3,304 matches
-
Eliade: unii „români” mai fuseseră În India, dar fără a scrie despre yoga1; alții au scris despre yoga fără să ajungă În India; iar singurul care mai fusese În India și scrisese despre yoga nu era român, ci un farmacist sas din Brașov, În amintirea căruia scriu aceste pagini. „Și Zerlendi, Înzestrat cu clarviziune, Își dă seama că, din nefericire, documentul extraordinar pe care Îl ascunsese, În speranța că Într-o zi cineva Îl va descifra și se va convinge astfel
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
p. (tipărită de Monitorul Oficial, Imprimeriile statului și Imprimeriile naționale, București, 1936) Y II - Mircea Eliade, Yoga. Immortalité et liberté, Payot, Paris, 1954, trad. Walter Fotescu, Humanitas, București, 1993. Cincizeci de ani În Asiatc "Cincizeci de ani În Asia" Un sas din Brașov În Panjab și Kashmir*tc "Un sas din Brașov În Panjab și Kashmir*" A trecut un secol și jumătate de când Johann Martin Honigberger și-a publicat memoriile asiatice: el rămâne Încă un autor aproape necunoscut și În general
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
naționale, București, 1936) Y II - Mircea Eliade, Yoga. Immortalité et liberté, Payot, Paris, 1954, trad. Walter Fotescu, Humanitas, București, 1993. Cincizeci de ani În Asiatc "Cincizeci de ani În Asia" Un sas din Brașov În Panjab și Kashmir*tc "Un sas din Brașov În Panjab și Kashmir*" A trecut un secol și jumătate de când Johann Martin Honigberger și-a publicat memoriile asiatice: el rămâne Încă un autor aproape necunoscut și În general inclasabil, iar gloria și, apoi, uitarea care Îl Înconjoară
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
ceea ce nici Zerlendi nu putea face, anume să elaborăm o micromonografie despre un capitol Încă prea puțin cunoscut din istoria orientalismului european. Abia trecând de toate aceste etape și preliminarii vom putea, alături de cititor, să scriem din nou despre doctorul sas Johann Martin Honigberger sau să-i citim frumoasa și bogata carte de memorii de la jumătatea secolului al XIX-lea. Este o sarcină plină de pericole - dar nu le vom evita aici. Pentru cel care deschide, de obicei neavertizat, memoriile sale
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
de comentatori: „(...) dacă cineva ar dori să verifice in concreto alcătuirea nuvelei...”. Vădit dublu, Honigberger e astfel numai pentru Eliade; În timp ce inocentul cititor de atunci și de mai târziu (și oarecum până azi), cel care primește toate informațiile despre acest sas din Brașov dintr-o nuvelă, se va Încrede complet În justețea dublului fantastic și, amăgit, În realitatea carierei sale secrete. De fapt, biografia acestui călător sas față de care Eliade fusese atât de liber explică, ea singură, atât mecanismele unor elemente
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
de mai târziu (și oarecum până azi), cel care primește toate informațiile despre acest sas din Brașov dintr-o nuvelă, se va Încrede complet În justețea dublului fantastic și, amăgit, În realitatea carierei sale secrete. De fapt, biografia acestui călător sas față de care Eliade fusese atât de liber explică, ea singură, atât mecanismele unor elemente de posteritate, cât și pe cele ale absenței referințelor. Biografia sa face parte dintr-o problematică istorică - raporturile culturale ale Europei cu Asia - În afara căreia este
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
de anexări nu au mers până la a traduce sau comenta altceva decât ceea ce, pentru câțiva cunoscători, devenise vulgată. Din fericire Însă, Honigberger a fost foarte clar În această privință; percepea suficient de distinct cultura din care făcea parte- cea a sașilor din Transilvania - și avea un apetit cosmopolit atât de viguros, Încât i-a stânjenit, neîndoios, pe toți biografii care au Încercat să-l treacă Între numele unui patrimoniu fictiv sau, În cel mai bun caz, fragil. Or, problema pare să
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
a problemelor unei imagini a Asiei (antică și religioasă versus modernă și botanică). Honigberger e un exemplu optim pentru a invalida retorica unor contacte interculturale vide. Toate documentele edite și inedite puse În circulație până acum de istoriografia asupra medicului sas invită la sistematizarea unui fidel altruism. S-a invocat argumentul absenței mai multor mari orientaliști În cultura română modernă, Încercându-se justificarea anexării. Chiar dacă am semnalat pentru prima dată articole și traduceri În românește care i-au aparținut, suntem mult
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
familiei sale Începe cu mult Înainte, iar astăzi e răspândită, după exemplul lui, pe toate continentele. Mons Mellis, adică Honigberg- „muntele de miere” (de albine) -, este o localitate situată la câțiva kilometri nord-est de Brașov. De acolo provin strămoșii săi, sașii care Își construiesc o biserică În stil romanic, puțin Înaintea marii campanii mongole din iarna anului 1241-1242. Honigberg devine apoi Hönschbrich, În română Hărman. Honigberger Își va păstra Însă numele, după caz și-l va traduce, plurilingvismul zonei Îl va
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
doi Martin Honigberger, primul născut la 1738, celălalt la 1770, și un Johann (n. 1780, la Rosenau). O istorie genealogică completă e dificil de construit, chiar și numai de la jumătatea secolului al XVIII-lea. Familiile Honigberger au arătat că 617 sași cu acest nume au părăsit Hărmanul În 1990-1992. E foarte probabil ca și Johann Martin să nu-și fi putut scrie memoriile asiatice În Asia și să se fi retras și el, temporar, din „patria adoptivă”, fapt care a diminuat
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
transilvan, iar originea lor coboară În Evul Mediu către Începutul mileniului trecut, când se organizează primele spitale, farmacii și rețele de asistență medicală ale unor ordine și congregații catolice 2. Nu știm În ce măsură a Întreținut relații, prin familia sa, cu sașii din Hărman sau din alte Împrejurimi ale Brașovului. Descriind primordiile biografiei sale3, Arion Roșu reamintea acum patruzeci de ani că, fiind „foarte tânăr, resimte irezistibila chemare a Orientului”. Irezistibilă avea să fie și biografia sa asiatică. În jurul datei la care
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
literare - mai târziu, În periodice, va fi semnalată anonim o Legendă a cholerei, de proveniență asiatică 5, sau să amintim doar că ea devenise pe la 1830 un personaj În fanteziile lui M.G.Saphir 6. Dar perioda brașoveană dinainte ca tânărul sas să treacă munții e sincronă cu amestecul Încă dureros al calamităților: n-ar trebui văzută aici o sincronie promițătoare Între dorința de a pleca Înspre Orient și necesitatea de a lăsa În urmă acest Brașov? Căci În biografia lui timpurie
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
despre fondul cu care Honigberger ajunge la Paris, adică acela pe care i-l returnează Allard pe țărmul Mediteranei. Dar chiar dacă nu ar fi apărut această specificare expresă (dar parțială), la acea dată, dintre toți primii exploratori În Orientul Mijlociu, medicul sas e singurul care ajunge În Rusia În 1834 și singurul care - o spune răspicat - donează sau vinde unele dintre piese acolo, deci putem afirma aproape cu certitudine că ele Îi aparținuseră. În primăvara anului 1835, Eugène Burnouf e la Londra
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
plece din nou către Paris, Londra și chiar New York, dar era deja bolnav, drept pentru care s-a dus pentru un tratament la băile de la Zizin. Poate că nimeni Însă nu Îi putea recompune atunci portretul prodigios, În afara câtorva prieteni sași care au și difuzat cele mai importante știri despre călătoriile sale În ultimii 20 de ani. Din punctul de vedere al culturii multiple din Transilvania secolului al XIX-lea, Honigberger e deopotrivă un factor imagologic și unul al interferenței: pentru
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
e deopotrivă un factor imagologic și unul al interferenței: pentru un examen istoric al epocii sale și al legăturilor cu provinciile românești, avem la dispoziție modelul lucrărilor lui Arnolf Huttmann, Adolf Armbruster 2 și Klaus Heitmann 3. Relațiilor românilor cu sașii trebuie să le adăugăm relațiile acestora din urmă cu puterile coloniale din Asia și efectul lor de durată pentru replierea europeană, sub forma unui dialog transcontinental care de atunci nu face decât să se amplifice. De altfel W.G. Leitner
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
și difuzată deopotrivă la Calcutta și New York (1852, cu o reeditare la Calcutta În 1905, dar fără companionul botanic Materia Medica, apoi la fel În 1995). Perioada afgană poate fi completată cu toate celelalte scrieri, medicale sau nu, ale doctorului sas, inclusiv cu cele publicate În limba română În gazetele timpului: Icoana lumei și Albina românească. A doua se compune din mărturiile prietenilor săi europeni și asiatici, dar și din bruma de reconstituiri din materialele cunoștințelor Întâmplătoare (și aproape toate au
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
pregătit-o pentru publicare”2, afirmație care va avea nevoie de noi studii, Încă dificil de Întreprins, cu privire la conexiunea franco-himalayană a lui Honigberger. Întreaga observație trimite la una dintre problemele delicate - cât, cum și cu ce rezultate a cunoscut călătorul sas medicina teritoriilor În care s-a stabilit - asupra cărora unii au exersat nonșalanțe suspecte 3. Medicina indiană cunoaște Îndeaproape de cel puțin două milenii diferite clase ale științei medicale precum etiologia (scr. nid³na), simptomatologia (r¿pa), diagnoza terapeutică (upaï³ya), patogeneza
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
În stil, „nu au altă credință, alt Dumnezeu decât sistemul gramatico-filologico-etimologico-ablativico-burlescetc., la care se Închină orbește ca bonzii din India În numele lui Vișnu”. E Îndreptățit așadar să invoce, după cholera-morbus, un pedanto-morbus3. În prefața cărții sale Aus dem Osten, clericul sas Bernhard Schwartz afirma tocmai despre Transilvania că ar trebui „numită, În ceea ce privește cunoștințele de ansamblu asupra ei, o Cenușăreasă geografică, o Chină a Europei”4, o nouă metonimie conclusivă a unei categorii de „Orient” care nu devenea premisă, nici argument al
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
decalajul mediu dintre eveniment și receptare era atunci de circa patru luni6. Trebuie adăugat că Honigberger, după cum afirmă mai multe relatări, cunoștea bine limba română, pe care o vorbea la Brașov. De altfel, În 1850 exista și cerința ca „țara sașilor din Ardeal, ca și o parte a voievodatului sârbesc, să aparțină provinciei romanice”1. Acest pasaj mai ciudat din Jószef Eötvös a fost subliniat pe exemplarul său de Cipariu. Știa Însă Cipariu că Eötvös făcea parte din prima generație a
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
Neacșu făcea parte dintr-o vastă rețea de legături ce unea Viena de Nicopole, rețea în care se intercalau Brașovul și Sibiul, a căror soartă era influențată, prin vecinătatea cu Țara Românească, de Imperiul Otoman. Informațiile transmise în scrisoare judelui sas al Brașovului, Johannes Benkner, se referă la campania lui Soliman al II-lea contra Ungariei. Textul cuprinde detalii despre mișcarea flotei otomane pe Dunăre, despre dificultatea trecerii prin zona Porților de Fier („locul cela strimtul”) și despre intenția lui Soliman
SCRISOAREA LUI NEACSU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289579_a_290908]
-
care s-a renunțat în scurtă vreme. O inițiativă salutară s-a dovedit apariția colecției „Extrasele revistei «Sibiul literar»”, din care reține atenția studiul Publicațiile periodice românești ale Sibiului de azi de Pimen Constantinescu. S.l. se ocupă și de literatura sașilor din Transilvania, publicând în tălmăcire românească din scrierile lui Richard Breckner și Robert Stellner. Dintre traduceri se evidențiază cele ale lui Pimen Constantinescu din literatura italiană (Onofrio Minzoni, Lionello Fiumi, Ada Negri, Filippo Pananti, Gabriele D’Annunzio, Giosuè Carducci). Sintetizând
SIBIUL LITERAR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289663_a_290992]
-
versuri închinate evenimentelor din 1859, 1877 și 1918 de către poeți și versuitori transilvani”. Timp de decenii T. a fost preocupat de readucerea în actualitate a personalității și operei lui Christian Schesäus, cărturar umanist și poet din secolul al XV-lea, sas din Mediaș, al cărui poem Ruinae Pannonicae s-a străduit să îl traducă în românește, fără să reușească să își finalizeze proiectul. SCRIERI: Mediaș, București, 1944; Orașul Mediaș. Civitas Mediensis, Brașov, 1967. Antologii: Ne cheamă Ardealul, cu gravuri de Marcel
TOGAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290208_a_291537]
-
Intervenții pe teme istorice și culturale semnează Iosif Sterca Șuluțiu (Iobagii, Valach), Partenie Cosma (Emanuil Gojdu), Augustin Bunea (Românii din Transilvania în războiul de 7 ani), George Coșbuc (Cum înțeleg românii culorile, Alexici și Weigand), D. Teleor (Cloșca cu pui, Sașii și românii, Inocențiu Klein la Academia Română). Se face loc și unor medalioane despre Dimitrie Moldovan, Iosif Sterca Șuluțiu, Axente Sever, Ioan Zurcan (Țurcan), Nicolae Solomon, Lucreția Suciu-Rudow, N. Bălcescu, Iacob Mureșanu, Avram Iancu, George Candrea, Henryk Sienkiewicz. Revista cuprinde numeroase
TRIBUNA LITERARA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290254_a_291583]
-
Gheorghe Pavelescu, Corneliu Bucur, Anca Goția, Ilie Moise, Horst Klusch și Amalia Pavelescu. Chiar din primul număr sunt găzduite trei lucrări de folclor și etnografie săsească, iar cu numărul următor se inaugurează o secțiune specială, rezervată exclusiv culturii populare a sașilor din Transilvania, materialele, tipărite în limba germană, fiind însoțite de rezumate în română. Semnează Horst Klusch (Pomul vieții în ceramica transilvăneană), Karl Fisi (Elemente modale în cântecul popular săsesc), Gerhard Antoni (Dansul reginelor - un obicei de primăvară din Viștea), Marie
STUDII SI COMUNICARI DE ETNOLOGIE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289998_a_291327]
-
influențe germane și ungurești, în zonele de colonizare habsburgică, menționate și mai înainte. Ele au trecut în numele unor mici cursuri de apă, de obicei pornindu-se de la cuvinte legate de ape din aceste limbi, precum Pârâul Căltăbăului, venind din germana sașilor de la kalt = rece, Bach = pârâu, sau Rior de la Rohr = trestie, sau Mărghile, de la Mergel = turbărie (și acesta de la latinul vorax, - iginis = prăpastie) și, în fine, din ungară - sebeș = iute. *** Este interesant de văzut mai de aproape mecanismul unor astfel de
Hidronimie by Marcu Botzan [Corola-publishinghouse/Science/295566_a_296895]