1,472 matches
-
să le aducă drept ofrandă lui Buddha. Găluștele de ofrandă se fierb apoi în oală și se mănâncă împreună cu familia. Se spune că la masă acela care scoate cel mai repede gălușca din oală va avea noroc. Și în casa samuraiului, Riku le îndrumă pe femei să așeze oala cea mare pe vatră. Fiul cel mic, Gonshirō, prinse gălușca și în jurul vetrei se auziră râsete, așa cum nu se mai auziseră de mult. Însă, a doua zi sosi un mesager de la seniorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
să așeze oala cea mare pe vatră. Fiul cel mic, Gonshirō, prinse gălușca și în jurul vetrei se auziră râsete, așa cum nu se mai auziseră de mult. Însă, a doua zi sosi un mesager de la seniorul Ishida care îl înștiință pe samurai că urma să vină poruncă de la Sfatul Bătrânilor, așa că trebuia să rămână pe loc și să aștepte. Toate poruncile de la castel nu veneau direct la ostași, ci erau transmise prin seniorii acestora. Unchiul, care zăcea bolnav încă de la sfârșitul toamnei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
prin seniorii acestora. Unchiul, care zăcea bolnav încă de la sfârșitul toamnei, repeta ca de obicei că s-ar putea să fie vorba despre pământurile de la Kurokawa. Sau trimitea întruna supuși să întrebe dacă nu cumva Stăpânul voia să-i mulțumească samuraiului pentru strădaniile sale din timpul călătoriei. Totuși samuraiul presimțea că nu era vorba de o veste bună. Două zile mai târziu sosiră doi slujbași. Intrară în casa măturată lună și dispărură într-o încăpere separată ca să-și schimbe hainele. Ajutat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
de la sfârșitul toamnei, repeta ca de obicei că s-ar putea să fie vorba despre pământurile de la Kurokawa. Sau trimitea întruna supuși să întrebe dacă nu cumva Stăpânul voia să-i mulțumească samuraiului pentru strădaniile sale din timpul călătoriei. Totuși samuraiul presimțea că nu era vorba de o veste bună. Două zile mai târziu sosiră doi slujbași. Intrară în casa măturată lună și dispărură într-o încăpere separată ca să-și schimbe hainele. Ajutat de Riku, samuraiul se schimbă și el în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
sale din timpul călătoriei. Totuși samuraiul presimțea că nu era vorba de o veste bună. Două zile mai târziu sosiră doi slujbași. Intrară în casa măturată lună și dispărură într-o încăpere separată ca să-și schimbe hainele. Ajutat de Riku, samuraiul se schimbă și el în hainele sale cu blazon, apoi se așeză cuviincios la capătul rogojinii și așteptă. Slujbașii se așezară pe locurile de onoare. Unul dintre ei zise încet: „Poruncă de la Sfatul Bătrânilor” și începu să citească o scrisoare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
cu hotărârile Sfatului Bătrânilor. — Hasekura Rokuemon a trecut pe meleaguri străine la credința creștină împotriva legii. S-ar cuveni să fie aspru pedepsit, dar Sfatul Bătrânilor a judecat anume acest fapt. I se poruncește să rămână închis acasă la el. Samuraiul primi aceste cuvinte cu amândouă mâinile pe podea și cu capul plecat la pământ. În tot acest timp avea sentimentul că se prăbușește în gol. Era atât de istovit încât nici nu-i mai părea rău. Clipind din ochii duși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
pe podea și cu capul plecat la pământ. În tot acest timp avea sentimentul că se prăbușește în gol. Era atât de istovit încât nici nu-i mai părea rău. Clipind din ochii duși în fundul capului după cum îi era obiceiul, samuraiul ascultă explicațiile slujbașilor. Din milostenia seniorului Ayugai și a seniorului Tsumura i se poruncea doar să nu iasă afară din valea sa. Slujbașul mai spuse că trebuia, de asemenea, să înmâneze o dată pe an la Sfatul Bătrânilor un jurământ prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
de la Matsuki Chūsaku. Sfatul Bătrânilor a primit veste din Edo că Velasco a fost prins la Satsuma. Dacă n-ar fi fost această veste, n-ai fi primit o pedeapsă așa de aspră. — Senior Velasco... Chiar și în aceste momente, samuraiul nu făcea decât să clipească. — A fost trimis la Cancelaria pentru religie din Nagasaki, iar acum este întemnițat împreună cu alți preoți la Ōmura. Am auzit că încă nu s-a lepădat de credința creștină. După ce slujbașii plecară, samuraiul se așeză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
aceste momente, samuraiul nu făcea decât să clipească. — A fost trimis la Cancelaria pentru religie din Nagasaki, iar acum este întemnițat împreună cu alți preoți la Ōmura. Am auzit că încă nu s-a lepădat de credința creștină. După ce slujbașii plecară, samuraiul se așeză și rămase mult timp așa, îmbrăcat în hainele sale cu blazon. Încăperea peste care se lăsa înserarea era rece, căci nu se făcuse focul. Samuraiul își aduse aminte de cuvintele slujbașului și se gândi că străinul acela trufaș
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
auzit că încă nu s-a lepădat de credința creștină. După ce slujbașii plecară, samuraiul se așeză și rămase mult timp așa, îmbrăcat în hainele sale cu blazon. Încăperea peste care se lăsa înserarea era rece, căci nu se făcuse focul. Samuraiul își aduse aminte de cuvintele slujbașului și se gândi că străinul acela trufaș și mândru din cale afară n-avea să se lepede de credința lui, un om ca el n-avea să se lepede de sufletul său, oricâte suferințe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
acela trufaș și mândru din cale afară n-avea să se lepede de credința lui, un om ca el n-avea să se lepede de sufletul său, oricâte suferințe și chinuri avea să înfrunte. „Așadar s-a întors în Japonia...” Samuraiul știa că Velasco avea să se întoarcă în Japonia încă de când se despărțiseră de el în Luzon. Străinul acela cu firea lui înverșunată nu era omul care să poată îndura o viață liniștită și împăcată. Firea sa înverșunată îi rănise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
în Japonia încă de când se despărțiseră de el în Luzon. Străinul acela cu firea lui înverșunată nu era omul care să poată îndura o viață liniștită și împăcată. Firea sa înverșunată îi rănise de mai multe ori în timpul călătoriei pe samurai, pe Tanaka și pe Nishi. Cât timp au călătorit împreună, samuraiul a simțit întotdeauna că Velasco era străin, diferit de ei, japonezii, și multă vreme nu s-a putut apropia de el. Simți un foșnet slab. Își ridică fața și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
acela cu firea lui înverșunată nu era omul care să poată îndura o viață liniștită și împăcată. Firea sa înverșunată îi rănise de mai multe ori în timpul călătoriei pe samurai, pe Tanaka și pe Nishi. Cât timp au călătorit împreună, samuraiul a simțit întotdeauna că Velasco era străin, diferit de ei, japonezii, și multă vreme nu s-a putut apropia de el. Simți un foșnet slab. Își ridică fața și o văzu pe Riku stând pe coridor. Umerii ei tremurau în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
să-și stăpânească simțămintele copleșitoare. — Nu-ți face griji! zise el blând către soția sa. Trebuie să ne socotim binecuvântați că neamul Hasekura n-a fost zdrobit și că Yozō și ceilalți supuși n-au fost pedepsiți. Din ziua aceea, samuraiul începu din ce în ce mai des să rămână singur după ce toți ceilalți adormeau și să privească flăcările ce înghițeau surcele. Oare ce mai făcea Nishi? Fără îndoială că primise și el aceeași poruncă, dar nici nu încăpea vorba să ia legătura cu el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
întinse și cu capul căzut în piept. „Am străbătut două mări întinse și am mers până în Spania ca să mă întâlnesc cu un rege. Dar în loc să mă întâlnesc cu regele, l-am văzut peste tot numai pe omul acela”, își zise samuraiul în timp ce rupea surcele. Apoi samuraiul își aduse dintr-o dată aminte că în țările străine îl numeau „Domnul” pe omul acela. Totuși în timpul călătoriei nu înțelesese de ce îi ziceau „Domnul” sau „Regele”. Ceea ce înțelesese era doar faptul că soarta îl adusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
în piept. „Am străbătut două mări întinse și am mers până în Spania ca să mă întâlnesc cu un rege. Dar în loc să mă întâlnesc cu regele, l-am văzut peste tot numai pe omul acela”, își zise samuraiul în timp ce rupea surcele. Apoi samuraiul își aduse dintr-o dată aminte că în țările străine îl numeau „Domnul” pe omul acela. Totuși în timpul călătoriei nu înțelesese de ce îi ziceau „Domnul” sau „Regele”. Ceea ce înțelesese era doar faptul că soarta îl adusese față în față nu cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
Domnul” sau „Regele”. Ceea ce înțelesese era doar faptul că soarta îl adusese față în față nu cu rege adevărat, ci cu un om care semăna cu pribegii ce veneau din când în când să cerșească și pe la ei prin vale... Samuraiul n-avea voie să părăsească valea, dar sărbători totuși prima zi a Anului Nou. În toate casele din vale se înfigeau bețișoare în găluște de orez, apoi găluștele se aranjau într-un coș și se așezau în fața altarului budist. Pe lângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
voie să părăsească valea, dar sărbători totuși prima zi a Anului Nou. În toate casele din vale se înfigeau bețișoare în găluște de orez, apoi găluștele se aranjau într-un coș și se așezau în fața altarului budist. Pe lângă aceasta, familia samuraiului mai obișnuia din bătrâni să aducă o ofrandă de mochi zeului anului și să împodobească intrarea cu un mănunchi de vreascuri în mijlocul căruia se înfigea o ramură de pin tânăr. Mai era obiceiul ca în casa lui de reprezentant al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
ramurile îndepărtate ale familiei să-și prezinte urările, dar anul acesta renunțară la acest obicei date fiind împrejurările. Nici unchiul, care de obicei se arăta negreșit, nu mai trecu pe la ei, căci era bolnav. Doar Kanzaburō îl mai bucură pe samurai când îi prezentă urările de Anul Nou ca un mare îmbrăcat în hainele de bărbat. Cu toate acestea, Anul Nou era Anul Nou. Apa picura veselă din zăpada de pe acoperiș și din țurțurii de pe streașină, iar din apropierea grajdului de cai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
el și se dusese pe lac. Ecoul puștilor stăruia îndelung deasupra văii. Țăranii se întoarseră cu rațele prinse. Printre cele câteva rațe lăsate în prag se găsea și o lebădă. — Doar ți-am zis să nu împuști lebede! îl dojeni samuraiul pe Kanzaburō după ce-l chemă la el. Își adusese aminte că în timpul călătoriei sale visase cum aceste păsări se făceau una cu el însuși. Trupul lebedei era deja înțepenit și începuse să miroasă urât. Când o ridică, două-trei pene albe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
lebedei era deja înțepenit și începuse să miroasă urât. Când o ridică, două-trei pene albe de pe pântece plutiră în jos ca niște fulgi de zăpadă. Gâtul lung, murdar de sânge negru și de noroi, îi atârna fără vlagă din mâinile samuraiului, precum capul acelui om. Ochii îi erau încețoșați de un văl cenușiu. În clipa aceea, samuraiul se gândi iarăși la soarta sa nefericită. La sfârșitul lui ianuarie, muri unchiul. Samuraiul alergă la ramura secundară a familiei. Unchiul se împuținase la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
pântece plutiră în jos ca niște fulgi de zăpadă. Gâtul lung, murdar de sânge negru și de noroi, îi atârna fără vlagă din mâinile samuraiului, precum capul acelui om. Ochii îi erau încețoșați de un văl cenușiu. În clipa aceea, samuraiul se gândi iarăși la soarta sa nefericită. La sfârșitul lui ianuarie, muri unchiul. Samuraiul alergă la ramura secundară a familiei. Unchiul se împuținase la trup ca un copil, avea obrajii descărnați, dar era împăcat. I se stinsese până și râvna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
negru și de noroi, îi atârna fără vlagă din mâinile samuraiului, precum capul acelui om. Ochii îi erau încețoșați de un văl cenușiu. În clipa aceea, samuraiul se gândi iarăși la soarta sa nefericită. La sfârșitul lui ianuarie, muri unchiul. Samuraiul alergă la ramura secundară a familiei. Unchiul se împuținase la trup ca un copil, avea obrajii descărnați, dar era împăcat. I se stinsese până și râvna pentru pământurile de la Kurokawa - așa i se păru samuraiului. Înconjurând sicriul, numit în vale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
sfârșitul lui ianuarie, muri unchiul. Samuraiul alergă la ramura secundară a familiei. Unchiul se împuținase la trup ca un copil, avea obrajii descărnați, dar era împăcat. I se stinsese până și râvna pentru pământurile de la Kurokawa - așa i se păru samuraiului. Înconjurând sicriul, numit în vale „raclă”, alaiul de înmormântare înaintă pe drumul Shirada acoperit încă de zăpadă până la poalele muntelui. Coborâră racla în mormântul unde era îngropat și tatăl samuraiului, iar apoi o acoperiră cu pământ negru amestecat cu zăpadă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]
-
și râvna pentru pământurile de la Kurokawa - așa i se păru samuraiului. Înconjurând sicriul, numit în vale „raclă”, alaiul de înmormântare înaintă pe drumul Shirada acoperit încă de zăpadă până la poalele muntelui. Coborâră racla în mormântul unde era îngropat și tatăl samuraiului, iar apoi o acoperiră cu pământ negru amestecat cu zăpadă și noroi. Samuraiul trimise un mesager la seniorul său Ishida înștiințându-l de moartea unchiului. Noapte după noapte, vântul sufla tânguitor peste zăpada înghețată din vale. Pe neașteptate sosi un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2352_a_3677]