12,589 matches
-
strat superficial de grăsime care parodia formele feminine, era clar că sub acesta se păstrase musculatura fermă a fostului muncitor naval de la Wearside. Înainte de propria-i metamorfoză, Bull ar fi fost îngrozit să vadă organele transsexualului. Dar acum? Ei bine, sacul pubian uscat pe care Ramona i-l pusese în față era floare la ureche în comparație cu noua sa ustensilă. — Po’ să pui mâna, dacă vrei. Ramona își împingea către Bull vaginul fals. Acesta ezita. Nu-i mare lucru, de fapt, să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
întrebat de unde a scormonit aceste vorbe. Dongfang Shuo a spus: Tot mă veți pedepsi cu moartea, așa că dați-mi voie să vă spun adevărul. Acești pitici sunt de două ori mai scunzi ca mine, dar primesc în fiecare lună un sac de orez și două sute de arginți ca leafă, la fel ca mine. Nu e drept ca ei să moară de prea multă mâncare și eu de foame. Dacă îmi veți da dreptate, schimbați această rânduială.'' Împăratul a izbucnit în hohote
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
Excelența Voastră să binevoiască să fiu eu cel de-al 20-lea." De când te afli sub acoperișul meu?" "De trei ani împliniți", a răspuns Mao Sui. Când pe lume există un om talentat, el este ca o suliță într-un sac: vârful ei străpunge sacul și iese la lumină. Dacă ești de trei ani sub acoperișul meu, cum se face că nimeni nu te-a băgat în seamă? Nu înseamnă oare că nu te-ai remarcat prin nimic? Ar fi mai
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
să fiu eu cel de-al 20-lea." De când te afli sub acoperișul meu?" "De trei ani împliniți", a răspuns Mao Sui. Când pe lume există un om talentat, el este ca o suliță într-un sac: vârful ei străpunge sacul și iese la lumină. Dacă ești de trei ani sub acoperișul meu, cum se face că nimeni nu te-a băgat în seamă? Nu înseamnă oare că nu te-ai remarcat prin nimic? Ar fi mai bine să rămâi aici
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
ani sub acoperișul meu, cum se face că nimeni nu te-a băgat în seamă? Nu înseamnă oare că nu te-ai remarcat prin nimic? Ar fi mai bine să rămâi aici." "De data aceasta cer să fiu pus în sac", a replicat Mao Sui. Dacă aș fi fost pus în sac mai demult, mi-aș fi făcut remarcat nu doar vârful, ci tot corpul." Cei 19 ascultau tăcuți, mulțumindu-se doar să audă. Prințul rămase un timp pe gânduri, apoi
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
a băgat în seamă? Nu înseamnă oare că nu te-ai remarcat prin nimic? Ar fi mai bine să rămâi aici." "De data aceasta cer să fiu pus în sac", a replicat Mao Sui. Dacă aș fi fost pus în sac mai demult, mi-aș fi făcut remarcat nu doar vârful, ci tot corpul." Cei 19 ascultau tăcuți, mulțumindu-se doar să audă. Prințul rămase un timp pe gânduri, apoi îl acceptă. Ajunși în Chu, prințul s-a prezentat dis-de-dimineață în fața
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
spune „fie la ei acolo” sau „uite că se poate și mai rău”. Nici moartea nu cred că mai poate clinti această țară din izolare individuală, bârfă, resemnare și mizerie. Și dacă vom ajunge să mergem la cumpărături cu un sac de plastic în geantă, în care să adunăm la o adică rămășițele celui de lângă noi, nu va fi o problemă. Cel mult, ne vom organiza încă în viață o pomană și un parastas monstru, din toată sărăcia, la care să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2042_a_3367]
-
pleca iarăși, pentru totdeauna altundeva, ce contează e aici și acum cum el așteaptă să-ți țiuie urechile de atâta întuneric și mai ales tăcere ca să se desprindă de unde e ascuns, un om cu ochi fosforescenți care plutește într-un sac negru, invizibil, o bucată de întuneric mișcătoare, cel mai bine e să-i ardem una peste bot, BauBau tâmpit, marș din scrisoarea asta în care Matei doarme în care cocorii încă mai zboară prin sufragerie în care Oneață Augustin nimerește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
Matei. Eu țipam ca mușcat de șarpe, am încercat să-l țin, să-l lovesc, dar m-a îmbrâncit și m-a lipit de-un perete, a trântit ușa dormitorului și a continuat să dea în mama ca într-un sac de box. În Abecedar scria așa: „Tata merge pe tractor/ Mama cozonaci ne face/ Și noi învățăm cu spor/ Când e pace“. Ce minciună! 9. Patria e un borș cu știr Sunt ca un fel de ceață. Lumina veiozei, scara
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
Augustin și golul insipid al lui Graham Souness. M-am trezit în casă. Dormeam. În noaptea aceea în care mama a lăsat veioza cu lumina verde aprinsă, iar Bau-Bau (un fel de om cu ochi fosforescenți care plutește într-un sac negru, invizibil, un fel de bucată de întuneric mișcătoare) m-a pândit după colțul umbros al camerei lui tata, așteptând să-mi țiuie urechile de atâta beznă și tăcere ca să se desprindă de unde era ascuns, l-am visat pe Matei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
ultimul ac, la tomberoanele de gunoi, am măturat și am spălat pereții cu furtunul. N-a fost greu să facem curat, fiindcă familia Pascu, având frigiderul plin cu cotlete, cașcaval, șuncă de Praga și whisky, nu-și încărca beciul cu saci de cartofi, butoaie de varză, gemuri, gogonele și vin de țară. De altfel, proiectul ăla se bizuia pe o confrerie lingvistică, transformând o boxă într-o sală de box. Domnii Pascu, tată și bunic, și-au scos portofelele din buzunarul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
plătească furgonete, cărăuși, zugravi și un muncitor cu o bormașină, după care, mângâindu-l pe Giani, au privit încântați cum ajunsese să arate boxa lor de la scara D. Într-un colț, fixat de tavan cu trei lanțuri groase, era un sac uriaș din piele maronie, ca un cilindru sau ca o felie lunguiață dintr-un trunchi de brad, în alt colț atârna o pară îmbrăcată în vinilin negru, pe peretele dinspre C 37 apăruseră un spalier și o oglindă mare, înaltă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
și haltere de mai multe greutăți, iar pe o policioară așteptau două perechi de mănuși nou-nouțe. N-au așteptat mult. Mai întâi am fost cuceriți, parcă nu era destul aer cât să fie respirat de atâtea piepturi de băieți, pipăiam sacul, para și mănușile ca pe niște pahare de cristal gata să se spargă, pe urmă am început antrenamente asidue, în care ierarhiile și gloria se răsturnau, Boniek (care era Ică) nu strălucea în arta pugilistică ca în driblinguri, Platini (eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
mănușile ca pe niște pahare de cristal gata să se spargă, pe urmă am început antrenamente asidue, în care ierarhiile și gloria se răsturnau, Boniek (care era Ică) nu strălucea în arta pugilistică ca în driblinguri, Platini (eu) dădea la sac, dar se ferea să lupte cu adversari în carne și oase, Șobolanu’, un ghiolban pus mereu în apărare, un fundaș rupestru, știa să încaseze pumni și lovea năprasnic. În doar câteva săptămâni, topul boxului arăta complet diferit de topul fotbalului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
a vrut să-mi vulcanizeze nasul cu o bucată de piele decupată de pe spate sau de pe fund, iar un orelist s-a gândit la un tratament cu raze, care să mă repare. Matei, care mă văzuse de atâtea ori izbind sacul de box, dar nu m-a văzut niciodată boxând, suferea tare. Mai ales că prietenii lui, Migu și Pipiță, erau chiar frații lui Giani și-i împuiau capul cu definiții ale bărbăției și cu trucuri pugilistice. Mititel, pierdut în mulțimea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
traversez definitiv Valea Ialomiței, să ajung pe Lunca Siretului și să rămân pentru o vreme la Uca. Se făcuse timpul să învăț o expresie nouă: ne mutăm. Sfârșit 2 ...uruitul motorului, brrruuuummmmm, primul uruit, care a făcut să tremure mobilele, sacii cu cărți și haine, cutiile cu vase și obiecte mici, covoarele rulate ca niște clătite. Atunci, la primul uruit, ochiurile de geam ale vitrinei au clănțănit ușor. Pe urmă, nu știu de ce, uruitul s-a întețit (poate fiindcă așa uruie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1982_a_3307]
-
fugit. Nu simțeam nici o durere, dar știam că duc ceva greu În urma mea. Am Întors capul și am văzut că piciorul stîng mi se sucise aiurea. Nu se mișca atunci cînd alergam, și Îl tîram după mine ca pe un sac plin. Durerea m-a sfredelit cu toată forța În timpul nopții, și a doua zi dimineață abia puteam Înainta aruncîndu-mă Înainte cu picioarele din față, atît de tare mă durea. Am mîncat iarbă. Din ascunzătoarea mea, am văzut un bărbat dînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
zi dimineață abia puteam Înainta aruncîndu-mă Înainte cu picioarele din față, atît de tare mă durea. Am mîncat iarbă. Din ascunzătoarea mea, am văzut un bărbat dînd de mîncare la veverițe. Stătea pe o bancă de lîngă mine cu un sac de hîrtie În poală, iar veverițele se urcau pe el și-i luau alunele dintre degete. Lăcomia și degradarea vieții sălbatice din America. După un timp, a părut că s-a plictisit. A Întors sacul invers și toate alunele s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
de lîngă mine cu un sac de hîrtie În poală, iar veverițele se urcau pe el și-i luau alunele dintre degete. Lăcomia și degradarea vieții sălbatice din America. După un timp, a părut că s-a plictisit. A Întors sacul invers și toate alunele s-au vărsat pe bancă și pe jos. Bărbatul a plecat și veverițele au venit repede și au Început să Înhațe alunele și, cînd au crezut că n-a mai rămas nici una, au plecat și ele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1976_a_3301]
-
jos din pat și-și zări În oglinda lungă și Îngustă din perete trupul sfrijit, părul cărunt și barba... Deodată, ușa se deschise. Era doctorul Forester; În urma lui venea Johns, cu ochii plecați, spăsit ca un om prins cu mîța-n sac. Nu mai merge așa, Digby, nu mai merge! Începu doctorul Forester scuturînd din cap. m-ai dezamăgit profund! Digby spuse, continuînd să-și contemple chipul grotesc și patetic În oglindă: — Vreau să mi se dea hainele. Și un brici. Pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
vă trimitem Întruna clienți și dar voi nu ne trimiteți pe nimeni! se plînse el la telefon. Rowe se lăsă condus printr-o curte imensă, străjuită de Înalta clădire cenușie. Afară, pe cheiul Tamisei, tramvaiele treceau huruind. Găinațurile porumbeilor de pe sacii de nisip puși În fața caselor dădeau un aer rural acestui colț al Londrei. Lui Rowe nu-i păsa că era escortat de cei doi: continua să se simtă un om liber și se bucura că nu săvîrșise nici o crimă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
Farurile camuflate ale mașinii lăsau În beznă imensul teritoriu al nopții, luminînd doar cîțiva metri, ca o dungă colorată Împlîntată În spațiile neexplorate ale unei hărți... Undeva, În acest tărîm populat de triburi necunoscute, o femeie năștea, șobolanii ronțăiau printre saci de făină, un bătrîn Își dădea sufletul, doi Îndrăgostiți Își surîdeau pentru prima oară În lumina unei lămpi; totul căpăta În Întunericul acela o Însemnătate atît de profundă, Încît misiunea lor părea ceva meschin, o aventură factice, o goană ridicolă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]
-
înapoi în frigider, împreună cu celălalt înger pe care îl băgase în buzunarul de la halat. Încă aiurit, am întrebat-o: - Dar ce erau, dragă, ăștia, îngerași? - Da, nu i-ai văzut? - Bine, și ce faci cu ei? Mița zâmbi ridicând un sac de cartofi pe care îl dărâmaserăm fugărind îngerașii. - Cum ce fac? Păi, tu ce ai crezut, că azi la prânz ați mâncat porumbei? REPETENT LA MITOLOGIE În aparență, Alin Ionescu stătea în birou și jumulea o găină. De fapt, compunea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1965_a_3290]
-
bucurie în valul evenimentelor, ba mă închid în mine însumi, și parcă m-aș concentra asupra unui desen obsesiv, de parcă tot ce se-n-tâmplă în jur nu ar servi decât să mă mascheze, să mă ascundă, la fel ca baricadele din saci de nisip înălțate pretutindeni (orașul pare că se pregătește să se lupte stradă cu stradă), ca palisadele acoperite în fiecare noapte de manifestele diferitelor grupări, muiate imediat de ploaie și ilizibile din cauza cartonului buretos și a cernelii decolorate. De câte ori trec
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
Cavedagna, tot mai preocupat, a fost înghițit iarăși de vârtejul activităților lui editoriale, nu-ți rămâne decât să te apuci să citești Privește în jos unde umbrele se-ndesesc. Privește în jos unde umbrele se-ndesesc Degeaba trăgeam de deschizătura sacului de plastic: abia ajungea la gâtul lui Jojo, iar capul rămânea afară. Alt sistem era să-l bag în sac cu capul în jos, dar nu-mi rezolva problema, căci rămâneau afară picioarele. O soluție ar fi fost să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]