1,925 matches
-
de toate durerile celorlalți oameni”. Timp de douăzeci de ani ea își va da toată silința în această direcție. Sub titlul Idealul nefericirii, Janet descrie rătăcirile acestei femei care nu are decât un scop: să le vină în ajutor celor sărmani, „fiind mai săracă decât săracii” și gustând „voluptatea lipsurilor”. În cele din urmă, va fi internată la spitalul parizian Salpêtrière, suferind, după cum ne spune Janet, de un delir psihastenic însoțit de îndoieli și obsesii. Relațiile cu alte mecanisme de apăraretc
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
rezistenței pacientului. În schimb, deși recunoaște că adeziunea acestuia din urmă la interpretare este apreciabilă, el lasă să se înțeleagă, nu fără o anumită ironie, că psihanalistul tinde să păstreze avantajul de partea lui: „Noi avem întotdeauna dreptate în fața acestei sărmane ființe lipsite de ajutor pe care o analizăm, oricare-ar fi comportamentul său față de afirmațiile noastre”. După care adaugă că un „nu” al pacientului nu dovedește nimiccu privire la exactitatea interpretării, iar un „da” direct este la fel de echivoc. De fapt
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
deopotrivă cucerite de militarism și nicăieri nu mai există loc de refugiu. Îngrozitoare este fantoma viitorului război! Nu va mai fi ca în 1914-1918. Nu se va mai da lupta numai pe fronturi, în tranșee, acolo unde se vor afla sărmanii noștri soți, frați și copii - războiul va fi pretutindeni. Avioanele îl vor transporta imediat de la granițe în cele mai îndepărtate colțuri ale țărilor și vor arunca în sate și orașe bombe de foc, bombe cu gaze otrăvitoare care vor ucide
Din istoria feminismului românesc. Studiu și antologie de texte (1929-1948) by Ștefania Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Science/1936_a_3261]
-
în care se află azi clasa muncitoare, femeile, mamele proletare, trebuie ajutate. Actuala societate capitalistă care n-are nici o grijă de copii muncitorilor, lăsându-i să moară de foame, de boli și de frig, este nedreaptă atunci când oprește pe femeia sărmană să se folosească de ajutorul științei pentru prevenirea maternității sau pentru întreruperea sarcinii. De acest drept se folosesc totuși femeile din clasele avute, care întrebuințează fel de fel de mijloace preventive ce se găsesc în comerț (și a căror vânzare
Din istoria feminismului românesc. Studiu și antologie de texte (1929-1948) by Ștefania Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Science/1936_a_3261]
-
femeia mamă este la fel de exploatată ca și bărbatul, în care nu există un ajutor medical și social pentru familiile care viețuiesc în foame și promiscuitate. Dacă în actuala organizație capitalistă bazată pe mizerie pentru unii și bogății pentru alții, femeia sărmană, lucrătoare, gospodină sau țărancă, este lăsată la voia întîmplării și fără nici o protecție, - atunci este nedrept și imoral ca această femeie să fie obligată la o maternitate de care societatea se dezinteresează complet. Dacă urmările maternității cad direct asupra femeii
Din istoria feminismului românesc. Studiu și antologie de texte (1929-1948) by Ștefania Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Science/1936_a_3261]
-
ca oricând de zdruncinul grozav al crizei materiale și morale, lăsate în urmă de marele război. În țara noastră criza aceasta se resimte în toate păturile largi ale poporului românesc, aducând înăsprirea raporturilor între oameni - între cei avuți și cei sărmani - scăderea salariilor, scumpirea traiului, concedieri masive din fabrici, birouri, comerț etc., un fiscalism excesiv care lovește în primul rând veniturile celor ce muncesc, legi cu caracter represiv împotriva organizațiunilor profesionale, starea de asediu, cenzura etc. Aceste lovituri se răsfrâng în
Din istoria feminismului românesc. Studiu și antologie de texte (1929-1948) by Ștefania Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Science/1936_a_3261]
-
nu fi bănuit că folosesc instrumental acest lucru, nu voi angaja o firmă din Israel”. Mircea Mihăieș: Asta e doar partea elegantă. Vladimir Tismăneanu: Nu s-ar fi dus nici să dezvelească un monument pentru Yitzhak Rabin, făcând-o pe sărmana fată a acestuia să protesteze. Am Înțeles că aproape a făcut atac de cord când a auzit! Mircea Mihăieș: Este, În mod evident, un exercițiu de demagogie totalmente nereușit; pe de o parte promovează acest limbaj pios, În care predomină
Schelete în dulap by Vladimir Tismăneanu, Mircea Mihăieș () [Corola-publishinghouse/Science/2223_a_3548]
-
bărbați o posedau cu o grabă brutală, într-un gâfâit de râsete false și înjurături. Pe fundalul întunecat al ierburilor de iunie, albul trupului ei foarte rotund, foarte plin, îți lua ochii. A întors capul, am recunoscut-o pe femeia sărmană cu duhul pe care locuitorii orașului o strigau cu un diminutiv de fetiță, Liubocika... Sau aniversarea aceea și micile cupe din alpaca. Toată lumea a încercat să se poarte ca și cum eram la fel ca ceilalți, să nu dea atenție micilor mele
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
aceea meritată cu prețul unor încercări și suferințe. Când, la mai puțin de un an, se văzu lângă patul în care Anna era pe moarte, crezu pentru o clipă că înțelege totul, până la capăt: viața nu era decât femeia aceea sărmană cu duhul, pe care o întâlnise într-o zi în satul vecin. Femeia aceea care stătea cu picioarele desfăcute, la o răspântie, ochii aceia decolorați care te străpungeau fără să te vadă, buzele alea fericite, care spuneau că „o să înfigă
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
o carafă de apă. Totul se repetă, la fel ca în urmă cu mai multe luni, dar de data asta într-o ordine diferită: medicul, tăcerea, apropierea morții... La fel ca cioburile de sticlă combinate din mâna oarbă a femeii sărmane cu duhul. Cu trei zile înainte, Anna se întorcea de la reședința de județ, mergând de-a lungul râului, pe pământul care vibra, trezit de ruperea gheții, de zgomotul prăpădului. Un vârtej vesel amesteca lumina soarelui, izbiturile scrâșnitoare ale ghețurilor, prospețimea
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
trunchiurile mestecenilor. Chipul îi era încremenit într-o grimasă ce-i dezvelea dinții. „Un nebun!“, își spuse Nikolai, dând din cap. Praful se învârtejea ușor deasupra urmelor lăsate de rafala copitelor... Străbătând satul vecin cu Dolșanka, o zări pe femeia sărmană cu duhul stând pe o grămadă de trunchiuri de pin. Câteva erau deja curățate de crengi, dâre de rășină sclipeau pe miezul lor trandafiriu, ca niște picături de miere. Imaginea acelui lemn deschis la culoare, gata să se înalțe în
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
Național din Iași. SCRIERI: Povestiri din copilărie, București, 1905; Povestea lăcrămioarei, Iași, 1908; O istorie din alte vremuri, București, 1921; Mitologia Eddelor (scandinavă), București, 1922; Într-o noapte de vară, București, 1922; Comoara logofătului, București, 1922; Sufletul ruinelor, București, 1923; Sărmanii oameni!, București, 1925; Lupii, București, 1925; Povestiri de pe dealuri, București, 1926; Povestiri de prin văi, București, 1928; Reflecții și paradoxe, București, 1929; Omul fără de noroc!, București, 1931; Cel din urmă erou, București, 1943; Oameni de demult, pref. T. Vârgolici, București
BOUREANUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285845_a_287174]
-
mă gândeam în sinea mea. De când avem poarta închisă, cu telefon instalat, nu prea ne mai deranjează cerșetorii. Mă duc la geam și văd un copilaș, șezând pe niște bagaje. E clar, mă lămuresc pe loc, or fi un om sărman. Deschid ușa și văd o femeie tăcută, între două vârste, la acești oameni nu știi niciodată vârsta aproximativă, arată toți mai bătrâni. Vicisitudinile vieții. O femeie cu glasul subțire, slabă, îmbrăcată în negru, parcă ar purta mereu doliu sau poate
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
să se gândească mama avea să afecteze copilul. E o poveste În scrierile Sfântului Ioan Damaschinul despre o femeie care avea o icoană cu Ioan Botezătorul deasupra patului. Îmbrăcat În tradiționala cămașă din păr. În vâltoarea pasiunii, se Întâmplă că sărmana femeie se uită În sus la icoană. Nouă luni mai târziu, i se născu pruncul - păros ca un urs! Doctorul râse, simțindu-se bine, și-și sorbi mai departe vinul. ― Dar asta nu se poate Întâmpla, așa-i? vru să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
În mâini o pancartă scrisă de mână: MUNCĂ - aSTA - VREAU - NU - MiLĂ - CINE - VrEA - SĂ - MĂ - AJUTE - SĂ - GĂSESC - O - SLUJBĂ. - 7 - ANI - ÎN - DETROIT. N-AM - BANi. - M-AU - DAT - AFARĂ - AM - AM - REFERINȚE - FOARTE - BUNE. Uită-te la sărmanul om. Mana! Arată ca un refugiat. Ar putea foarte bine să fie Smirna, orașul ăsta. Care-i diferența? Tramvaiul Înaintă, Îndepărtându-se de reperele pe care le cunoștea, de aprozar, de cinematograf, de hidranții pentru pompieri și de standurile pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
CU PRIMA GENERAȚIE DE OAMENI ORIGINALI DIN AMERICA? OMUL ALB I-A OMORÎT. PRIN ȘMECHEROLOGIE. I-A OMORÎT, ASTFEL ÎNCÎT COPIII LOR SĂ CREASCĂ FĂRĂ SĂ ȘTIE DE POPORUL LOR, FĂRĂ SĂ ȘTIE DE UNDE VIN. URMAȘII ACELOR COPII, URMAȘII ACELOR SĂRMANI ORFANI - ĂȘTIA SÎNTEȚI VOI. VOI, CEI DIN ACEASTĂ ÎNCĂPERE. ȘI TOȚI AȘA-NUMIȚII NEGROTEI DIN GHETOURILE AMERICII. AM VENIT CA SĂ VĂ SPUN CINE SÎNTEȚI. SÎNTEȚI MEMBRII RĂTĂCIȚI AI TRIBULUI SHABAZZ. Dar călătoriile prin Groapa Neagră n-o ajutau. Desdemona realiză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
În Grecia. Ca să-și atenueze nesinceritatea, debarasa orice virtute dinspre ea Însăși, umplându-și scrisorile cu laude pentru Zoë. „Lucrează șase zile pe săptămână și totuși duminica se trezește senină, dis-de-dimineață, ca s-o ducă pe doamna Tsontakis la biserică - sărmana făptură are nouăzeci și trei de ani și de-abia merge. Asta-i Zoë. Întotdeauna se gândește la ceilalți.“ Între timp, Desdemona și Milton corespondau, la rândul lor. Înainte să plece la război, tatăl meu Îi promisese mamei lui că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
rădăcinile lui grecești sau latinești. Școlărița din capul meu se foia În banca ei, cu mâna ridicată. ― Da, Calliope! Domnișoara Barrie mă asculta. ― Hipo. Sub sau dedesubt. Ca În „hipodermic“. ― Minunat. Și spadias? ― Mmmm... ― Poate cineva să o ajute pe sărmana noastră muză? Dar În sala de clasă din creierul meu nu putea nimeni. Așa că de-asta eram aici. Pentru că știam că aveam ceva sub sau dedesubt, dar nu știam ce era acel ceva. Nu mai văzusem niciodată un dicționar așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
în adâncul ființei ei. E cât se poate de limpede că e vorba de o nouă ideologie menită să scoată în evi dență favoarea de care se bucură Augustus din partea zeilor Romei. Copila scâncește. Se întoarce cu gândul la ea. Sărmana fetiță! O înțelege oare că de azi înainte singura ei familie vor fi flaminii și celelalte vestale? Și rex cu soția, bineînțeles, că doar împart aceeași clădire. Dintotdeauna, locuința vestalelor s-a aflat la capătul forului, lângă Regia, reședința oficială
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Bănuiește ce se întâmplă. Mulți o șterg probabil pe furiș. O mai supraveghează o dată cu coada ochiului pe Agrippina. Abia acum observă că și-a albit pielea. Cu alifie de crocodil probabil, singura care are efect. I se face milă de sărmana ei surioară. Numai ea a moștenit tenul oacheș al tatălui lor. Își mută privirea pe stola cu care e îmbrăcată și încremenește. Nu se poate! Niciodată nu i-ar fi trecut prin minte că ar purta așa ceva. Ea, care înainte
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
trimis-o pachet la Roma, cu copii cu tot. Că mai are trei-patru luni bune până să deșerte sacul. Lângă ea, tânăra tresare spasmodic. Mătăsurile scumpe și grele nu pot să-i ascundă frisoanele. Mânia Vipsaniei se topește pe loc. Sărmana ei surioară! De când se știu, și-au fost reazăm una alteia. Nu te mai frământa fără rost, îi șoptește. Își dă seama că e un sfat banal și prostesc. Dar ceva mai in teligent nu-i vine în cap. Nu
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
Și-a lăsat curva soțul, casa, și m-a urmat până la Pharos, unde ne-am dus în turneu cu școala. — Taci odată, că-mi vine să-ți dau una peste bot, se răstește Rufus la el. Nu te gândești la sărmana femeie că-și termină zilele în surghiun, la Alexandria? — Nu e treaba mea, replică gladiatorul. Ea trebuia să se gândească. Eu am ciugulit doar ce mi se oferea. Ridică nepăsător din umeri. — Am trăit bine. De ce să fi făcut economie
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
meu nume o să-l poarte Secolii din gura-n gură și l-or duce mai departe PROG STOP {EminescuOpI 134} De a pururi, pretutindeni, în ungherul unor crieri Și-or găsi, cu al meu nume, adăpost a mele scrieri! O sărmane! ții tu minte cîte-n lume-ai auzit, Ce-ți trecu pe dinainte, câte singur ai vorbit? Prea puțin. De ici, de colo de imagine-o fășie, Vre o umbră de gândire, ori un petec de hârtie; Și când propria ta
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
rece și cochetă? Ești ridicul, înțelege-o... Da... visam odinioară pe acea ce m-ar iubi, Când aș sta pierdut pe gânduri, peste umăr mi-ar privi, Aș simți-o că-i aproape și ar ști c-o înțeleg... Din sărmana noastră vieața, am dura roman întreg... N-o mai caut... Ce să caut? E același cântec vechiu, Setea liniștei eterne care-mi sună în urechi; Dar organele-s sfărmate și-n strigări iregulare Vechiul cântec mai străbate, cum în nopți
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]
-
Yozō și se duse călare la castelul Stăpânului pentru că seniorul Shiraishi avea să le dea porunci tuturor celor aleși să fie soli. Din vale până la castel era cale de o zi și jumătate. Cei doi trecură prin câteva sate la fel de sărmane ca ale lor și ieșiră într-o câmpie întinsă. Se vedeau deja semnele primăverii. Câmpia era scăldată de un soare cald, în crânguri magnoliile erau presărate cu flori albe, iar pe câmpurile încă nearate copii se jucau împletind coronițe din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]