971 matches
-
ruine, ca niște crabi lepădându-și carapacele vechi. Astfel, soldații reușiră să astupe șanțul cu uși și scânduri de acoperiș. Imediat, toți se buluciră să escaladeze zidul. Pușcașii își aliniară armele și, ochind de pe creasta zidului spre curte, traseră prima salvă. Între timp, în clădirile din incinta templului se lăsase o încremenire nefirească. Toate ușile din fața templului principal erau închise și ar fi fost greu de spus dacă înăuntru se găsea sau nu un inamic în care să se tragă. Din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
aflau între aliați, oamenii urcau în șir, fără a ști cu care unitate sau companie erau. Nu făceau decât să se grăbească, opintindu-se cu gâfâieli, spre pisc. Apoi, chiar când crezură că se apropiau de culme, îi întâmpină o salvă de împușcături. Atacul fusese declanșat de pușcașii clanului Akechi, sub comanda lui Matsuda Tarozaemon. După aceea, fu cert cei șapte sute de oameni ai lui Matsuda se împărțiseră în două unități. Soldații lui Horio Mosuke, Nakagaba Sebei, Takayama Ukon și Ikeda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
acea conjunctură, confuzia se amplifică, declanșând un adevărat vacarm. Inuchiyo întoarse capul spre cei doi samurai și le dădu un semnal din ochi. — Înainte, toată lumea! le spuse vasalilor din jur și dădu pinteni calului. În același moment, peste câmpie răsunară salve de muschete. Ar fi trebit să fie ale propriilor lor pușcași, iar forțele lui Hideyoshi deschiseseră probabil simultan focul. Cu aceste gânduri, Inuchiyo se repezi în josul pantei, privind norii de praf și fum de pulbere dintr-o parte. — Acum! Acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
aceea, împușcăturile dezlănțuiră un vuiet asurzitor și un zid de fum. Flintele necesitau între tragere și încărcare un răstimp de vreo cinci sau șase respirații, chiar și pentru oamenii cu multă experiență. Din acest motiv, se folosea un sistem de salve alternative. Astfel, după fiecare rafală, o alta se repezea asupra inamicului, în succesiune rapidă. În fața unei asemenea apărări, armata atacatoare începu să se rostogolească de-a valma. Printre norii prafului de pușcă, se vedeau, zvârcolindu-se la pământ, răniți fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
rapid centrul inamicului și, cât timp formațiunea de luptă a acestuia cădea pradă dezordinii, a-l captura pe comandantul suprem, Tokugawa Ieyasu. Planul, însă, nu reuși. Descoperiți de clanul Tokugawa înainte de a ajunge la destinație, soldații fură întâmpinați cu o salvă densă de muschete și se opriră într-o zonă mocirloasă, unde le era greu să se miște. Nemaiputând nici să avanseze, nici să se retragă, suferiră pierderi grele. Nagayoshi, care urmărea evoluția bătăliei de la Gifugadake, țistui din limbă. — Of, au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
lătrat turbați, după care, obosiți și prostiți, nu s-ar mai fi dat la nimeni. Era timpul ca urbea să revină la vechea ei stare. Prefectura a cerut sprijinul garnizoanei. Pe străzi, peste noapte, au apărut patrule. Au fost trase salve de avertizare; în dreptul ceasului a fost pusă pază. Măsurile mai aveau un motiv; erau așteptați doi trimiși ai Capitalei. Aceștia au sosit într-o după-amiază. Unul era inginer. Se apucase de politică și ajunsese subdirector într-un minister. Celălalt, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
printre ele. Pe a treia, în care se afla o doctoriță tânără și soțul ei, am izbit-o din plin. Bărbatul, un inginer chimist la o companie americană de produse alimentare, a fost ucis pe loc, aruncat prin parbriz ca salva din țeava unui tun de circ. A murit pe capota mașinii mele, sângele lui împroșcându-mă prin parbrizul spart peste față și piept. Pompierii care m-au eliberat mai târziu din cabina zdrobită a mașinii au crezut că sângerez atît
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
sunt și în șemineu. Din conurile de tămâie brună de pe pietrele cu lumânări se ridică fuioare de fum alb. Singura lumină adevărată se vede atunci când Mona deschide frigiderul sau cuptorul cu microunde. De dincolo de pereți se aud cai nechezând și salve de tun. Una din două: ori e vorba de vreo frumusețe a Sudului, dârză și aprigă, ce ține piept armatei unioniste care asediază apartamentul de alături, ori cineva a dat televizorul prea tare. Prin tavan străbate până la noi sunetul unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
jos și Începu să-și taie friptura cu mult entuziasm, continuînd să dea din gură de unul singur. - Bebelușul ăsta e În cele din urmă o veste excelentă, de altfel nimic nu anunță că va fi tar... Împărți o nouă salvă de zîmbete pocăite. - Iar faptul că Erwan e În viață este - cum să spun? - ceva nesperat. Nu-mi vine să cred că s-a pus pe scris... Întoarse capul spre Philippe: - Fratele meu mai mare era mai curînd atras de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
atunci băgă de seamă că Ryan nu mai era cu ei. * * * Jeanne nu Înțelese cum anume intrase, dar se pomeni cu el În fața ei, În bucătărie. Avu un fior de teamă și simți că-i Îngheață sîngele În vine. O salvă forța pe care i-o transmiseseră generațiile de soții de marinari bretoni din care se trăgea. Se Întoarse cu fața spre Ryan și se stăpîni, dreaptă, mută și În aparență de neclintit. - Credeam că m-ai recunoscut, cînd cu dineul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
soră, vă atrag atenția asupra prețioaselor copii ale planurilor și schițelor pentru decorațiunile din unele apartamente ale palatului de aici, de la Luvru, și de la Tuileries...“). Aceste invenții elaborate sunt, În felul lor, dovada impresionantă a unei imaginații Încă active, precum salvele de pe urmă ale unei nave de război avariate, care se scufundă, dar rămâne sfidătoare. A doua zi, Theodora intră În salonul mare, ale cărui ferestre dau către râu și care servește ca birou al lui HJ dar și ca sală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
să ți se vadă căpățâna peste margine când te urci pe bordură ca să tragi. Atunci cum de-ai fost rănit? Întreabă Minnie cu Îndrăzneală. — Păi a fost un proiectil de mortier, răspunde el, descriind cu mâna traiectoria abruptă a unei salve de mortiere Înălțându-se sus, În aer, apoi căzând din nou. Dacă tirul e bine reglat, n-ai cum să te ferești de ele. Le auzi venind, dar nu ai timp să te miști. Până acum, nu a mai vorbit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
altul. — Nu știu, răspunse Elizabeth cu dinții Încleștați. De ce l-a adus pe scenă? Poate că nu durase mai mult de două sau trei minute, dar prietenilor li se păru că Henry James stătea de un ceas acolo, asediat de salva de zgomote, până când, ridicând din umeri cu un fel de resemnare, se răsuci pe călcâie și se refugie În culise, urmat cuminte de Alexander. Galeria continuă să huiduie, stalurile continuară să aplaude. Philip Burne-Jones se ridică În picioare În lojă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
nemți și să ocupăm punctul cel mai Înalt. Era prima acțiune serioasă pe care o organiza Batalionul V. Pentru mulți dintre flăcăi, prima și ultima. Atunci nu știam, dar până În momentul ăla o duseserăm bine, doar marșuri lungi și câteva salve de artilerie și focuri de pușcă. Ne ținuseră mai mult de rezervă, În timp ce luptele le dădea Batalionul II - ei erau din trupele regulate, bineînțeles. Dați naibii. „Regimentul de fier“, așa le spuneau germanii. Una peste alta, de data asta urma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
curcani, le căsca pliscul cât toate zilele și le vizita. Pe fiecare dintre ele de cel puțin 19 ori. Genul de tip care și după proces continuă să te intoxice doar cu "Trăiască" și "Jos"! Lozinci. Pe ăsta, săracul, nici măcar salvele blițurilor n-or să-l poată obișnui cu împușcatul". Se întoarse cuminte, mângâie ziarul căzut cu talpa adidasului și-l ridică. 143 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI burta lăbărțată, mustața. Constatând apoi, c-o anumită plăcere, că un bărbat
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
să fie încărcate și observase și privirile jegoase cu care se benoclau la dumneaei plutonierii. - Băga-mi-aș! Ăștia nu glumesc! nu uita să reproducă Doru nici urletul de durere, mai puțin glorios, al Ierbii Fiarelor, aproape concomitent cu prima salvă: fiindcă salve, n-avuseseră de ce să se plângă, fuseseră mai multe. Focul îl aprindeau mai la vale, alternativ, în două gropi tronconice, căptușite cu lemne, în care încingeau bolovani, îi târau, pe cetini, până la bordei și adormeau între ei, până ce
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
mării. Lejeune se așeză călare pe stîlpul care urma să susțină efigia teatrului, cu șapca de baseball trasă șmecherește pe cap, și cu unghiile Înfipte Între dinții puternici, așteptînd să fie ridicată În poziție ultima secțiune a acoperișului Înclinat. O salvă furibundă de ciocane semnaliză ridicarea acoperișului de această bandă de muncitori foști contabili, avocați și șefuleți de pe la mijlocul ierarhiilor conducătoare. Mai jos, astupîndu-și urechile de gălăgie, nevestele lor desfășurau sulurile de finet mătăsos care urma să formeze pereții laterali și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
pe cai, luând-o la sănătoasa cât putură de repede în partea opusă. Eram salvați, mama nu fusese nevoită să facă ce i se ceruse. Dacă aș fi făcut-o, nu un clinchet s-ar fi auzit, ci o adevărată salvă de zornăieli, căci tatăl tău îmi dăduse să port sute de dinari, îngrămădiți în zece pungi pântecoase, pe care le agățasem în jurul șoldurilor, convinsă fiind că nici un bărbat n-ar cuteza să scotocească atât de departe. Când trecătorii providențiali ajunseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
S-a ridicat și a început să alerge spre coridorul care duce la Sant’Angelo, episcopul ținându-i poala robei ca să nu se împiedice. În goana sa, a trecut prin dreptul unei ferestre, iar un soldat imperial a trimis o salvă în direcția lui, fără ca totuși să-l nimerească. — Veșmântul Vostru alb e prea vizibil, Sanctitate! îi spuse însoțitorul său, grăbindu-se să-l acopere cu propria sa mantie, de culoare mov, mai puțin vizibilă. Sfântul Părinte ajunse la castel teafăr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
Arborii din parcul municipal s-au înnegrit și s-au scufundat. Pe vremea asta e o bucurie să stai la închisoare. Nu vedeți cum plouă? Știți dumneavoastră câte eforturi face municipalitatea să-i țină pe oamenii la închisoare? Să poată salva... măcar atât... Să poată rezista... măcar așa... cât de cât... ARTUR: N-am știut. N-am știut și gata. GARDIANUL: Și dumneavoastră visați trompeți! ARTUR (Vehement, vinovat.): Nu-i adevărat! GARDIANUL: Ba da! V-am prins eu! Ați visat trompeți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
ianuarie 1918) și crucișătorul rebel Vasco de Gama se pregătește să bombardeze Lisabona, Sidonio nu numai că ia personal conducerea operațiunilor, rămânând tot timpul în linia întîia, dar dirijează el însuși tirul artileriei de la castelul San Jorge, iar de la prima salvă, care lovește în plin, Vasco de Gama se predă. Curajul său, iubirea de dreptate, generozitatea sa, care-l face, văzând rănile unui prizonier politic, să ordone eliberarea tuturor deținuților din acea închisoare, spiritul său de inițiativă (cînd aude că orașul
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
În timp ce falca Îi tremură ca o piftie, prodigiosul ei posterior, cu cei trei nasturi Într-o parte, și lăsându-se cu precauție În jos; apoi, În ultima secundă, Își Încredințează corpul voluminos fotoliului de răchită care izbucnește, Înspăimântat, Într-o salvă de scârțâituri. Stătusem În străinătate aproape un an. După ce petrecusem vara lui 1904 la Beaulieu și Abbazia și câteva luni la Wiesbaden, am pornit spre Rusia la Începutul lui 1905. Nu reușesc să-mi amintesc exact luna. Un indiciu ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
scape de loviturile bombardelor. În acele clipe pricepu roșcovanul Oberlus cît de mult putea să aștepte de la sine și de la capacitatea sa de rezistență la teamă, cînd Îndurase imperturbabil, În cel mai ascuns cotlon și cu apa pînă la brîu, salvele neîncetate, exploziile și moartea, convins că nici marea, nici tunurile nu se puteau pune cu el. Ocrotit de Întuneric, Înotă apoi printre rechinii care abia dacă reușiră să-l atingă, cîștigă teren, traversă insula și, ajuns În Mayagüez, fură o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
aproape că se puteau distinge trăsăturile bărbatului care, În picioare pe stîncă, nu Înceta să-și agite brațele, cu disperare. — Te-am văzut! Te-am văzut! mormăi ciufut căpitanul, acceptînd cana de cafea pe care i-o oferea ospătarul. O salvă de tun În chip de salut, ca să stea liniștit, porunci el, Întorcîndu-se spre secund. Poate că e englez... Ecoul exploziei Îl trezi pe Oberlus. Vela mare fusese strînsă; prora nu mai spinteca apa, ci numai se Înfigea blînd În ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
anume am răspuns la întrebările, în general nesuferite, ale judecătorului. La final, Istorisiri nesănătoase fericirii 75 acesta, suflându-și sonor nasul și dregându-și cu greu vocea, mi-a pronunțat sentința definitivă și irevocabilă solemn, cu un glas cât o salvă de tun, pe care nu pot s-o tălmăcească în urechile învinuitului, decât vorbele acestea: douăzeci și cinci de ani de detențiune. Începând din clipa aceea, am devenit deținut și n-am mai fost scăpat nicio clipă din ochi. Astfel, pus în
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1941]