1,976 matches
-
intră în curte cu trei sacoșe, pe care părea să le țină fără greutate, cu cumpărăturile din magazinele „alimentare” din centru, toate deschise, deși era duminică. După ce traversă curtea în bucuria lui Rex și intră în bucătărie să-și descarce sacoșele, mă dusei la el dintr-o dorință acută de pălăvrăgeală; începuse să-mi fie apăsător fără nimeni, un fel de silă speriată, ce mi se ivește la rare intervale, contrar firii mele setoase de claustrare. Simțeam nevoia unei cheltuiri de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
de obicei să confirme că vin sau pleacă, nu? Nu, îi spun lui Susie înainte să coboare. Ea este cea care preia mesajele. Nu știu ce tot trăncănea domnul Grenville, dar nu mă interesează. Eu doar spun, „da, domnule...“, „nu, domnule...“, „trei sacoșe pline, domnule...“ Dar eu deja împingeam ușile rotative atâtde puternic încât s-au învârtit în spatele meu ca roata Sfintei Ecaterina. Să urmărești pe cineva îmbrăcat în costum bleumarin, în oraș, la ora prânzului, era o sarcină care punea piedici și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
sală, căci, dacă aș fi stat să aștept telefonul lui Hawkins, m-aș fi urcat pe pereți. Am lăsat un mesaj pe telefon spunând când am să mă întorc. Trei ore mai târziu, înviorată, curată, tonifiată, detensionată și cu două sacoșe de plastic de la Sainsbury, pline cu mâncare destul de sănătoasă, aveam să descopăr că Hawkins tot nu sunase, ticălosul. O făcuse Tim, însă. L-am sunat înapoi. Merge bine, a spus cu un fel de emoție controlată. Editorul e în al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
-mă să mă ridic. M-a tras, șoptind ca pentru ea: — Da’ greu mai ești, dom’le. Rupi omul! A ieșit fără să mai aștepte s-o urmez. Pășea legănat, fără nimic ademenitor, așa cum se-ntorc gospodinele de la piață cu sacoșele burdușite. M-am strecurat la locul meu, lângă ea. Fata cu ochelari adusese tortul. Îl tăiase de-acum în felii. Veturia le împărțea în farfurioare mici, albastre. 2tc "2" Dimineață moinoasă de toamnă. Singur în sala de lectură a Bibliotecii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
recupera servieta și cheile garsonierei mele. Bătrânul de pe trepte e într-o manta fostă cândva albastră, de milițian, are un maldăr de pungi din plastic cu ziare, zdrențe, fel de fel de cutii, sticle de apă minerală goale. Dintr-o sacoșă se ițesc o franzelă și o umbrelă galbenă, de damă. Întins într-o rână, ca la ospețele romane, cu capul sprijinit în mâna dreaptă, moșul privește defilarea Bulevardului, a mașinilor de pe Brezoianu, a schimbării luminilor de la intersecție, absent, cufundat în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
mă strângă de fund. Mă feream ca o fată mare, căutând să-mi înfrâng pornirea de a-l pocni. Mă dădeam când într-o parte, când în alta, prefăcându-mă că nu-i observ insistențele. Îi țineam și diplomatul, și sacoșa cu albitură, dând să-l sprijin cât mai bine cu umărul să nu cadă. Știam că nu mai aveam apoi cum să-l ridic. Dimpotrivă, riscam să mă prăbușesc și eu peste el - și pe mine cine avea să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
vitrinele unor foste prăvălioare de lângă fostul hotel „Cișmigiu“? Cum se numea cinematograful de lângă „Timpuri noi“? „Festival“? A fost un cazinou o vreme acolo, acum e părăsit. Pe treptele lui doarme, din când în când, o nenorocită cu un morman de sacoșe după ea, cu manta de pompier și cu un teanc de ziare. Într-o după-amiază, pe înserat, stătea tolănită pe treptele acelea și citea, pasionată nevoie mare, un buletin informativ scos de Banca Națională. Dimineața de acum îmi amintește de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
timpul plecării, să fiu împăcat, să mă pot bucura până și de mohoreala unor zile ca aceasta de azi. M-a lăsat să-i întorc spatele acelui Argeșanu, cu nepăsarea cu care, pe trotuarul de vizavi, doarme acum bătrâna cu sacoșe multe. La picioarele ei, un câine jigărit încearcă să se cuibărească, făcându-și culcuș sub mantaua ei de pompier. Dintr-un colț al treptelor fostei intrări a cinematografului se scurge o dâră de urină. Nu scriu pentru că vreau să scriu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
cunoscut, prozatorul Tolbaru. Suntem aproape congeneri. Am trecut cam prin aceleași trepte inițiatice, el oarecum mai speriat, mai reticent. Simțea că nu-i primit, că nu putea să se acomodeze atmosferei oarecum tăioase, corozive dintre noi. Umbla mereu cu o sacoșă de plastic în care avea câteva dosare burdușite cu manuscrise. Tot spunea că le definitivează, că i le-au înapoiat de la editură, că mai are de adăugat ceva sau de transcris. În fine, imaginea comună a robitului manuscriselor sale. Prozatorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
burdușite cu manuscrise. Tot spunea că le definitivează, că i le-au înapoiat de la editură, că mai are de adăugat ceva sau de transcris. În fine, imaginea comună a robitului manuscriselor sale. Prozatorul copleșit, învins de lumea textelor sale din sacoșă. După marea permutare, acum, a reușit să le publice. Chiar este în vogă, dându-se Berbant politic. Unul dintre mulții feciori cu idei care își exhibă opiniile peste tot. Opinii, de altfel, extrem de banale, anoste, demne de luat în seamă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
de luat în seamă (eventual) doar pentru că se bălăcesc în mlaștina de sub bunul-simț. Poți fi interesant, poți capta atenția și cu inepții debitate din gogomănie. Mai ales când pare că prezinți și garanția unui certificat de bună purtare dat de sacoșa cu romane. Îmi ridic, din când în când, privirea de pe pagina de ziar și privesc în lungul șirului de mese. Criticul de odinioară își chinuie scrisul să și-l mlădieze pe contururile de fum ale cine știe cărei scrieri de acum. Pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
descriind ceea ce vedeam. Șoferul golește geamantanul. Tencuiește cărțile după o ordine bine știută, după mărime, după cotoare, după culori. De undeva de sub geamantan (un buzunar secret?) scoate un pumn de pixuri. Le așază peste alte două teancuri de cărți, înșfacă sacoșa galbenă, o aruncă voinicește peste umăr, ridică stiva de cărți și așteaptă. Garderobiera își trăgea ciorapii, ascunsă după cuiere și rafturi. Nu-l observă. Nea tușește semnificativ, impacientat. Garderobiera scoate capul de după rafturi și se-nroșește: „Pardon. Mă arănjiam și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
Am putea merge la un film cu Fermín, ca pe vremuri. Se opri În ușă. — N-am să-ți spun decît o dată, Daniel. Să nu-i faci rău surorii mele. CÎnd ieși, se Încrucișă cu Fermín, care venea cu o sacoșă cu plăcinte aburinde. Fermín se uită după el pînă cînd se pierdu În noapte, scuturînd din cap. Lăsă plăcintele pe tejghea și Îmi oferi un rulou proaspăt. Am declinat oferta. N-aș fi fost În stare să Înghit nici o aspirină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
ce să faci. În urmă cu cincisprezece ani, don Manuel a deschis un sac din foaie de cort adus de polițiști și s-a pomenit cu cel mai bun prieten al său din copilărie. Restul corpului venea Într-o altă sacoșă. Don Manuel, Înghițindu-și amarul, a urmat regulamentul. Vreți o cafea, don Gustavo? — Te rog. M-am dus după termos și i-am pregătit o ceașcă cu opt cubulețe de zahăr. O bău dintr-o sorbitură. — E mai bine? Îmi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
întreprinzător și a devenit un prosper om de afaceri. La începuturile carierei lui, cum n-aveam bani să ne cumpărăm un pian, a sosit acasă cu un acordeon. Nu era chiar același lucru, dar a fost mai bine-venit decât o sacoșă cu cinci kilograme de roșii! — Te distrai în Argentina? — Orașul Buenos Aires e formidabil, dar viața de acolo nu era pe gustul meu, era prea mondenă, singurele distracții erau jocurile de cărți, iar în vizite conversațiile mă plictiseau la culme. Era
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_974]
-
acțiunea. Atmosfera este încordată și căpitanul englez își desface cureaua, pentru a putea să apuce mai repede revolverul. În timp ce polițaii indieni îi împing pe curioșii aflați în fața casei, căpitanul o ajută pe doamna Macfarlane să urce în camion. Îi duce sacoșa și o conduce spre bancheta de lemn din spate, ciudat de servil, ca un portar de teatru, care brusc s-a trezit în uniformă. Încearcă permanent să întrețină o conversație, liniștind-o mereu că nu i se va întâmpla nimic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
întreprinzător și a devenit un prosper om de afaceri. La începuturile carierei lui, cum n-aveam bani să ne cumpărăm un pian, a sosit acasă cu un acordeon. Nu era chiar același lucru, dar a fost mai bine-venit decât o sacoșă cu cinci kilograme de roșii! — Te distrai în Argentina? — Orașul Buenos Aires e formidabil, dar viața de acolo nu era pe gustul meu, era prea mondenă, singurele distracții erau jocurile de cărți, iar în vizite conversațiile mă plictiseau la culme. Era
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
dovedit o cangrenă. Odinioară era destul să zic precupețului că am mai multă încredere în alegerea lui decît într-a mea că, măgulit, el îmi oferea cea mai bună varză de pe tarabă. La aprozar salariatul de azi îmi trîntește în sacoșă doar gunoaie. „De la fiecare după puteri, fiecăruia după nevoi” e un principiu aberant. Există și folclor pe temă: Cine-i harnic și muncește are tot ce vrea. Cine-i leneș și chiulește are tot așa. Cum să convingi pe om
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
sufletească era evidentă, ațîțarea fu lesne observată de bătrîn. Altfel nu-mi pot explica calculul obscur care l-a îndemnat să se apropie de mal, cu crapul în brațe. I-l oferi domnișoarei. Cu iuțeală, aceasta îl mistui într-o sacoșă care, pe loc, i se ivise în mînă. Însuflețit de patima incipientă a pescuitului, asistam și eu la tot acest ceremonial. Tîrziu mai apăru un crap. De data asta norocosul n-a mai fost bătrînul ci un flăcău. Cu toate că, pe
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
bătaie, că n-avea cum să fie Întreg la minte). Asta cam avea, e adevărat, Înfățișare de scroafă sclifosită și glasul Îi suna ca un guițat ceva mai uman. Mai ales de când născuse mânca tot timpul. Făcea naveta cu o sacoșă burdușită cu borcane pline la venire și goale la plecare. În jurul ei mirosea a mâncare gătită, a rântaș, a parizer și era mereu stropită cu grăsime pe piept și pe mâneci. Mânca În fiecare pauză, scobea În borcane cu o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
șase, dar fetele nu protestaseră. Câte unii, când terminau, ziceau „mulțumesc” sau „sărut mâna”. Soarele Începuse să răsară când fetele ieșiră din baracă. Se grăbeau să prindă primul autobuz și să ajungă pe la casele lor. Recunoscători, băieții le umpluseră două sacoșe cu cutii de conserve și cu mărunțișuri ce le-ar fi putut folosi. În spatele barăcii, așezat pe pământ și cu spinarea lipită de perete, soldatul Cătănuță plângea. Nu știa nici el prea bine de ce și deocamdată nu ținea să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
aveam de gând să ne tragem către casele noastre: soarele prinsese să ardă prea tare, ne Încingea scăfârliile și ne Îndemna la lene. Tocmai când ne luam tălpășița, apare Mișu cel peltic și fără de gust. Ținea În mână o ditamai sacoșa plină cu biscuiți și rahat cu tot felul de arome. Ne-a chemat pe toți la umbră, În josul laturii dinspre Miazănoapte a șurei. A desfăcut sacoșa și ne-a Îndemnat la ospăț fără să ne ceară nimic În schimb. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
luam tălpășița, apare Mișu cel peltic și fără de gust. Ținea În mână o ditamai sacoșa plină cu biscuiți și rahat cu tot felul de arome. Ne-a chemat pe toți la umbră, În josul laturii dinspre Miazănoapte a șurei. A desfăcut sacoșa și ne-a Îndemnat la ospăț fără să ne ceară nimic În schimb. Am mâncat toți până ni s-au umflat burțile. Mișu, pentru că nu avea gust, a molfăit și el, acolo, câte ceva și abia Își putea ascunde mulțumirea când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
se află prin dispariția prematură a soției, în timp ce anumiți oameni slabi se complac în alcoolism, fumat, droguri sau cine știe ce alte slăbiciuni. În împrejurări deosebite se remarcă oamenii deosebiți! Profitând de o scurtă vizită a nepoatei Neta, i-am dat o sacoșă zdravănă cu flori de trandafiri - aflați la apogeul înflorii, pentru ca mâine să-i depună pe mormântul soției dispărute de atâta timp. În ziua de joi, 24 mai, notam astfel: De dimineață ud roșiile și pomii și în mod deosebit cireșul
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
Europa, au realizat această performanță. Fiindcă trandafirii agățători cândva (în tinerețea lor) sunt la maximum de înflorire, gândesc să merg la cimitir pentru a împodobi mormântul regretatei mele soții. Cu un foarfece aleg florile roșii ca focul și umplu o sacoșă zdravănă, iau și lumânări și cu un taxi ajung sus - în cimitir, la mormântul care-mi va fi și mie cândva loc de odihnă. Nimeni nu rămâne pe această lume. Aici este adevărata egalitate a tuturor oamenilor, de la cerșetor la
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]