9,763 matches
-
că Jan dorea să se însoare cu o tipă cu picioare lungi. E important pentru tine? -Nu știu.Căutam un răspuns cauzal.Cred că o să te invit și eu la nuntă.Nina,recepționera de la hotel mă dorește de soț.Te salut.Pe curând! Se despărțiră rapid.Trecu nepăsător printre trecători. Se încheiase o nouă etapă în viața sa. „Coboară toamna-n sufletu-mi întreg, Că s-au uscat și florile-amintirii... Dar glasul sfânt și tainic al iubirii Eu îl aud și
BANCHETUL CUGETĂRILOR by Eugen - Nicuşor Marcu [Corola-publishinghouse/Imaginative/1594_a_2966]
-
că Dan chiar la așa ceva se gândește, fiindcă-i văd trăsăturile recompunându-se în schița unui zâmbet. Zâmbetul acela e avanpremiera unui gând îndrăzneț, pe care mi-l dezvăluie după două zile de plictiseală somptuoasă: — De mâine-ncep să-i salut pe apeviști cu stânga. — De ce? — Ca să văd dacă se prind. S-au prins, bineînțeles, căci puțini îi băteau la vigi lență. L-au judecat sumar, l-au găsit vinovat de erezie și l-au ars pe rugul carcerei. De atunci
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
care Cancer le-a încuiat pe toate în școală. Pixul mi l-a luat Manciuzdă, când s-a terminat împărțeala. Mi-a băgat mâna în buzunar și mi l a luat. Am răcnit o dată, dar Manciuzdă mi-a șoptit: — Te salut. Te pup pe dinți. După aia mi-a zis că-i trebuie pixul ca să semneze cu el hârtiile când m-o da la belgieni, să mă ia cu ei. în prima zi s-a băut țeapăn. Manciuzdă spunea ban curi
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
e ăsta? — Al meu. — Câți ai? — Doi. — N-ai și doi morți? sări Neguța din cealaltă curte, unde înroșea ouă, bucuroasă că poate intra în vorbă. Am și doi morți, întări Nae. De la cimitir viu. — Bine, mă, făcu părintele. Nae salută din cap și se depărtă, trăgându-și copilul, care privea înapoi, prin noroiul uliței. „Ce ciudat e, își zise Celebi, când încerci să înțelegi ce înseamnă experiența morții pentru oamenii de rând. De fapt, se răzgândi el, nici nu știu
Miros de roşcată amară şi alte povestiri scandaloase by Dan Alexe () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1336_a_2890]
-
douăzeci și spunea că urma să-l întâlnească pe Bill Gates. Rezemată de un stâlp, chitara de culoarea vișinei putrede cânta singură... Când trenul se puse în mișcare, pufăind a plictiseală nemascată, Turistul duse degetul arătător la tâmplă și își salută amintirile, mângâind cu ochii Everestul lor până ce distanța estompă, nesătulă, ultima imagine, iar fotografia deveni neclară... Forever young Radioul înfipt în bord transmitea melodii ale anilor 80 și 90, iar el strânse și mai tare volanul în palme, încercând să
Frig by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1176_a_1898]
-
Raportările noastre unii la ceilalți sunt predominant tehnice, mediate de tehnică: comunicăm predominant prin intermediul tehnicii (priviți pe stradă câte persoane sunt cu mâna la ureche straniu simbol al unui salut către persoana aflată la celălalt capăt al firului; sunăm și salutăm parcă în același timp pe cel cu care vorbim), ne deplasăm prin intermediul mijloacelor tehnice, scurtând astfel distanțele. Tehnica anulează distanțele fizice dintre oameni, dar creează, în același timp, alte în(depărtări). Ne învecinăm cu ceilalți prin intermediul tehnicii uitând totuși să
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
ce le urmează și le îndeplinesc directivele.”45 Autoritatea politică a lui Hitler a fost exercitată și în sport; astfel la Jocurile Olimpice de la Berlin din 1936, desfășurate în prezența Führerului, „echipa de fotbal a Marii Britanii a fost sfătuită să-l salute pe marele conducător al Germaniei cu salutul fascist. În acele vremuri de mari frământări social-politice și Jocurile Olimpice erau supuse „vremurilor”.”46 La nivelul CIO autoritatea a devenit una cu conotații politice prin interzicerea participării la JO a Africii de Sud din 1960
Comitetul Internaţional Olimpic ca miză politică în relaţiile internaţionale by Oana Rusu Demmys Rusu () [Corola-publishinghouse/Administrative/753_a_1124]
-
Într-o poiană luminoasă, la sfat.Nimeni nu avea voie să lipsească. După ce toate animalele din junglă s-au adunat la locul stabilit, fără a mârâi unele la altele și fără a-și arăta colții, se arătă și leul.Le salută scuturându-și coama, Își puse labele din față pe un trunchi răsturnat, apoi le Învălui pe toate cu o privire severă.Îndată Începu să le vorbească cu glasul lui răgușit și le explică pricina pentru care s-au adunat aici
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
Chiar de la intrare, i-am zărit cascada de păr auriu înconjurându-i umerii. Nu mă observase și am putut să o studiez puțin. Silueta, ușor împlinită, era la fel de delicată. Îmbrăcată discret, elegant, cu aceeași ținută dreaptă, frumoasă. Vorbea, dădea mâna, saluta pe cei veniți cu un surâs ce mi s-a părut trist. În jurul ei plutea inefabilul. Așa mi s-a părut, așa am revăzut-o. Când i-am dat mâna a făcut un gest către mine, apoi, imediat, s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
în celelalte călătorii la Paris. Vacanță n-am avut niciodată, timpul mi-l petreceam la atelier. Acum sunt liber și pot să fac tot ce-mi doresc, să plec unde vreau. În primul rând am să mă duc să-l salut pe Napoleon, la Domul Invalizilor! Apoi vreau să merg la Enescu, la Père-Lachaise, să-i pun o floare pe mormânt și să văd dacă mai are tricolorul pe lespede. O să trec alături și pe la Chopin. Ultima oară când am fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
câte nu sunt de văzut... Apoi la Grand Palais, la Rodin și, din nou, la Brâncuși, la Centrul Pompidou... Aș mai vrea să mă plimb de-a lungul Senei, să trec podurile Alexandre, Mirabeau, Alma, să revăd Notre Dame, să salut buchiniștii, să urc la Sacré Coeur... Și, de ce nu, să dau o raită prin Place Pigalle, să mă învălmășesc cu gură-cască de la Moulin Rouge... Dar cel mai mult aș vrea să mă plimb liniștit pe Champs Elysées, de la Arcul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
casă, alarmat deja de micii "mioritici". Adormi greu, dormi prost și se sculă obosit. Făcu un duș prelungit, înfulecă micul dejun ce i se aduse și ieși la soare, la aer. Dimineața avea plănuită o vizită la Montparnasse, să-l salute pe Brâncuși. În jurnalul lui Clotilde era trecută, pe 16 martie, ziua plecării dintre noi a Patriarhului de la Hobița, o închinare la mormântul lui. Luă metroul, merse câteva stații, coborî și căută, în zonă, o florărie. Oferta era generoasă, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
prin călătoriile lui de afaceri prin lume și alte muzee Prado, Ermitaj, Galeriile Vaticanului... Devenise oarecum expert și nu mai mergea "ca oaia", ci cu prospectul în mână se ducea exact la sala și la tabloul ce-l interesa. Se salută, la intrare, cu Venus din Milo și cu Victoria cea fără aripi și intră în marea galerie a maeștrilor medievali. Ce putea căuta Clotilde pe aici? Își aminti că, la expoziția de la Bayreuth, Clody prezentase niște bijuterii cu modele vechi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
Era cam ora prânzului și bufetul era plin de mușterii fete și băieți, gălăgioși, nerăbdători să înfulece câte ceva între două ore de curs sau seminarii. Patronul, care superviza totul cu ochi profesionist, îl văzu pe Petre și veni să-l salute. Bun vad ți-am mai dat! Bun, nimic de zis, da' cu criza asta... Criza-necriza, omul mai trebuie să mănânce și să bea ceva și clienții dumitale sunt tineri, flămânzi ca lupii. Cam așa e, zise el, gândind unde bate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
stabili o întâlnire, pentru aceeași zi, cu directorul administrativ. Se puse la cravată, luă actele casei și fotografii cu exteriorul și interioarele și plecă la întâlnire. Directorul administrativ era un domn prezentabil, cu părul grizonat tuns perie, elegant, parfumat. Se salutară, îi întinse o carte de vizită și începură discuția. Compania, cu două zboruri zilnice pe București, citind anunțul, ajunsese la concluzia că e mai rentabil să-și cazeze personalul aviatic la Bușteni decât în București, cu 200 de euro camera
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
treacă pe la primar, să-l informeze despre ce făcuse la București. Acesta primi vădit surprins știrile, gândind la "relațiile sus-puse ale domnului Petre", de rezolvase atât de bine și atât de repede problemele. Trecu apoi pe la badea Ion să-l salute și să-i spună și lui cum stau treburile. La discuție asistă și lelea Maria, ca viitor "acționar". Se bucurară nespus de veștile bune primite și Petre zâmbi că până seara tot satul, "prin Radio șanț", va fi informat. Badea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
te-ai împrietenit cu el! E un câine mare, frumos, cu ochi inteligenți. E un câine bun, credincios. Am să-l iubesc, tată. În fața lor se așternea, la câțiva pași, pădurea, cu brazii ei falnici, care parcă doreau să-i salute clătinându-și ramurile în vânt. Auziră un claxon prelung și, când se uitară pe șosea, dintr-o mașină cobora "amiralul". Petre vorbise cu el și stabiliseră să-l aștepte la Văleni , la trenul de București. Cum de-ai venit mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
e în birou, mai rezolvă niște acte. Sună la telefon și-i pofti să intre. Domnul Pavelescu și badea Ion, ca de-ai casei, știau unde-i biroul directorului. Intrară, fură invitați să ia loc, Pavelescu și badea Ion se salutară cu directorul. Petre îi confirmă că a urmărit cu regrete știrile despre falimentul fabricii, unitate cu tradiție în zonă, că-i pare rău de oamenii ce-și vor pierde locurile de muncă... Se interesă de viitorul fabricii și al oamenilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
de prin zona Branului, cu compotul și dulceața de rubarbă, după care se băteau nemții, despre succesul magiunului de la Topoloveni... Îi veni ideea cu administratorul agenției austriece, cu care aranjase închirierea casei de la Bușteni. Mai trecuse pe la el să-l salute, îi mai lăsase câte o lădiță cu borcane de dulceață de afine, de zmeură, cu zacuscă de hribi, câte o sticlă de afinată și omul nu mai știa cum să-i mulțumească și să laude darurile primite. Îl anunță telefonic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
cu domnul Friederich și cu câteva persoane ce-l puteau ajuta cu Cooperativa, Petre se întoarse la Bucura. Merse direct la șantier, lucrurile mergeau bine, construcțiile avansau... Vorbi cu domnul Pavelescu, badea Ion, inginerul constructor și contabilul, trecu să-l salute pe primar, care nu mai contenea cu temenelele și plecă la căsuța lui. Îl întâmpinară, ca de obicei, în poartă, Toni, tufele de trandafiri, pomii plini de roade... Era fericit, era bucuros, scăpase de spaime, de griji, spera să-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
poarta de lemn. — Ce monstruozitate! Ce casă fără gust! Mai lipsea să puneți o plăcuță: „Conac chinezesc - Chow Mein!“ Asta era tot ce avea Naoji de spus după ce nu ne-am văzut atâția ani. Așa a înțeles el să mă salute. Mama zăcea în pat de două-trei zile și o durea limba. N-am observat nimic anormal pe vârful limbii ei, însă mi-a spus că o durea îngrozitor la cea mai mică mișcare. Nu putea înghiți decât terci subțire de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
au ciocnit paharele și le-au golit. Aveam impresia că ritmul acela idiot le dădea și mai mult elan la înghițirea băuturii. Cum pleca unul dintre ei pe două cărări, bombănind niște scuze, cum apărea, împleticindu-se, altul care-l saluta din cap pe domnul Uehara. I se făcea imediat loc la masă. — Domnule Uehara, dumneavostră știți că există acolo un loc ce se cheamă Ahahah? Cum se pronunță de fapt? Ah-ah-ah sau Ahah-ah? Bărbatul care se aplecase în față ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
propriul fel de a fi. E al naibii de greu să trăiești. Da, e greu să trăiești pe lumea asta! — În orice caz, se auzi în camera de alături, dacă oameni ca noi, care locuiesc în Tokyo, nu pot să se mai salute măcar, viața civilizată va lua sfârșit. Ca să pretinzi de la oamenii de azi virtuți, ca respectul sau sinceritatea, e ca și cum ai trage de picioare pe unul care se spânzură. Respect? Sinceritate? Prostii! Nu cu ele se trăiește! Dacă nu ne mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
civilizată va lua sfârșit. Ca să pretinzi de la oamenii de azi virtuți, ca respectul sau sinceritatea, e ca și cum ai trage de picioare pe unul care se spânzură. Respect? Sinceritate? Prostii! Nu cu ele se trăiește! Dacă nu ne mai putem nici măcar saluta, nu ne rămân decât trei lucruri - să ne întoarcem la munca la câmp, să ne sinucidem sau să ne prostituăm. — Individul care nu e capabil de nici una dintre cele trei are totuși o cale, spuse altul. Poate să-l abordeze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
noapte. E frig rău. Îmi tot vine să strănut... După atâta balamuc, călătoria îndrăgostiților se termină comic. S-a deschis ușa din față. Un bărbat scund și chel, de vreo cincizeci de ani, într-o pijama colorată strident, ne-a salutat cu un zâmbet ciudat de timid. — Mulțumesc! A fost singurul cuvânt pe care l-a rostit Uehara când a dat buzna în casă, fără să-și scoată măcar paltonul. — E îngrozitor de rece în atelierul ăsta. Vreau camera de la etaj. Haide
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]