1,872 matches
-
dosul mâinii. Nu sunt vreun degenerat. Apoi explodează lovind cu pumnul în masă. Dumnezeule! Cum pot să discut cu tine când arăți așa?Uită-te la hainele cu care te-au îmbrăcat! Ești bărbat, așa presupun, nu o fată care sângerează o dată pe lună! Maiorul pare să-și adune gândurile. — Ai sânge de englez. Sunt sigur. Unde... nu, dacă mă gândesc mai bine, nu vreau să știu. Își mai toarnă o burra de whisky. Crăciun fericit, zice maiorul. Și repetă, Crăciun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
vis. Nici o reacție. Nimeni nu va observa. Se întoarce, mai face un pas, încă unul. Încet, iese din pădure. Aude un zgomot în spate. Se întoarce instantaneu. Este maiorul, ca o stafie, fantomatic în lumina fosforescentă. Rana de la cap îi sângerează și strânge pușca în mâini, cu degetele încleștate pe trăgaci. — Băiatul meu, zice cu o voce slabă și încordată. Nu sunt băiatul tău, îi răspunde Pran. Maiorul deschide ochii mari, uimit, cade în genunchi și pușca îi scapă din mâini
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
înapoi. Nu mă interesează! — Prea bine, doamnă, nu o să vă arăt astăzi. Dar într-o zi o să vreți să vedeți asta. Atunci veți înțelege care este distracția, exact ca și celelalte doamne. — Ce se întâmplă când desparți fluturii? îl întreb. — Sângerează de moarte. — Și asta e „distracția“ de care vorbești? — Exact. An-te-hai zâmbește, fiind pentru prima oară când îmi citește gândurile greșit. Oricine face asta are cu siguranță o minte bolnavă, zic eu întorcându-mi capul spre munții îndepărtați. — Ei bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
vine numai din faptul că știu că sfârșitul e aproape. Numai că mă înșel. Călugărul continuă să citească. Nasul meu se află la foarte mică distanță de picioarele lui și pot să-i văd bătăturile. Cu siguranță că fruntea-mi sângerează de-acum, mă gândesc. Îmi mușc buzele. În cele din urmă termină cu lista, însă atunci zice că trebuie să repet aceeași ceremonie în manciuriană. Mă rog ca An-te-hai să mă salveze. Unde o fi? Călugărul începe în manciuriană. Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
O nevăstuică mare cât un purcel. Îi spun Majestății Sale despre cocoș și chipul i se întunecă. — Semnele Cerului sunt toate aici. Atingerea unui deget va curma existența dinastiei. Își mușcă buza de jos atât de tare, că începe să sângereze, iar din plămânii săi se aude un șuierat. Vino, Orhideea, îmi zice. Vreau să-ți spun ceva. Mă așez tăcută lângă el. Trebuie să ții minte lucrurile pe care ți le-am spus. Dacă vom avea un fiu, vreau ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
Calul“ lui preferat este An-te-hai. Acesta este felul copilului de a se răzbuna, căci An-te-hai e cel care are poruncă de la mine să-l disciplineze. Tung Chih îi biciuiește fesele și îl obligă să meargă de-a bușilea până când îi sângerează genunchii. Și mai rău decât tratamentul pe care i-l aplică lui An-te-hai e faptul că i-a ordonat unui eunuc în vârstă de șaptezeci de ani, numit Bătrânul Wei, să-i înghită excrementele. Când îl iau la întrebări, Tung
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
doamnă. — Cerul să aibă milă de el. Aveți căi de a vă alina? întreabă An-te-hai. — Mă gândesc să mă autoinvit să-i fiu pețitoare. Eunucul pare uluit: — Sunteți nebună, doamnă. — Nu există altă cale. — Și inima dumneavoastră, doamnă? Vreți să sângerați de moarte? Dacă aș putea ajunge bogat strângându-vă lacrimile de pe podea, averea mea ar depăși-o pe cea a lui Tseng Kuo-fan! Dorința mea va înceta când el nu va mai fi liber. Mă voi forța. Ajutându-l pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
și gumarii lor făceau un zgomot Înspăimântător când izbeau pământul Întărit al potecilor ori pietrele cenușii și colțuroase ale șoselei. Pe când așa, talpa goală scotea numai un bubuit Înfundat, care nu rănea chiar tare auzul. Se Întâmplase că unora le sângeraseră urechile atunci când vreo unealtă de fier se izbise de pământ. Acum erau grijulii cu tot ce țineau În mână și vorbeau numai În șoaptă. Erau tulburați, dar nu din cale-afară; aveau În suflete un soi de frică, Însă amestecată cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
și cuprinse cu ochii apele leneșe care parcă nu mai Îndrăzneau să curgă. Nici măcar bușteni nu pluteau pe oglinda apei, darămite vapoare... Nedumerit și Încruntat, omul Își duse mâinile spre tâmple. De prea marele zgomot Îndurat pe drum, urechile Îi sângeraseră. Îndreptă palmele Înroșite către cerul plumburiu și, pentru că știa că nu vede nimeni ce face el acolo, nu-i fu rușine să dea drumul lacrimilor și să Întrebe Înlăuntrul lui: „De ce?“. Sărătura ochilor se uscase demult pe față când ajunse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
băiatul lui Enin. Și de-acuma ce urmează este numai cum mi-am Închipuit eu lucrurile, căci adevărul nu-l știe nimeni și poate nici n-are să se afle vreodată. Lui Enin cel tânăr i se scurgeau ochii și-i sângera inima după Marianti, dar nu Îndrăznise ori nu avusese cum să intre În vorbă cu ea. Era, poate, și sfios: se temea să n-o sperie cu dragostea lui ori cine știe. După ce i-a ascultat pe ăia doi, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Se izbeau amarnic cu pumnii și picioarele, se tăvăleau pe ciment sau pe paturile care zdrăngăneau și se desfăceau din Încheieturile cârpite cu sârmă. Ceilalți nu se băgau și-i lăsau să se rostogolească și să se bușească icnit. Le sângerau buzele, nasurile și arcadele desfăcute. Când Începură să mânjească de sânge pereții de carton ai barăcii, un caporal sări Între ei și-i despărți. „Gata!” Le turnară apă din găleți să se spele. Printre șiroaiele ce li se scurgeau În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
sărit, totuși, din pielea desfăcută și m-a speriat. Am scăpat lama În chiuvetă și m-am grăbit să-mi fac un bandaj. M-am culcat, sperând În taină chiar și față de mine Însumi că În timpul nopții rana avea să sângereze enorm, oferindu-mi astfel o moarte ușoară și liniștită În somn. Dimineață, când m-am trezit, se băteau În mine două simțiri adânci. Pe de o parte eram dezamăgit și rușinat că ratasem, pe de alta răsuflam ușurat că scăpasem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
să văd pe ce poziție se afla pârghia care servea drept piedică, dar era și un selector al celor două moduri de tragere. Buzele și limba mi se lipiseră de fierul Înghețat. Am smucit brusc țeava și gura mi-a sângerat. Era un sânge viu, iute, al naibii de roșu, sprințar aproape, și care În două-trei secunde - adulmecându-l și gustând din el - m-a potopit de rușinea gestului pe care fusesem pe cale să-l fac. Grija mea era de acum să acopăr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
de ceva vreme, cu destul succes. Apuca animalul de picioarele dinapoi, Îl izbea scurt cu muchia palmei peste ceafă, Îl atârna, legat cu niște lațuri, cu capul În jos, apoi Îi desfăcea scurt beregata cu bisturiul și-l lăsa să sângereze. Chiar dacă părea gata mort ori numai leșinat ( În urma procedurii științifice care se chema spinalizare și care fusese Înfăptuită cu muchia palmei), iepurele tresărea, se zbătea și se chircea de fiecare dată când tăișul Îi pătrundea brusc În gât. În dimineața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
anumite sume luate necuvenit din avutul Țării, alții au zâmbit și au rămas cu bănuții noștri pe care i-au adăugat miliardelor pe care le posedau. Îmi părea rău că nu aveam puterea să-i străpung cu privirea să le sângereze obrazul în văzul lumii. Incitându-vă să cercetați atent acest volum, sunt sigur că veți găsi încă multe aspecte negative, demne de oprobiul general și veți reflecta și mai mult asupra căilor de transformare a societății noastre contemporane, în care
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
din iazul nostru și mă las scufundată până în adâncuri, unde întâlnesc lumea lui. Trag cu nesaț aer în piept și o mireasmă dulce mă inundă ca o pâlpâire de rai...O fi iubirea? gândesc eu revoltată și nedumerită. Oare așa sângerează inima oricui? Dar copilul se îndepărtează și eu uit că i-am stat alături. Le spun tovarășilor de joacă cine e copilul și mergem cu toții să vedem ce face Ostiță. Privim de la distanță și vedem joaca lor nevinovată. Amedeo se
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
diamantină a unei iubite părăsite la altar, în ziua nunții. Mâinile pierd adesea controlul și desenează același chip pe care oglinda timpului nu mai vrea să-l șteargă. Chipul conturat se cutremură fantomatic la atingerea mâinilor mele. „Doamne, cum mai sângerează luna”, gândesc îngrijorată. Poate fereastra mea e prea decupată de lumină. Rămân cu fața ridicată cer. -Ce frumos îmi desenează stelele chipul, mă mir copilărește... -Ești moartă!, ai strigat plin de durere. Cortegiul mă însoțește tăcut ca o procesiune a
Dacă aş putea străbate timpul by Dorina Neculce () [Corola-publishinghouse/Imaginative/775_a_1498]
-
La miezul nopții m-am trezit cu niște dureri atroce. Din cauza ciclului. Ce s-a întâmplat, păpușo? a murmurat Luke în timp ce eu mă perpeleam în agonia crampelor. Am tăcut. Cum să-i spun? „Sunt blestemată“? Poate că n-o să înțeleagă. „Sângerez“? Helen folosea expresia asta. Chiar și atunci când vorbea cu bărbații. M-am decis asupra formulei „Mi-a venit ciclul“. Scurt, la obiect, nu era loc de confuzii, dar nici nu suna atât de medical ca „Sunt la menstruație“. —Grozav! a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
picioare. — Căcăcios mic și-mpuțit! zbieră el. Mucosu’ dracului și... Ți-o spun sincer, Henry, mă așteptam la mai multă cumpătare din partea ta, îi spuse șeful Catedrei de Studii Liberale după vreo oră, când nasul lui Wilt încetă să mai sângereze, iar asistenta colegiului îi prinsese deja pansamentul cu leucoplast pe sprânceană. — Păi, nu era ora mea și dup-aia m-a scos din sărite cum exultau din pricina sinuciderii lui Pinkerton. Dacă Williams n-ar fi anunțat că-i bolnav și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
femei, dar Henry a fost foarte bun în privința asta. O fi el mai tăcut și nu foarte băgăreț, dar nimeni nu poate spune că ar fi curvar. — O, sigur! exclamă Gaskell. Așadar, are o inhibiție legată de sex. Inima mea sângerează de mila lui. Nu pricep de ce trebuie să spui că e ceva în neregulă cu el dacă îmi este credincios, sări Eva. — Ge nici n-a vrut să spună așa ceva. Nu-i așa, Ge? interveni Sally. Ce-a vrut el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
privind în jur la camera aseptică. — Sângele de pe pereții din baie, din casa familiei Pringsheim. Sângele de pe palier. Ai vreo idee cum a ajuns acolo? Măcar cea mai vagă idee? — Nici una, răspunse Wilt. Nu pot decât să presupun că a sângerat cineva. — Exact, zise inspectorul. Dar cine? — Faceți-mi percheziție, zise Wilt. — Exact. Și știi ce-am aflat? Wilt clătină din cap. — N-ai nici o idee? — Nici una, zise Wilt. — Pete de sânge pe o pereche de pantaloni gri de la tine din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
mult decât rău, mi-a replicat Tom, brusc cu ochii în lacrimi. A fost făcută poștă pe platoul de filmare. De regizor, cameraman și jumătate din echipă. — Dumnezeule mare! — Și n-au făcut-o deloc cu milă, Nathan. La sfârșit, sângera atât de rău, încât a trebuit să se interneze în spital. — I-aș omorî pe nenorociții care i-au făcut asta. — Și eu. Sau măcar i-aș trimite la pușcărie, dar ea a refuzat să depună plângere. N-a mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]
-
Doamne. O... OO... NU. NU. NU. Ne prăbușim. O, Doamne, ne prăbușim. Ne Îndreptăm În picaj spre pământ. Avionul cade ca o ghiulea. Un bărbat din apropierea mea a fost smuls din scaun și s-a lovit cu capul de tavan. Sângerează. Mă prind bine de scaun, cu respirația Întretăiată, străduindu-mă să nu pățesc și eu la fel, dar simt cum sunt Împinsă În sus, e ca și cum m-ar smuci cineva, de parcă gravitatea și-ar fi schimbat brusc sensul. Nu ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2128_a_3453]
-
mă trezesc dintr-o picoteală probabil scurtă, amorțit ca lemnul. Zina se lăfăia pe vreo trei locuri, cu capul pe umărul meu și picioarele pe pervazul geamului. În lumina de pe peron i se disting labele picioarelor cu unghiile lăcuite, gambele sângerate de pișcăturile de țânțari, dezvelite din fusta de blugi - mai sus e în umbră, dar am avut tot timpul s-o observ în orele trecute ca să-i fac portretul din memorie. E înaltă sub un metru șaptezeci, față cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
balet, cât și într-o operă cu același titlu, Femeile din detașamentul roșu. Cei răi vin cu câini având înfățișare fioroasă, ca să o vâneze pe copila sclavă. Un closeup pe colții câinelui și un closeup pe rană. Părțile corpului care sângerează. Chipul mamei devine de nerecunoscut. Pomeții ei frumoși încep să iasă în afară, iar ochii i se adâncesc în orbite. E atât de bolnavă, că nu poate merge prea departe. Și cu toate astea, suntem tot pe drumuri. A fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]