mi înțelegeam inima pe deplin, pentru că nu semăna cu ce simțisem când îl văzusem prima dată pe Shalem. Nici un vânt fierbinte nu bătea dinspre Benia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
și-a întors fața către mine, am văzut chipul Rahelei așa cum trebuie să fi fost în anii lungi de dinainte de venirea pe lume a lui Iosif. Fața femei s-a schimonosit de durere și disperare. - O, draga mea, am zis, rușinată. Am vorbit înainte să știu ce înseamnă asta pentru tine. Nu te teme, micuță mamă. Acest băiat va fi bine. Ochii i s-au mărit de frică și speranță, iar gura i s-a deschis larg. - Cum îndrăznești să-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
învățat niciodată cum se face pâine în cuptor egiptean, nici cum se scot măruntaiele la pește și nici cum se gâtuie o pasăre. Mâncam fructe necoapte din grădina cam neîngrijită a lui Benia și ne rugam de pâine la Menna. Rușinată, am rugat-o pe Shif-re să-mi dea o lecție de gătit, iar Meryt a vrut să stea și ea ca să mă tachineze. Am încercat să recreez rețetele mamei mele, dar îmi lipseau ingredientele și uitasem proporțiile. Mă simțeam prostuță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
trebuit să plecăm, a spus, și în vocea lui se auzea reproșul dureros, încă viu după atâția ani. După asta, am trăit doar în munca mea și am iubit doar munca. Am fost o dată la prostituate, s-a confesat el rușinat. Dar erau prea triste. Până în ziua în care te-am văzut în piață, nu m-am străduit să sper la nimic. Când te-am recunoscut prima dată ca fiind iubita mea, inima mi s-a trezit la viață. Dar apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
ochilor, doar ca să te ia înapoi. Eram furios și speriat de propria mea singurătate. Așa că mi-am luat o nevastă. Fusesem perfect liniștită până în acel moment, dar declarația lui m-a făcut să mă ridic. - Da, da, a zis el rușinat. Sora mea mi-a găsit o fată de măritat, servitoare în casa unui pictor și am adus-o aici cu mine. A fost un dezastru. Eu eram prea bătrân pentru ea; ea era prea prostuță pentru mine. Oh, Den-ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
Am priceput imediat că găsise, când mersese cu mine, un prilej să ridice pânza care acoperea bucata de marmură. „Dar nu-i nimic, chicoti ea ca să mă consoleze, ai să faci tu o sculptură mare dacă o să ai energia necesară”. Rușinat, furios, am reacționat grosolan. Am îmbrâncit-o, „du-te dracului cu energia ta”, apoi am plecat trântind ușa. Din întâmplare, pașii m-au dus în noaptea aceea în dreptul circului. Spectacolul se terminase, iar uriașul cort de pânză era cufundat în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
a întrebat, obraznic, dacă ne-am băut cafeaua. Cu alte cuvinte: „Cărați-vă!” În clipa următoare am auzit o bufnitură. Masa la care stătea Profetul s-a prăbușit sub pumnul care o lovise. Băiatul s-a așezat la locul lui rușinat - încălcase un consemn sau nesocotise o tradiție? -, în vreme ce Profetul continua să stea calm lângă masa prăbușită, de parcă nu se întâmplase nimic, ținându-și pe genunchi palmele enorme și noduroase. Se lăsase o liniște încordată, tulburată doar de foșnetul arțarului bătrân
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
mă mai puteam opri. Veniseră toți, în cap cu Mopsul care nu mă slăbea din ochi. Anton își regăsise severitatea profesională. Dodo își frământa ca de obicei degetele. Dominic își purta halatul ca o uniformă de majordom, iar Călugărul părea rușinat că trebuia să ia parte la o asemenea treabă. Victor stătea deoparte, cu dicționarul lui pe genunchi și tăia din când în când câte un cuvânt. După ritmul în care tăia acum cuvintele, amenința să rămână mut. Eu râdeam mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
Auta însă nu se atinse de mâncare. Arăta îngrijorat. Fața lui părea mai aspră. În ochi se zăreau totuși două luminițe triste. Lui Iahuben începu să-i pară rău de bănuielile sale. Nu era om ticălos robul acesta, își spuse rușinat. Auta părea că se gândește la lucruri depărtate. Iahuben nu mai vru să-l tulbure și, mestecând alene curmale dulci, se gândea și el la felurite lucruri. Altceva nu avea de făcut. Nu era ca altădată, când drumurile sale nu
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
să spun, stăpâne, că bunăoară auzim graiul aramei. Știm unde să căutăm arama și cum s-o topim. Știm și la ce folosește... - Dar ce e arama, știi? îl întrerupse preotul. Spune-mi din ce-i alcătuită? Auta îl privi rușinat. Tefnaht urmă: - Iar pietrele care te-au amețit sunt venite din cer. Arama este din pământ, și n-o cunoști... Nu-i mai ușor să crezi că le-au aruncat zeii? încheie râzând zgomotos. - Cu sau fără zei, pietrele acestea
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
pot citi decât unele cărți. Cele mai tainice le ține ascunse Marele Preot. Unele le cunosc și eu, dar eu am avut un noroc deosebit... - Plătit cu robia! spuse străinul cel bătrân. - Dacă altfel nu s-a putut... zise Auta rușinat. - Știi, Auta, spuse bătrânul cu fața de copilandru, de când am aflat toate acestea de la tine, mă tot gândesc mereu. De mult de tot, când eram cum e cârmaciul nostru, am avut patima lucrurilor vechi. Am citit atunci niște cărți pe
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
laolaltă și au aflat adevărul pe care vi l-am spus. Vezi, Auta, de ce nu e bine să umble cu asemenea puteri cine nu are stăpânire de sine și nu s-a dezvățat să ucidă? Auta înțelese și plecă ochii rușinat. Totuși întrebă: - Dar dacă ar fi uciși numai ucigașii? - Când ucigașii nu vor să înțeleagă altfel, cred că ceea ce spui tu e singura cale. Totdeauna ucigași sunt puțini. Mi-a arătat cineva din foștii robi pe care i-a vindecat
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
În care era un rol atât de potrivit pentru Ellen Terry, Încât avu nevoie de toată forța sa morală ca să nu se așeze la masa de lucru și să o aștearnă nestăpânit pe hârtie. În schimb, Își notă pe scurt, rușinat, ideea și Își Îndrumă sever gândurile către proză. Răsfoind paginile carnetului, această prețioasă mină de idei neprelucrate și neexploatate, ca vinele de metal rar, se trezi cu precădere atras de două idei de roman - una despre un tată văduv și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI în două, trei posturi favorabile, anatomia crocantă, mi-a răvășit manuscrisele și-a strigat: - Salut! Tu ești tipul care face murdărie pe-aici? Ce să zic? Eu eram. Deja nu mai puteam s-o ascund. Rușinat, am dat din cap că da. - Știam eu. Mi-a spus și mătușa... Cică: uite, la zece, stă acolo un tip, care și el se ocupă cu chestii d-astea... Zice: du-te la el, urcă la el, s-ar
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
băiatul cutremurându-se vizibil din cauza amintirii. După care am început să tremur foarte tare. Asta-i tot ce-mi mai amintesc. Se pare c-am ajuns la spital cu spume la gură. Jake a avut decența să arboreze o mină rușinată. Pe Fiona însă o apucaseră nervii. Nu din cauza lui Jake care făcuse doar o mare prostie, ci din cauza persoanei care-l convinsese să ia drogul. — Cine e prietenul ăsta? a vrut ea să știe. —De ce? —De ce? Fiindc-ar trebui să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
am vrut să așteptăm până te faci bine. O voi găsi, zise Vultur-în-Zbor. — Bate-n lemn, spuse Virgil Jones. Apoi se duse până la un copac și chiar făcu asta. — într-o structură a realității unde orice este posibil, rosti el rușinat, mi se pare că e mai bine să fii în siguranță decât să-ți pară rău. De aici se trage înclinația mea, oarecum ridicolă, spre superstiție. La urma urmei, în acel copac ar putea exista un spirit rău. Ar putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
distruge propria părere despre viață. Ce groaznic ar fi să fii obligat să vezi un înțeles sau un lucru important în tot ce te-nconjoară, în tot ce faci, în tot ce ți se-ntâmplă! Se opri, părând un pic rușinată de discursul ei - care era, în definitiv, o antiteză clară a vieții ei ordonate. Irina îi răspunse cu un zâmbet răutăcios: — Draga mea, vezi prea multe în povestea mea. E doar o poveste, atâta tot. Poveștile sunt niște chestii complet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
ușura urcușul. Aerul palpita de bâzâitul insectelor și mesajele ezoterice ale păsărilor în zbor. — Magister pene monstrat, cită din senin Virgil. Se odihniră o clipă. Vultur-în-Zbor se văzu obligat să ceară lămuriri. — La școală, spuse Virgil, aducându-și aminte, oarecum rușinat, momentul. Un puști scârbos și enervant a scris-o cu creta pe tablă înainte de lecție. Ca pe-o glumă. Magistrul respectiv a primit gluma foarte bine. Pur și simplu a întrebat de ce cuvântul „penis“ era la ablativ și nu la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
se încinse, arzând-o. Femeia din oglindă nu era ea. Ne se recunoștea în femeia aceea care o privea cu ochi tulburi, fremătând de dorință, doar imaginându-și prezența și atingerea tandră a străinului. Se îndepărtă de oglindă și alergă rușinată afară, alungând imaginea străinei care o bântuia. Aerul rece readuse culoarea naturală pe obrajii care îi trădaseră intimitatea gândurilor. Respiră adânc de câteva ori pentru a-și reveni. Era cu fața îndreptată spre pădure, astfel încât nu reuși să alunge prezența
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
se transformau în cuvinte sub vârful pixului mânuit la început cu sfială, amintirile îngreunând relatarea evenimentelor, apoi cu destindere și îndrăzneală. Erau momente în care ochii Karinei străluceau parcurgând rândurile scrise, iar pe buze se oprea adesea câte un zâmbet rușinat, discret, care uita să se mai desprindă de ele. Deși suferise în urma plecării lui mai mult decât din cauza rănilor de la genunchi, era calmă, destinsă și nu-i purta ranchiună. Nu-l putea urî. Îi stârnise curiozitatea de a încerca să
Clipe fragile by Mihaela Alexa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100966_a_102258]
-
astfel liniștea absolută a locului și speriind, cu o zbatere din brațe, un stol de porumbei rebeli, care nu isprăviseră de ciugulit ceva de pe jos. De la un balcon Îndepărtat, cineva Îl salută. Răspunse bucuros, dar, când ajunse În dreptul clădirii, observă rușinat că semnele erau adresate unei alte persoane. Tânăra din balcon, de o frumusețe ireală, Îi zâmbi totuși cu Îngăduință, legănându-se ușor. El Își plimbă privirea pe trupul ei subțire, Îndulcit de soarele care asfințea, și bănui cornițele sânilor Înțepând
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
hai ș-om be. No servus! La mulți ani! Cum te simți? Parcă visez un vis frumos! A privit-o și el În ochi, i-a admirat fața bălaie, obrajii fini, gura desenată de Rafael, gâtul ... și s-a oprit rușinat. Femeia a simțit și-a priceput: Îi frumos ce spui, nu degeaba scrii poezii! Hai să visăm un vis frumos, ca doi frați buni! Cu o siguranță perceput de cel de-al șaptelea simț, Ildiko și-a mai turnat un
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
de la sine. Nu-ndrăzni să pășească înăuntru. — Ești aici? întrebă. Hei, Godun! Grăsunul apăru dinspre dreapta, unde, într-o încăpere mai mică decât mansarda, își improvizase biroul. — E ceva? zise îngrijorat. — Cred că mi-a venit o idee, îi spuse rușinat că deodată dăduse buzna. Vezi fâșia asta golașă din fața vitrinelor? Ne alungă clienții... — Homare, e noapte, ce tot vorbești? Dar, în timp ce privea împreună cu prietenul lui în direcția pompelor de benzină, fu ca al doilea ochi, ca a doua ureche a
Omar cel orb by Daniela Zeca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/607_a_1328]