6,550 matches
-
președinte, Și acum ce facem, Guvernul nu va rămâne cu brațele încrucișate, încă nu ni s-a terminat muniția, încă mai avem săgeți în tolbă, Sper că sunteți un bun țintaș, Nu va trebui decât să am inamicul în bătaia săgeții, Dar exact asta este problema, nu știm unde este inamicul, nici măcar nu știm cine este el, Trebuie să apară, domnule președinte, e o chestiune de timp, nu pot să rămână ascunși pe vecie, Atunci să sperăm că o s-avem timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
nu reușesc să-l înțeleg, Tocmai pentru ca să înțelegem am fost trimiși aici, avem știința și sper că restul nu ne lipsește, Norocul, Da, norocul, Noroc, atunci, domnule comisar, Noroc, inspectore, și dacă acea cutăriță căreia îi spun prostituată îți aruncă săgeata vreunei priviri seducătoare sau dacă te lasă să-i vezi jumătate din coapsă, fă-te că nu pricepi, concentrează-te asupra intereselor investigației, gândește-te la înalta demnitate a breslei pe care o servim, Va fi acolo, cu siguranță, bătrânul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
era acolo, alergase să prindă un taxi care apăruse la primul colț și acum, cu nervozitate, după ce dăduse adresa de la providențial, s.a. și ceruse scuze pentru scurtimea parcursului, scotea ziarele din pungă și le desfăcea. În afară de fotografia grupului, cu o săgeată semnalând-o pe soția medicului, era alături, într-un cerc, o imagine mărită a figurii ei. Iar titlurile erau, scrise cu negru și roșu, S-a Descoperit În Sfârșit Chipul Conspirației, Această Femeie N-a Orbit Acum Patru Ani, S-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
la știre, o reciti, i se păruse ciudat că în ea nu se identificaseră persoanele care apăreau în imagine, în special soția medicului și soțul ei. Abia atunci observă explicația fotografiei, redactată în acești termeni, Suspecta e semnalată printr-o săgeată. După câte se pare, deși încă nu există confirmarea totală a acestei date, soția medicului a luat grupul sub protecția sa în timpul epidemiei de orbire. Conform unor surse oficiale, identificarea completă a acestor persoane se află în fază înaintată și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
e deloc legat de literatură. Aș putea zice chiar că este un burghez plat, mi-a răspuns ea, nu cu dispreț, ci mai degrabă cu afecțiune, ca și cum recunoscând defectul lui cel mai mare ar fi vrut să-l ocrotească de săgețile prietenilor și prietenelor ei. — Lucrează la bursă. E brokerul tipic. Cred că te-ar plictisi de moarte. Pe dumneata te plictisește? am întrebat-o. — Vezi dumneata, întâmplător sunt soția lui. Țin foarte mult la el. Mi-a zâmbit ca să-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
de sine. Ai automulțumirea curajului fără neplăcerea primejdiei. Dar dorința de aprobare este probabil instinctul cel mai profund al omului civilizat. Nimeni nu se repede cu mai multă grabă să capete adăpostul respectabilității decât femeia neconvențională care s-a expus săgeților și pietrelor decenței ultragiate. Nu-i cred pe oamenii care spun că nu le pasă câtuși de puțin de opinia semenilor lor. Asta este doar o bravadă a ignoranței. Ei vor să spună doar că nu se tem de reproșuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
să tragă după bunul plac. Râsete și comentarii deocheate făceau atmosfera și mai ireală, ca și când În curs de desfășurare ar fi fost o farsă macabră, nu un asalt mortal. Prima salvă, executată fără prea mare precizie, lovise În gol. Multe săgeți zburaseră pe deasupra turnului, pierzându-se, altele loviseră În ziduri, răspândind schije de cărămidă și praf. Oamenii se apucară să Își reîncarce arbaletele, printre strigăte de surescitare. Genovezii aceia nu păreau la Înălțimea faimei lor, Își zise Dante În sinea lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
teferi căutau Între timp să se reorganizeze, târându-i pe răniți la loc ferit. O companie de arcași se retrăsese până la capătul celor trei străduțe care dădeau În piață și, de acolo, reîncepuse să țintească spre turn. Un nor de săgeți aprinse se abătu peste pietre, ricoșând Într-o ploaie de scântei. Câteva proiectile pătrunseseră prin ferestruici, iar altele se Înfipseseră În căpriori. Benzile de pânză rășinoasă Înfășurate pe vârfuri fumegau În văzduh. Un țipăt de durere, urmat de umbra unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
ferestruici, iar altele se Înfipseseră În căpriori. Benzile de pânză rășinoasă Înfășurate pe vârfuri fumegau În văzduh. Un țipăt de durere, urmat de umbra unui trup În cădere, arătă printre strigătele de bucurie ale trăgătorilor că cel puțin una din săgeți Își atinsese ținta. Ici și acolo, pe acoperiș, poetul văzu cum se luminau punctele roșiatice unde acoperământul din lemn fusese găurit de loviturile săgeților. Între timp, reflecta neliniștit la ce era de făcut. Prin poarta larg deschisă a bisericii zări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
unui trup În cădere, arătă printre strigătele de bucurie ale trăgătorilor că cel puțin una din săgeți Își atinsese ținta. Ici și acolo, pe acoperiș, poetul văzu cum se luminau punctele roșiatice unde acoperământul din lemn fusese găurit de loviturile săgeților. Între timp, reflecta neliniștit la ce era de făcut. Prin poarta larg deschisă a bisericii zări siluetele confuze ale altor oameni În mișcare. Se aruncă brusc Înainte, ajungând până la claustrul abației prin poarta smulsă din țâțâni. Purtat de propriul elan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1915_a_3240]
-
pălărioară de paie împodobită cu o panglică stacojie și o geantă împletită, care i se legăna în dreptul șoldului într-un fel vesel și plăcut. Se îndrepta către câmpuri. Era în dimineața de 4 august. Soarele urca pe cer ca o săgeată, uscând roua dimineții. Urma să dea o căldură care avea să strivească toate dorințele. Nu se mai auzeau tunurile. Nu le mai auzeai nici măcar dacă ciuleai urechile. Lysia o coti pe lângă ferma lui Mureau și ajunse în câmp, unde mirosul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
trec pescărușii care țipă urât și, tocmai de aceea, sfâșietor, agitația lor deasupra spațiului închis pentru păsările familiei e ciudată, insistentă, prelungă. Parcă vorbesc și parcă știu. O pasăre din cerul înroșit sfâșie aerul cald, se rotește deasupra, apoi vine săgeată spre casă, țintește geamul de la ușa de la intrare - sticla sclipea în soare -, cade ca-ntr-un picaj reușit de avion și pescărușul se lovește straniu de termopan, zgomotul e greu ca o durere, te înfioară. Tara își ascute urechile, e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
sus, poate aur și pietre, poate alte hârtii cu harta Europei mă așteaptă înăuntru... Din când în când, trăgea spre Împăratul Kogaion, spre vârf, cu arcul făcut din corn de cerb și curbat cu vână de cal, lua câte o săgeată înmuiată în venin de viperă și trăgea în sus, vroia să-l enerveze pe zeu și să-i deschidă Moșul poarta peșterii. — Vei intra, dar vei fi judecat!, tuna zeul, accepți? — Pentru comorile peșterii accept orice, vreau să fiu tânăr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
în sus, vroia să-l enerveze pe zeu și să-i deschidă Moșul poarta peșterii. — Vei intra, dar vei fi judecat!, tuna zeul, accepți? — Pentru comorile peșterii accept orice, vreau să fiu tânăr și bogat, auzi?, și mai trimitea o săgeată în sus, spre zeu. A intrat acolo, în Muntele Kogaion, și nu mai știe cum s-a terminat, s-a trezit, spre norocul lui. Oare chiar s-a trezit bărbatul meu?... I-am zis să-i dea Tinei banii înapoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
trebui să iasă, să plece, n-o mai ține nimic acolo, poveștile fuseseră spuse, a obosit, vrea în casă, vrea să doarmă, cât timp o fi trecut de când sunt aici?, vine noaptea, își întoarce privirile metalice spre cerul tăiat de săgeți vorbitoare și ascuțite. Scrumiera e plină cu mucuri de țigară, paharul cu apă e tot neînceput. Strigătele găinilor din curtea din fața casei se amestecă ciudat cu țipetele de sus, de pe ceruri, pleacă păsările migratoare și o legătură de neexplicat e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
care chinuie cele două trupuri debordează dimensiunile patului și se tot întinde, se revarsă: epuizare a forțelor, supunere față de capriciile celuilalt, cheltuieli extravagante, demobilizare socială, cheltuire nesocotită a averii, șubrezire a sănătății... Starea fiziologică și psihică a individului străpuns de săgețile lui Cupidon ține de patologic: compulsiv, masochist, furios, sadic, gelos, solipsist, repetitiv, alienat, chinuit de remușcări, neliniștit, umblând ca un mort viu, nemaiaparținându-și, cu mâinile și picioarele comandate de bunul plac al celuilalt, aflat și el în aceeași tristă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
o manea de moale și larg: "Hai, bragă bun!" Hazliu și larg, ca turul ce-l vântură șalvarii, Așa sporea un strigăt. Și iacă: ochi gălbui Printre uluci, în umbră, rotiră icusarii. ( Amestecul și aspru, și blând, din ochii lui!) Săgețile poruncii zvâcneau în puf de rugă. Să nu urmez chemării adânci aș fi putut? La namila din poartă m-am năpustit, în fugă, Obrajii să mi-i sprijin pe palmele-i de lut. - "Giugiuc, mi-a zis, iar ochii priviră
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
mai întîi un act de speranță; că teoria e așteptare și mediațiune. Domnul Arghezi, întocmai ca d. Cocea în ziaristică, a făcut școală. În indigența noastră exclusivă, umbrele de idei pamfletare, fobiile sale, dar mai ales acel surd mârâit la săgeata Ideei, au fost îmbrățișate de mai slabi decât dânsul. Între victimele arghezismului nu cunosc alta mai semnificativă ca domnul Maniu, și toți aceia cari, în lipsa unor certitudini atent și calm recunoscute, împrumută câteva partipris-uri artistice pictorilor neinteligenți. Să ne întoarcem
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
acel sistem e imposibilă. Așadar contradictoriu coincide în matematică cu universal-demonstrabil. Firește prin demonstrabil trebuie să înțelegem aici putința de a decide în sensul "adevăr" sau în sensul "fals". Litigiul între logicieni și intuiționiști revine în definitiv la chestiunea dacă săgeata de mai sus, dintre matematică și metamatematică nu e inversabilă, dacă cumva cele două sisteme sunt izomorfe sau numai homomorfe. Încercările lui Hilbert și a câtorva din elevii apropiați de a aplica teoria demonstrației la tranșarea celei de a doua
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
Rafinarea rezultatelor numerice a durat însă până în 1841. * Un erou, fie el al acțiunii sau al meditației, nu ni-l putem reprezenta fără a-i prescrie un anume cadru. Astfel, pe Alexandru îl evocăm la confinele lumii antice, căzând sub săgeata spartă. Hamlet, pe terasa de la Elseneur, întrebînd apele Sundului. Cum trebuie să ni-l zugrăvim pe Gauss? La masa lui de lucru, doborând cu o energie fără exemplu dificultățile teoretice sau numerice? Nopțile, lipit de luneta în care se încadrează
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
plânsului” (Pentru zidirea templelor), „Cerul mării de stele /luminat cu ochii Tăi” (Vis etern), „sacre-mpărății astrale” (Euritmii), „fulg de lumină” (În inima Căii Lactee) etc. La polul opus însă, vizualizat ca un binemeritat echilibru al cosmicului, se află vraja nopții, săgeată aprinsă ( Cum dă noaptea): „umbra enigmatică” (Chiar și din ochii visului), „vălurile nopții” (Icoana drumului), „vântul umbrei ascuțit” (Viața misterioasă) etc. Și, deloc surprinzătoare, ambivalența conotativă a imaginilor: „vălurile nopții” - „văpăi(le) sunetului” (Icoana drumului), pentru a reflecta asupra lacrimilor
MISTUIRE CELESTĂ, ÎN VIZIUNEA LIVIEI CIUPERCĂ de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 956 din 13 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364322_a_365651]
-
în dimineața pe care scrisese, limpede, sunt aici! Să coboare prin ploi măcar pentru o mângâiere? Să țipe sălbatic: trezește-te, tu nu poți adormi într-o lacrimă de munte, nici aduna tălpile mele lăsate de-a lungul râului printre săgeți?! Să mintă că, acolo, în verde, zace copacul nimănui de care și-a agățat zborul doar o secundă? Părăsise holdele pentru a învăța cel mai înalt tril, auzise că te poți hrăni cu rouă și file scrise pe o îmbrățișare
REGINĂ de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 340 din 06 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364485_a_365814]
-
s-au dus la culcare însă ele veghează propriul somn când golul de cântec a rămas la fereastră pentru nevăzutul Domn ce crește în glastră. Am spune că nici ziua nu se mișcă și-ntr-adevăr ea nu e o vrabie e săgeata aceea care pișcă, cum înțeapă soarele din mustul sorbit pe la chindie, acolo unde inima bate ca o tocălie. Al.Florin ȚENE Referință Bibliografică: Terra incognita / Al Florin Țene : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 333, Anul I, 29 noiembrie 2011
TERRA INCOGNITA de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 333 din 29 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364560_a_365889]
-
o strofă, un poem - primii pași Mi se păreau fascinanți, strălucitori, uriași. Priveam spre coloana bogată de lume ilustre. O voce de taină părea să înceapă să mustre. Idolii au început să se clatine câte puțin, Să fie ochiți cu săgeți cu vârful muiat în venin. Valurile se urmează tot mai necruțătoare - Se finalizează inventarul petelor din Soare. „Rondeluri”, „Nopți de Noiembrie, Decembrie” - nu există; „O umbră cântă depresivă prin cartiere, tristă”; „Cuvinte potrivite” - drept operă de ceasornicar, „Flori de mucegai
NEMURIREA de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 378 din 13 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361298_a_362627]
-
Nuante > VÂNĂTOARE INVERSĂ Autor: George Nicolae Podișor Publicat în: Ediția nr. 242 din 30 august 2011 Toate Articolele Autorului Subt fruntea de cetini străin vânător adulmec-o ciută în fiece noapte... între rană și moarte tot zburdă nătângă din gleznă săgeata să-și smulgă alunecă-n noapte pe pleoapa-mi de os se-ntoarce-ntre ciuturi pe câmpu-i mănos i-i jilț vizuina ori slobod pripas? înmugure fuga-n colind părinții mei albi, nestinși fără glas vă văd câteodată venind și
VÂNĂTOARE INVERSĂ de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 242 din 30 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/361414_a_362743]