1,126 matches
-
afle dacă făcuseră sau nu sex noaptea trecută. Și dacă făcuseră, ce-ar zice de o revanșă? — Bine, mă duc să vorbesc cu el. Tatăl vitreg al lui Peter Lumley măsura cu pași mari linoleumul roz de la recepție. Își schimbase salopeta cu o pereche de jeanși murdari și cu o jachetă care nu să facă față nici măcar unui strănut, darămite vântului puternic de afară. — Domnule Lumley? Bărbatul se răsuci spre el. — De ce nu-l mai caută? Avea fața palidă și aspră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
mâinile sub bluză. Și apoi a venit oferta pentru ore suplimentare. Ar fi trebuit să refuze, dar mai mulți bani ar fi Însemnat un abonament la fotbal. Matthew trăia pentru FC Aberdeen. Acesta era motivul pentru care purta acum o salopetă albastră de plastic, ghete Wellington negre, mănuși groase de cauciuc, ochelari de protecție și o mască pentru filtrarea aerului. Sigura parte de piele care i se vedea era fruntea, care nu se potrivea sub gluga cu elastic a salopetei de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
o salopetă albastră de plastic, ghete Wellington negre, mănuși groase de cauciuc, ochelari de protecție și o mască pentru filtrarea aerului. Sigura parte de piele care i se vedea era fruntea, care nu se potrivea sub gluga cu elastic a salopetei de lucru. Semăna cu un personaj din Dosarele X și transpira ca naiba. Lapovița care cădea din cerul plumburiu nu se deosebea de sudoarea care i se scurgea pe spate până În chiloți. Numai că În nici un caz n-avea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
personaj din Dosarele X și transpira ca naiba. Lapovița care cădea din cerul plumburiu nu se deosebea de sudoarea care i se scurgea pe spate până În chiloți. Numai că În nici un caz n-avea de gând să-și dea jos salopeta aia afuristă de cauciuc! Încruntându-se, ridică lopata la nivelul umerilor și Îndesă altă Încărcătură de carcase putrezinde În containerul uriaș pentru deșeuri. Totul puțea a moarte. Simțea asta, deși purta mască. Carne În putrefacție. Vomă. Dăduse afară micul dejun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
nas când păși peste prag. Tușind, scoase o batistă din buzunar și o ținu peste nas și gură. Jumătate dintre carcase dispăruseră, iar podeaua de beton era alunecoasă din pricina masei vâscoase și a fluidelor corporale. Doctorul Wilson, Îmbrăcat regulamentar În salopeta de hârtie albă, era aplecat În fața mormanului de cadavre, cu trusa medicală deschisă așezată pe un teanc de saci de gunoi, ca să nu stea În mizerie. Logan Își trase pe el o salopetă. — ’Nă seara, doctore, spuse el, pășind cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
fluidelor corporale. Doctorul Wilson, Îmbrăcat regulamentar În salopeta de hârtie albă, era aplecat În fața mormanului de cadavre, cu trusa medicală deschisă așezată pe un teanc de saci de gunoi, ca să nu stea În mizerie. Logan Își trase pe el o salopetă. — ’Nă seara, doctore, spuse el, pășind cu grijă. Doctorul de serviciu se Întoarse. O mască albă Îi ascundea partea de jos a feței. — Cum de sunt eu chemat mereu când e câte-o treabă murdară, ei? — Ai noroc, bănuiesc eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
pe care le văzuse Logan noaptea trecută se Întinseseră. Purpuriul-Închis și verdele se Întindeau pe fața prizonierului, dispărând În barba mată. Mâinile i se agitau pe tăblia mesei, cu pielea murdară și unghiile Înnegrite. Singurul lucru curat la el era salopeta albă de hârtie, pe care i-o dăduseră cei de la Biroul de Investigații când Îi luaseră hainele pentru o expertiză criminalistică. Logan și Insch petrecuseră trei ore ca să ajungă nicăieri. Singurul lucru pe care reușiseră să Îl scoată de la Hoitar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
mirosul era copleșitor. Cadavrul dăduse pe afară când cei de la Biroul de Investigații Încercaseră să-l ridice din morman la fermă. Trebuiseră să adune ce mai rămăsese din organele interne de pe podeaua adăpostului. Toți din Încăpere aveau echipament de protecție: salopete albe de hârtie, Învelitori de plastic pentru Încălțări, mănuși de latex și măști pentru respirat. Numai că, de data asta, masca lui Logan nu mai avea iz de Carmol. Isobel se mișca lent, În sus și-n jos, Împungând carnea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
fusese ticălosul de Simon Rennie. — Steve! zise Rennie, luându-și avânt să-i mai ardă una. Ce s-a Întâmplat? Ochii polițistului Steve erau sălbatici, ațintiți asupra adăpostului și a mâinii sale Însângerate. — Un șobolan! Cineva Își scoase cureaua de sub salopetă și o prinse În jurul Încheieturii lui Steve, strângând bine. — Isuse, Steve, zise ticălosul de Simon Rennie, uitându-se la rana din palma prietenului său. Trebuie să fi fost un ditamai șobolanul. Era cât un rotweiller, nenorocitul! Ah, la naiba, ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
Ah, la naiba, ce doare! Umplură o pungă de plastic cu zăpadă și băgară mâna lui Steve În ea, Încercând să nu observe cum zăpada de dinăuntru se făcea din albă roz și apoi roșie. Logan Înfășură totul Într-o salopetă de rezervă și-i spuse agentului Rennie să-l ducă la spital, cu lumini și muzică pe tot drumul. Miller și Logan stăteau unul lângă altul În vreme ce luminile licăreau pe capota mașinii de patrulă. Întoarse dezlânat din trei mișcări pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
albă cu tot echipamentul În ea În parcarea de lângă Catedrala Saint Macha, unde nu ar fi atras atenția asupra sa. În timp ce Insch tropăia ca să dea jos zăpada de pe ghete, echipa de la BI și toți ceilalți se străduiau să intre În salopetele lor cele albe, tremurând În aerul Înghețat și drăcuind despre cât era de frig. — Deci care-i scorul? Întrebă Insch, când medicul de serviciu dădu la o parte acoperământul de hârtie și Încercă să-și spele mâinile Într-una din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
șuvoi pe nas și ținea de cap pe un ins masiv cu tatuaje. Celălalt Îngrijitor era lovit În burtă, fiind țintuit la pământ de alt parior. Iar Logan zăcea, cu mâinile și picioarele Întinse pe jumătate, peste un tip În salopetă, cu o gaură Însângerată În locul În care avusese dinții din față. Silueta de la ușă se Întoarse și fugi. Doug Disperatul! Înjurând, Logan se adună de pe podea și se clătină către ușa care se Închidea. O mână Îi cuprinse glezna și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
mort... — Ai o față ca un cur de porc, Îi spuse Insch, spunându-i să cotească pe Wetsburn. Ce s-a-ntâmplat? Logan ridică din umeri, continuând să vadă figura cea nefericită, călcând prin zăpadă cu capul plecat, cu cracii salopetei uzi din cauza zăpezii și a fleșcăielii. — Nu sunt sigur... poate că nimic. În spital era prea cald, Încălzirea fiind pornită să combată frigul iernii, astfel că locul era plin de un aer subtropical, antiseptic. Camera pe care Bernard Duncan Philips
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
aer subtropical, antiseptic. Camera pe care Bernard Duncan Philips, cunoscut drept Hoitarul, o Împărțise cu cineva nu se deosebea cu nimic, doar că era mai aglomerată - personalul de la Biroul de Investigații, un fotograf, inspectorul Insch și Logan, toți Îmbrăcați În salopete albe identice, de parcă erau vreo trupă de dans conceptual. Celălalt pat din cameră era gol; o asistentă Înlăcrimată, trecută bine de patruzeci de ani, Îi spuse lui Logan că bărbatul care stătuse În cameră cu Hoitarul murise În după-amiaza aceea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
un mare montaj cu viața lui Peter Lumley. Jim Lumley nu opusese nici un fel de rezistență când Insch sunase la sonerie și năvălise Înăuntru, trăgându-i după el pe Logan și pe doi polițiști În uniforme. Rămăsese pe loc În salopeta lui cea murdară, neras și dezordonat, cu părul ca al unui hârciog electrocutat. Dac-o căutați pe Sheila, nu-i aici, le spuse el și se prăbuși pe canapea. A plecat de două zile. Stă la maică-sa... Scoase o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
cap și apoi privi fix doza sa de bere. Vreți să ne povestiți ceva despre asta, domnule Lumley? Lumley Își dădu capul pe spate și goli cutia, cu berea scurgându-i-se pe ambele părți ale gurii, În jos pe salopeta murdară. — Nu prea-i nimic de zis... spuse el, ridicând din umeri. Mă plimbam, căutându-l pe Peter și el era acolo. Exact ca-n poza din ziar. Chiar acolo. Mai scoase o cutie de Special free, dar Insch i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
aruncă o privire prevenitoare Înainte să apuce să mai spună ceva. Mergea pe-acolo de parcă nimic nu s-ar fi-ntâmplat. De parcă Peter nu ar fi fost mort! Fața lui Lumley se Înroși, roșeala urcându-i dinspre gâtul murdar al salopetei. L-am apucat. Eu... Eu voiam doar să vorbesc cu el. Să-i spun ce cred despre el... Își mușcă buza și privi În jos la cusătura care ținea perna la un loc. A Început să zbiere și l-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
alți câini pe care îi cunoștea. — Violu’, Firiz și Trenul Nopții. Câinii ăștia au câștigat împreună șaisprezece lupte. Record absolut în Southern California pentru crescătoria unui singur om. Danny se întoarse cu fața spre voce. Un bărbat foarte gras, în salopetă, stătea la stânga lui, în fața intrării într-o cabană. Purta ochelari cu lentile groase și, probabil, nu vedea foarte bine. Danny desprinse insigna și o băgă în buzunar, gândindu-se că omul era vorbăreț și îl putea îmbrobodi făcând pe omul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
capăt se afla un fel de baracă: pereți scunzi din sârmă și un acoperiș de tablă. Găinile cotcodăceau înăuntru. Unele păsări țipau a omor sângeros. Buzz parcă și ieși din mașină, uitându-se prin plasa de sârmă. Doi bărbați cu salopete și cizme de cauciuc căsăpeau găinile, retezându-le gâtul cu lame ascuțite, montate pe bețe - bețele zoot pe care polițiștii le folosiseră la începutul anilor ’40, emasculându-i pe huliganii mexicani când le sfârtecau costumele zoot. Mânuitorii erau pricepuți: o tăietură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
arăta ca un generator montat în spatele curții. Peste tot mirosea a animale, a pișat și căcat de animale. — Te deranjează mirosul, domnule polițist? Danny se întoarse. Cititorul de gânduri era un bătrân cu părul alb, ce avea pe el o salopetă și cizme înalte până la șold. Venea spre el, ținând în mână un trabuc imens, care se combina perfect cu duhoarea de rahat și o accentua. Zâmbi, adăugând și respirația lui fetidă la atmosfera rău mirositoare. — Ești de la Protecția Animalelor sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
pe la Începutul lui 1982, Yael și Ted trecură pe la Fima Într-o seară de iarnă, Împreună cu fiul lor În vârstă de trei ani, un copil albinos, un pic sașiu, un mic filosof cu ochelari cu lentile groase, Îmbrăcat Într-o salopetă de cosmonaut american, cu o insignă strălucitoare pe care scria CHALLENGER. Micuțul se dovedi capabil să compună propoziții condiționale complicate și să evite Întrebările delicate. Fima se Îndrăgosti pe loc de micul Dimi Tobias. Regretând Împotrivirea sa de mai Înainte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
dinozaur, valuri care îi devorau cât ai clipi. Când a deschis ochii, luna dispăruse, iar cerul se făcuse roșu, ca fețele oamenilor de munte. O duzină de astfel de bărbați stăteau în jurul gabarei. Cei mai în vârstă erau îmbrăcați în salopete, iar pe cap aveau pălării de cowboy. Iar ceilalți erau niște băieți de patruzeci de ani, cu șepci de baseball și blugi. Toți stăteau cu ochii ațintiți asupra ambarcațiunii, iar pe față aveau o expresie amestecată de condescendență și mulțumire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
pe o cărticică, m-am uitat pe preț și am cumpărat-o. Exercices de style, Raymond Queneau. Măști. La modă: costumele stil Louis XIV. Clasic: mască albă, tricorn și pelerină neagră, stil Casanova. Alternativ: uniformele de gunoieri, de preoți catolici, salopetele pentru deratizare, măștile românești care se vindeau la Palazzo Correr. Costumul perfect: Maria Antoaneta, care chiar a luat premiul la parada măștilor, mai ales că fata chiar semăna cu Kirsten Dunst, interpreta Mariei Antoaneta în filmul Sophiei Coppola. Costumul meu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2198_a_3523]
-
atrag lângă pupitrul meu și îl interoghez, la început cu blândețe, apoi sever și, cu întrebările mele abile, îl pun în încurcătură pe el, căruia îi place atât de tare să se eschiveze, din propozițiile secundare ale tânărului bărbat în salopetă rezultă că mai degrabă fiica cea mare a șefului de sector a fost aceea care l-a momit, între ture, în casa de familie, cu grădiniță în față și cu verandă; ea îl convingea fără să recurgă la politică. Nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
în fotografie și s-au mulțumit să pună să fie înlăturate toate pagubele suferite de fațada băncii. Căci se voia, firește, ca aceasta să-și redobândească prestigiul, cel puțin pe dinafară. Tânărul uscățiv cu șapcă cu cozoroc și îmbrăcat în salopetă care stă sigur de sine pe schela din țevi de oțel și cuprinde lumea cu privirea sunt eu, cu puțin înainte de reforma monetară. Un autoportret într-o postură activă. E drept că etajele de sus ale băncii în fața cărora eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]