1,572 matches
-
suspendare, că era minor. Ne-a dat trei ani și-am făcut doi ani și două luni. Tot la Jilava. Dar am ieșit la muncă atunci și, la muncă, trecea mai repede timpul. Deci am fost și la câmp, la sapă, la cules. Și, până m-am liberat, am fost la serele Popești. La roșii, la castraveți. Aveai o mâncare mai bună. Pentru că muncești, nu? Deci nu stăteai pe cameră... Dar nu-ți mai trebuia mâncare acolo. M-am eliberat pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
era un casetofon, casete, se strângeau mulți și ne strângeam și noi, dansam, mâncam, beam puțin. Nu prea stau bine cu băutura. Fetele erau din comună, erau ele vrăjite și veneau de ne vrăjeau pe noi. Toată ziua munceau la sapă și sâmbătă seara când ieșeau și ele trebuiau să-și dea în petec. Și-o puneau până la capăt. Sunt mai prostuțe. Cu o bomboană faci toată comuna și dup-aia tot tu mănânci bomboana. (Reporterul râde cu gura până la urechi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
cât aș fi luat eu ca sume, ca asta, n-ai nici un spor. Din banii ăștia n-ai nici un spor. Nu se lipește de tine banul ăsta neam. Când pui mâna și-l iei, în clipa când ai dat cu sapa, când ai prășit tu acolo, aia e o valoare. Aveam o soție, aveam un copil, dădeam acolo. M-am căsătorit când am venit din Italia, în ’81, când am fost adus. Într-una din seri, mi-a reproșat: „Băi, unde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
stat afară, 88, iar. Tot cu viol, dar acum eram mai mulți. Trei inși. Acum tot băut. Viol la fete care erau mai răsfățate și nu puteai să le agăți, le luam cu vorba. Erau și din ale lalte, de la sapă, dar astea erau cu tac-su croitor, mă-sa ingineră și erau cu pretenții. Astea țineau nasul pe sus și nouă nu ne plăcea, atunci ne îmbătam, dădeam cu ochii de ele și le luam poștă. Cică nu arătăm bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
Un picior cu pălărie? Când nu are bani în pungă, El în altele găsește; Cine-l știe se ferește Și îi spune „mână lungă”. Este lungă ca andreaua, Mlădioasă ca nuiaua, Nici nu mușcă, nici nu-nțeapă, Singură tunele-și sapă. De lumină-i este frică Și de ploaie și de vânt; Ea din loc în loc ridică Movilițe de pământ. Fac biluțe din gunoi Și le cară câte doi. Harnice-s, pe cât de mici, Și-și fac cuiburi din chirpici. Meșter
Cartea de ghicire by Vasile Filip () [Corola-publishinghouse/Imaginative/525_a_1299]
-
curios. - Nu, un zălog de la un prieten. I-am spus că trebuia să mă duc într-un loc și l-am întrebat unde era încăperea cu pricina. M-a scos în afara curții și, după ce mi-a pus în mână o sapă cu coadă scurtă, m-a condus într-un loc lângă apa curgătoare, acoperit cu tufișuri de alun sălbatic și despărțit în două de o cărare. - Dinspre partea curții e pentru bărbați, și dinspre partea râului, pentru femei, m-a lămurit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
îndepărtate de oraș ceva se schimba, și unii dintre ei s-au resemnat să pună mâna pe plug. Încât într-o seară i-am spus lui Rotari să propună regelui abrogarea legii care interzicea longobarzilor, chiar și celor ajunși la sapă de lemn, să se însoare cu femei romane libere, cu excepția unor motive de oportunitate politică, și de a le recunoaște fiii ca longobarzi. I-am cerut, de asemenea, să obțină statutul de membri ai nației longobarde pentru nelongobarzii care și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
cap că nu, atunci muncitorul pe nume Traian a scuipat pe jos, tu-ți mama mă-tii Csákány, a zis încet, apoi s-a uitat din nou la Prodan, enregulă, a zis, tu ce stai ca prostu’, ia și împarte sapele, a dat cu piciorul în pachet, sunt destule, ajung pentru toată lumea, așa că dați-i bătaie, n-avem timp de pierdut, a spus. Prodan s-a aplecat, a desfăcut pachetul, sapele aveau coadă metalică scurtă, erau foarte multe, cel puțin patruzeci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
a zis, tu ce stai ca prostu’, ia și împarte sapele, a dat cu piciorul în pachet, sunt destule, ajung pentru toată lumea, așa că dați-i bătaie, n-avem timp de pierdut, a spus. Prodan s-a aplecat, a desfăcut pachetul, sapele aveau coadă metalică scurtă, erau foarte multe, cel puțin patruzeci, și erau vopsite în întregime cu lac negru, a ridicat una, s-a uitat la muncitorul pe nume Feri, ce vreți să faceți, l-a întrebat. Muncitorul a făcut semn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
economie de motorină. Prodan s-a uitat la el, unde, aici pe terenul de fotbal? a întrebat. Muncitorul pe nume Feri a tras un scuipat, chiar aici, a spus, o să măsurăm imediat fix pe unde. Prodan s-a uitat la sapă, la început n-a zis nimic, apoi s-a încumetat să vorbească, dar ăsta e terenul nostru, a spus. Atunci Traian s-a dus la el, s-a oprit în fața lui, desigur, a zis, tocmai de-aia vreți să ajutați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
terenul nostru, a spus. Atunci Traian s-a dus la el, s-a oprit în fața lui, desigur, a zis, tocmai de-aia vreți să ajutați la săpat, voi ați cerut asta, școala voastră, special pentru voi am făcut rost de sape și acum mucles, fiecare să apuce una, cu cât începeți mai repede, cu atât terminați mai repede, sunteți copii, nu trebuie să vă câștigați pâinea, așa că aveți timp berechet. Prodan cel Mare s-a dat un pas înapoi, eu nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
vă câștigați pâinea, așa că aveți timp berechet. Prodan cel Mare s-a dat un pas înapoi, eu nu merg la școală, eu lucrez pe șantier, a spus, azi e duminică și pe toți sfinții că azi nu pun mâna pe sapă. Atunci Traian a ridicat mâna, dar de lovit n-a mai apucat să-l lovească, pentru că ălălalt, de-i zicea Feri, s-a dus lângă el și l-a prins de braț, stai blând, i-a zis, ăsta-i băiat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
spus, Prodan a mai scos un pumn de caramele, punându-și-le tot în buzunar, și atunci muncitorul pe nume Feri a strâns gura pungii, e-n regulă, a zis, o să mai capeți și pe urmă, acum ajută la împărțit sapele, până atunci Traian va măsura cu pasul pe unde o să treacă șanțul, dar Prodan n-a schițat nici un gest, s-a uitat la excavatoare, apoi din nou la muncitorul pe nume Feri, am voie și sus, pe excavator, a întrebat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
Feri, am voie și sus, pe excavator, a întrebat. Muncitorul pe nume Feri a ridicat din umeri, bine, dacă treaba merge cum trebuie, din partea mea poți să urci în excavator, să-l și pornești, dar acu’ ia și împarte frumușel sapele, trebuie să înceapă munca, nu-ți fie teamă, directorul școlii știe, și-a dat acordul ca în fiecare după-masă ăștia să lucreze aici, toți sunt de la școala doișpe, nu?, spune-le că atâta timp cât lucrează aici, nu trebuie să facă teme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
sunt de la școala doișpe, nu?, spune-le că atâta timp cât lucrează aici, nu trebuie să facă teme de casă, o să se bucure chiar, ai să vezi. Prodan a dat din cap, e-n regulă, a zis, a ridicat de jos o sapă, i-a dat-o lui Áronka apoi, pe rând, le-a dat și celorlați câte una, și mie, ține, Dzsátá, mi-a spus, folosește-o sănătos. Lui frate-su, evident, nu sapă i-a dat, ci caramele, e frate-miu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
încă nu întâlnisem pe nimeni care să fi lucrat la Canal, m-am uitat la muncitorul pe nume Traian, am văzut cum scoate o foaie de hârtie, despăturind-o și uitându-se la ea o vreme, apoi a ridicat o sapă de jos, s-a dus agale până la capătul terenului, și a înfipt-o, lângă poartă, în pământ, am măsurat, a strigat către muncitorul pe nume Feri, de aici se începe, în linie dreaptă. Atunci Prodan și muncitorul pe nume Feri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
nume Feri ne-au pus să ne aliniem, nu obligatoriu după înălțime, important era să stăm frumos aliniați, nu prea departe unul de celălalt, iar când ne aliniaserăm cu toții, muncitorul pe nume Traian i-a dat și lui Prodan o sapă, așa, a spus, tu nu trebe să muncești, doar să le arăți celorlalți cum se folosește unealta, ia înfige-o frumușel în pământ. La început, Prodan n-a vrut, mi-am dat seama de asta după felul în care a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
mă gândeam deci la toate astea și spatele mă durea tot mai rău, mă dureau și palmele, însă de oprit din lucru n-am îndrăznit să mă opresc. Bineînțeles, Prodan nu mai lucra de mult, se plimba în urma noastră cu sapa în mână, îndemnându-ne să lucrăm, lui Áronka i-a și tras una peste cur, dar unul dintre muncitori i-a zis să nu mai facă așa ceva, că-l rupe-n bătaie, e de-ajuns să fie atent și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
când am întors o dată capul, apoi s-a pus și Prodan lângă ei, în urma noastră rămânând să patruleze doar frate-su, iar când m-am uitat a doua oară, atunci am văzut că jucau cărți. Deodată Áronka, vrând să înfigă sapa în pământ, a picat pe jos, i-a alunecat talpa de pe lamă, a căzut într-o rână și a rămas întins acolo, cu un picior în groapă, de parcă n-ar mai fi avut de gând să se ridice, și atunci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
să nu-mi fie teamă, că vocea sângelui o să-și spună cuvântul, iar dacă o să fiu destul de curajos, atunci toate o să se termine cu bine. Apoi cei doi muncitori s-au așezat la loc, pe pătură, după ce Traian lovise două sape între ele, strigând că pauza-i gata, se mai lucrează o oră, după care toată lumea e liberă să plece la masă, cu condiția să revină în două ore. Atunci ne-am pus iarăși pe săpat, eu mai eram încă amețit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
strigând că pauza-i gata, se mai lucrează o oră, după care toată lumea e liberă să plece la masă, cu condiția să revină în două ore. Atunci ne-am pus iarăși pe săpat, eu mai eram încă amețit, părea că sapa sapă de la sine, aruncam pământul peste umăr, trăgeam cu coada ochiului spre drum, numai că nimeni nu venea, nu voiam să mă uit tot timpul, dar nu puteam să mă abțin, și atunci am închis ochii ca să nu văd drumul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
trăgeam cu coada ochiului spre drum, numai că nimeni nu venea, nu voiam să mă uit tot timpul, dar nu puteam să mă abțin, și atunci am închis ochii ca să nu văd drumul pustiu, îi deschideam doar cât să înfig sapa în pământ, dar nici asta nu mă ajuta, și cu ochii strânși vedeam chipul tatei, și în vreme ce pământul se fărâmița, mă gândeam la vărsatul de vânt, dar n-am vrut să-mi imaginez bășicile, și atunci, deodată, s-a auzit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
măgari, și unul avea o talangă de gât, și baraca era mare de tot, și era vopsită în cenușiu, și sus, pe ea, ședea nu știu cine, înfofolit într-o pătură, care mâna măgarii cu un băț lung, și atunci am scăpat sapa din mână și m-am uitat la mogâldeața aia, purta o cască de miner, nu i-am văzut fața, iar mersul nu-l recunoșteam, și baraca se tot apropia, a intrat în fine pe teren, iar chipul celui ce ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
o sfredelesc demnă cu privirea. Preț de o clipă, Jemima pur și simplu nu-și găsește cuvintele. — Toate ! zice Într-un final. Știi, aș putea să te dau În judecată pentru treaba asta. Și-aș putea să te aduc la sapă de lemn ! Îmi flutură În față o bucată de hîrtie. Am aici o listă cu articole pe care le bănuiesc a fi fost purtate și de altcineva În afară de mine, pe parcursul ultimelor trei luni... — Ia mai termină cu hainele tale idioate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
Eu n‑am nici măcar note. Sfatul pe care mi‑l dai tu, Chick, e sfatul unui autor mult publicat. Îmi aduci aminte de Dwight Macdonald. Ăsta i‑a spus lui Venetski, unul din prietenii lui ajuns pe jantă - efectiv la sapă de lemn -: „Venetski, dacă ești atât de strâmtorat, de ce nu‑ți vinzi unul din titlurile de rentă? Oricând poți face așa ceva”. Nu i‑ar fi dat prin cap că Venetski nu avea titluri de rentă. Familia Macdonald poseda așa ceva. Familia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]