997 matches
-
însăși Biserica să se organizeze, să trăiască și să se orienteze în lume așa cum vrea Dumnezeu, prin menținerea fidelității față de cuvântul Său. Atentă la asemenea aspecte, la pregătirea penitenților și a confesorilor și subliniind susținerea eficientă a unui proces dialogic sacramental, ea dorește să recupereze importanța sacramentului reconcilierii în lumea contemporană. Îi propune atât penitentului, cât și confesorului responsabilitate și implicare în viața pastorală și spirituală, pentru ca întreaga lor acțiune să favorizeze derularea unui proces relațional între om și Dumnezeu, pe
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
se găsea. Se poate constata o transformare evidentă a formei sacramentului, dar nu și a bogăției și a semnificației pe care le conține; acestea au rămas aceleași, fiind păstrate cu fidelitate. Biserica manifestă astăzi un interes deosebit față de diferitele dimensiuni sacramentale ale reconcilierii, dar care sunt umbrite deseori de criza care ispitește omul în plan moral și mai ales spiritual. Aceasta face ca sacramentul să fie abordat cu o atitudine de nonșalanță chiar și de către creștinii declarați. În acest caz, Biserica
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
însă și echilibrul psihologic pe care un creștin matur îl poate investi în acest dialog. Toate acestea, respectate, determină pe creștin ca să se bucure de roadele primite în urma reconcilierii. Al patrulea capitol a surprins efectele concrete care survin în urma dialogului sacramental. Prin însăși celebrarea sa, sacramentul oferă haruri creștinului. Însă, există și un plan secundar în care pot fi actualizate roade ce țin de dispoziția și modul de trăire al penitentului. Trăirile ascetice și mistice constituie experiențe inedite în spațiul sacramental
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
sacramental. Prin însăși celebrarea sa, sacramentul oferă haruri creștinului. Însă, există și un plan secundar în care pot fi actualizate roade ce țin de dispoziția și modul de trăire al penitentului. Trăirile ascetice și mistice constituie experiențe inedite în spațiul sacramental. Apoi, cunoașterea lui Dumnezeu, prin autocomunicarea sa, devine un moment deosebit și un efect ce este oferit de celebrarea adecvată a reconcilierii. Alături de acestea, există consecințe psihoterapeutice pe care sacramentul le oferă penitentului iertat, care resimte pacea și armonia în
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
aspect esențial în cadrul celebrării. În autorizarea celor afirmate, materialul bibliografic a fost de un real folos. Ne-a ajutat să ne menținem în concordanță cu Magisteriul și cu aprofundarea teologică actuală. Deși există numeroase publicații și studii pe tema reconcilierii sacramentale, nu se găsesc prea multe cele referitoare la dialogul din cadrul reconcilierii. Acest fapt a consolidat intenția și acțiunea noastră de a elabora această cercetare. Ea se înscrie în dorința de a oferi un ajutor: atât penitenților și confesorilor, cât și
Procesul dialogic în sacramentul reconcilierii by Bogdan Emilian Balașcă () [Corola-publishinghouse/Science/101002_a_102294]
-
și piatră dehotar atunci când credința era amenințată cu slăbirea ei. Pe scurt,Simbolul de credință este o deschidere spre evidența adevărurilor interioare ale Bisericii și exprimă în esență viața lui Hristos prin Duhul Sfânt având un indispensabil caracter eclesiologic și sacramental.Așa cum cunoașterea lui Dumnezeu prin Hristos sau descoperireaSa a avut loc prin sfințirea Sa, deci prin Sfintele Taine, tot astfel șiviața noastră este rodul unei sfințiri prin credință și trăire: „Aceastaeste voia lui Dumnezeu, sfințirea voastră” (I Tesaloniceni 4, 3
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
aicinu doar o comunicare a Duhului, ci o mutare a omului în Hristos,ca în noul pământ al făgăduinței, este părtașă la simțămintele sauDuhul lui Hristos (Filipeni 2, 5). Această mutare nu poate avea locdecât ca un act eclesial și sacramental, pentru că nașterea în Hristoseste și pecetluirea celui născut ca mădular al Bisericii prin DuhulSfânt. Taina Mirungerii este astfel, ca o „Cincizecime personală” înviața fiecărui credincios. Omul devine astfel o făptură harismaticăși sacerdotală, care în numele Sfintei Treimi este chemată să sfințească
CREDINŢA ŞI MĂRTURISIREA EI by Petre SEMEN ,Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/128_a_428]
-
de către cei pentru care psihologia poate să fie foarte bine și anistorică. "La nivelurile cele mai arhaice ale culturii, a trăi ca ființă umană este în sine deja un act religios, căci alimentația, viața sexuală și munca au o valoare sacramentală" (M. Eliade, 1981, p. IX). Drumul sinuos al psihologiei a reprezentat obiect de cercetare pentru numeroși cercetători, filosofi, istorici, teologi, umaniști. Vasile Pavelcu (1965), de exemplu, lucrarea sa, Drama Psihologiei, spune că "nu este o simplă metaforă când vorbim despre
by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
reflectată prin intermediul simbolului și al semnului, care ne apar sub forma de imagine și de copii. Apariția unui obiect înseamnă aruncarea în societate a unor simboluri care devin o reflecție a unei realități profunde, un proces numit de Baudrillard ordinea sacramentală și reprezintă primul stagiu ontologic al semnului. În cadrul apariției obiectului de artă, simbolul ce este purtat de el, joacă un rol dublu: de arătare sau de amăgire. Al doilea statut ontologic al semnului, ca apariție amăgitoare, oferă o realitatea denaturată
[Corola-publishinghouse/Science/84972_a_85757]
-
pitagoreicii numeau sebou horkon (sebou o(rkon), adică „jurământul pitagoreic”. Era vorba despre o regulă restrictivă, similară celei mozaice, cuprinsă în Decalogul veterotestamentar („Să nu juri invocând, mereu, zeii nemuritori”). Altfel spus, gesturile celui care jură, precum și cuvintele folosite fiind sacramentale, nu trebuie puse necontenit sub oblăduirea zeilor. Sebou horkon („respectarea jurământului”) stabilește ierarhia riguroasă a instanțelor de cult din tradiția orfică și pitagoreică: (I) zeii, (II) eroii, (III) daimonii, (IV) părinții. Iată aceste „porunci fundamentale”, care au și valoarea unor
[Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
niciodată singuri. Ne rugăm întot‑ deauna ca membri ai trupului bisericii, iar unul dintre aspectele funcției litur‑ gice a icoanei este tocmai de a face această realitate, vizibilă. În rugăciune, Biserica își actualizează și își comunică deplinătatea catolică și funcționează sacramental. Dacă rugăciunea este respirația trupului mistic, atunci rugăciunea este suflul acestuia. Rugăciunea trebuie recunoscută și ca principalul criteriu funcțional al oricărei arte liturgice fie că este vorba de pictură, arhitectură, muzică, fie că este vorba de cuvintele poemelor sau chiar
Michelangelo Buonarroti / Mesajul biblic al operelor sale by Ioan Blaj () [Corola-publishinghouse/Science/442_a_987]
-
unison. Orice persoană poate fi angajată într-o instituție de ocrotire socială publică, doar că nu are dreptul de a săvârși activități cu caracter religios. Din interviuri reiese că o parte din cei intervievați sunt persoane care au o consacrare sacramentală în diferite Biserici și totodată ocupă posturi, chiar de conducere (cum e cazul Elveției), într-o instituție de asistență socială a statului, însă nu îi este permisă efectuarea activităților cu caracter religios. "Mandatul meu este un mandat de primire a
Biserica şi asistenţa socială din România by Ion Petrică [Corola-publishinghouse/Science/899_a_2407]
-
el consideră că Biserica ar putea avea vreun rol privitor la activitatea de asistență socială laică. Răspunsurile au fost diferite, în funcție de poziția/statutul ocupată/ocupat de către fiecare intervievat. Cei ce lucrează în domeniul asistenței sociale și nu sunt oameni consacrați sacramental în vreo Biserică au răspuns, în mare parte, arătând diferențele ideologice/doctrinare dintre cele două: Stat și Biserică. Aceste diferențe păstrează o neutralitate chiar și acolo unde mai există o oarecare colaborare. Biserica, pentru statele declarate laice, este cuprinsă în cadrul
Biserica şi asistenţa socială din România by Ion Petrică [Corola-publishinghouse/Science/899_a_2407]
-
luminii însoțesc multe din descrierile viziunii luminii. Tema abandonului (părăsirii) a fost mult discutată în literatura ascetică înainte de Simeon dar nu într-o asemenea manieră mistică personală cum a tratat-o Simeon<footnote Hilarion Alfeyev, op. cit., p. 237. footnote>. Lumina sacramentală Experiențelor sale mistice, Sfântul Simeon le dă o dimensiune sacramentală. Această întâlnire a omului cu Dumnezeu se realizează în Biserică prin Sfintele Taine. Sfântul Simeon vorbește în special despre trei Sfinte Taine: Botezul, Pocăința și Euharistia. Descoperirea luminii divine este
EXPERIEREA LUMINII DUMNEZEIEŞTI LA SFÂNTUL SIMEON NOUL TEOLOG by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/141_a_174]
-
a fost mult discutată în literatura ascetică înainte de Simeon dar nu într-o asemenea manieră mistică personală cum a tratat-o Simeon<footnote Hilarion Alfeyev, op. cit., p. 237. footnote>. Lumina sacramentală Experiențelor sale mistice, Sfântul Simeon le dă o dimensiune sacramentală. Această întâlnire a omului cu Dumnezeu se realizează în Biserică prin Sfintele Taine. Sfântul Simeon vorbește în special despre trei Sfinte Taine: Botezul, Pocăința și Euharistia. Descoperirea luminii divine este de fapt actualizarea deplină a darurilor pe care sufletul le-
EXPERIEREA LUMINII DUMNEZEIEŞTI LA SFÂNTUL SIMEON NOUL TEOLOG by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/141_a_174]
-
un element în structura conștiinței și nu un stadiu în istoria acestei conștiințe. La nivelurile cele mai arhaice ale culturii, a trăi ca ființă umană este în sine un act religios, căci alimentația, viața sexuală și munca au o valoare sacramentală. Altfel spus, a fi sau mai degrabă a deveni om înseamnă a fi "religios" (ibid., p. 9). Am discutat dialectica sacrului și morfologia sa în cărțile mele anterioare, de la Trăite d'histoire des religions (1949) până la mica lucrare consacrată acelor
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
universală, fie săvârșirea unei "apărări magice"32, în ambele cazuri, totuși este vorba de rituri, s-ar putea spune de "sacramente", urmărind resacralizarea persoanei umane sau a vieții, între timp, tantrismul va elabora o întreagă tehnică având drept scop transmiterea sacramentală a sexualității. În ce privește diversele clase de asceți, de vrăjitori și de extatici care trăiau la periferia societății ariene, dar care au sfârșit, majoritatea, prin a fi integrați în hinduism, nu posedăm informații suficiente. Izvoarele cele mai bogate sunt târzii, ceea ce
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
Deoarece zeii 1-au obligat să nu treacă dincolo de limitele sale, omul a sfârșit prin a realiza perfecțiunea și, plecând de aici, sacralitatea condiției umane. Altfel spus, el a redescoperit și desăvârșit sensul religios al "bucuriei de a trăi", valoarea sacramentală a experienței erotice și a frumuseții corpului omenesc, funcția religioasă a oricărei petreceri colective organizate - procesiuni, jocuri, dansuri, cântece, competiții sportive, spectacole, banchete etc. Sensul religios al perfecțiunii corpului uman - frumusețea fizică, armonia mișcărilor, calmul, seninătatea - a inspirat canonul artistic
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
Nilsson și Mylonas, că synthema se referă la ceremonii atestate mult mai târziu, în epoca elenistică, în onoarea zeiței Demeter (cf. G. E. Mylonas, op. Cit., pp. 300 sq., și n. 39). S-a presupus că mystii participau la o masă sacramentală, ceea ce e plauzibil, în acest caz, masa avea loc la început, după băutul ciceonului, adică înainte de telete. Un alt ritual a fost dedus pornind de la o indicație a lui Proclos (ad Timaeus, 293 C): mystii priveau cerul și strigau "plângi
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
adevărat că Zarathustra accepta în fond cultul lui Haoma, condamnându-i doar excesele, nu mai este vorba de sincretism, ci de o promovare solemna a valorilor vechii "religii cosmice" indo-iraniene. Găthă ale lui Zarathustra și Găthă-celor-șapâe-capitole fac parte din liturghia sacramentală, yasna, care constă în mare parte din invocații monotone, adresate Ființelor divine. Yast-ele sunt imnuri adresate, fiecare în parte, unor zeități deosebite. Este vorba de unii zei pe care Zarathustra îi ignorase, ca, de pildă, Mithra, dar și de personaje
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
întreaga lume; și apostolicitatea, conferită de respectarea continuă a învățăturii apostolilor fondatori. Vine de la sine faptul că un teolog sau un credincios nu pot admite că există doar o diferență de orientare, și nu una de natură între o societate sacramentală și o societate profană sau democratică. În realitate, Sistemul catolic poate fi analizat ca un model teoretic de transmitere cu valoare universală, decantată și formalizată vreme de secole de către minți luminate ceea ce a rafinat pînă la paradigmă "relația de ordin
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
haz de necaz (acest om al ordinului se ferea de excese). Să nu uităm că anabaptiștii practică lectura comunitară, în spirit catolic, dacă vreți. A rămas ca Reforma, care nu a păstrat decît două porunci din șapte, să priveze liturghiile sacramentale de rit roman de timpul de buchisire și descifrare. Individualizarea vechilor psalmodieri a făcut ca fostei ordini auditive comunitare să-i urmeze o meditație tăcută și intimă a textului sacru. O personalizare a vieții religioase dăunătoare atît gloriei instituției, cît
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1031_a_2539]
-
de voi decât de Dumnezeu. Căci noi nu putem să nu vorbim despre ceea ce am văzut și am auzit» (Fap 4,19-20). 62. Acel «Nu putem» de-a lungul secolelor «Non possumus!» Acesta a devenit pentru Biserică asemenea unui cuvânt sacramental, ori de câte ori i s-a cerut să cadă la învoială cu adevărul și cu dreptatea. Nu putem!» Câți martiri au repetat cu demnitate aceste cuvinte! Le-au rostit sub loviturile vergilor, pe eșafod, pe rugul arzând. Chiar și astăzi, ca întotdeauna
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
la Teplu. Remarcam faptul că odată cu trecerea timpului, cănd doctrina și cultul fiecărei religii s-a dezvoltat și instituția căsătoriei și-a mutat centru obișnuit de celebrare, din planul familial particular spre planul sacru oficial săvârșit la templu în cadrul oficianților sacramentali respectivi. Astfel de la egipteni și până la popoarele din bazinul Mediteranei toate vechile religii săvârșeau elenente cultice care sacralizau într-o oarecare măsură căsătoria. Privind și observând firul și evoluția gândirii și practicilor religioase, cu referire la tema noastră, remarcam cu
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
și în cele din urmă Tatăl din Evanghelie îi dă fiului risipitor inel, ca semn al primirii și iertării (Luca 15,22). în ceea ce privește cultul și ritualul creștin referitor la acest element, menționam că el îmbracă pentru prima dată haină rituala sacramentala în cadrul ierurgiei logodnei „prin ea Biserică binecuvintează și consfințește o veche tradiție strămoșeasca și anume legământul, punerea solemnă la cale a căsătoriei dintre doi tineri. Astfel Biserică, progresiv și succesiv, încreștinează un ritual format din mai multe elemente, printre care
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]