2,488 matches
-
Să ști de la mine: în timpul copilăriei, am dormit în pat. În timpul adolescenței, am așteptat la ușă. În timpul maturității, am zburat înspre ceruri... În această situație ești tu acum. Am tăcut, i-am făcut cu mâna și am coborât alunecând cu sania pe derdelușul timpului. Am trecut pe lângă Mihai Codreanu care recita la îngeri sonete din volumul său Turnul de fildeș. Acesta. mi-a strigat din urmă: în orice amurg surâde o auroră și în orice auroră suspină un amurg. Am alunecat
EVADARE ÎN MINE de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 327 din 23 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358972_a_360301]
-
Acasa > Stihuri > Anotimp > CRĂIASA ZĂPEZII Autor: Gheorghe Vicol Publicat în: Ediția nr. 1488 din 27 ianuarie 2015 Toate Articolele Autorului CRĂIASA ZĂPEZII Coboară-n puterea amiezii, Din munte, Crăiasa Zăpezii, În sania albă de gheață, Ascunsă în văluri de ceață. Coroana de platină are Scântei și luciri orbitoare Și pietre superb colorate, În brâie de aur legate. Se-oprește la poala pădurii, Lucrați din argint i-s condurii, Iar rochia lungă, cu
CRĂIASA ZĂPEZII de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1488 din 27 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/359038_a_360367]
-
spre deosebire de Moș Crăciun, nu dă buzna în casa omului, făcându-și vânt pe horn, în loc să bată politicos la ușă, nu este movie star, nu apare în reclame și nici nu îi place ca văzduhul să răsune de clinchetul zurgălăilor de la sania lui. Cu toate că nimeni nu îi dă așa mare importanță ca lui Moș Crăciun, Moș Nicolae nu ia seama și nu ține supărare. Parolist, el vine an de an pe 5 decembrie la miezul nopții, cu o desagă la fel de plină ca
O CU TOTUL ALTĂ POVESTE DESPRE MOȘ NICOLAE de CORINA DIAMANTA LUPU în ediţia nr. 2167 din 06 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/359436_a_360765]
-
știe o doamnă, dar pe deasupra, voi avea și o mulțime de dorințe împlinite. Dar aceasta va fi peste un an. Deocamdată, azi este Moș Nicolae. Iar Crăciunul bate la ușă. Cu lumini colorate, cu turtă dulce și cu zăpadă. În sania sa trasă de reni, Moș Crăciun, vesel, neobosit și încărcat de energie pozitivă, va aduce daruri multe. Micuții îl vor aștepta cu nerăbdare, privind pe fereastră, doar-doar va apărea... În cele din urmă, obosiți de atâta așteptare, vor începe să
O CU TOTUL ALTĂ POVESTE DESPRE MOȘ NICOLAE de CORINA DIAMANTA LUPU în ediţia nr. 2167 din 06 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/359436_a_360765]
-
DE RUGĂCIUNE Autor: Maria Filipoiu Publicat în: Ediția nr. 1434 din 04 decembrie 2014 Toate Articolele Autorului În ropot de timp vin sărbători creștine, cu Sfântul Nicolae darnic, blând și bun. Iar când ninge cu daruri din zări senine, grăbește sania la Fratele Crăciun. Simbolic dar vreau ,, O veste minunată!", în casa inimii să-mi aducă pace, când Prunc se naște din Maică Preacurată și azimă pentru praznic sfânt se coace. O bae de lacrimi strâng pentru Pruncul Sfânt și îl
LA CEAS DE RUGĂCIUNE de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1434 din 04 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360425_a_361754]
-
și alinării ei, Pruncul iubirii, Pruncul iertării, Pruncul speranței...! Pentru El încep clinchetele line și colindele de cu zorii lui decembrie, până-n seara Ajunului. Decembrie-i pragul timpului, după care rămâne anul și peste care-i vecia! Decembrie-i însuși sanie trasă de bătrânul și reîmprospătabilul timp, cu frâiele pentru o secundă sau pentru o viață, în mâinile omului lăuntric, bucurat de sărbătoare! Decembrie e anotimp de sărbătoare cu daruri în ea, așa cum viața e o păpușă Matrioșka, având în ea
FUEGO. RECURENŢA FEERIEI CONCERTELOR DE CRĂCIUN de AUREL V. ZGHERAN în ediţia nr. 1434 din 04 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360424_a_361753]
-
pornit ninsoare, Trimis-ai fluturi albi în zbor peste Carpați, În grajduri nechezând stau cai înaripați Prin neaua alba visând de-un an să zboare. Prin aer alb e zvon de zurgălăi S-au sculat din somnul lor piticii Cu sănii se întrec pe munți și văi În goana mare toți fac azi pe voinicii. Au înflorit la geamuri flori de gheață Și săbii lungi la streașină se-nșiră Bătrânii stau în prag și se tot miră Că Domnul, de Crăciun
CÂNTEC DE-ACASĂ de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 222 din 10 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360755_a_362084]
-
se preling precum stropii de ploaie în liniștea nepătrunsă a visurilor. Ceasul numără clipele pașilor rătăciți pe caldarâmul ud și rece. Plouă în rafale biciuind obrajii pârguiți ai toamnei. Toamna dansează desculță, cu rochia udă lipită de coapsele pârguite ... de sănii cu gust de gutui coapte ... cu părul arămiu șiroind de apă .. Dans ritualic născut din pasiunea misterelor aascunse in culorile calde ale naturii . Cu fața spre cer ea lasă ploaia să-i inunde porii, mângâindu-i trupul fierbinte născut din
TOAMNA de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 1362 din 23 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/360085_a_361414]
-
Antologie > MINUNEA DIN SEARA DE CRĂCIUN Autor: Al Florin Țene Publicat în: Ediția nr. 711 din 11 decembrie 2012 Toate Articolele Autorului Poezii de Al.Florin ȚENE Minunea din seara de Crăciun Cerne colinde cerul peste casă Ziua alunecă pe sănii spre apus Dintr-o clipă de lumină în noi rămasă Se naște în suflete, în fiecare, Iisus. Bate visul cu degetul în ferestre Vântul cioplește fluiere în alun, Când timpul coboară pe creste Sărbătoarea în case de Crăciun. Copii ne
MINUNEA DIN SEARA DE CRĂCIUN de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 711 din 11 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359848_a_361177]
-
degetul în ferestre Vântul cioplește fluiere în alun, Când timpul coboară pe creste Sărbătoarea în case de Crăciun. Copii ne colindă în prag, Cântecele urcă spre stele, mai sus, Constelații vin să vadă Cum din suflet se naște iisus. Alunecă sănii pe serile albastre Inelând cu doruri pământul străbun Copii aprind neliniști în aster Visând sub brazi daruri de Crăciun. Țara doarme în miez de noapte Pe ulițele satelor umblă visul cel bun Când dinspre luceafăr ne vin șoapte Că umblă
MINUNEA DIN SEARA DE CRĂCIUN de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 711 din 11 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359848_a_361177]
-
orchestra de vară, Antume semnături pe scoarța de paltin Numesc amintiri imune să doară. ALT CURCUBEU De ce nu apare curcubeul iarna? De ce să se topească, Speranță obosită, O înghețată în cornetul zilei de vară? Ar năvăli copiii pe el cu săniile, Dacă s-ar porni un viscol, s-ar sparge Și ar ninge în șapte culori, Rogvaiv, ramurile copacilor, aripile păsărilor Și fumul de la horn. Zâmbetele nu. Șapte zile, Șapte culori, Șapte taine. Azi, doar e toamnă... Referință Bibliografică: CARTEA CU
CARTEA CU PRIETENI XXXXII- TEO CABEL de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 648 din 09 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359865_a_361194]
-
se va termina cu moartea ofeliei, omătul trebuie să fie cald ca o pernă albă peste care dorm zeii, deșerturi de gheață prin care umblă spiridușii se aștern ca niște covoare peste sufletele noastre sub auspiciile vizitiului care vine cu sănii din nord și se așează comod în casele noastre. visul unei nopți de iarnă, copiii așteptând să cadă stele din cer și sorcove de flori peste inocența lor candidă. plouă undeva dincolo de ferestre speriind toate gândurile, e clipa când rămâi
PLOUĂ UNDEVA... de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 684 din 14 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345213_a_346542]
-
greu, dar oamenii erau mai curați sufletește, vârstnicii erau respectați, datinile de asemenea, un tânăr putea să se considere intrat în rândul lumii, abia după ce făcea armata și se rostuia la casa lui. Iarna alergam printre nămeți, ne dam cu sania, făceam câte un om de zăpadă, după câte un îngheț mai strașnic, alergam să ne dăm pe gheață până când ni se udau încălțările, le puneam pe sobă să se usuce și, când nu mă vedea mama, alergam să încerc gheața
CASETA CU AMINTIRI III de ION UNTARU în ediţia nr. 315 din 11 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/345109_a_346438]
-
cat eu la onu, la Onu lu' Zgâmbu, despre el am crezut că e vorba și ce pace să cer eu de la el. Eram mic de tot, a rugat-o cineva pe mama să mă lase la o plimbare cu sania, parcă văd și acum un cal roșcovan care zbura scoțând abur pe nări și eu, o biată mogâldice în spate la fundătoare. A oprit omul sania unde avea treabă, a vorbit cu o femeie care ieșise tare înfofolită iar eu
CASETA CU AMINTIRI III de ION UNTARU în ediţia nr. 315 din 11 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/345109_a_346438]
-
tot, a rugat-o cineva pe mama să mă lase la o plimbare cu sania, parcă văd și acum un cal roșcovan care zbura scoțând abur pe nări și eu, o biată mogâldice în spate la fundătoare. A oprit omul sania unde avea treabă, a vorbit cu o femeie care ieșise tare înfofolită iar eu neastâmpărat, m-am ridicat în picioare. A smucit omul hățurile îndemnându-și armăsarul iar eu m-am înfipt scurt cu capul în zăpadă, că mi-a
CASETA CU AMINTIRI III de ION UNTARU în ediţia nr. 315 din 11 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/345109_a_346438]
-
mâncarea, iar iarna, pentru a se încălzi și camera cealaltă, focul era împins în soba din această cameră, sobă ce făcea corp comun cu acest ogeac. Lângă casă am construit un șopron sub care se găsesc un car și o sanie, iar în car o butie. Acest muzeu, alături de celelalte 5 monumente istorice din localitate, le-am dori să fie parte a unei oferte turistice viitoare pentru această zonă a Văii Oltețului, ca parte integrantă a spațiului turistic vâlcean. De-asemenea
MUZEUL SATULUI DE LA GRĂDIȘTEA, VÂLCEA de ILIE FÎRTAT în ediţia nr. 1839 din 13 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/340340_a_341669]
-
mioare și de iezi. Începe iarna iarăși fără cerb, Cum primăvara fără de magnolii, Măreț nu mai e frigul, doar acerb Și umbre lasă pe nămeți, de dolii. Rămâne iar cuvântul fără verb, S-a dus să se-odihnească sub lințolii. SĂNII FĂRĂ CAI Aleargă săniile noastre fără cai, Printre roiri de fluturi și albine, Din zilele de primăveri senine, În blânda revărsare-a florilor de mai. Plutesc apoi pe valurile fine, Ce să se joace vin, cu vara în alai Și
12 SONETE DE IARNA de LEONTE PETRE în ediţia nr. 1837 din 11 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/340326_a_341655]
-
Începe iarna iarăși fără cerb, Cum primăvara fără de magnolii, Măreț nu mai e frigul, doar acerb Și umbre lasă pe nămeți, de dolii. Rămâne iar cuvântul fără verb, S-a dus să se-odihnească sub lințolii. SĂNII FĂRĂ CAI Aleargă săniile noastre fără cai, Printre roiri de fluturi și albine, Din zilele de primăveri senine, În blânda revărsare-a florilor de mai. Plutesc apoi pe valurile fine, Ce să se joace vin, cu vara în alai Și spuma alb-a mării
12 SONETE DE IARNA de LEONTE PETRE în ediţia nr. 1837 din 11 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/340326_a_341655]
-
pe alba nea Monștri lungi de catifea. Pe al râpei negru mal, Buha-n dans oriental Se învârte-n cerc de-un ceas, Descântând ceva pe nas. Vântul vâjâie haihui, Corbii parcă sunt statui Și, pe înghețatul plai Trece-o sanie cu cai. Sună zurgălăii-n ham, Croncănesc corbii pe ram, Vântul stă o clipă-n loc, Buha dă mărunt din cioc. Sania urcă în deal, Speriat nechează-un cal, Apoi pe sub fagii goi Ies la joacă doi vulpoi. Referință Bibliografică
NOAPTE DE IARNĂ de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1446 din 16 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/340388_a_341717]
-
ceas, Descântând ceva pe nas. Vântul vâjâie haihui, Corbii parcă sunt statui Și, pe înghețatul plai Trece-o sanie cu cai. Sună zurgălăii-n ham, Croncănesc corbii pe ram, Vântul stă o clipă-n loc, Buha dă mărunt din cioc. Sania urcă în deal, Speriat nechează-un cal, Apoi pe sub fagii goi Ies la joacă doi vulpoi. Referință Bibliografică: NOAPTE DE IARNĂ / Gheorghe Vicol : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1446, Anul IV, 16 decembrie 2014. Drepturi de Autor: Copyright © 2014
NOAPTE DE IARNĂ de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1446 din 16 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/340388_a_341717]
-
care l-a escaladat mai degrabă ca să își confirme statutul, veselia grupului coboară treptat în nuanțe de concentrare îngrijorată. Campingul odată părăsit, comitetul se afundă în pădurea brăzdată de râpe tot mai adânci. Iarna, văioagele astea devin inegalabile pârtii de sanie. Valurile de pământ cresc pe măsură ce panta generală se înclină spre nord. Gașca trece cu respirația tăiată pe lângă poieni cu rugi de zmeură și de mure, în care orice fâșâit de frunză primește interpretări de spaimă: cică o familie de urși
Elogiul maidanelor () [Corola-blog/BlogPost/338233_a_339562]
-
Vine iarna peste mine, cu șenile de zăpadă,/ mi se-nfige-n creier crucea subțiindu-se de ploi,/ am trecut de primul viscol care-a vrut să mă re/vadă/ și am auzit strigându-și teiul frunza înapoi!// Lunecărilor de sănii le sunt îngerul aproape,/ oameni cu veșminte albe văd iubindu-se în ger.../ mi-este cald de-atâta viscol,/ simt că nu mă mai încape/ haina mea rămasă nouă de pe vremea lui Homer!”... Stai să vezi! Autor: Ion Zimbru Sursa
Să nu se împiedice apa în care a plâns Dumnezeu (VI – X) () [Corola-blog/BlogPost/339968_a_341297]
-
nu puteam observa nimic, înaintez câțiva pași și văd o casă colorată care era foarte luminată. Am zărit o lumină roșie înălțându-se, am crezut că mi se pare, dar m-am uitat mai atent și am realizat că este sania lui Moș Crăciun înhămată la renii lui. Am intrat în casă, iar acolo am văzut o fabrică imensă din care cădeau miliarde de jucării. Într-un final, m-am trezit, era ora 22,00, am crezut că a fost doar
Matei Ionescu: Visul () [Corola-blog/BlogPost/339311_a_340640]
-
își dau mâna. Deabia acum realizez ce aproape e Asia de America în partea cea mai de Nord. Indienii americani, mulți de origine asiatică, probabil că pe acolo au și venit în America, pe jos, sau trași de câini, în sănii, pe zăpada perpetuă dintre continente, peste strâmtoarea Bering. Urmează să trecem pe deasupra Siberiei, și a peninsului Kamchatcka, asta dacă amintirile mele de geografie nu mă înșeală prea tare. Survolăm Rusia, să ajungem în Japonia! Asta în condițiile în care eu
MILENA MUNTEANU – AMINTIRI DIN ŢARA SOARELUI RĂSARE (1) () [Corola-blog/BlogPost/339443_a_340772]
-
și șoaptele („Șoapte”), mângâierile („În căutarea mângâierii tardive”), neliniștea („Constrâns la amurguri”; „Extreme albe”), melancoliile („Vârstă”) și timpul („Formă de concesie”; „Înspre gândurile lui Dumnezeu”). Visul își trage, deci, puterea și din natură. Zăpada, de exemplu, îmbie la visare: „De pe sanie,/scrutam dealurile cu privire mândră/de mare domnitor/ domnitor al tăcerii” („Zăpadă și vis”). În „Cuvântul înainte” (pp. 5-7), Dan Cristea (poate cel mai mare critic de poezie român al momentului, în orice caz cel mai sensibil și cu cea
DAN IONESCU: Noi resurse poetice ale reveriei / New poetical resources of the reverie (Book Review), de Ştefan Vlăduţescu () [Corola-blog/BlogPost/339583_a_340912]