1,724 matches
-
mai greu. Însă, Piticot, ai complicat nițel lucrurile, așa c-ar fi mai bine s-o luăm din loc. Ticăloșii Ăia n-au cum să fie așa de proști cum par. Poate că doar au băut prea mult. Nick Închisese rucsacul, Îi strînsese curelele și acum Își trăgea mocasinii. Își puse brațul pe umerii soră-si: — Ești sigură că vrei să vii cu mine? — Trebuie, Nickie. Nu fii slab și nehotărÎt tocmai acum. Doar am lăsat biletul. — Bine. SĂ mergem. Poți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
umerii soră-si: — Ești sigură că vrei să vii cu mine? — Trebuie, Nickie. Nu fii slab și nehotărÎt tocmai acum. Doar am lăsat biletul. — Bine. SĂ mergem. Poți să duci tu pușca pînĂ obosești. SÎnt gata. SĂ te ajut cu rucsacul. — Îți dai seama că n-ai dormit deloc și că va trebui să mergem destul de mult? — Știu. Doar că eu chiar sînt cum se lăuda că e Ăla de sforăia pe masă. — Poate că odată era și el așa. Însă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
-s la fel. Haide. SĂ mergem. Se așternură la drum, pășind pe covorul de ace; copacii erau Înalți și Între trunchiuri nu erau tufișuri. Începură să urce dealul și luna ieși dintre copaci - În lumina ei se vedeau Nick cărÎnd rucsacul uriaș și soră-sa cu carabina de 22. CÎnd ajunseră pe creasta dealului, priviră Înapoi la lacul strălucind sub clar de lună. Era atît de senin, că puteau să vadă promontoriul Întunecat și dealurile Înalte de mai departe, care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
acum părea Îngust și arăta mai mult ca un rîu mare. — De-aici o luăm prin mijloc, pînĂ dăm de poteca aia pe care se transportă buștenii. Acum trebuie să faci stînga-mprejur, dacă vrei să te Întorci acasă. Își dădu rucsacul jos de pe umeri și-l sprijni de un copac, iar soră-sa rezemă pușca de sac. — Stai jos, Piticot, odihnește-te. SÎntem obosiți amîndoi. Nick se-ntinse și-și puse capul pe rucsac, iat soră-sa se Întinse alături, sprijinindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
vrei să te Întorci acasă. Își dădu rucsacul jos de pe umeri și-l sprijni de un copac, iar soră-sa rezemă pușca de sac. — Stai jos, Piticot, odihnește-te. SÎntem obosiți amîndoi. Nick se-ntinse și-și puse capul pe rucsac, iat soră-sa se Întinse alături, sprijinindu-și capul pe umărul lui. — Nickie, dacă nu-mi spui tu să mă-ntorc, nu mă-ntorc. Doar că nu vreau să ne certăm. Îmi promiți că nu ne certăm? — Îți promit. Și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
pepite și tot felu’ de chestii. Crezi c-o s-ajungem pînĂ-n vest, Nickie? Nu știu, nu m-am gîndit Încă. — Tare mi-ar plăcea să-mi umplu păstrătoarea cu pepite de șaișpe dolari uncia. Nick curățĂ tigaia și băgĂ rucsacul În adăpost. O pătură era Întinsă peste patul de mlădițe, iar pe cealaltă o puse deasupra și Îi Înfășură marginile, pe partea de pat a lui Piticot. SpălĂ ibricul de tinichea În care făcuse ceaiul și-l umplu cu apă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
CÎnd se-ntoarse de la izvor, soră-sa era deja În pat și adormise, cu capul pe perna pe care și-o făcuse Înfășurîndu-și blugii peste mocasini. O sărută, dar ea nu se trezi; Își puse haina groasă și cotrăbĂi prin rucsac pînĂ găsi sticla cu whisky. O deschise și o adulmecă: mirosea foarte bine. Umplu jumătate de ceașcă cu apa din ibric și turnă puțin whisky peste ea. Apoi se așeză și-l sorbi foarte Încet, plimbîndu-l prin gură Înainte să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
apele și delegatu’ Ăla pleacă și-și vede de treaba lui. Da’ trebuie să-i dau mai mult de mîncare. E aiurea că n-am putut să ne echipăm mai bine. Și totuși, avem o grămadă de chestii cu noi. Rucsacul era destul de greu. Da’ azi o să mergem după zmeură. Aș vrea să prind și vreo două potîrnichi dacă pot. Și putem găsi și ciuperci. Tre’ să fim atenți cu șunca, da’ dacă pun untură sau unt nu mai avem nevoie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
prea i-ai dat să mănÎnce ieri. Mai bine o lași să mai doarmă, decît s-o trezești. Tu ai o grămadă de lucruri de făcut pînĂ cînd s-o trezi.“ Începu să scoată cu mare grijă cîte ceva din rucsac și soră-sa zîmbi În somn. CÎnd zîmbea i se Întindea pielea de pe obraji și atunci culoarea ei normală se vedea și mai bine sub bronz. Nu se trezi, și atunci el se apucă să pregătească focul pentru micul dejun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
dădu seama că n-aveau ce face cu ea, soră-sa o luase degeaba. După-amiaza trecută, cînd pregătiseră tabăra, pusese niște prune Într-un ibric cu apă ca să se Înmoaie și acum le puse la copt pe foc. Scoase din rucsac niște făină, o cratiță de email și un ibric ca să amestece făina cu apă și să facă un aluat. Mai avea niște untură Într-o cutie de tinichea și tăie puțin material dintr-un sac, pe care-l Înfășură la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
bună și, cum se Îndrepta spre tabărĂ cu carabina În mînĂ, era fericit, deși problemele sale erau ca un cîrlig de pescuit care i se agățase-n buzunar și care-l mai Înțepa din cînd În cînd În timp ce mergea. LĂsară rucsacul În adăpost. Nu prea erau șanse să dea vreun urs peste el, pentru că orice urs ar trebui să fie pe lîngă mlaștină, căutînd zmeură. Dar sticla de whisky o Îngropă. Piticot nu se Întorsese Încă, iar Nick stătea pe bușteanul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
mers pînĂ să dăm de niște oameni care să ne ajute să cărĂm colții? Cum Îți e, futangiu de porci și bun de nimic ce ești? Ai ceva rupt? Primind răspunsurile dorite, taică-său spuse: — Noi doi ne Întoarcem după rucsacuri. PÎnă atunci Juma, adună lemne și face focul. Am trusa medicală În rucsac. Trebuie să ajungem la ele pînĂ nu se face Întuneric. N-o să i se infecteze rănile. Nu-s ca alea de la gheare. Hai, să mergem. În seara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
colții? Cum Îți e, futangiu de porci și bun de nimic ce ești? Ai ceva rupt? Primind răspunsurile dorite, taică-său spuse: — Noi doi ne Întoarcem după rucsacuri. PÎnă atunci Juma, adună lemne și face focul. Am trusa medicală În rucsac. Trebuie să ajungem la ele pînĂ nu se face Întuneric. N-o să i se infecteze rănile. Nu-s ca alea de la gheare. Hai, să mergem. În seara aia, În timp ce stătea la foc, David se uita la Juma, cum ședea acolo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
În ziua În care a murit și-a vizitat un vechi prieten“. David Își aduse aminte cum elefantul Își pierduse toată demnitatea În clipa În care privirea nu i-a mai fost vie și cum, atunci cînd se Întorseseră cu rucsacurile, animalul Începuse deja să se umfle, chiar dacă seara era răcoroasă. Nu se mai putea vorbi cu adevărat de un elefant - tot ce rămĂsese era corpul Ăla mort, gri și ridat care se umfla, și colții Ăia uriași, cu pete galbene
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
gata. Unde mergem? — Departe. — Unde? — În Canada. — O s-ajungem și pe-acolo, spuse tata. Ne-am dus În bucătĂrie. Obloanele erau Închise și pe masă era aprinsă o veioză. În mijlocul camerei erau o valiză, un sac de pînză și două rucsacuri. — Așază-te la masă, spuse tata. Luă o tigaie și ibricul cu cafea de pe plită și le aduse la masă. S-a așezat lîngă mine, am mîncat ouă cu șuncă și am băut cafea cu lapte praf. — MĂnîncă pînĂ te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
Nu, mulțumesc! Aș vrea să ne mai plimbăm! îi răspund. —Bine! Hai pe-aici! Rătăcim pe o pajiște înconjurată de narcise albe care tremură ușor în bătaia vântului. Un intelectual grăbit trece pe lângă noi vorbind de unul singur. Are un rucsac în spate, din care atârnă o umbrelă. Pare un om de știință nebun, care și-a construit un dispozitiv artizanal cu care are de gând să se propulseze în spațiu. Nu știu ce-i cu mine, încep eu, apoi mă opresc. De
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
pe amintirile vagi din ultimii doi de ani. E atât de absorbit de birocrația sa interioară, încât nici nu observă - sau nu-și bate capul să observe -, că un tip smead, la costum vișiniu și cravată liliachie, îi șterpelește din rucsac pachetul de LM și o revistă pentru femei, probabil Vogue sau Ioana. Tot ce vrea să știe este unde a dispărut Leo. Ultima oară auzise de el la pronunțarea divorțului, apoi se zvonise că s-ar fi însurat cu vrăjitoarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
pradă și de distracție: unii alergau să prindă rând la bancomate, alții să golească tarabele din piață sau să-și ia pantofi ieftini, chinezești, să aibă cu ce ieși la Festivalul Berii din seara aceea. Cosmin băgă Sfânta Treime în rucsac. Privi cerul scămoșat, alb ca o limbă încărcată dimineața la trezire. Simți din nou în adâncuri golul acela cleios, elastic ca un vagin. Cât de singur era, cât de puține știa despre el însuși! Trebuia să afle ce era cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
copil sadic, apoi căscă scoțând la iveală o gură roz, triunghiulară, ca de șopârlă. Îi întoarse spatele, se întinse pe labele din față, își înălță coada, arătându-i biluțele de sub ea. Prima grijă a lui Cosmin fu să scoată din rucsac Sfânta Treime și s-o așeze pe polița unde se mai afla fotografia unui tip cu tenul nefiresc de alb. Barba și părul lung, cârlionțat, îi erau negre, deși firele albe începuseră să strice contrastul dintre ten și capilură. Bărbatul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
fân cosit. Dar era bine și așa. Mi-am adus aminte că, înainte de plecare, trecusem pe la madam Grosu, la casa de oaspeți a Universității. Îmi dăduse un plic roșu din partea evoluționistului, care decolase spre Paris. L-am scos nerăbdător din rucsac și l-am desfăcut. Eram tare curios să văd cum răspunsese la povețele mele de îndreptare morală. Am ridicat scrisoarea în dreptul ochilor, să nu mă orbească soarele. Preț de câteva secunde n-am putut desluși nimic, apoi mi-am dat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
Mă rog în gând să nu vomite pe mine. Aud la megafon vocea catifelată, cu gene lungi, care anunță plecarea de la linia opt a expresului de Sofia. Ajung la primul vagon și o arunc înăuntru. Vine și Sabina, îi aruncă rucsacul. Maiko ne promite că o să ne scrie. Ne așteaptă la Tokyo. Desigur, cum să nu. Trenul se zdruncină, clănțănește din măsele și se pune în mișcare. Maiko se îndepărtează lent făcându-ne cu mâna - obicei japonez. O țin pe Sabina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
o lovitură piezișă de labă! Bossul intervine tardiv, în mai puțin de cinci-șase secunde prețioase și smulge ghemul pulsatil de pene și de fulgi, care fusese odată un ara superb, din ghearele motanului. Cu Horus la sub-braț, inert ca un rucsac, Vierme contină să arunce asiduu cu anafură, ca o morișcă, fără să-și conștientizeze gesturile, până când cele patru pisici agresoare pier, care-cum-și-pe-unde-apucă, topindu-se în întunericul păstos, de primprejur. S-a ales praful de păsăroi! Și de biștarii voștri! Păcat
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
contează semantica și formalismele, domnul meu, atâta timp cât ne aflăm împreună, aici, acasă, feriți de toate relele și de toate belelele? Vocea pe care o percep, un pic ghidușă, un pic poruncitoare, aparține unui Bursuc dolofan, care dă târcoale pofticios, în jurul rucsacului meu cu merinde, împreună cu un Iepure Alb și cu un cotei. Nu te mira, îmi zice Viezurele. Doar ne-ai aflat povestea. Ce-ai scris, ai scris! Eu și cu dumnealui, Iepurilă, purtătorii legali de blăniță (ca să nu-l mai
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
scară, sau alt mijloc de coborâre. Nu văd nici fundul. Raza n-ajunge. Pare să fie un puț de acces. Plecă de la gaură, puse jos lampa și detașă tot echipamentul ce-i atârna de centură. La fel făcu și cu rucsacul. Odată scăpat de această povară, se ridică și privi cu mare atenție sala cenușie, vag luminată. ― Ce-o fi acolo jos mai poate aștepta, reluă Dallas. Să aruncăm o privire pe aici. Vreau să m-asigur că nu vom avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
va putea comunica însoțitorilor săi bogățiile descoperite când, la întoarcerea sa, va merge pe străzile și în piețele lumii noastre să împărtășească din bogățiile noii sale cunoașteri. Al treilea instrument pe care cititorul ar face bine să-l pună în rucsacul său înainte de a pleca este o doză bună de poftă de aventură. Mă refer la gustul de a descoperiri, o anumită curiozitate intelectuală și spirituală, dorința de a explora tărâmuri necunoscute și de a traversa teritorii complet noi. Aceasta implică
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]