2,312 matches
-
pseudopolițistă, un fel de replică parodic-fantastă la Emil și detectivii de Erich Kästner, cu accente inteligent satirice. Și celelalte povestiri (Mario Martin, Un sandviș cu șuncă, Gloria doctorului Odel ș.a.) combină ingrediente bine administrate: umorul negru, observația moravurilor dublată de satira caustică, recursul la fantastic, miraculos, la panoplia literaturii SF etc. Cu Pegasul troian (1976) V. inițiază exploatarea unei zone care avea să îi aducă un oarecare succes: aforistica, prezentă în volumele Îndreptar de greșelile altora (1978), subintitulat „afurisisme”, parțial în
VASILIU-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290461_a_291790]
-
abstracțiilor prin personificare. În Ceasornicul îndreptat i se cere timpului să întârzie când înfloresc valorile morale (frăția, dreptatea, iubirea) și, dimpotrivă, să alerge fără oprire când relele (nelegiuirea, discordia) îl copleșesc pe om. Însemnată, pentru că aliind pastelul, ruga, meditația și satira formulează metaforic filosofia practică a lui V., este poema Adevărul. Aici ideea unității, laitmotiv al viziunii sale lirice, este reprezentată de idealul „inelului de inele”, simbol al tăriei neamului, realizată prin coeziunea lui, dincolo de deosebirile de rang, odată cu perfecționarea omului
VACARESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290398_a_291727]
-
în „iarba fiarelor”, aducătoarea de comori. Reușită este, în Ielele, atmosfera de noapte valpurgică și răsfrângerea ei onomatopeică. Deși în limite modeste, se inaugurează aici poezia de specific etnic și sugestie folclorică. Cu ironie, se folosesc motivele fantastice și în satiră, când poetul imaginează că „ascunsa știință” a ielelor și-a pus pecetea pe răul care a acaparat țara și pe literații ei: „Mulți limbi-n loc a-i da folos,/ Dau șchioapă Românie”. Figură emblematică a vieții culturale din epocă
VACARESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290398_a_291727]
-
acestui porcar, pitoresc, cinic, ironic, pare a fi al unui Gore Pirgu din epoca postcomunistă. Scenele demitizante, precum evenimentele din 1989 așa cum și le amintește Obrete sau vizita unor tineri „golani” veniți să desființeze comunismul în sat etc., ca și satira moravurilor zilei alternează cu pasaje poetice (frumusețea Deltei, căutarea femeii iubite), secvențe fantastice (prinderea „monstrului”, peștele uriaș, mitologic, pe care orice pescar visează măcar să-l vadă). SCRIERI: Zebrele pasc în cocotieri, Cluj-Napoca, 1979; Locuri vacante în Pantheon, Cluj-Napoca, 1985; Oameni
VERES-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290491_a_291820]
-
lume nouă, iar o seamă de situații din Domnul Daltaban... se petrec în climate analoage celor din Nuvele romane. Ceea ce diferențiază scrisul lui Z. e un mod mai lejer de a povesti și o propensiune mai accentuată spre umor și satiră. Tenta umoristică îl apropie uneori de D. D. Patrașcanu, iar comicul cu tăiș satiric e asemănător celui din schițele lui G. Brăescu. Lumea „perfecților diplomați” relevă o faună compusă, potrivit chiar indicațiilor auctoriale, din „lichele”, „licheluțe”, „hoțomani”, „caiafe”, „vulpoi” și
ZAMFIRESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290700_a_292029]
-
tipuri și portrete. Observația lui Caragiale s-a aplicat unei societăți specific românești, iar așa-zisul schematism al personajelor din Momente se explică prin stadiul de nediferențiere a tipului de mahala. Z. e de părere că în schițe nu domină satira propriu-zisă, ci râsul orientat spre bufon. Opera lui Caragiale este o caricatură și a-i cere „adâncime psihologică”, așa cum făceau C. Dobrogeanu-Gherea și G. Ibrăileanu, ar însemna să se vrea înlocuirea comediilor și a prozei cu altceva. Criticul mai constată
ZARIFOPOL-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290712_a_292041]
-
genurile scrisului literar, Z. debutează editorial simultan cu versuri și proză, volumul Fără titlu reunind atât poeme, cât și nuvele, de fapt descrieri, schițe, biografii sau fragmente de biografii romanțate. Poemele, unele lirice, cu elemente de pastel, idilă, madrigal, meditație, satiră, altele epice, se plasează tipologic în configurația poeziei românești de dinainte de Mihai Eminescu. Tânărul compars al lui Al. Macedonski își cadențează spunerile când în alexandrini, când în versuri scurte, unele cu ecouri neoanacreontice. Spre deosebire de preeminescieni, Z. își cizelează stihurile mai
ZAMFIRESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290696_a_292025]
-
1979). Prin câteva lucrări de referință S., elevă a lui I.-A. Candrea și Ovid Densusianu, contribuie la alcătuirea tipologiei și corpusului de texte al snoavelor românești, specie a prozei populare foarte apreciată de români pentru aliajul ei original de satiră și comic, pentru rafinamentul cu care ridiculizează cusururi omenești. La Typologie bibliographique des facéties roumaines (I-II, 1969) este fundamentată pe o vastă bibliografie. Imensul material (peste trei mii de tipuri de snoave și aproape două sute de tipuri de anecdote
STROESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289986_a_291315]
-
în patru volume (1984-1989), cuprinde doar primele trei secțiuni tematice ale speciei. Din păcate, nu a putut să apară în întregime, ba chiar din paginile tomurilor editate cenzura a eliminat numeroase texte incomode pentru un regim care avea alergie la satiră. SCRIERI: La Typologie bibliographique des facéties roumaines, I-II, tr. Elena și Anton Marin, București, 1969; Dicționarul folcloriștilor (în colaborare cu Iordan Datcu), pref. Ovidiu Bârlea, București, 1979. Ediții: Povești și legende, București, 1958; Nevasta cea isteață. Snoave populare românești
STROESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289986_a_291315]
-
utilizate frecvent paralelismele de sinonimie, de gradație, de enumerație și, mai ales, paralelismul contrastant. Contrastul poate fi aparent, pentru a sublinia o trăsătură caracterologică („Fata muicăi cea bărbată / Cu cânepa nelucrată / Cu casa nescuturată”), sau poate fi real, reliefând o satiră socială („Are hâda șese boi / Mândra n-are nice doi”). Mai puțin întâlnite, epitetele contribuie la marcarea puternică a satirei, ducând-o, în unele portretizări, până la sarcasm. Apar, de asemenea, false epitete laudative, menite să evidențieze contrastul dintre aparență și
STRIGATURA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289980_a_291309]
-
sublinia o trăsătură caracterologică („Fata muicăi cea bărbată / Cu cânepa nelucrată / Cu casa nescuturată”), sau poate fi real, reliefând o satiră socială („Are hâda șese boi / Mândra n-are nice doi”). Mai puțin întâlnite, epitetele contribuie la marcarea puternică a satirei, ducând-o, în unele portretizări, până la sarcasm. Apar, de asemenea, false epitete laudative, menite să evidențieze contrastul dintre aparență și realitate. Comparată adesea cu epigrama, s. are aceeași formă concisă, redusă la câteva versuri, dar este lipsită de poantă, de
STRIGATURA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289980_a_291309]
-
între 28 februarie și 15 august 1859. Probabil prima gazetă satirică și umoristică românească, Ț. avea ca editor pe C. A. Rosetti, care de la al doilea număr figurează și ca director, alături de redactorul N. T. Orășanu, ale cărui înclinații spre satiră se făcuseră cunoscute încă de prin 1857. Cei doi semnează cu pseudonimele Constantin Trandafirescu (Rosetti) și N. T. Cetățenescu (Orășanu). O singură dată colaborează, sub pseudonimul Iernescu, Enrich Winterhalder. O anume sobrietate în alegerea mijloacelor umoristice, neîntâlnită mai târziu la
ŢANŢARUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290059_a_291388]
-
gazeta „Spiriduș”, care după patru numere e suspendată, ieșind ulterior sub titlul „Nichipercea”. În Ț. abundă comentariile politice cu referire la situația din Europa, la puterile vecine cu Principatele și la amestecul lor în politica noastră internă. Se publică și satire la adresa boierilor care încercau să își salveze privilegiile sau a demagogilor care profitau de schimbările impuse de Unire, precum și anecdote, în aparență nevinovate, dar ascunzând sensuri politice. R. Z.
ŢANŢARUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290059_a_291388]
-
evocând predilect mediul pestriț al mahalelor, cu șmecheri și mici delincvenți, personaje rudimentare, nu lipsite, altfel, de o anume finețe sufletească. Din păcate, umorul e fără adâncime, autorul își sentimentalizează nu o dată relatările, elimină probleme de existență grave, dă o satiră ușoară. Nu îi pot fi negate însă, mai cu seamă în nuvele, considerate uneori microromane, verva, darul de a înfățișa secvențe autobiografice pe un ton glumeț, ceea ce putea cuceri pe cititorul tânăr, căruia îi sunt destinate majoritatea scrierilor. Încă un
TANASE-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290050_a_291379]
-
M-am făcut... tată mare, București, 1984. Repere bibliografice: Al. Săndulescu, O nuvelă interesantă, VR, 1954, 5; Remus Luca, Individualitatea scriitorului tânăr, CNT, 1957, 14; Ov. S. Crohmălniceanu, O depoziție în apărarea „Derbedeilor”, VR, 1957, 4; Sergiu Fărcășan, Râs și satiră, „Lupta de clasă”, 1957, 9; Savin Bratu, Cronici, II, București, 1957, 76-81; Eugen Simion, Creație și pitoresc, VR, 1959, 11; Al. Oprea, Nicuță Tănase, LCF, 1960, 16; S. Damian, „Astăzi e ziua mea”, GL, 1960, 18; Ion Vitner, Prozatori contemporani
TANASE-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290050_a_291379]
-
Twain, nu s-au limitat la „mecanicismul” și „inginerismul” dezvoltării curriculumului american. El a atacat în termeni voltairieni întreaga „religie raționalistă și eficientistă” la care aderaseră designerii de curricula moderne. Ținta principală a fost „Raționalul lui Tyler”. Barrow a alcătuit satire geniale cu privire la „obiective”, „design”, „implementarea curriculumului” și „evaluarea curriculară”. Nu s-a limitat însă la Tyler - i-a atacat și pe epigonii acestuia, precum Pratt, care a realizat în 1980 o „adaptare științifică” a „clasicului Tyler Rational”. Barrow era deranjat
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
Publications, Englewood Cliffs, 1991. 228. Barbara I. Martin, „Commentary on Deconstructing Modern Educational Technology”, Educational Technology, 64-65/1994. 229. Wilson, op. cit. 230. Hlynka, Yeaman, op. cit. Autorii satirizează hermeneutica și criticismul ca metode preferate ale postmoderniștilor. Wilson se folosește de această satiră antipostmodernistă a lui Hlynka și Yeaman pentru a minimaliza demersurile gândirii postmoderne. „Demersul tetrafazic al bunului postmodernist” nu este o metodă reală, ci o parodie menită să discrediteze pluralismul hermeneutic al demersurilor folosite în cercetarea postmodernă. Wilson își dovedește lipsa
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
cerșetor, București, 1937; M. P. Arțâbașev, Extrema limită, București, 1939; F.M. Dostoievski, Crocodilul, București, [f.a.]. Repere bibliografice: G.B. [George Baiculescu], „Tăcere...”, ALA, 1923, 155; I. Gr. Oprișan, „Tăcere...”, „Răsăritul”, 1925, 2; Al. Robot, „Menuetul”, RP, 1932, 4 487; Nicolae Țimiraș, O satiră socială, „Cetatea”, 1933, 2; Constantinescu, Scrieri, V, 212-214; Octav Șuluțiu, „Menuetul”, „Axa”, 1933, 14; Perpessicius, Opere, VI, 96-98, VII, 90-92; Octav Șuluțiu, „Moartea fratelui meu”, F, 1935, 1; Izabela Sadoveanu, Premiul Femina în România, ALA, 1935, 746; Teodor Scarlat, Un
VLADESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290605_a_291934]
-
Piesa de debut, Furtună în Olimp, dă glas unei poziții antirăzboinice, larg răspândită în epocă. Probabil după modelul lui Jean Giraudoux (La Guerre de Troie n’aura pas lieu), dar într-un registru mai degrabă burlesc, Ș. a compus o satiră dramatizată, de altfel convențională, cu un dialog spumos și replici ingenioase etc., utilizând personaje și motive împrumutate din mitologia greco-latină. Când înfloresc anemonele (1948) este o comedie lirică. Vădit conformistă, dar ceva mai consistentă sub raport dramatic este piesa Afaceriștii
SOIMARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289773_a_291102]
-
utilizând personaje și motive împrumutate din mitologia greco-latină. Când înfloresc anemonele (1948) este o comedie lirică. Vădit conformistă, dar ceva mai consistentă sub raport dramatic este piesa Afaceriștii (reprezentată la Teatrul Municipal din București în stagiunea 1952-1953, publicată în 1953), satiră anticapitalistă vizând corupția, venalitatea și imoralitatea demnitarilor din epoca lui Carol al II-lea. Combinație stângace de teatru de bulevard și de „veștejire” vehementă a racilelor societății interbelice, Afaceriștii a fost promovată și elogiată în epocă, dovedindu-și ulterior perisabilitatea
SOIMARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289773_a_291102]
-
al lui H. T. Buckle și Auguste Comte, eclectic în idei, a evoluat treptat către schopenhauerianism și apoi către budism. În ceea ce privește literatura, a fost un nonconformist, mai mult dintr-o atitudine etică decât estetică. Moștenind de la tatăl său preferința pentru satira în spiritul secolului al XVIII-lea, a cultivat-o mereu, până către sfârșitul vieții. Fără aptitudini deosebite, a abordat și poemul de meditație, pe care a încercat să îl îmbine cu satira. Meditațiile lui se concentrează cu predilecție pe tema
POGOR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288873_a_290202]
-
decât estetică. Moștenind de la tatăl său preferința pentru satira în spiritul secolului al XVIII-lea, a cultivat-o mereu, până către sfârșitul vieții. Fără aptitudini deosebite, a abordat și poemul de meditație, pe care a încercat să îl îmbine cu satira. Meditațiile lui se concentrează cu predilecție pe tema deșertăciunii. Poate și sub influența lui Schopenhauer și a lui Mihai Eminescu, a scris poemul Nirvana. Calea vieții, unde versifică incolor precepte budiste, extrase din cărțile orientalistului francez Eugène Bournouf (din care
POGOR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288873_a_290202]
-
dă, în primul număr, un marș, celebrând ziua revoluției (Cântec de libertate, improvizat în ziua de 11 iunie) și reproduce, după „Foaie pentru minte, inimă și literatură”, O noapte pe malul Dunării, cu o temă de actualitate - robia țăranilor. O satiră în proză îi aparține lui Grigore Alexandrescu. Gazeta găzduiește pamfletul anonim Cuvânt a unui țăran cătră boieri. La rubrica „Urzici” sunt caracterizate moravuri și persoane ostile revoluției. De câteva ori apar și știri teatrale. Se traduce, în foileton, Carlota Corday
POPOLUL SUVERAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288958_a_290287]
-
fi rezultatul unei crize de creație. P. parcă a înțepenit în propria formulă și schițele de acum sunt fragmente caricatural-absurde ale textelor anterioare: fie metafore dezvoltate ale războiului (Ceasul viu), fie „parabole dramatizate” pe tema morții (Cumătra joacă loto), fie „satire audio-vizuale” în registrul absurdului, fie îmbină fabula cu straniul (Casa). Prozatorul depășește faza minimalistă în textele din Păsări subterane (1972), unde, silit să evolueze pe spații mai ample sau să articuleze un discurs epic, se retrage în cele din urmă
PORUMBESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288981_a_290310]
-
al ziarului politic „Albina” și se află, astfel, sub influența politică a familiei bănățene Mocioni. În consecință, P. combate politica activistă și pe reprezentanții ei din Banat, precum și excesele administrației dualiste, dar, prin pana, uneori inspirată, a lui Iulian Grozescu, satira capătă un sens mai general. Schițele, anecdotele, versurile satirice critică politicianismul, parvenitismul. Hazul nu lipsește, deși referirile frecvente la evenimente nesemnificative, cu răsunet local, fac astăzi textele mai greu de înțeles. R.Z.
PRICULICIUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289020_a_290349]