1,766 matches
-
de "l'école buissonièrre" este mai plăcut să te plimbi cu barca, pe lac, decât să stai pe o bancă în inactivitate. Poți să tăifăsuiești la fel de bine și pe apă ca și pe uscat, dacă ai chef! Și cum băieții, sărmanii de ei, aveau foarte des prilej de antrenament la canotaj, ajunseseră barcagii, nu glumă! Dar antrenamente serioase făceau băieții noștri la toate sporturile: la oină, cu Cioc, și singuri, dar absolut singuri. numai și numai din dragoste pentru sport la
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
și terase. Rămăsesem însă liniștit că, îmi spuneam eu, până la mine, din cei trei colegi s-o găsi măcar unul care să știe ce e cu aceste ciudate terase. Dar, culmea ghinionului, nu s-a găsit nici unul. Cei trei înaintași, sărmanii, se vede că erau la fel de bine pregătiți ca și mine. Foarte solidari între ei, nici unui n-a găsit de cuviință să scoată o vorbă! Basu m-a întrebat atunci pe mine: ― Dumneata știi cum s-au format terasele din Scan-dinavia
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
să intre o pală de vânt Înghețat. Cele două femei nu se ridicară de lângă rănit. Erina continuă să curețe rănile, Încercând să-și stăpânească plânsul. Acela nu putea fi trupul puternic, musculos, al căpitanului Oană. Era trupul altcuiva, al unui sărman Înfometat și chinuit, În care viața abia dacă mai pâlpâia. Jovanka se Întoarse și Îl văzu pe Mihajlo, uriaș și bărbos, cu blana de pe umeri plină de zăpadă și cu pieptul stropit de sânge. Bărbatul voise să spună ceva, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
se luminează de ziuă, mașina englezească hurducăie pe un drumeag pentru vite, care duce la coliba singurului sfânt de bună-credință, aflat în limita hotarelor Fatehpurului. Acolo, Conducătorul Suprem, care confundă Întunericul și Sabia Sfântă a Islamului, se trezește în fața unui sărman orb, căruia îi atinge picioarele cu pielea bătătorită și-l imploră să-l scape de blestem. Charlie Privett-Clampe se trezește dis-de-dimineață, dornică să călărească devreme, înainte de a începe treburile zilei. Îl ia pe Bradywine la o plimbare rapidă și este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
Domnul: "Pentru trei nelegiuiri ale lui Israel, ba pentru patru, nu-Mi schimb hotărîrea, pentru că au vîndut pe cel neprihănit pe bani, și pe sărac pe o pereche de încălțăminte. 7. Ei doresc să vadă țărîna pămîntului pe capul celor sărmani, și calcă în picioare dreptul celor nenorociți. Fiul și tatăl se duc la aceeași fată, ca să pîngărească Numele Meu cel sfînt. 8. Se întind lîngă fiecare altar pe haine luate ca zălog, și beau în casa dumnezeilor lor amenda celor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85063_a_85850]
-
trebuia să oprească autobuzele cu o sută de metri mai Încolo, pe drum drept. A ridicat o clădire din cărămidă, cu acoperiș de tablă, ca să nu-l ningă, să nu-l plouă, să nu-l bată vântul ori soarele pe sărmanul călător. Înăuntru a pus de s-au făcut bănci lungi, cu picioarele Înfipte În betonul pardoselei. În ziua inaugurării, autobuzele au fost nevoite să oprească În stația cea nouă. Oamenii i-au Înjurat la Început pe șoferi. A doua zi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Încredințat În gura mare și cu tremur În glas că În acele boabe amestecate cu pleavă se strânseseră toate sevele pământului și lumina cerului; de fapt, grâul ăla ar fi fost pentru Închinat la zei, nu pentru guri flămânde de sărmani muritori. Însă, treacă-meargă, hai, ce să mai zicem, prețul cerut este de râs și să aibă grijă mușteriul să nu spună nimănui cu ce lucruri neînsemnate cumpărase zeiescul grâu, căci de râs s-ar face păgubosul vânzător. Marfa cea mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
În timp ce vorbea, Vieru apucase un tubuleț de plastic În care zăcea strădania bărbătească a taurului Oțel. Îi picurase Baronului În păr, fără ca acela să simtă, niște scârboșenie albicioasă. Apoi zisese cu o voce atât de prefăcut grijulie, Încât și un sărman cu mintea și-ar fi dat seama că Își bătea joc: „Baroane, chiorăște-te, mă, În partea dreaptă, că e unu’ acolo cam gras, Înoată alene pe spate și belește ochii la tine!”. Îngenuncheatul sărise ca Înțepat În sus, microscopul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
mâna spre clanța ruginită, se răzgândi și se Întoarse: „Băi, Canafase, tu chiar nu vrei să-ți dau drumu’?”. Bătrânul armăsar oftă și-și pironi privirea către cer, ca și cum ar fi vrut să spună: „Uitați-vă, oameni buni, cu ce sărman de minte mă Încurc eu! Ce Întrebări tâmpite poate să-mi pună!”. Răspunse cu voce tare: „Cum să nu vreau, bineînțeles că vreau, hai mai repede și dezleagă-mă, că vin acuma ăștia să mă hăcuiască. Ce-ai păzit până
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
de intelectual priceput la deslușirea mesajelor artistice. În fine, acest Repetentu, un tânăr de o moralitate cel puțin dubioasă, nu a ținut câtuși de puțin cont de nădejdile obștei În confruntarea sportivă de a doua zi. L-a târât pe sărmanul Baronu la Bufet, unde au băut tărie contrafăcută, apoi, suferind de nomadism bahic, s-au apucat să cutreiere ulițele spre casele foștilor prieteni din copilărie. Aceia - majoritatea oameni așezați, cu neveste și copii - s-au rușinat să nu-i primească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
pândiseră și-l prinseseră pe făptaș. De aici Începea povestea fraților gemeni. Se șoptea că librarul, temător foarte de pușcărie, Îl convinsese pe fratele său mai slab de minte, Îngrijitorul de la școală, să se ducă la proces În locul lui. Ceea ce sărmanul cu duhul chiar făcuse, iar fostul librar se apucase să curețe prin școală și să-i alerge cu un măturoi pe elevii care Îl strigau Figaro din pricina cheliei desăvârșite. Îi luase locul fratelui până și În casă, iar gurile rele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
mi‐i dorul meu schit și inima, toacă, ce bate‐nserarea, Mi‐ i gândul tămâie, senină ca zarea, iubirea, mi‐i Crist, trădat și hulit. Măicuță, măicuță, îți spun pe‐nserat, Că viața‐mi întreagă, a fost suferință, și gândul, sărmanul, prilej de păcat. Te rog, dar Măicuță, cuprins de căință, Aibi milă de mine, umilă ființă și‐ mi dă sărutarea, să mor împăcat! Văratic, 1955 BĂTRÂNEȚEA Sunt amănunte ce ne scapă, Însă un lucru‐ i lămurit, Că, bătrânețea, e‐o
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
divină s-a făcut un fel de purtător de cuvânt pentru toată generația aceasta mai nouă și a decretat ca o sentință de la volumul mașinii sale Maybach „Nu citesc, că madoarme”. Și bine a mai spus-o! A spus-o, sărmanul, cu aerul acela de martir neînțeles, din care noi trebuie să rămânem ferm convinși, că el, marele doritor de lectură, ar citi pe rupte, dacă nu ar exista acest mic impediment, strict obiectiv de altfel, adormitul după primele două fraze
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
un surtuc, oricât de modest. Și de aceea pleacă sărmanul tineret, spre țări străine pentru a-și putea să-și aranjeze cumva viitorul, iar bătrânii rămân acasă cu nepoții, dintre care unii de abia învață să meargă, și ei stau sărmanii, cu ochii ațintiți spre zări depărtate, cu foamea-n gât și cu dorul în inimă. De aceea, nici nu este de mirare, că statistica arată negru pe alb că anual, de la 4,7 de morți la mia de locuitori până prin
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
fără niște încălțări de iarnă, s-a gândit cineva sus-pus, care nu doar din pură întâmplare avea și monopolul importurilor de anvelope de peste mări și țări. Și a propus el, ca pentru liniștea și confortul sărmanelor mașini a și mai sărmanilor românași, tot mai rupți în coate și în alte părți proeminente, să devină obligatoriu de la 1 noiembrie, încălțarea mașinilor cu cauciucuri de iarnă. Se miră premierul și acum, de câtă mentalitate rutieră mioritică dă dovadă acest popor, de altminteri blând
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
treptat în uitare. Dar, parcă spre a da de veste că încă mai respiră, din când în când apare la televizor. „Am rămas singur“, spune de fiecare dată invitatul Emil Constantinescu, indiferent de tema dezbătută, „cu toată presa împotriva mea“. Sărmanul Don Quijote, se plânge amar, că nu i-a mai rămas decât lupta cu morile de vânt, ca și eroul lui Cervantes. Ultimul său plan politic, de a se reîntoarce la putere, a eșuat lamentabil într-o zi primăvăratică de 18
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
Dr. Li continuă ca un actor prost care-și recită replicile. Nu aș crede niciodată așa ceva despre tovarășul președinte Mao. Eu sunt sută la sută revoluționar. Îmi consacru viața marelui nostru conducător, mărețului învățător, marelui comandant - Marelui Cârmaci al nostru. Sărmanul de tine. Punându-și aparatul de fotografiat în husă, ea îl tachinează: Atunci, cu siguranță crezi că fetele alea merită boala, nu-i așa? Nu? Cum nu? E pedeapsa lor, nu? Înțeleg că unele dintre victimele sifilisului nu pot avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1921_a_3246]
-
aruncat prin fereastră, mergi febril, Încordat, pe podelele lucii, oglindă, atenție să nu aluneci, atenție să nu aluneci! Îți dregi glasul, Îți potrivești fața care fulgeră În golul geamului deschis. E fața ta? Parcă nu e. Reciți: mai bine renunță sărmanul de tine la drumul spre pietroasa Ithacă decât să tot rătăcești ani de zile prin Întuneric și ceață spre locul unde nu te mai așteaptă nimeni... Ai greșit, cuvântul Îți stă pe limbă, dar nu ți-l mai amintești, ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
de mult Încât nici ea nu mai poate să te recunoască? — Sunt eu, mamă! Sunt eu, fiul tău! De ce Îmi spui străine? Ce rău trebuie să arăți dacă privirea ei se umple de milă și vocea i se moaie deodată: — Sărmanul de tine! Cine știe de unde vii? Cât ai suferit, dacă nici mama nu ți-o mai ții minte! Hai, stai jos, ia un pahar de vin, o bucată de pâine! Nu-i moarte de om dacă, Înainte să pleci, Îți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
a adus-o bătrânețea, dacă nu-și dă seama că a ta este vocea asta care tremură de nerăbdare, de enervare. — Cum altfel vrei să-ți spun? Niciodată nu ți-am spus decât mamă! — Trebuie să fii bolnav, tare bolnav, sărmanul de tine, dacă habar nu ai când ești treaz, când visezi, lucruri atât de simple pe care și un copil le știe! E boală grea să nu mai știi cine ești! * — Cine să fiu? Sunt eu! Au ridicat toți capetele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
decolorat, mai dezorientat de sticla groasă a ochelarilor. — Dar nu... nici gând, draga mea. Nu a fost vorba de nici o metaforă. Când eram printre ei, acolo, Într-adevăr, de mai multe ori m-am Întrebat: oare sunt chiar rudele mele? Sărmanul de mine, unde sunt, În ce țară, la ce popor sălbatic? — De ce să nu fie rudele tale? Puteau fi rudele tale chiar dacă nu Îți plăceau. Chiar dacă nu te Înțelegeai cu ele... Poate că Walter n-ar fi ajuns să moară
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
care oscilează deasupra zăcămintelor aurifere și așa mai departe. Ca un vero italiano ce este, omul susține că, în mâinile femeilor, pendulul ar descoperi cu mult mai repede filonul. Cică propriile lor oscilații interioare l-ar sensibiliza și pe el, sărmanul, până-ntr-atât, încât ejacu... pardon, oscilația s-ar produce aproape instantaneu. Lucrează afinitățile astea ceva teribil! Cei doi se tăvăleau de râs prin tot divanul. ― În cazul acesta, dragă Nicolache, filonul de aur este al nostru. Nu ne rămâne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
hotărâtă, Sampath fu sigur că trebuia să se aștepte la și mai multe necazuri. Și știa din experiențele trecute că, atunci când te temi de ceva atât de mult, adesea se întâmplă. Bietele maimuțe, își zise. Bietele, sărmanele maimuțe... Și bietul, sărmanul de mine... Ce-o să se-ntâmple acum? Jos, Pinky căuta stilou și hârtie ca să compună un bilet. Deși se bucura că-l mușcase pe Hungry Hop, era dezolată de faptul că asta părea să semnalizeze finalul lungii lor asocieri. Ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
fi în căpățâna aia a ta, la care el, fă socoteala câți ani de aici încolo ne-ar mai trebui să ajungem ca orfanii ăștia retardați, fără familie, fără viitor, fără nici un Dumnezeu... Cum i s-a mai răsucit mintea sărmanului Milică, de nu-l mai recunoști. Ce poate să facă o femeie din omul cu scaun la cap pe care-l știai, Rafaele, de șapte ani de când o târâiți împreună prin oficiile astea, tocmai ca să cădeți de acord că Dumnezeu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
fi s-o faci pe bani, și chiar și numai de curiozitate, Mirelo, și tot ar merita să încerci. Să trăiești de pe urma bărbaților... Până la urmă, chiar asta făcea, chiar dacă trăia doar de pe urma unuia singur, Velicu ce naiba era? Însă ținea aproape sărmanul de el. Sufletist de nu se poate, uite că nu se îndura s-o lase în voia sorții după ce ea osteni să-și mai caute de lucru, așa încât înțelese să facă un efort ca s-o sponsorizeze ceva mai consistent
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]