921 matches
-
-a staționate pe malul stâng al Nistrului a cauzat daune forțelor moldovenești concentrate în pădurea Hîrbovăț, lângă Tighina, punând efectiv capăt fazei militare a conflictului. Cel puțin o sursă din Republica Moldova relatează că 112 soldați moldoveni au fost uciși de salva de artilerie. După încetarea conflictului, o unitate militară rusească adițională a fost dislocată în regiune ca parte a Comisiei Unificate de Control. Armata a 14-a de gardă a fost reformată în aprilie 1995 în „Grupul Operațional al Forțelor Rusești
Implicarea Armatei a 14-a în Conflictul din Transnistria () [Corola-website/Science/325204_a_326533]
-
părți și aceștia nu au rezistat presiunii. Feger Jackson a încercat să flancheze o baterie confederată, dar după ce calul său a fost împușcat și a început să conducă trupele pe jos, a fost și el împușcat în cap de o salvă și brigada sa s-a retras, fără conducător (col. Joseph W. Fisher l-a înlocuit mai târziu pe Jackson la comandă). La dreapta lui Meade, divizia lui Gibbon se pregătea să înainteze la orele 1 p.m. Gen. brig. Nelson Taylor
Bătălia de la Fredericksburg () [Corola-website/Science/324497_a_325826]
-
în coloane peste podurile înguste și s-au așezat în linie, cu baionetele fixe, în spatele protecției unei mici văi. În linie perfectă, ei au înaintat până la panta noroioasă până când au fost opriți la 100 m de zidul de piatră cu salve repetate de carabină. Unii soldați au reușit să se apropie la 40 m, dar au sufeit pierderi grele și din partea artileriei și din partea infanteriei inamice, iar supraviețuitorii s-au culcat la pământ. Kimball a fost grav rănit în asalt, iar
Bătălia de la Fredericksburg () [Corola-website/Science/324497_a_325826]
-
punctul de cotitură. Rușii, în schimb au primit aproximativ 5 lovituri, distribuite între navele de luptă "Petropavlavsk", "Pobeda", "Poltava" și "Sevastopol".. În acest timp crucișătorul Novik s-a apropiat la 3,000 m de crucișătoarele japoneze și a lansat o salvă de torpile. Toate torpilele și-au ratat ținta, deși Novik a primit o torpilă bine țintită, care a lovit nava sub linia de plutire. Deși bătălia navală de la Port Arthur nu a avut ca rezultat pierderi majore de nave de
Bătălia de la Port Arthur () [Corola-website/Science/326195_a_327524]
-
p.m.), nava amiral japoneză Mikasa a fost lovită la aproximativ 7.000 de metri distanță, cu răspunsul japonezilor venind la 6.400 de metri. Superioritatea japoneză a artileriei și-a luat tributul , cele mai multe nave de lupta ruse fiind paralizate în urma salvei. Deoarece luptele navale în mod tradițional încep la distanțe considerabil mai aproape, Tōgō și-a câștigat imediat avantajul surprizei. Comandantul Vladimir Semenoff, un ofițer de stat major rus la bordul navei amiral "Suvorov", a remarcat că "se părea imposibilă chiar
Bătălia din Strâmtoarea Tsushima () [Corola-website/Science/326196_a_327525]
-
rușii au deschis focul, tunurile creând un infern de proiectile. Când suedezii au ajuns la 100 de metri de linia rusă, rușii au tras cu muschetele. Când au ajuns la 30 de metri de linia rusă, suedezii au tras o salvă și au șarjat cu muschetele și sulițașii, împingându-i încet pe ruși către tabăra lor în pofida pierderilor grele. Suedezii au fost pe punctul de a obține o victorie și aveau nevoie de cavaleria generalului Cruetz; aceasta era însă dezorganizată. Linia
Bătălia de la Poltava () [Corola-website/Science/322725_a_324054]
-
liniile cernigovenilor și a atacat, cauzând prăbușirea liniei și moartea cneazului Mstislav al Cernigovului. În același timp, flancurile mongolilor s-au închis în jurul armatei slave dezmembrate, tăindu-i calea de retragere. Slavii înconjurați au fost loviți cu săgeți salvă după salvă, și cu șarje sporadice de cavalerie. În timp ce mongolii efectuau aceste atacuri, o parte din armată - în frunte cu Mstislav cel Viteaz - a reușit să-și croiască drum prin încercuirea mongolă și să scape. Mstislav al Kievului a sosit și el
Bătălia de la Râul Kalka () [Corola-website/Science/322043_a_323372]
-
Coutts", Elliot a ordonat o blocadă a râului Perlelor. Luptele au început la 3 noiembrie 1839, când un alt vas britanic, "Royal Saxon", a încercat să ajungă la Guangdong. Atunci, vasele marinei britanice HMS "Volage" și HMS "Hyacinth" au tras salve de avertisment către "Royal Saxon". Conform raportului marinei chineze, aceasta a venit în ajutorul vasului comercial. Elliot a raportat că marina regală a acționat pentru a-și proteja cele 29 de vase din Chuenpee de bateriile chineze. Elliot știa că
Primul Război al Opiului () [Corola-website/Science/322122_a_323451]
-
încetini orice alte întăriri mexicane. La ora 4 p.m. texianii au început să se strecoare pe furiș prin iarba înaltă, trăgând tunul după ei. Tunul texian a tras la ora 4:30, declanșând bătălia de la San Jacinto. După o singură salvă, texianii au rupt rândurile și au năvălit peste baricadele mexicane atacând în lupte corp la corp. Soldații mexicani au fost cu totul luați prin surprindere. Santa Anna, Castrillón și Almonte strigau adesea ordine în contradictoriu, încercând să-și organizeze oamenii
Revoluția Texană () [Corola-website/Science/322201_a_323530]
-
și cu Landulf I de Benevento, îndreptat împotriva bizantinilor. O forță a fost trimisă de la Constantinopol în Apulia, așa încât vasalii rebeli au fost constrânși să recunoască din nou autoritatea împăratului din Bizanț. Ulterior, Ioan a confirmat tratatul cu principii longobarzi "salve fidelitate sanctorum imperatorum". În 946, Ioan s-a aliat cu principele Landulf al II-lea de Benevento, alături de care a întreprins o invazie asupra Salerno, cu intenția de a-l depune pe principele Gisulf I. Cei doi aliați au fost
Ioan al III-lea de Neapole () [Corola-website/Science/327728_a_329057]
-
a Județului Timiș, realizată sub patronajul Ministerului Transporturilor și Infrastructurii, cu sprijinul Consiliul Județean Timiș și al Primăriei Comunei Fîrdea. Parteneri: Inspectoratul pentru Situații de Urgentă "Banat" al Județului Timiș, Crucea Roșie Timiș, Formațiunea de Intervenție Rapidă pe bază de Voluntariat „SALVO” Timișoara, Aeroclubul României, Federația Româna de Yachting, Federația de Parașutism din Republica Moldova, Carpatair. Participanți: Inspectoratul pentru Situații de Urgență "Banat" al Județului Timiș, Crucea Roșie Timiș, Formațiunea de Intervenție Rapidă pe bază de Voluntariat „SALVO” Timișoara,Iacării Acrobați, Federația de
AeroNautic Show () [Corola-website/Science/327028_a_328357]
-
Rapidă pe bază de Voluntariat „SALVO” Timișoara, Aeroclubul României, Federația Româna de Yachting, Federația de Parașutism din Republica Moldova, Carpatair. Participanți: Inspectoratul pentru Situații de Urgență "Banat" al Județului Timiș, Crucea Roșie Timiș, Formațiunea de Intervenție Rapidă pe bază de Voluntariat „SALVO” Timișoara,Iacării Acrobați, Federația de Parașutism din Republica Moldova, Carpatair, Eagle, Baloony, Blue Sky Arad, Aeroclubul României, Yacht Club Mircea, West Yacht Club, ParaMotor Club Timișoara, piloți privați de avioane ultraușoare. Organizatori: Asociația Aeronautică Română, Agenția de Parașutism sub patronajul Ministerului Transporturilor
AeroNautic Show () [Corola-website/Science/327028_a_328357]
-
bibliotecii Domului Invalizilor în 1802. A fost primită acolo de către pensionari cu un mare ceremonial în sunet de tunuri și în prezența pictorului și a asistentului său, Georges Rouget. Se povestește că în timpul ceremoniei, pictorul i-a spus acestuia: „Câteva salve de tun sunt pentru tine, prietene”». Pictura a fost apoi depusă în anexele clădirii în timpul Restaurației. Amplasată în 1830 în Castelul de la Saint-Cloud, ea a fost expusă apoi, în 1837, de către regele Ludovic-Filip I, în Muzeul de istorie al Castelului
Bonaparte traversând Marele Saint Bernard () [Corola-website/Science/327373_a_328702]
-
-se de pozițiile arcașilor inamici. Jean Froissart scria: Versiunea engleză a luptei indică însă faptul că săgețile lor au dovedit capacitatea de a penetra cea mai mare parte armurei din acea perioadă. Evenimentele ulterioare au dovedit corectitudinea lui Froissart. Primele salve engleze nu au avut nici un efect. Cu toate acestea, odată cu apropierea francezilor arcașii au putut trage pe flancul trupelor cavalerești. Armura pe cai era mai slabă pe părțile laterale și din spate, astfel încât arcașii, care se situau pe partea opusă
Bătălia de la Poitiers (1356) () [Corola-website/Science/328737_a_330066]
-
) a început pe 14 decembrie 2013, când o facțiune a Armatei de Eliberare a Poporului din Sudan a început o revoltă în Sudanul de Sud. Președintele Salva Kiir a numit-o tentativă de lovitură de stat și a anunțat următoarea zi că a fost înăbușită. Dimpotrivă, conflictul a erupt din nou pe 16 decembrie și s-a extins mai departe de capitală, Juba, în regiunea Jonglei, care
Războiul Civil din Sudanul de Sud () [Corola-website/Science/330984_a_332313]
-
în special în regiunea Jonglei. Funcțiile guvernamentale superioare au fost distribuite liderilor armatelor opozante guvernului, anterior independenței Sudanului de Sud. În urma propagării în Juba a zvonurilor despre planificarea unei lovituri de stat, la sfârșitul anului 2012, președintele Sudanului de Sud Salva Kiir a restructurat conducerea guvernului, al partidului de guvernământ și al armatei, într-o mișcare fără precedent. În ianuarie 2013, Kiir l-a înlocuit pe inspectorul general al Serviciului de Poliție Național cu un locotenent din armată, și a destituit
Războiul Civil din Sudanul de Sud () [Corola-website/Science/330984_a_332313]
-
în pădurea Hîrbovăț, lângă Tighina, grăbind astfel încheierea fazei militare a conflictului și efectiv ducând la apariția așa-zisei Republici Moldovenești Nistrene pe teritoriul Republicii Moldova. Cel puțin o sursă din Republica Moldova relatează că 112 soldați moldoveni au fost uciși de salva de artilerie. Numărul de personal — 22 de mii de militari.
Armata a 14-a Rusă () [Corola-website/Science/335141_a_336470]
-
Statele Unite, au împins raza de purtare a bătăliilor navale la o distanță fără precedent de 5.500 m, o distanță suficient de mare, pentru a determina artileriștii să aștepte până când proiectilele ajung la țintă, înainte de a aplica corecții pentru următoarea salvă. O problemă legată de aceste corecții a fost că stropii de la proiectilele provenite de la tunuri mai mici aveau tendința de a acoperi cu stropii lor stropii tunurilor de mare calibru (adică locul de impact alproiectilelor). Fie tunurile de calibru mic
HMS Dreadnought () [Corola-website/Science/331784_a_333113]
-
mare calibru, respectiv viteză de 39 km/h (21 noduri) și tunuri de 12 țoli, subliniind că în Bătălia din Strâmtoarea Tsushima amiralul Tōgō Heihachirō a fost în măsură să bareze "T"-ul rusesc, datorită vitezei superioare ale navelor japoneze Salvele cu proiectile cu o rază lungă în timpul Bătăliei de la Marea Galbenă, cu toate că nu a fost experimentate de nicio marina înainte de luptă, părea să confirme de ceea ce Royal Navy era deja convinsă. La începutul anilor 1900, "amiralul Fisher" a propus mai
HMS Dreadnought () [Corola-website/Science/331784_a_333113]
-
da timp bavarezilor să devină mai puternici". La ora 17, ca un preliminar al atacului, comandantul artileriei lui Marlborough, colonelul Holcroft Blood, a deschis focul asupra inamicului dintr-o poziție în apropiere de Berg. Tunurile lui Arco ripostau la fiecare salvă de tun a aliaților. Contele de Arco comanda acum grenadierii francezi, pregătit să acopere orice lacune ale apărării la momentul potrivit. Cu toate acestea din cauza platitudinii poziției, oamenii săi aveau o protecție limitată în fața armelor aliaților. Această expunere a fost
Bătălia de la Schellenberg () [Corola-website/Science/331802_a_333131]
-
o protecție limitată în fața armelor aliaților. Această expunere a fost observată de colonelul Blood, care și-a concentrat focul asupra oamenilor lui Jean Martin de la Colonie. La Colonie își amintea: "Ei și-au concentrat focul asupra noastră și după prima salvă de tun contele de la Bastide a fost ucis și aveam hainele acoperite de creier și sânge". În ciuda faptului că pierduse cinci ofițeri și 80 de grenadieri înainte de a trage un foc, La Colonie a găsit că era necesar să-și
Bătălia de la Schellenberg () [Corola-website/Science/331802_a_333131]
-
responsabililor Royal Navy, respectiv Bomber Command. În jurul prânzului zilei de 12 februarie, artileria britanică de coastă a deschis focul asupra navelor germane, tirul fiind direcționat de noile radare instalate de tip K. La ora 12:19 a fost trasă prima salvă. Dat fiind faptul că raza maximă de vizibilitate era de 5 mile (8 km), observatorii de artilerie nu au putut să ajute la reglarea tirului, dar britanicii au sperat că radarul putea să detecteze locul de impact al proiectilelor și
Operațiunea Cerberus () [Corola-website/Science/335573_a_336902]
-
locație care să le permită să intervină rapid, marinarii participau la exerciții de tragere la promontoriul Orford Ness din Marea Nordului. Distrugătoarele au pornit în grabă să intercepteze flota germană, dar ajuns prea târziu și au reușit să lanseze doar o salvă de torpile, care nu și-au atins țintele. Tirurile de artilerie de pe "Gneisenau" și "Prinz Eugen" au avariat grav distrugătorul HMS Worcester, au ucis 26 de marinari și au rănit 45 alții. Salvele de pe "Gneisenau" au distrus partea dreaptă a
Operațiunea Cerberus () [Corola-website/Science/335573_a_336902]
-
și au reușit să lanseze doar o salvă de torpile, care nu și-au atins țintele. Tirurile de artilerie de pe "Gneisenau" și "Prinz Eugen" au avariat grav distrugătorul HMS Worcester, au ucis 26 de marinari și au rănit 45 alții. Salvele de pe "Gneisenau" au distrus partea dreaptă a punții și două camere ale cazanelor. Patru salve de pe "Prinz Eugen" au produs incendierea distrugătorului. Comandantul lui "Gneisenau" a ordonat încetarea focului, fiind convins că distrugătorul britanic este pe cale să se scufunde. În
Operațiunea Cerberus () [Corola-website/Science/335573_a_336902]
-
țintele. Tirurile de artilerie de pe "Gneisenau" și "Prinz Eugen" au avariat grav distrugătorul HMS Worcester, au ucis 26 de marinari și au rănit 45 alții. Salvele de pe "Gneisenau" au distrus partea dreaptă a punții și două camere ale cazanelor. Patru salve de pe "Prinz Eugen" au produs incendierea distrugătorului. Comandantul lui "Gneisenau" a ordonat încetarea focului, fiind convins că distrugătorul britanic este pe cale să se scufunde. În dimineața zilei de 13 februarie, amiralul Ciliax i-a trimis un mesaj amiralului Saalwächter la
Operațiunea Cerberus () [Corola-website/Science/335573_a_336902]