1,927 matches
-
bunătăți pământești oferite cu larghețe și interes pentru sănătatea noastră. Volumul în sine conține 79 de fabule scurte, cu personaje având însușiri caracteristice pentru a fi mai ușor și mai acuzator arătate cu degetul. O bună parte din aceste piese satirice sunt din vremea dictaturii comuniste, cu date exacte când aveau loc evenimente remarcabile: mitinguri, conferințe, rezoluții plenare sau alegerea „conducătorului mult iubit și stimat”, deci e vorba de literatura de sertar, nepublicabilă atunci. E o dovadă în plus că autorul
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
nouăzeci de cotidiene și de hebdomadare În câteva luni. Se intitulau Civilizație, Egalitate, Libertate sau, mai pompos, Trâmbițele Învierii. Erau citate frecvent În presa britanică sau În jurnalele rusești de opoziție, Ryech, liberal, și Sovremenny Mir, apropiat social-democraților. Un ziar satiric din Teheran a obținut, de la primul număr, un succes fulgerător, Înțepăturile desenatorilor săi luându-i drept ținte preferate pe curtenii veroși, pe agenții țarului și, mai presus de orice, pe falșii cucernici. Șirin jubila: „Vinerea trecută, scria ea mai departe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
pe o galeră. Dată acum la tipar și făcută cunoscută tuturor inimilor sincere. Editată la Cassel de Wilhelm Wessel”. „Nu-i cam lung?” „Se pare că prin anii 1600 titlurile erau toate astfel. Le scria Lina Wertmüller. E o operă satirică, o fabulă despre o reformă generală a omenirii și, pe deasupra, copiată În parte din Termeni de comparație din Parnas de Traiano Boccalini. Dar conține un opuscul, o cărticică, un manifest de vreo duzină de păginuțe, Fama Fraternitatis, care va fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
vis. În salonul lor de la reanimare, sindicatele au dat să se scoale din pat, dar nu le-au ținut genunchii. În funcție de fidelități și sensibilități, intelectualitatea a visat exegeze fie în filiera eroică a Pieței Universității din 1990, fie în cheia satirică a lui Caragiale, bagatelizînd estetic fenomenul. O majoritate tristă s-a întors pe partea cealaltă a blazării, întrebîndu-se abulic „și pe cine pui în loc ?”, în timp ce o minoritate „pe val” a trecut printr-un scurt coșmar : „asta ne mai lipsea, să
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
cei șase kilometri neînsemnând mare lucru. De multe ori ne întâlneam cu bunul prieten Mihail Driga, Mișa. Era directorul școlii din Curci. Tot cu el era și învățătorul scriitor Vasile Munteanu, cel care a scris împreună cu Jordan B Jordan romanul satiric "Revizori și inspectori". Era acolo în Curci un popă, Ciobanu, trecut de 50 de ani, bogat, gras și bețiv și mare amator de femei. Mergeam cu toți la Bolgrad cu căruța popii, făceam un chef mare la unul dintre cele
VIEŢI ÎNTRE DOUĂ REFUGII CARTEA PĂRINŢILOR. In: Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
de-a scrie caracteristice de-acestea; numai că și eu am dreptate. Tonul de conversațiune, caracterele serii, situațiunile ce le-ntrebuințați în novele sânt bune pentru comedia de salon, dar comedia e un teren foarte apt și pentru desvoltarea ideilor satirice. Astfel, ce risipiți ici în novele, colo-n caracteristice izolate, le-ați putea împreuna cu succes în comedie, ca într-o monas superior. Poate ca să nu fiți de ideea mea, însă eu cred că, dacă aveți vo scriere în care
Opere 16 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295594_a_296923]
-
pe bune”prevăzute în nomenclatorul cu pricina. Dar cel mai mult m-a uimit clarviziunea guvernanților noștri care au legalizat vrăjitoria și alte practici de acestea care se credea că aparțin doar Evului Mediu cel întunecat. Autorul își consumă verva satirică într-un „război” cotidian cu guvernanții, calul de bătaie al tuturor relelor și nu numai. Se râde și de proști, și de agramați, și de jnapani, care-i umple insectarul cu personaje tipice și atipice zilelor noastre. Nimic nu-i
Constantin Huşanu by Reflecţii la reflecţii. Pe portativul anilor () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91645_a_93056]
-
Novator în arta romanului, Camil Petrescu reușește, în primul rând, o literatură de certă autenticitate asigurată nu de elementele reale, obiective, ci de filtrarea evenimentelor în conștiința naratorului. Proza tradițională e considerată depășită. Devenirea psihică, mișcarea înlocuiesc în proza modernă satiricul. La Camil Petrescu, ca și la Proust, timpul este subiectiv, iar romanul înseamnă experiență interioară. Camil Petrescu pune și problema limbii literare, a stilului, a talentului și toate ideile sale despre literatură, în speță despre propriul roman, vor trece în
CAMIL PETRESCU STRUCTURI ALE ROMANULUI by NICOLETA-GEORGETA SOLOMON () [Corola-publishinghouse/Imaginative/516_a_1169]
-
n-am omorât pe nimeni." "Norocul tău!" veni replica. "Nu ai fost nevoit să respingi atacul lui Enro asupra planetei Venus." Pentru că i se amintise de Enro, Gosseyn Trei comentă: "Acum e acolo, pe nava Troog." Răspunsul avea o notă satirică: "Am impresia că atunci Enro ți-a spus despre cunoștințele sale de Semantică Generală, și despre faptul că a luat în considerare toate posibilitățile, credea că știe s-o facă mai bine ca oricine. Dar - impresie de zâmbet - ajung la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85127_a_85914]
-
Marwan pentru „Ilustrația noastră“ - până la urmă se înțeleseseră la preț - erau într-adevăr foarte bune, pe lângă ele aproape că nu mai avea importanță ce scrii, așa că, dacă nu mai apare nimic până mâine la amiază, cu fotografia și cu poeziile satirice ale lui Marion (colegul Dumitru-Marinescu) se poate salva numărul. Pavel își scoase ochelarii de miop și se uită cu atenție la imagini. Una era cu Calea Victoriei văzută de sus, de la etajul Teatrului și era făcută pe ninsoare, se distingeau fulgii
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
grijă le alesese în vremurile de demult, dînd o atenție meticuloasă asonantei, ritmului și înfățișării grafice pe care o aveau cînd erau tipărite. Și pe urmă enervarea pe care i-o stîrneau denumirile răsunătoare îi stîrniseră o serie de reacții satirice: Petrofft, Dubrinch, Glinzer. Și faza aceasta fusese depășită pînă acum, de veacuri întregi, simple nume neîmpodobite de nici un fel de atribute cu adevărat încîntătoare îi distinseseră forma neschimbătoare. Era bineînțeles vorba și de faptul că fiecare nume purtat de el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
bine că nu este vorba de așa ceva. ă Așa să fie, Mein Herr. Deci, pe care o vreți? Le avem aici pe Olga. Pe Nadia. Pe Sonia. Pe Raia. Fetele răspunsere că o succesiune de curtoazii mecanice a căror natură satirică fu confirmată de gestul plin de rafinament al celei din urmă, care își trase în jos cămașa, dezvelind un sân conic spre beneficiul lui Porfiri. ă Te rog. Nu este nevoie de asemenea eforturi. ă Raia este foarte exuberantă. Totul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
și obscenități alese despre sexul femeilor abundă În poezioarele și caricaturile din revistă. Conținutul newsletter-ului actual este cu mult mai reținut, dar sinceritatea debordantă a membrilor este Încă acolo. În primul număr pe anul În curs Wakefield găsește un comentariu satiric semnat de Comisarul pentru Prezervarea Siturilor Istorice despre cumpărarea casei istorice vecină cu cea a lui Wakefield. „Bunul nostru prieten P. a achiziționat un faimos bordello În cartierul vechi. Mi-a jurat că o va restaura la perfecție, fără să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
îndoială, ceva mai profund despre natura intimă a acestor texte decît critica raționalistă a epocii. Autorul lui „Emil Gayk” este văzut ca „unul dintre cei mai personali creatori de basme noui”. „Absurditatea” nu e decît o aparență: dincolo de grotesc și satiric, sensul lor rămîne unul „simbolic” și „mitologic”: „grotescul și satiricul se îmbină în forme la prima vedere, absurde dar și amuzante și simbolice”. În „Fuchsiada”, de pildă, „se poate urmări linia clasică a mitologiei elene” (ilustrată de „tema muzicei imaculate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
decît critica raționalistă a epocii. Autorul lui „Emil Gayk” este văzut ca „unul dintre cei mai personali creatori de basme noui”. „Absurditatea” nu e decît o aparență: dincolo de grotesc și satiric, sensul lor rămîne unul „simbolic” și „mitologic”: „grotescul și satiricul se îmbină în forme la prima vedere, absurde dar și amuzante și simbolice”. În „Fuchsiada”, de pildă, „se poate urmări linia clasică a mitologiei elene” (ilustrată de „tema muzicei imaculate”) alături de „libertinajul fantast al mitologiilor nordice”. Cernînd „toată pleava locurilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
a receptării lui Urmuz. Toți monografii celui din urmă o vor face mai tîrziu, într-un fel sau altul... În consonanță cu marxismul epocii, autorul vorbește despre obiectualizarea omului în cadrul orînduirii burgheze și de „alienarea prin limbaj”, văzînd în caracterul satiric al „paginilor bizare” o probă a neîncrederii în valorile tradiționale și o „criză a conceptului de literatură”. „Supraconvenția ironică” apare, astfel, ca un „antidot dialectic”, căci tragicul și apocalipticul nu mai sînt tratate în stil tradițional, ci parodiate cu conștiința
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
recunosc că unii dintre ei au izbutit s-o facă. Doina Ruști se numără printre aceștia. Am remarcat încă de la apariția Omulețului roșu, cum au făcut-o de altfel și alți cronicari, simțul construcției, fina translație de planuri, ochiul panoramând satiric și urechea sesizând atât derizoriul, cât și firescul unui dialog. Toate aceste calități se găsesc potențate în Zogru, deoarece autoarea are inteligența (și curajul!) să-și aleagă o temă majoră a literaturii, temă care, bine stăpânită, oferă o libertate de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
a amuzat, mai cu seamă, că în ciuda tuturor aparențelor, se pare că am, încă, un sânge sănătos, cel puțin în lumea amețitoare și fără bariere de timp, a romanului. Universul actualității noastre amintește, în unele aspecte, cel puțin, de episoadele satirice din Omulețul roșu. Viața culturală, convenționalismul și impostura din instituțiile de cultură sunt radiografiate cu umorul caracteristic autoarei. Dar nu aceasta dă substanța scrierii, cât țesătura narativă de calitate, în care faptul obiectiv se dizolvă în nuclee epice care par
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
era un lucru foarte ademenitor. În concepțiile lui, Ravelstein era departe de a fi mărunt. Dar nu se așteptase ca inspirația mea utopică să ducă la ceva concret. El se obișnuise cu teatrul intrigilor minore, În care putea dramatiza ironic, satiric, impunându‑și excepționala statură și amplitudine. Totuși, a redactat și a trimis un plan al cărții, un contract a fost semnat, s‑a plătit un avans. Prețiosul ceainic de argint Jensen se pierduse definitiv, dar creditul lui Ravelstein a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
ta după ce‑și hrănea familia cu mâncăruri adevărate, gătite cu dragoste. Tu ți‑ai spus că dacă ai s‑o determini să gătească pentru tine cu dragoste, o să sfârșească prin a te iubi. Așa Încât ți‑a răspuns printr‑un comentariu satiric: ți‑a trimis alimentele. Ca și cum ea aparține unui univers total diferit. Iar tu aparții unui al treilea univers, universul pe cale de dispariție al ovreiașilor de modă veche. Sufletul celuilalt e o pădure Întunecoasă, spun rușiiă și ție Îți plac zicalele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
și s-ar mai fi aflat încă în asemenea locuri sau într-o groapă a săracilor, dacă nu l-ar fi găsit și salvat Jones și Krapptauer. Din întâmplare, celebra rugăciune a lui Keeley era o parafrazare a unui poem satiric pe care îl compusesem eu mai demult și îl transmisesem pe unde scurte. Și de vreme ce îmi precizez contribuțiile în domeniul literaturii, fie-mi îngăduit să subliniez că și pretențiile cu privire la Papă și la ipoteca pe Vatican formulate de Vice-Bundesfuehrer-ul Krapptauer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
când e reluat. Comicului tehnic al romanului adăugîndu-i-se comicul propriu al eroilor: toți sunt personaje de comedie caragialescă, având ticurile, resorturile mecanice ale eroilor caragialești, numai că - deosebindu-se de autorul Scrisorii pierdute - humorul călinescian s-a eliberat de veninul satiric, de cuțitul nemilos al zeflemistului, care avea o atât de vie conștiință a moravurilor. Caragiale e un nervos și un îndurerat social (nu moral), în timp ce G. Călinescu e un cinic jovial. Prin faptul că se aplică acelorași tipuri, aceleiași epoci
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
ferește să „desfigureze” obiectul. Surescitarea este totdeauna controlată la Heliade, agresivitatea este luată În primire de retorica abundentă a poetului. Violența se transformă În seducție, limbajul o abstractizează, numeroasele referințe mitologice o dispersează Într-un spațiu vast. Numai În poemele satirice (Ingratul, Un mueroi și o femeie, Solcan, O festă În comemorară zilei de 23 septembrie 1854 sau cobza lui Marinică, CÎntecul ursului etc.) fantezia se ține mai aproape de materie și nesațiul, hrăpirea caută vorbele colorate, atingătoare. Există, În fapt, trei
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
pentru sensibilitatea romantică, precedînd, În unele nuanțe, pe Eminescu. * S-a pus problema dualității temperamentului liric al lui Gr. Alexandrescu, mai exact: oscilația lui Între stilul poetic propriu-zis și stilul didactic. Cei mai mulți critici acceptă această despărțire. N. Iorga laudă spiritul satiric al lui Alexandrescu („fabula satirică e mai ales genul și puterea sa”), zicînd că melancolia este necunoscută acestui temperament „hotărît și războinic”. Șerban Cioculescu neagă ideea dualității („Grigore Alexandrescu nu e un adevărat temperament dual, oscilînd Între cei doi poli
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
unele nuanțe, pe Eminescu. * S-a pus problema dualității temperamentului liric al lui Gr. Alexandrescu, mai exact: oscilația lui Între stilul poetic propriu-zis și stilul didactic. Cei mai mulți critici acceptă această despărțire. N. Iorga laudă spiritul satiric al lui Alexandrescu („fabula satirică e mai ales genul și puterea sa”), zicînd că melancolia este necunoscută acestui temperament „hotărît și războinic”. Șerban Cioculescu neagă ideea dualității („Grigore Alexandrescu nu e un adevărat temperament dual, oscilînd Între cei doi poli ai axei sale morale; liricul
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]