KorAP: Find »[drukola/base=sânt & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...35 36 37 ...153 >

3,819 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921

Noi nu cunoaștem nimic decât modul nostru de-a le percepe, care ne este propriu și care [nu] trebuie să fie un atribut neapărat al oricărei ființe, dar al oricărui om. Numai cu acesta avem a face. Spațiu și timp sânt formele curate ale lui, senzația, materia sa. Numai acelea le putem cunoaște apriori adică-nainte de orice senzație reală, deci se numesc intuițiune pură; aceasta însă este în cunoștința noastră aceea ce face ca ea să fie cunoștință a posteriori

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
oricare ar fi situația simțurilor. Dar dacă luăm acest fapt empiric și, fără a ne ține de concordanța lui în orice simț omenesc, întrebăm dacă acesta reprezintă un obiect în sine însuși (nu picăturile de ploaie, căci deja ca fenomene sânt empirice), atunci întrebarea despre raportul reprezentațiunei la obiect este transcendentală, și nu numai aceste picături sânt fenomene, ci și forma lor rotundă, ba chiar spațiul în care cad, nu sânt nimic în sine înșile, ci numai modificațiuni sau temeiuri ale

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
Facultatea însă de-a cugeta obiectul intuițiunei sensuale este inteligența. Nici una din aceste însușiri nu e de preferat celeilalte. Fără sensibilitate nu ne-ar fi dat nici un obiect și fără inteligență nici unul n-ar putea fi cugetat. Cugetări fără cuprins sânt deșerte, intuițiuni fără noțiuni sânt oarbe. De aceea e tot atât de trebuincios de a face noțiunile sale sensibile (adică a le adăugi obiectul lor în intuițiune ) precum și de a-și face inteligibile intuițiunile sale (adică de a le subsuma sub noțiuni

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
obiectul intuițiunei sensuale este inteligența. Nici una din aceste însușiri nu e de preferat celeilalte. Fără sensibilitate nu ne-ar fi dat nici un obiect și fără inteligență nici unul n-ar putea fi cugetat. Cugetări fără cuprins sânt deșerte, intuițiuni fără noțiuni sânt oarbe. De aceea e tot atât de trebuincios de a face noțiunile sale sensibile (adică a le adăugi obiectul lor în intuițiune ) precum și de a-și face inteligibile intuițiunile sale (adică de a le subsuma sub noțiuni). [... ] Amândouă aceste puteri sau facultăți

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
logica elementară, aceasta însă organon al cutărei sau cutărei științe. Cea din urmă se premite în genere în școli ca propedeutică a științelor, deși, după mersul rațiunei omenești, este cea din urmă, la care ea ajunge abia după ce toate științele sânt de mult gata și trebuie să mai [punem] pentru cea din urmă oară mâna la ele pentru corectura și completarea lor. Căci trebuie să cunoaștem deja obiectele într-un grad destul de mare daca voim a stabili regula după care o

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
și modul în care reprezentațiuni certe (intuițiuni sau noțiuni) se aplică sau sânt cu putință apriorice. De aceea nici spațiul nici vro determinare geometrică a lui nu sânt o reprezentație aprioric transcendentală; ci numai cunoștința cum că aceste reprezentații nu sânt nicidecum de origine empirică și putința cum ele totuși se pot refera apriori la obiecte ale experienței, numai această cunoștință zic se poate numi transcendentală. Tot așa ar fi întrebuințarea spațiului la obiecte în genere transcendentală; mărginită fiind însă la

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
reprezentații a lui. În oricare județ este o noțiune care are valoare pentru mai multe și între aceste multe se cuprinde și o reprezentație dată, care aceasta din urmă se referă imediat la obiect. Așa bunăoară în județul " Toate corpurile sânt divizibile" noțiunea "divizibil" se referă la diferite alte noțiuni; dintre acestea însă ea în cazul de față e îndeosebi referită la noțiunea "corp", acesta iar la arătări certe cari ni se prezintă. Așadar aceste obiecte mijlocit ni le reprezentăm prin

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
noțiuni. Noțiuni însă, ca predicate unor județe posibile, se referă la reprezentația despre un obiect nehotărât încă. Noțiunea corp însamnă ceva, bunăoară metal, care e a se cunoaște prin acea noțiune. Deci numai prin aceea e noțiune că sub el sânt cuprinse mai multe alte reprezentații prin mijlocul cărora el poate fi referit la obiecte. El este așadar predicatul unui județ posibil (eventual), bunăoară "Fiecare metal e un corp". Funcțiile inteligenței se vor putea afla dar cu toate de vom putea

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
Logicii spun, cu drept cuvânt, că la întrebuințarea județelor în concluziile rațiunei județele singulare se pot trata (manipula) ca și cele comune. Tocmai fiindcă n-au nici un volumen (Umfang) predicatul lor nu poate să se refere numai la unele, ci sânt cuprinse în noțiunea subiectului, iar de la altele să se excepteze. Pentru acea noțiune e deci valabil fără excepție, ca și când ar fi o noțiune comună care ar avea un cuprins pentru a cărei întreagă semnificație predicatul ar avea valoare. Dar de

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
general, drept care într-o tablă transcendentală a tuturor momentelor cugetărei în județe nu trebuiesc trecute cu vederea, fiindcă funcțiunea inteligenței exersată în ele poate să fie importantă pe terenul cunoștinței pure apriorice. {EminescuOpXIV 396} 3. Toate relațiunile cugetărei în județe sânt a) ale predicatului la subiect b) ale rațiunei (Grund) la urmare c) ale cunoștinței repărțite și ale membrelor adunate ale împărțelei întreolaltă. În speția întîia a județelor se consideră cătrolaltă numai două noțiuni, în a doua două județe, în a

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
a treia mai multe județe în relațiunile lor. Propoziția ipotetică: Dacă există o justiție perfectă cel continuu rău se pedepsește" conține adică relațiunea dintre două propoziții: "Există o justiție perfectă" și "Cel continuu rău se pedepsește". Dacă ambe aceste propoziții sânt adevărate rămâne in suspenso. Numai consecvența este ceea ce se cugetă prin acel județ. În fine județul disjunctiv conține relațiunea dintre două sau mai multe propoziții, dar nu după consecutivitate, ci după contrapunerea lor logică, întru cât adică sfera uneia exclude

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
lor, care are distinctivul că nu contribuie nimic la conținutul județului (căci afară de mărime, calitate și relațiune nu mai e nimic ce ar constitui cuprinsul județului), ci ea atinge numai valoarea copulei în raportul ei la cugetare îndecomun. Județe problematice sânt acelea unde afirmarea sau negarea se accepe ca posibilă (după plac). Asertorice unde se consideră ca reale (adevărate), apodictice în care se consideră ca necesare. Astfel cele două județe a căror raport îl constituie județul ipotetic (antecedens și consequens ) și

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
Asertorice unde se consideră ca reale (adevărate), apodictice în care se consideră ca necesare. Astfel cele două județe a căror raport îl constituie județul ipotetic (antecedens și consequens ) și-n a cărora reacție reciprocă consistă momentul disjunctiv (membre ale împărțelei) sânt cu toate numai problematice. În exemplul de mai sus teza " Există o justiție perfectă" nu s-au susținut asertotic, ci s-a cugetat numai ca un județ după plac, în privirea căruia e cu putință ca cineva să-l admită

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
eu o numesc sinteză. Pricep însă sub sinteză în accepția cea mai generală operația de-a adăogi diferite reprezentații laolaltă și a (concepe) resuma diversitatea lor într-o cunoștință. O asemenea sinteză e pură când cele diverse din ea nu sânt empirice, ci date apriori (precum în spațiu și timp). Înaintea oricărei analize a reprezentațiilor noastre acestea trebuie să fie date deja, și noțiuni nu pot să răsară în privirea conținutului lor în mod analitic. Sinteza celor diverse însă (fie empiric

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
mancă. Afară de aceea se găsesc între ele și câțiva modi ai sensibilității pure (quando, ubi, situs de-asemenea prius, simul) și unul empiric (motus) cari nici nu se țin de acest registru genealogic al inteligenței, ba între aceste noțiuni primordiale sânt enumerate și altele deduse (actio, passio) și unele din cele primordiale lipsesc cu totul. Ce s-atinge de cele deduse, trebuie să observ că categoriile, ca adevărate noțiuni radicale ale inteligenței pure ce sânt își au și ele noțiunile lor

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
în predmetul deducțiunei, căci n-am putea cita nici din experiență, nici din rațiune vrun temei juridic și legitim din care s-ar justifica cu claritate îndreptățirea întrebuințărei lor. Între feluritele noțiuni cari constituiesc țesătura foarte amestecată a cunoștinței omenești sânt unele cari sânt destinate pentru o-ntrebuințare apriorică pură (cu totul neatârnată de orice experiență), și îndreptățirea noțiunilor acestora [au] [are] totdeauna nevoie de o deducțiune; căci pentru legitimitatea unei asemenea întrebuințări probe din experiență nu sânt de ajuns, pe când

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
la obiecte, și cum fac cu putință o cunoștință sintetică a lor, neatîrnătoare de orice experiență. Căci un obiect neputând apărea, adică neputând fi obiect al intuițiunei empirice decât numai prin mijlocul acestor forme pure ale sensibilității, spațiul și timpul sânt prin urmare intuițiuni pure, cari conțin apriori condiția putinței obiectelor ca fenomene, deci sinteza între acestea are valabilitate obiectivă. Categoriile inteligenței dimprotivă nu reprezintă defel condițiile sub cari ni se dau obiecte în intuițiune; deci ni pot apărea obiecte într-

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
trebuie să fie țintită toată cercetarea și care este că ele trebuiesc să fie recunoscute ca condiții apriorice a posibilității experiențelor (fie a intuițiunei ce se găsește-n ea, fie a cugetărei). Noțiuni ce constituiesc fundamentul obiectiv al posibilității experienței sânt tocmai de asta necesare. Iar dezvoltarea experienței în care ele se pot găsi nu este deducția (ci ilustrația) lor, căci cu așa manieră de pertratare ele pot întîmplătoare a fi. Fără această referare primordială la esperiența posibilă, în care provin

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
deduse înșile din nici o altă facultate a sufletului, anume: simț, imaginație și apercepție. Pe, acestea se-ntemeiază: 1) sinopsea celor diverse apriori prin simț; 2) sinteza acestor diverse prin imaginație, 3) unitatea acestei sinteze prin apercepția originară. Tot aceste facultăți sânt susceptibile de-o întrebuințare nu numai empirică, ci și transcendentală, care aceasta din urmă se-ndreaptă numai asupra formei și e apriori constructibilă. De această întrebuințare transcendentală am vorbit mai sus în partea întîi în privirea simțurilor, iar celelalte două

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
ca atari au obiectul lor, ci ele înșile pot fi obiectul altor reprezentații. Fenomenele sânt singurele obiecte cari ni pot fi date nemijlocit și ceea ce-n ele se referă nemijlocit la obiect se numește intuițiune. Acuma însă aceste fenomene nu sânt lucruri în sine înșile, ci iarăși numai reprezentații cari iarăși au obiectul lor care deci nu mai poate fi intuit de noi și pe care voim a-l numi obiectul neempiric, adică transcendental = X. toată polologhia de mai sus e

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
privită ca apriori necesară (căci altmintrelea cunoștința ar fi făr-de obiect, referarea la un obiect transcendental, id est realitatea obiectivă a cunoștinței noastre empirice, se va-ntemeia pe o lege transcendentală care va suna: Toate fenomenele, întru cât prin ele sânt a ni se da obiecte, trebuie să stea sub reguli apriorice a unității sintetice, după cari reguli singure raportul lor în intuițiune să fie cu putință, id est că trebuie să steie în experiență sub condițiile neapăratei unități a apercepției

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
percepțiunile se-nchipuiesc a fi în nex general și după legi, tot așa precum este numai un spațiu și un timp în care au loc toate formele fenomenale și tot raportul ființei sau neființei. Când se vorbește despre experiențe diverse atunci sânt numai pe atâtea percepțiuni întru cât ele aparțin unei ș-aceleiași experiențe generale. Unitatea pertranspectivă și sintetică a percepțiunilor constituie tocmai forma experienței și ea nu-i nimic alta decât unitatea sintetică a fenomenelor după noțiuni. Unitatea sintezei după noțiuni

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
obiecte, căci i-ar lipsi conjectura după legi generale și necesarii, ar fi deci o intuițiune fără gândire, dar niciodată cunoștință, și pentru noi ar fi tot atâta cât și nimica. Condițiile apriorice a experienței în genere și cu putință sânt tot într-o vreme și condiții ale posibilității obiectelor experienței. Deci eu afirm că citatele categorii nu sânt nimic alta decât condițiile cugetărei într-o experiență posibilă, precum în aceeași experiență spațiu și timp sânt condiții ale intuițiunei. Categoriile sânt

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
dar niciodată cunoștință, și pentru noi ar fi tot atâta cât și nimica. Condițiile apriorice a experienței în genere și cu putință sânt tot într-o vreme și condiții ale posibilității obiectelor experienței. Deci eu afirm că citatele categorii nu sânt nimic alta decât condițiile cugetărei într-o experiență posibilă, precum în aceeași experiență spațiu și timp sânt condiții ale intuițiunei. Categoriile sânt deci noțiuni fundamentale cu scop ca la fenomene să cugetăm obiecte, au dar o valoare obiectivă apriorică; ceea ce

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
în genere și cu putință sânt tot într-o vreme și condiții ale posibilității obiectelor experienței. Deci eu afirm că citatele categorii nu sânt nimic alta decât condițiile cugetărei într-o experiență posibilă, precum în aceeași experiență spațiu și timp sânt condiții ale intuițiunei. Categoriile sânt deci noțiuni fundamentale cu scop ca la fenomene să cugetăm obiecte, au dar o valoare obiectivă apriorică; ceea ce voiam să știm. Putința, ba chiar necesitatea acestor categorii consistă în referarea pe care toată sensibilitatea, și

Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]