1,487 matches
-
Valea Albă (1957), dramatizează un episod din luptele lui Ștefan cel Mare. O secțiune importantă a operei lui C. este cea a prelucrărilor și traducerilor. Repovestirile lui după Halima recreează pe terenul limbii române, printr-o rostire armonioasă, ușor arhaizată, savoarea epică și fantastică, ținuta ceremonioasă a basmelor arabe. Din poezia chineză, a transpus mai cu seamă texte clasice. A mai semnat versiuni românești după opere de Kalidasa, Eschil, Aristofan, Ovidiu, Omar Khayyam, Pușkin, Gogol, Gorki, Alexei Tolstoi ș.a. Unele dintre
CAMILAR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286051_a_287380]
-
amazoanele (ceea ce se potrivește bine cu tema mea) și apoi Însuși Tantal. Acolo s-a născut Homer. Și Aristotel Onassis. În Smirna, la est și la vest, opera și politakia, vioara și zourna, pianul și daouli se Îmbinau cu aceeași savoare cu care o făceau petalele de trandafir și mierea În patiseriile locale. Lefty se puse din nou pe mers și curând ajunse la cazinoul din Smirna. Intrarea, flancată de ghivece cu palmieri, era somptuoasă, dar ușile erau larg deschise. Păși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Își desfăcu brațele ca să-l primească pe Lefty, care se răsuci, julindu-și genunchii și coatele, dislocând vâslele, fiind gata să stârnească un foc, până când, În cele din urmă, se prăbuși leșinat În moliciunea ei. Desdemona gustă pentru prima oară savoarea gurii lui și singurul lucru fratern cât timp făcură dragoste a fost să-și tragă sufletul o dată, spunând, apoi: ― Nerușinatule! Ai mai făcut asta. Dar Lefty repetă Întruna: ― Nu așa, nu așa... Și am greșit mai devreme; Îmi retrag cuvintele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Marfa i se părea deprimantă. Chiar și mulți ani mai târziu, zărind niște chips McIntosh de la Kroger În bucătăria noastră suburbană, avea să-l ridiculizeze, spunând: ― E-o porcărie. Așa ceva dădeam la capre. Când călca În piața locală, Îi lipsea savoarea piersicilor, smochinelor și a castanelor de toamnă din Bursa. Încă din primele ei luni petrecute În America, Desdemona suferea de „dorul de casă fără leac“. Așa că, după ce Își termina munca la uzină și mergea la orele de engleză, Lefty era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
a ajuns acolo Cal Stephanides, ceața ne ascundea, pe mine și pe prietenii mei, În parc. În a treia mea zi În Haight eram Într-o cafenea și mâncam un tort de Înghețată. Era al doilea pe care-l mâncam. Savoarea libertății mele proaspăt cucerite Începuse să dispară. Îmbuibarea cu dulciuri nu mai reușea să-mi alunge tristețea, așa cum făcuse cu o săptămână Înainte. ― N-ai niște mărunțiș? Am ridicat privirea. Lângă masa mea micuță, acoperită cu marmură, stătea gârbovit un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Nu ieșeau nicăieri. Filip stătea toată ziua turcește pe lada de lemn, atent la toate mișcările lui Carol și însemnând din timp în timp câte ceva într-un carnet gros cu coperte negre de carton. Câteodată își aprindea și fuma cu savoare o jumătate de țigară cu tutun fin, auriu. Era un întreg ritual. Scotea dintr-o punguță de piele tutunul, pe care-l presăra uniform pe o foiță de hârtie pentru țigarete. O răsucea cu meșteșug și, după ce o lipea, umezind
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
un făt. în fața lui, pe podea, zăcea cornetul acustic al fostului locatar. Soarele răsărea timid. Ușa s-a închis cu scâncet de prunc și n-a mai fost nimic altceva, decât liniște, întuneric și așteptare noiembrie 1978 Dosar de presă Savoarea inteligenței Andrei Oișteanu ne oferă sub titlul Cutia cu bătrâni (Editura Meta, 1995) o carte-obiect elaborată cu grijă, de la alegerea corpului de literă până la ilustrația elegantă a copertei. Cartea reunește două microromane: Comisionarul și Arhivarul, având fiecare, nu întâmplător, câte
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
Camus (Mitul lui Sisif) indică asumarea calității de verigă succesoare într-o dezbatere dilematică veche de când lumea, probabil. Dar Andrei Oișteanu reușește să pară proaspăt în demonstrația ilustrată și mai ales să-și pigmenteze "istoria" cu tot ce poate conferi savoare unei proze: acțiune dinamică (în sensul tensiunii interioare a scenelor), caractere bine conturate, năluciri amestecate cu realitatea, întâmplări bizare, descrieri pitorești (viața nocturnă a unui port balcanic la mare, unde se desfășoară subiectul) un filon exploatat pe tradiția Mateiu Caragiale
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
ca și Sfinxul. Unul pentru că tace, celalt pentru că vorbește. Am fost într-o seară într-o tavernă lângă Saint-Julien la Pauvre. Era distractiv. Sub pământ, într-o veche închisoare a Revoluției, se cântau cântece vechi franceze, tandre sau cu o savoare galică. Cornemusa acompania. A cântat romanțe sentimentale și o mică babă vopsită exagerat, sforțîndu-se să pară tânără. M-a străfulgerat o idee: așa va fi Irina la bătrînețe! Într-adevăr, cu toată carnea boțită, avea mult din aspectul Irinei. Silueta
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
care avea pasiunea să anunțe cel dintâi veștile, și am asistat la o scenă admirabilă. A venit la mine cu o noutate și i-am replicat cu maliție: "Știam!" Fața pe care a arătat-o atunci a fost plină de savoare, și mi-am dat seama că sunt multe aspecte esențiale ale sufletului omenesc neexploatate, multe fizionomii nereprezentate de pictori. În spaima mea de a nu fi subiect de conversații e poate o lașitate de a nu trebui să-mi susțin
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
mea, Ioana nu se mai înfățișa întocmai cum o lăsasem cu puțin înainte în traiul nostru comun, ci avea aerul provincial, așa cum o cunoscusem la prima noastră prezentare, și pe care îl mai descopeream cu delicii, extrem de rar. Găseam o savoare nu din transformarea Ioanei, cât mai perfectă în persoana în curent cu civilizația, ceea ce mă străduiam totuși să izbutesc în fiecare zi, ci când o revedeam întoarsă la felul ei prim, naiv și prăfuit, cum ieșise din liceul de provincie
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
cu celălalt, și asta mi-a întețit gelozia și mi-a întărit siguranța de cele ce se petreceau. Stăteau în fața unui cinematograf din Bulevardul Elisabeta și se uitau la fotografiile filmului. Se juca Potache și Perlmutter. El îi explica probabil savoarea artiștilor. Ea asculta atentă, foarte interesată. Păreau de acord definitiv în toate, și acum când Ioana susține că rămăsese cu celălalt o străină, eu din pricina scenei văzute (ce a durat câteva minute) nu o cred. Am trecut drept pe lângă Ioana
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
un mic amuzamentși ar putea schimba ceva dintre noi? - Nu mă importă. Nu pot s-o sufăr! - Poate că ești geloasă. - A ironiza gelozia cuiva este facil și inuman. - Aceasta echivalează cu o mărturisire. - N-am toate drepturile? Cu ce savoare m-am răzbunat! Parcă iscasem anume această discuție ca să mă pot răzbuna: - Nu mai ai nici un drept, ceea ce ai făcut m-a eliberat complect.Nu cumva ți-ar conveni ca eu să-ți fiu fidel? Și să fiu imbecil până la
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
Există o trăsătură atât de esențială în mine, pe care eu n-am examinat-o niciodată? Mereu alte perspective ale omului. - Ce îngrozitoare este nesiguranța în care ne ține boala lui Viky! - Exact subiectul de la care am pornit ieri. Ce savoare pentrutine, care extragi fiori din moartea altora! - Ce inutile ofense, pornite într-o clipă când nu sunt vinovat cunimic. - Sunt convinsă că, cu ocazia lui Viky, de o mie de ori te-ai gândit la moarte, ai imaginat o mie
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
ai bucura tu singur de minciună. Toată truda trebuie să-ți fie să te cunoști cât mai exact și să nu porți cu tine, toată viața, pe un străin. Eu surprind în mine în prima clipă, în fața unei nenorociri, o savoare. Și numai mai pe urmă îmi pare rău. Fac această declarație cu riscul ca ea să fie o micime personală și nu un joc psihologic obișnuit pentru cei mai mulți oameni, care trec ca foarte de treabă. Nu mă îndoiesc că dacă
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
el, cu care să petreacă puțin prin oraș - și, cu siguranță, puteau conta pe indulgența cu care cei din familiile înalte își privesc totdeauna fiii atunci când aceștia mai sar peste cal. Ba mai mult, iminența războiului ar fi dat o savoare și mai mare oricărei libertăți ce ar fi vrut să și-o ia și, cu siguranță, birtașii din tavernele orașului, femeile ușoare din bordeluri și poate chiar vreo fetișcană prea încrezătoare și-ar fi amintit mai târziu de trupa veselă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
Nu ieșeau nicăieri. Filip stătea toată ziua turcește pe lada de lemn, atent la toate mișcările lui Carol și însemnând din timp în timp câte ceva într-un carnet gros cu coperte negre de carton. Câteodată își aprindea și fuma cu savoare o jumătate de țigară cu tutun fin, auriu. Era un întreg ritual. Scotea dintr-o punguță de piele tutunul, pe care-l presăra uniform pe o foiță de hârtie pentru țigarete. O răsucea cu meșteșug și, după ce o lipea, umezind
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
un făt. în fața lui, pe podea, zăcea cornetul acustic al fostului locatar. Soarele răsărea timid. Ușa s-a închis cu scâncet de prunc și n-a mai fost nimic altceva, decât liniște, întuneric și așteptare noiembrie 1978 Dosar de presă Savoarea inteligenței Andrei Oișteanu ne oferă sub titlul Cutia cu bătrâni (Editura Meta, 1995) o carte-obiect elaborată cu grijă, de la alegerea corpului de literă până la ilustrația elegantă a copertei. Cartea reunește două microromane: Comisionarul și Arhivarul, având fiecare, nu întâmplător, câte
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
Camus (Mitul lui Sisif) indică asumarea calității de verigă succesoare într-o dezbatere dilematică veche de când lumea, probabil. Dar Andrei Oișteanu reușește să pară proaspăt în demonstrația ilustrată și mai ales să-și pigmenteze "istoria" cu tot ce poate conferi savoare unei proze: acțiune dinamică (în sensul tensiunii interioare a scenelor), caractere bine conturate, năluciri amestecate cu realitatea, întâmplări bizare, descrieri pitorești (viața nocturnă a unui port balcanic la mare, unde se desfășoară subiectul) un filon exploatat pe tradiția Mateiu Caragiale
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
schemă nesigură, mai degrabă decorativă sau ingenioasă. Desigur, În momentul lansării de pe această planetă către o alta ceva era Încheiat, se cereau finalizări, rezumate. Toți păreau să simtă această nevoie. În mod unanim și fiecare În felul propriu gustau din savoarea sfârșitului lucrurilor așa cum se știau. Și prin intermediul unui rezumat, poate, fiecare Își scotea mai puternic În evidență propriul stil subiectiv și practicile prin care era cunoscut. Astfel, Wallace, În ziua care marca destinul tatălui său, vuia și huruia În avionul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
vâslele. Buzele i se strânseseră într-o linie subțire și albă. Danny era palid la față, iar umerii îi tremurau. Puștiul tocmai primise o lecție îngrozitoare: odată ce ți se face frică, cele mai grandioase momente din viața ta își pierd savoarea. Ce cursă ! a exclamat Mary. Mary ! Jina era în genunchi și tremura. L-a strâns pe Danny de braț de parcă forța gestului putea să anihileze orice viitoare acte de bravadă. De parcă n-ar fi văzut ce pățise Mary din cauza unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
azeri, gruzini, kosovari, afgane și țigani români. Mioara, mama Cristinei, este teribil de vioaie și de frumoasă la cei 89 de ani ai ei. A fost și Sever V., cu logodnica lui. Sever e un tip drăguț, cu o mare savoare de povestaș. L-am surprins într-o relație teribil de incitantă cu deliciile culinare. Încerc să mă gândesc mai puțin acasă și mai puțin la lucruri emoționale, de exemplu, vocea înregistrată a mamei mi-a făcut rău, m-a făcut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
domoală, într-un ton de melancolie stinsă, toate aceste schițe și nuvele sunt lipsite de invenție“. În Sadoveanu sau Utopia cărții, Nicolae Manolescu va scrie: „Invenția are aici un sens special, căci constă, înainte de orice, chiar în abundența plină de savoare a detaliului, în concretul unei proze a cărei originalitate ține prea puțin de fabulă, de anecdota epică, dar mai ales de modul expunerii. ș...ț Geniul lui Sadoveanu este al variațiunii pe temă. Invenția nu e în subiect, ci în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
a cerului. Aici, în bălți, Dunărea amestecă toate aluviunile; la țărmul ei au viermuit neamurile; sub soarele ei copleșitor pasiunile au o violență necunoscută aiurea. Vorbele anumite erau proclamate cu o plăcere neasemuită, ca și cum ar fi cuprins în ele o savoare rară. Sudălmile care vizau linia ascendentă și colaterală feminină erau așa administrate, încât cuprindeau informații curioase despre civilizația sudică, cu ale ei excese și perversiuni. Filologicește deasemeni aveam dovezi că dumnezeii cu care se apostrofau unii pe alții rudarii erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
face asta în cea de-a doua seară. Pregăti plin de ranchiună cotletele, un morman întreg, și cât erau de insipide - perceptorul districtual se văzuse nevoit să scoată borcanul cu murături de la mama sa pentru a da un pic de savoare mesei sale. Se simțea mai mizerabil ca oricând. Mai mizerabil ca oricând și mai abandonat, stând acolo de unul singur la masa cea mare din sufragerie. Un bec neacoperit se bălăngănea la capătul unui fir deasupra lui și arunca o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2296_a_3621]