1,542 matches
-
pârghii și pistoane hidraulice, bila fluidă de flipper a devenirii lui să se îndrepte rectiliniu și uniform decelerat către parcarea din apropiere. Coborâ din mașină, purtat de trupu-i ca un nevăzător de câinele său, și-o porni la pas cu sacoul pe umăr după soarele ce scăpăta. O briză ușoară bătea dinspre depărtarea siamez de fraternă. Spre a nu percepe apropierea evenimentului comoțional, se adânci în gânduri până la nivelul mâlului tulbure adus de curenții matinali ai zilei. Oricum ar fi sucit
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
forme de comportament, un anumit stil, denigrînd și discreditînd altele. De exemplu, există date care certifică faptul că cei doi detectivi din Miami Vice, Crockett (Don Johnson) și Tubbs (Paul Michael Thomas) au impus o modă, devenind arbitri ai gustului. Sacourile italiene ale lui Crockett, pantofii de tenis purtați fără șosete, tricourile și pantalonii lejeri, barba adesea nerasă, tunsoarea mereu schimbată etc., au produs modelul unui nou look masculin, o alternativă "hip" la moda acceptată, o legitimare a stilului "lejer, nepretențios
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
a dedicat timpul de emisie cu cea mai mare audiență de vineri seara pentru a programa "Trei pentru Crockett", trei episoade la rînd toate preocupate de personajul principal. În termenii construirii de imagine, albul este culoarea favorizată: Crockett poartă adesea sacouri albe, conduce mașini albe, lenevește pe plaje cu nisip alb și curtează frumoase femei albe. Ca în melodramele tradiționale, negrul reprezintă pericolul, misterul, nesiguranța și răul. În puține alte seriale au apărut atîtea cadre nocturne, întunecate, amenințătoare, în care formele
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
Pe masă, o sticlă, pe jumătate încă plină cu un generos vin negru, provoca privirile. Era prea mult. Cucoana gazdă, ținând în mâna stângă trei perechi de ghete și pe același braț un număr de pantaloni, de jiletci și de sacouri, se îndreptă către masă. Cu dreapta prinde sticla, o duce la gură și un prelung gâl-gâl-gâl se aude... Dar imediat o explozie!... Sticla cade pe masă, ghetele și hainele se împrăștie pe covor, iar cucoana gazdă scuipă, varsă, icnește, tușește
Bucureştii de altădată by Constantin Bacalbaşa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1328_a_2730]
-
un veac. Să fie chiar Virgiliu ? s-a întrebat, făcându-i-se pe loc un dor nemaipomenit de frate-său. Dar când a des- cuiat grăbit ușa, surpriza a fost și mai mare. — Iosy ? ! — Cristi, prietene, și bărbatul elegant, în sacou și panta- loni negri, a sărit imediat să-l îmbrățișeze. — Iosif, Dumnezeule ! Dar tu nu trebuia să fii la Paris ? — Amice, așa găsești să mă întâmpini ? glumește el. — Ei, nu, nu... Doar că nu m- așteptam să te văd... — Păi
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
am în buzunare. — Și sticlele de vin ? — Una pe fiecare mânecă. — Bun, bun ! Când prinzi momentul și nu te vede nimeni, le scoți și le bagi în trăsură, jos aici, sub scaun. Și să-ți dai și paltonul jos și sacoul, ia, Sachi, dă-ți și tu paltonul. — Paltonul meu bun ? — Haide, c-o să avem nevoie de toate ! Pune-l aici, să-l aibă Cristi la îndemână. Uite, îl las și eu pe-al meu. Tu, Cristi, iei orice ai nevoie
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
scoțându-i de pe traseu pe bogătașii de la herghelie. — Bine, mă, Cristi, bine, mă ! Aida ! ! ! Brusc se aude o împușcătură și un glonț lovește fundul trăsurii. — Băi, ăștia-s nebuni, trag ? se albește deodată Pribeagu. — Lăsați-vă jos ! Cristi, vezi în sacoul meu ! — Unde ? — În interior, e un revolver mic. Încarcă-l și trage și tu la intimidare, dacă se mai apropie. — Doamne, și dacă-i nimeresc ? Mai bine-i nimerești tu decât ei pe tine, râde Fernic în hohote, înainte să
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
acum șapte ani, și astăzi mi-ați spus exact același lucru. De aceea eu v-am adus, și se îndreaptă spre plasele de lângă ușă, o haină superbă de blană, un colier de diamante și, poftiți, scoate din buzunarul interior al sacoului, poftiți un portofel plin, cât să vă permiteți orice capriciu. Sunt bani de o casă aici, dacă asta vă doriți, sau orice altceva, sunt mulți. Nu îndeajuns totuși, dar mulți. Eu, oricum, datorită dumnea- voastră fac atâția bani într-o
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
buni. Este și motivul pentru care va fi arestat pentru indecență în timpul regimului lui Ion Antonescu, care se apropie tot mai mult de putere. Însă până la acele zile întunecate, în maga- zinele bucureștene se puteau găsi pantofi ŕ la Malagamba, sacouri cu revere mici a la Malagamba, pantaloni ascuțiți la gleznă și cu manșetă sau cămăși cu croială a la Malagamba, iar nu în ultimul rând școlile de dans încep să-și facă reclamă, anunțând în ziare și pe afișe, scris
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
cât mai neglijenți, își cumpără pantaloni care să nu acopere întreg piciorul, ci să le pună în evidență ciorapii tot mai colorați, poartă cravate ori prea mari, peste curea, ori prea mici și înguste, de preferat de altă culoare decât sacoul în carouri sau pantofii din piele, cu bot lat și cu talpă extrem de groasă, care scârțâiau. Pentru noii adolescenți, costumele scumpe, elegante și rafinate ale lui Cristian Vasile, Jean Moscopol, Titi Botez sau Zavaidoc încep să pară tot mai bătrânicioase
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
pentru prima dată la Roata lumii, ultimul loc unde faima și succesul îi zâmbiseră, înainte să-și piardă averea, iar sănătatea să înceapă să i se degradeze. Câtă eleganță și cât rafinament, câtă boemie și dragoste putea simți în materialul sacoului său, care-i emana amintiri ce parcă fuseseră un vis. Și-a aranjat cravata, și-a luat perechea de pantofi care încă lucea și și-a lustruit-o cu o cârpă, apoi a împachetat toate lucrurile rămase în geamantan. Era
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
Apoi Marta a adus-o jos pe Sarah care avea în mână un buchet de violete și Victor se plimba încet înăuntru și în afara camerei aglomerate și Robby apăru curând în uniforma Buckley (pantaloni gri, cămașă Polo albă, cravată roșie, sacou bleu cu grifonul pe buzunarul de la piept), mișcându-se imponderabil prin bucătărie. Totul era atât de calm și de alert. I-a înmânat lui Jayne o coală de hârtie și pe urmă i-a dat-o Martei spre corectare. Părul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
Așa se plătesc peste veacuri păcatele strămoșilor. VASILE GÂRNEȚ: Ultima noapte la Lisabona, într-unul din barurile de vizavi de Alfa Lisboa Hotel. O atmosferă pe care o bănuiam: muzică portugheză sau braziliană, alternând cu sonuri irlandeze. Personalul, echipat uniform: sacouri roșii și pantaloni verzi, culorile Portugaliei, aleargă încontinuu, chiar dacă nu au decât șase-opt vizitatori. Pe pereți - postere cu EURO 2000, în special jucători portughezi: Luis Figo, Vitor Baia, Ruis Costa, Juao Pinto ș.a. Când află că sunt român, bărbatul care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
dezavantajoase. Mă pomenesc deodată acostat de un ziarist de la Radio France Internationale: nu i-am mai văzut pe reprezentanții acestei specii din neuitatul tren Lisabona-Madrid. E un bărbat de statură și vârstă mijlocie, un francez tipic, proaspăt ras, într-un sacou cenușiu, în carouri, secondat de un tehnician. Ne întreabă, surâzător și aferat, dacă suntem dispuși să-i acordăm un scurt interviu „la cald”. Nici o problemă. Ce poți să spui abia sosit la Paris, în Gara Montparnasse, asaltat de mulțimea de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
bucată de minereu de cupru pe foi, se reîntorcea la piscină sau la terenul de tenis, ori se ducea cu mașina la Havana sau la Cojimar. Prin casă umbla îmbrăcat în cămașă și șort, iar când avea musafiri purta un sacou și cămașă albă. În astfel de ocazii, "majordomul" care servea avea vestă albă și mănuși, iar Mary aprindea și lumânări, ceea ce-l făcea pe "Papa", care suferea de miopie și astigmatism, să exclame că la așa o lumină "oricând e
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
Și-a ridicat pantalonii În viteză și a scos douăzeci de dolari. Am pus cinci cutii pe masa din bucătărie. - Cred c-o să le scot din cutii, a zis. Prea voluminoase. A-nceput să-și vîre siretele În buzunarele de la sacou. - Nu cred că se perforează așa, a zis. Auzi, te sun din nou Într-o zi, două, după ce le plasez pe astea și mai fac rost de bani. Și-a potrivit pălăria pe craniul asimetric și-a adăugat „Pe curînd
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
să vă las În necaz. Așa că acum scutiți-mă. Uite rețeta și nu mai veniți. În ziua următoare Roy s-a dus iar. Cumnatul doctorului era acolo ca să apere onoarea familiei. L-a apucat pe Roy din spate, de gulerul sacoului și de curea, și l-a azvîrlit afară, pe trotuar. - Data viitoare cînd te prind pe-aici, pe capul doctorului, a zis, n-o să mai fii capabil să pleci pe picioare. Peste zece minute a venit Herman. Cumnatul tocmai Îi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
străzile din jur și uneori traversează jumătate din Broadway, ca să se odihnească pe una dintre băncile din insulă. O fantomă la lumina zilei pe o stradă aglomerată. Aici găseai mereu cîțiva drogați, În cafenea sau atîrnînd pe-afară, cu gulerele sacourilor ridicate, scuipînd pe trotuar și scrutînd strada În sus și-n jos, În așteptarea legăturii. Vara stau pe băncile din insulă, adunați ca niște vulturi În costumele lor Închise la culoare. Dealerul avea o față de adolescent ofilit. Avea cincizeci și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
E mai bine să ne vedem așa, singuri. ZÎmbetul lui avea ceva ambiguu sexual. - Nick nu e deloc un tip OK, a continuat Doolie. S-a ridicat și mi-a dat patru dolari. - Te deranjează dacă „decolez” aici? a-ntrebat, scoțîndu-și sacoul. Nu mai auzisem expresia asta la nimeni. O clipă, cu mintea razna, am crezut că-mi face avansuri. Și-a aruncat sacoul pe canapea și și-a suflecat mînecile. I-am adus două capsule și un pahar cu apă. Avea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
continuat Doolie. S-a ridicat și mi-a dat patru dolari. - Te deranjează dacă „decolez” aici? a-ntrebat, scoțîndu-și sacoul. Nu mai auzisem expresia asta la nimeni. O clipă, cu mintea razna, am crezut că-mi face avansuri. Și-a aruncat sacoul pe canapea și și-a suflecat mînecile. I-am adus două capsule și un pahar cu apă. Avea ustensilele lui, lucru pentru care i-am fost recunoscător. L-am urmărit cum Își găsește vena, apasă și Își trage mîneca la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
unei doze nu sînt spectaculoase. Dar spectatorul care știe la ce să se uite poate observa acțiunea imediată a mărfii În sîngele și celulele altui consumator. Însă la Doolie n-am putut detecta nici un fel de schimbare. Și-a pus sacoul la loc și a luat țigara care fumega În scrumieră. M-a privit cu ochii lui albaștri și limpezi, care păreau să n-aibă deloc profunzime. Arătau ca de sticlă. - Să-ți spun ceva, a zis. Faci o mare greșeală
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
Mă duc să fac cura la Lexington și am nevoie de bani de autobuz. Plec În seara asta. Imediat ce-am apărut la orizont, Doolie s-a desprins de ceilalți și a alergat spre noi cît putea de repede, scoțîndu-și sacoul sport În două culori. În picioare avea un fel de sandale - sau papuci. - Dă-mi patru capsule pentru sacoul acesta, a zis. Am stat la bulău douăș’patru de ore. Doolie bolnav era o priveliște respingătoare. Învelișul personalității sale dispăruse
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
ce-am apărut la orizont, Doolie s-a desprins de ceilalți și a alergat spre noi cît putea de repede, scoțîndu-și sacoul sport În două culori. În picioare avea un fel de sandale - sau papuci. - Dă-mi patru capsule pentru sacoul acesta, a zis. Am stat la bulău douăș’patru de ore. Doolie bolnav era o priveliște respingătoare. Învelișul personalității sale dispăruse, dizolvat de celulele lui flămînde de drog. Vintre și celule, galvanizate Într-o activitate scîrboasă, de insectă, păreau pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
Într-o activitate scîrboasă, de insectă, păreau pe punctul de a-și croi drum În afară. Fața-i era Încețoșată și de nerecunoscut: zbîrcită și, În același timp, umflată. Gains i-a dat lui Doolie două capsule și a luat sacoul. - O să-ți mai dau două diseară, a zis. Aici, la nouă. Izzy, care stătuse tăcut alături, se uitase la Doolie cu dezgust. - Doamne sfinte!, a zis el. Sandale! Ceilalți roiau primprejur, Întinzînd mîinile ca o adunătură de cerșetori asiatici. Nici unul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]
-
Închidem prăvălia. - Măiculiță! Mi-a răspuns el. Vă-nțeleg. Sandale! Izzy a cumpărat șase capsule și i-am mai dat două capsule lui Bart Bătrînu’, care se căra la Riker’s pentru cura de treizeci de zile. Bill Gains examina sacoul cu un ochi expert. - Face ușor zece dolari, a zis el. Știu un croitor care o să mi-l aranjeze. Era puțin rupt la un buzunar. - De unde-l are? - Zice că de la Brooks Brothers. Dar e genul care ar zice despre
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2031_a_3356]