1,048 matches
-
Sunt destui care v-ar putea iubi... Dida Voinov, rusoaica, a comis o mezalianță fericită, admit. Chiar și amicii dumitale, admit, sunt oameni cu... Nu, nu contest calitățile... și buzele fardate fardară un zâmbet, da, da. Chiar și prietena Tori, săraca, nu-i pot nega calitățile. Nici defectele, sărăcuța, nici defectele. Nici, bineînțeles. E bine să clarificăm, însă, maltratarea bătrânei cu pisicile. Devastarea apartamentului, placiditatea poliției, incendiul, știi ce scria în ziar. Un rug, da, un pogrom. Bătrâna aceea nu era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
că sunteți fiica doamnei din actul de identitate. Și flutură iar buletinul femeii, gonind de la distanță muștele care încă se roteau deasupra resturilor acelea de salam și chiflă de graham. - Mama... oftă femeia. Cum o să fiu eu mama, chicoti ea. Săraca mama mea a murit la Mislea. În lotul călugărițelor, dacă mai ții minte. Le-a ridicat de la nunțiatură, pe chestii chipurile de verificări... Ce poveste a fost! Mama s-a dus în locul sorii ei, tant’ Rozet. S-a sacrificat ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
A avut doar noroc că a rezolvat-o acasă, repede. În nici două săptămâni și-a făcut transferul definitiv la „Pătrunjelu.“ Altfel, ce mare chestie să știi ce și cum. „A, se plătește acum la radiografii“, își aminti el. „Probabil săraca și-a consumat rația pe anul ăsta și n-o fi având bani de altele. Unde-au dus și ăștia sănătatea. Păcat...Poate schimbam până la urmă câteva vorbe cu ea.“ Datorită ei primise atelierul în ’74, la sfârșitul lui martie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
răsuci și mai urcă o treaptă. Condrat Focan îl urmă și el automat, cu gândul tot la Aspasia. Ajunsese la ea trimis de Irimia, profesorul de la Filantropia, cel care o operase pe Carmen, prietena lui din acei ani. Carmen Salem, săraca. Fată fără noroc. O nenorocise primul ei bărbat, inginerul acela de la gaze, care-i facuse și lui racordare în ’70. O lovise boala când îi mergea mai bine. S-a dus în ’88, când a fost și cu demolarea bisericii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
România Muzical, se transmite Simfonia fantastică, de Berlioz, aude până și muzica prin vițele acelea prelinse din degete, e tocmai partea finală, „Visul unei nopți de Sabat“, o încolăcesc vițele și pe bătrână, ea țipă speriată, „vai de madam Mavrodini, săraca“, gândește îngrozită, simțind cum bătrâna horcăie în strânsoarea degetelor, „ce-i cu mine, doamne, ce mă pui să fac“, întoarce cu vițele ei câteva file de album, poze cu Tomnea și profesoara, tineri, ea în costum de baie, undeva pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
cu doamna Viorela Goncea, femeie de treabă mama lui Tronică, da fără noroc la viață doamna Viorela, a murit de tânără, la nici patrușcinci de ani, doamna Micșunica, mama lui Tronică a dus-o până-n optzecișinouă, dar Viorela a murit săraca în iunie șapteșcinci, la Congresul ăla de la educție, când a pus Ceaușescu bazele la „Cântarea României“, era delegată de la cultura de aici de la Județ, că era casieră la teatru, a făcut stop cardiac chiar la hotelul unde îi ținea, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
să-l apere și l-a făcut mai târziu erou, are și cruce, vine când e defilarea de revoluție și pune coroane la crucea lui, doar cu asta s-a ales și cu nenorocirea Rozicăi, de-a ajuns alcoolistă, umblă săraca pe stradă și-o culege fiu-su care și el are viața lui grea de la Gina care-l terorizează, femeie slabă la refuz Gina asta, toată ziua lihnită numai după Gogu Pompieru suspină și fredonează din buci. Dar dacă a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
locul ăla? Ce mai contează toate astea, acum Magda? Când singura deviză a istoriei, în jocul ei parșiv cu noi, a fost și rămâne doar Replace all! Izbucni apoi în râs. O îndepărtă, privind-o nedumerit: - O rață sălbatecă. Speriată, săraca, n-ai văzut? Chicoti și ea. Își trecu mâinile prin plete, aranjându-le. - Ce chestie! M-am speriat. Credeam că chiar a venit peste noi sorbul ăla. Cât despre ăla din Baltă... S-au făcut și cântece cu el. Un fel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
schimbat ideile despre noi. Ne-am transformat, în ochii lor, din fete cuminți în două târfe fără morală și etică. Și adevărul e că noi nu ne-am schimbat deloc. Tot timpul ne temeam să nu fim aflate. Tot timpul! Săracele de voi! Da... ce n-am luat în calcul a fost pornirea noastră spre sexul opus, știi? Adică... ne-am îngrijit atât de mult de carapacea noastră care să ne ferească de lumea exterioară, încât ne-am dat prea târziu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
alta decât strigare, Țipăt și ramăt din guri mai multe, greu chiar dușmanii să le asculte, Că nici părinții avea putere La fii s-aducă vreo mângâiere, Nici bun prieten, nici rudă bună Avea mijloace d-ajutor mână, Și-așa săraca de omenire Era ajunsă mai la pieire. Când deodată o dășteptare Văzum iuvită la mic și mare, Să năzuiască, Maică, la tine, Cum și urmarăm, căci lăsând morții, Drept la beserici mersem cu toții, Cu fierbinți lacrămi căzurăm, Maică, S-alergi
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
controlori și soldați, tu ești prea obosit ca să le mai guști gluma. Și, dacă ei nu pricep, atunci măcar ea, măcar ea ar putea să Înțeleagă! — Mamă! o strigi Încet. Dar se vede că nu te-a auzit, e bătrână, săraca, simțurile i-au slăbit. — Mamă! Încerci să strigi mai tare, dar degeaba Îți Încordezi gâtul, doar un sunet gâjâit, indistinct iese din coardele Întinse. — Mamă! Te forțezi, te scremi, disperat, dar vocea nu ți-o auzi și nici umbra nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
În armată? — Gândește-te din vreme, să nu-i mai faci maică-tii alt necaz! — Dar nu mai e nici o speranță să te primească din nou? — Să te fi dus să spui tot! Să spui tot! Săspuitot! — Și maică-ta, săraca! O nenorocire după alta! După ce a murit Buni, necazul tău cu facultatea... — Tu gândește-te, oricum, Înainte, să nu-i mai... — Gândește-te! — Gândește-te! * Și, uitându-mă la ele, mi-am repetat În gând: les camps d’esclaves sous
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
se solicita atenția deoarece În partea a doua a programului repetam Împreună aceste scrieri biblice. Pregătirea pentru marele eveniment continua și acasă. Părinții ne făceau rost de unele cărțulii de rugăciuni și repetam ori de câte ori se ivea un timp disponibil. Mama, săraca, nu avea timp să-și odihnească picioarele de atâta treabă cât era de făcut pe lângă casă. Cu toate acestea, atunci când se așeza pe un colț de pat, mă chema cu cărticica și Îmi punea unele Întrebări. Cu o săptămână Înainte de
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
Încerca colega mea să mintă cât mai bine pentru a fi crezută. Nu te cred! Hai să mergem În curtea școlii să vedem dacă mai găsim pe cineva! Auzind această ultimă hotărâre, pe T. a cuprins-o spaima și inima, săraca, a intrat Într-un zbucium fără precedent ( după cum mi-a povestit mai târziu). Mintea Îi lucra febril și Încerca să găsească o portiță de scăpare. Școala avea o așezare În forma literei “U”. Cancelaria se afla undeva În față, completând
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
geam și uitându-se în oglinda retrovizoare, ca să vadă dacă rujul a rămas perfect aplicat. ― Cam tot la fel, zic eu, ridicând din umeri. Am fost din nou la redactorul-șef, și să vezi surpriză, nu există locuri libere acum. Săraca de tine, spune Geraldine, dar eu cred că de fapt se simte ușurată. Geraldine știe că eu pot să scriu. Geraldine nu ar fi ajuns nicăieri fără mine, pentru că de fiecare dată când are un termen limită, eu sunt cea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
să vă aduc eu băutura, că vorba multă îi sărăcie curată. În timp ce spunea aceste vorbe, a umplut câte o cinzeacă. Când le-a așezat dinaintea lor, a vorbit, cu un oftat adânc: ― Beți de sufletul nevestei mele. S-o stins săraca în toamna trecută. Iaca îi anul.... S-au ridicat, au înclinat țoiurile și au lăsat să cadă picătura „de sufletul morților”... ― Odihnească-se în pace - a vorbit Todiriță. Au dat de dușcă rachiul și, după ce și-au achitat datoria, au
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
doarme puicuța neîntoarsă. Parcă numai o dată s-a întâmplat ca în vreo seară când ar fi avut și el poftă - de, ca orice bărbat - ea să-i răspundă că nu mai poate de ostenită ce e? Și el o credea. <Săraca, o muncit toată ziua cât eu am fost plecat la moară. Las-o să doarmă, că doar n-au intrat zilele în sac>... Într-un fel, tăntălăul avea dreptate! Păi ce? A lui Cocostârc n-o înhăma o zi întreagă
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
Muierea o trimis la mine tot neamul... ― Și ce vrea neamul ista? ― Ca s-o primesc acasă, fiindcă copchiii n-au nici o vină ca să crească fără mamă... ― Și despre ce a făcut ea, ce spun neamurile aiestea? ― Că o greșit, săraca. Că nu-i om care să nu greșească, iar Dumnezeu le vede și le iartă pe toate... ― Păi, asta nu-i greșeală. Îi... Mai bine să nu spun ce gândesc. Dacă ea „greșea” - cum gândesc neamurile ei - când tu erai
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
la echipa a doua până va fi bun de titular. Aș fi curios de știut ce dorește el în viitor pentru jucătoarea sa cea blondă. Vrea oare să o transfere la o echipă mai mare? Că la cât a prestat săraca la Traian încă de pe când era la primărie, zău că merită... Fiindcă trebuiau să poarte un nume... În acest an 2011, pentru prima oară, România sărbătorește la 15 ianuarie "Ziua Culturii Naționale" sub auspiciile unui moment consacrat din istoria culturii
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
echipa a doua, până va fi bun de titular. Aș fi curios de știut, ce dorește el în viitor, pentru jucătoarea sa cea blondă. Vrea oare să o transfere la o echipă mai mare? Că la cât a prestat, ea săraca la Traian, încă de pe când era la primărie, zău că merită... Sfânta dezlegare la sex Dacă ar trăi bonomul cel șugubăț, fost trăitor în liniștea Țicăului și băutor la Trei sarmale, cred că ieri ar fi spus cu umorul său
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
Iată ce articole am găsit în Libertatea: Lady GaGa a apărut îmbrăcată într-un...prezervativ „Nonconformista Lady GaGa a fost invitată ieri la emisiunea Good Morning America, unde a șocat din nou asistența după ce a apărut îmbrăcată într-un...prezervativ.” Săraca, am compătimit-o eu, în lipsă de altceva s-a îmbrăcat și ea cu ce-i rămăsese pe noptieră de-cu-seară. Dar de aici, până la libertatea ce o dorea poporul român, parcă este ceva cale și de aceea am insistat mai
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
și alte titluri, cu articole tot așa pline de miez, pe care mi-am permis ca să le sar, deoarece s-ar fi înroșit hârtia pe care scriu. Așa că am căzut la urmă direct pe gânduri, (mai, mai, să le strivesc săracele sub greutatea argumentelor aduse de publicația cu pricina). Stăteam și eu așa, și gândeam... Oare asta au dorit românii? Oare pentru asta s-au ridicat atunci în 1989? Oare aceasta este libertatea spre care tinde omenirea? Oare unde ești tu
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
noaptea se lăsase. Mama ne aștepta cu masa pusă și, în timp ce ne așeza bucatele dinainte mă privea cu lacrimi în ochi. Atunci nu știam despre ce e vorba și n-am dat importanță, abia mai pe urmă am priceput că săraca mă căina ca pe un mort. În timp ce vorbea, Calistrat se ridică și se apropie de ușă de unde luă toiagul rezemat tot acolo unde îl văzuse Cristian și cu o zi mai devreme. Timp de aproape un an de zile tata
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
i- a zis feciorului: - Măi băiete, dragul tatii, pregătește tot ce trebuie, că mâine, în zori, ai să te duci la pădure, să aduci un car cu lemne. Că, uite, e toamnă, și ca mâine are să vină iarna. Iar soba, săraca, nu știe să facă altceva decât să ardă lemne, ca să ne deie nouă căldură. - Bine, tataie, am să mă duc eu la pădure, că știu unde-i, da’ oare cum am să mă descurc eu acolo singur?!... - Aș merge și
Tainele istoriei: mirajul legendelor by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91790_a_92330]
-
bine zis, „un om revoltat“ - și am atâtea pe cap. Știi, de când am împlinit șaptezeci de ani, sunt foarte solicitată, în viața mea totul e pe dos, Germania mă primește cu surle și fanfare, confrații români cu o oarecare condescendență - săraca, vorba Angelei Marinescu, „Ești afectată, asta e!“ sau „există și o frenezie senilă, nu știai?“. Dar mă îndepărtez de la subiect. Care subiect? Mă aflu într-o debara plină de boarfe înghesuite de-a valma, mă aflu într-o cameră de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]