2,533 matches
-
o gură de vorbă că m-am plictisit singură...Eu, domnule Ioniță, nu știu de unde te cunosc pe dumneata... -Îmi pare bine, domnișoară, zise el, privind-o pe sub sprâncene, lumea e mare! -Nu ești dumneata cel din Târgu Mureș? Ioniță săltă din umeri. -...soldatul din Târgu Mureș care... Și zicând < care>,se uită la noi într-un fel anume, închizând un ochi din cauza razelor solare care-o împiedicau să ne privească în față și tăcu. -Băăăă, sări el și se bătu
PRINŢESA ŞI PATEFONUL de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 594 din 16 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/355098_a_356427]
-
ce-mi întind mâna după o sticlă desfăcută și învăluită de picuri reci, am impresia că aud tot mai deslușit Balada pentru Adeline de Richard Clayderman. Îți văd degetele lungi, senzuale, acoperite pe alocuri de fire scurte de păr, cum saltă pe clapele albe și negre alternativ, cum îți închizi și deschizi ochii în febra interpretării, simt că zborul tău se încremenește în al meu dar te las să-ți cânți emoția și dedublarea, te ajut prin tăcerea mea să te
SLIPUL NEGRU ABSORBIND SOARELE DIN OCHII FEMEII de SUZANA DEAC în ediţia nr. 886 din 04 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/346232_a_347561]
-
generos aroma-și răspândea, pe iarba ce șoptind se desfăta, m-am așezat și, legănată de liniști și un dor de demult, cerul în sufletul meu a coborât și-am adormit. Când m-am trezit, primăvara se ducea pe vânt, săltând și cântând, din plete macii scuturând și fluturi într-un dans vrăjit învârtind. Atunci am început și eu să cânt și să mă învârt, să mă învârt în zbor rotit, liber, lipsit de griji și fericit. De dimineață, când afară
ZBOR ROTIT de NINA DRAGU în ediţia nr. 2315 din 03 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/356102_a_357431]
-
naiadă și-mi mângâia fruntea surâzând și vorbind ca un zeu, spărgând clipa-n țăndări și fermecându-mă, eram ca limpezimea ce lunecă spre stele, ca roua-n palma ierbii, de constelații beat, o vedeam prin lucarnă cu pași ușori săltând, precum un vis de umbră, plimbându-se prin gând... venea parcă dintre astre ca pasărea fără cuib mirosind a mărgăritar, păzind visele mele; încă o mai aștept să-i așez la picioare straturi de veronicuțe ca să n-o doară urmele
AMINTIRI... de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1905 din 19 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/368958_a_370287]
-
și Brăilei, zăganii de pe piscurile Carpaților.” Iată acum o pagină de proza adevărată: „Morcovii și boabele de fasole, cojile de la castraveții tăiați pe lung, merele muscate și scuipate apoi pe un prosop care cred că a fost cândva alb, toate săltau pe lângă mine și încercau să-mi "vindece "ovarele bolnave. Nigerica se uită la portofelul din piele și-mi spune să o scot și pe „aia de 20”. "Hermana"îi zicea (adică sora cu bancnotă de 10 euro de mai înainte
NOI, CEI CARE „NU ŞTIM NIMIC” de IOAN LILĂ în ediţia nr. 214 din 02 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/370843_a_372172]
-
maronii. Mâna bătrânului-și răsfiră încetinel degetele pe cățelul de pluș! Arătătorul descria mici cercuri concentrice pe spatele animăluțului... -Mamă! Bunicul se mișcă! -Odette, stai cuminte! Nu mai glumi! Nu se face! Și nici nu ridica vocea! replică precaut Désirée nesăltându-și privirea de pe tableta unde trudea să definitiveze un eseu pe-o temă urbanistică. A doua zi era termenul. Și ce așteptări își pusese în concursul ăsta! Biata Odette! Închisă la cinci ani în alba tăcere a rezervei începea să
CAPTIV de ANGELA DINA în ediţia nr. 1990 din 12 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370902_a_372231]
-
ca o palincă, cu gheață, apoi au studia mai atent imensa bibliotecă. Întorcându-se în salon au trecut prin hol unde măsuța le-a atras atenția: - La ce o folosi oare se îmtreabă retoric Anica? Ionel o îmbrățișează și îi săltă fundulețul pe măsuță. De sus ea îi dă un pupic, timp în care el pătrunde ofensiv între picioarele ei. Ea continuă cu alt pupic mai dulce dar se dezmetici repede cu un „Ce-ți veni” și încercă, fără efect să
DOUĂ GRADE DE LIBERTATE ŞI UN PRIETEN de EMIL WAGNER în ediţia nr. 1643 din 01 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369773_a_371102]
-
miresei sale agitând nuiaua tot mai mult: -Vezi, Lunișoara mea, aproape am ajuns! Hai să cântăm și să colindăm! Bună seara la Ajun. Mâine, la Crăciun! Am venit și noi odată, la mulți ani cu sănătate! În urma sa, vesela nuia sălta tot mai sus și tot mai des, obligând pe bietul lup să joace și el sârba lui Tudorel. Bineînțeles, în contra sens, ca să nu-l pălească excesul de fericire al nebunaticei nuiele. Vă închipuiți că jocul ăsta îl înfuriase peste măsură
NUIAUA FERMECATĂ-3 de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1807 din 12 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/370310_a_371639]
-
importanță și-mi savuram cafeaua în tacere, privind-o cu drag pe Miruna. Îmi doream să mă întind pe pătură alături de ea, să-mi continui somnul dulce de dimineață în brațele ei. Incepeam să mă îndrăgostesc, oare? Dintr-o dată, bambina saltă la o lansetă și mă reped să prind lanseta pentru a înțepa peștele. În graba mea de-a ridica mai repede lanseta, am răsturnat termosul. Noroc că avea capacul strâns, altfel pătura s-ar fi umplut de cafeaua fierbinte. Când
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1237 din 21 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/370233_a_371562]
-
Era accesul puțin greoi până la locul ales de Miruna, dar ce nu face omul pentru plăcerea partenerei? Deja, am intuit ce intenții avea, așa că am strâns sculele din apă și le-am lăsat așezate pe suporți. Nu doream să aud săltând bambinele pe nailonurile lansetelor, tocmai când nu trebuia și așteptam cu nerăbdare să aflu ce noutăți voi descoperi într-o partidă de amor, la firul ierbii verde, în mijlocul naturii. Când m-am așezat lânga ea, era numai în slip, întinsă
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1237 din 21 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/370233_a_371562]
-
vom nălța temple pentru Marte. Erori peste erori se-așează, la orice edificiu antic, la fel și noile fațade se sprijină pe furtul cuantic. Iubind, noi le rescriem viața, bunicilor, părinților străbuni, un fel de furt din focul sacru, jucați, săltați peste tăciuni. Își face filosoful casă, dar nu mai intră niciodat, orice sistem e pentru mase, profeții spun doar ce-au visat. Iar Atlas geme sub povară, se-aude Cântul lui Orfeu, trecu Potopul, avis rara lovește-n tâmple reci
VOM FACE LUNTRE de BORIS MEHR în ediţia nr. 1266 din 19 iunie 2014 [Corola-blog/BlogPost/370449_a_371778]
-
2162 din 01 decembrie 2016 Toate Articolele Autorului Mi-i dor de tot ce-nseamnă Românie, De munții-nalți, de brazii-nmiresmați, De codrii de stejar, de tine ciocârlie, De cântul fermecat, de la noi din Carpați. De râurile reci, ce saltă vesele din piatră-n piatră Și de bunica cu catrință, care m-aștepta la poartă. Mi-i dor de lanurile aurii de grâu, De macul și cicoarea, ce sună-n adierea vântului, De cele trei culori, care-ți încing mijlocul
MI-I DOR DE TOT CE-NSEAMNĂ ROMÂNIE de MARGARETA MERLUȘCĂ în ediţia nr. 2162 din 01 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370492_a_371821]
-
2016 Toate Articolele Autorului Se înalță azi făclie Și în inimi de români Înfrățite peste glie Se-aud glasuri din străbuni. Ridică-te iar Ioane Să dai țării iarăși glas, Fără jalbe și plocoane Să scoți țara din impas! Doamne, saltă sus blazonul Moștenit din moși-strămoși, Că ne-am dat destul obolul Celor ce-au fost nemiloși! Și ne scoate din noroaie Unde-am fost mereu scuipați, De trufași și de gunoaie Să ne faci iarăși scăpați! S-avem pace în
ÎN GÂND ȘI SIMȚIRE de COSTICĂ NECHITA în ediţia nr. 1849 din 23 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370529_a_371858]
-
doi este vinovat pentru despărțirea ce i-a îndepărtat precum Polul Nord de Polul Sud (Flori dezamorsate). Ca un alt Ulise purtat de dorul familiei și al Itacăi natale, poeta își simte sufletul plin de „răni deschise” și, plutind pe nava săltând pe valurile zbuciumate ale mării de ale cărei primejdii se ferește, lăsându-se legată, ca eroul grec, cu „otgoane groase” de „catargul cel înalt”, își astupă urechile, pentru a nu se lăsa ademenită de sunetele aducătoare de moarte ale unor
REVERII AUTUMNALE ŞI RAFINAMENT METAFORIC de NICOLAE DINA în ediţia nr. 2344 din 01 iunie 2017 [Corola-blog/BlogPost/369366_a_370695]
-
cei doi este vinovat pentru despărțirea ce i-a îndepărtat precum Polul Nord de Polul Sud (Flori). Ca un alt Ulise purtat de dorul familiei și al Itacăi natale, poeta își simte sufletul plin de „răni deschise” și, plutind pe nava săltând pe valurile zbuciumate ale mării de ale cărei primejdii se ferește lăsându-se legată, ca eroul grec, cu „otgoane groase” de „catargul cel înalt” și își astupă urechile pentru a nu se lăsa ademenită de sunetele aducătoare de moarte ale
REVERII AUTUMNALE ȘI RAFINAMENT METAFORIC de NICOLAE DINA în ediţia nr. 2319 din 07 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/369453_a_370782]
-
versificație. Sonetul sună cam așa: Doamnei C cu dragoste N-aveți metal și nu aveți nici daltă Brățări pe versuri nimeni nu vă pune Doar gura mare cât să-nghit-o lume Și-apoi s-o scuipe, spre succes vă saltă... De ați avea ureche cum se spune Madame vă jur n-ați da cu bâta-n baltă Și-ați medita, că tot e vremea caldă Un strop mai mult, nu zic de-nțelepciune... Din bob în bob apare și pilafu
POET (DIMINEŢILE UNUI ANOTIMP) de LORENA GEORGIANA CRAIA în ediţia nr. 2045 din 06 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/370524_a_371853]
-
somnul celor fără de păcat, convinse că munca și devotamentul lor vor fi apreciate așa cum se cuvine în noul regat. Numai că dimineața, cu mult înaintea răsăritului soarelui, câteva mașini cu jandarmi și mascați sosiră în fața primăriei și începu teroarea. Mascații săltară majoritatea conspiratorilor apoi, prin mijloace specifice, îi convinse să declare ce aveau de gând. Printre primii: Rudoi care mărturisi sincer după primele bastoane, că el era beat iar la beție habar nu are ce spune. Era adevărat, însă mascații nu
GLODEXIT de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 2012 din 04 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370654_a_371983]
-
Dacă vrei să vii la mine / Să petrecem până-n zori, / Fredonând o melodie, / Cum făceam adeseori”), când din traducerile lui Dosoftei („Zboară în slăvi / paseri albastre, / Răsună-n dumbrăvi / cântări măiastre” este, la urma urmelor, binecunoscutul Psalm 46: „Limbile să salte / cu cântece nalte / Să strige-n tărie / cu glas de bucurie / [...]“), când din poezia modernă, mai mult aluzivă decât explicită, cu miza, aici, pe aglomerarea de imagini („Vise în clocot / de zarzăr sau măr, / mândră codană / cu flori prinse-n
ARMONII CELESTE de RADU BOTIŞ în ediţia nr. 2120 din 20 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/370731_a_372060]
-
Chiar dr. Campus! Timp de zece ani am fost colegi și am asistat de mai multe ori la lecțiile sale, lecții care au fost pentru mine o revelație. Parcă era un jongleur, un artist de circ, era svelt, se deplasa săltând, era întotdeauna în largul său. Nu se rezuma la o explicație de text, ci le îmbogățea elevilor orizonturile literare și filozofice. Nu-mi venea a crede cum predând un text al poetului Guillaume Apollinaire despre cubism, a intrat în explicații
ÎN AMINTIREA LUI IOSEF EUGEN CAMPUS de ADINA ROSENKRANZ HERSCOVICI în ediţia nr. 1643 din 01 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/369769_a_371098]
-
Hîncești, Flăcăi și fete ca-n povești, Din Basarabeasca și din Cimișlia, Ne-au adus pacea și prietenia. Au venit surori, copii și frați, De peste tot, din Călărași, Din Cernăuți, din Bucovina, Să ne unim, să ne dăm mâna. Să salte inimile-n piepturi, Să exprimăm a noastre drepturi, Hora Unirii să ascultăm, să o jucăm Cu toții să ne bucurăm. Bineveniți fiți frați de peste Prut, Cum Domnul cel Înalt a vrut, În Prahova și la Ploiești să poposiți, Vrem bine aici
PRAHOVA IUBEŞTE BASARABIA de IONEL GRECU în ediţia nr. 1695 din 22 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/368078_a_369407]
-
din 07 august 2015 Toate Articolele Autorului Primăvara stă-n copac parcă-i Doamne cocostârc și-am atâta verde-n cap pielea toamnei la oblânc Parcă-i Doamne cocostârc cerul atârnând deasupra e un nor și mai adânc steaua-și saltă-n aer umbra Cerul atârnând deasupra am atâta verde-n cap din cerneală-mi ridic cupa primăvara stă-n copac Parcă-i Doamne cocostârc ce-a rămas cu steaua-n pârg Costel Zăgan, CEZEISME II Referință Bibliografică: Noroc în albastru
NOROC ÎN ALBASTRU de COSTEL ZĂGAN în ediţia nr. 1680 din 07 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/368098_a_369427]
-
mai asculte cântatul greierilor? - Cine? Când? - Mai sunt greieri? Ochii se odihnesc în palmele aspre doar câteva clipe. Sunt plini de praf și lacrimi. Obrajii înoată într-un noroi sărat dar cui îi mai pasă? Bătrâna cu ochii de cicoare saltă privirile spre cer. Bastonul pe care se sprijină e vechi aproape ca ea, dacă nu ceva mai mult. Cerul nu se uită la nimeni, este senin și nu dă speranțe de înnourare. Bătrânica stă singură într-o casă mică dar
ARSITA IMPOVARARII de LILIOARA MACOVEI în ediţia nr. 1680 din 07 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/368150_a_369479]
-
peste întreaga lume vocea cerului. N-ai auzit. Nimeni nu a auzit-o. Eu vin să o fac auzită. Puterea de bine a mulțimilor de tineri e glasul cerului adus de adierile timpului peste sufletele curate. Prin voi, sufletele vor sălta din nou pentru a gusta din frumusețea și înbietoarea forță a razelor de soare. Vor da viață viselor lor și a celor primite de la ceilalți prin sacrificul vieții. Vor face să reînvie ei, prin împlinirea viselor lor. Ce sunteți voi
VISE RATACITE de SILVIA CINCA în ediţia nr. 1823 din 28 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/368260_a_369589]
-
de lacrimi, în suflet, în minte; Din neguri apare copilul cuminte Cu sufletul plin de lumini zâmbitoare. Cu tălpile goale prin iarba înaltă Zburda precum iezii năstrușnici și tandri, Alături de veseli și iuți copilandri... Iar azi amintirile-n el parcă saltă. Se zbat ca un pește ce-și caută valul, Căldura din soare le vindecă rana Și poate-nflori-vor ideile-n pana Fecundă ce caută liniștea, malul. Se zbenguie, -apoi, pe câmpia din suflet Și zboară din floare în floare
ADUCERI-AMINTE SE ZBAT ARZĂTOARE... de CURELCIUC BOMBONICA în ediţia nr. 2253 din 02 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/370145_a_371474]
-
lumii antice au stăruit disperați în încercarea lor de a ignora sau exclude durerea umană, suveranii despoți au intensificat-o, au preamărit-o. În Vatra lumii vechi, durerea a închircit sufletul omului, iar voluptatea l-a caricaturizat. Religiozitatea antică a săltat lumea în golul rece și prăpăstios al durerii și al deșertăciunii. Numai Zamolxianismul pelasg, viu, monoteist, țâșnind ca un torent al vieții, premergător al Creștinismul a păstrat demnitatea umană între virtuțiile ei firești, cardinale, ale trăsăturilor chipului creat, încercând prin
CEL MAI MARE MONARH AL PĂMÂNTULUI (1) de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1237 din 21 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/370180_a_371509]