1,014 matches
-
față prelungă, mai mult albastră decât neagără, muiată în albastrul închis al apelor coclite. Își săltă vesel pălăria de paie de orez, model „Los Paraguayos“ în turneul din vara lui 1963 la Urlați, îndemnându-i pe cei din coloană să scandeze cât mai entuziaști numele lui Băcănel. Erau pensionarii de la Casa lor de Ajutor Reciproc, mobilizați și instruiți de pictorul Condrat Focan, vicepreședintele Casei, în funcție încă înainte de triumful Revoluției de la Județeană. Președintele Casei, Timotei Pancovici, fost director al Direcției Financiare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
Cultură se răspâdise cu repeziciune și printre cei care, de pe trotuare, urmăreau defilarea pensionarilor. Încetul cu încetul, coloana s-a îngroșat încât, în cele din urmă, au năvălit în sala de festivități a Casei câteva sute de noi spectatori entuziaști, scandând numele lui Băcănel. Venise în mare grabă și o echipă de-a lui Cangurașu Brandaburlea, care a ocupat ușile din spate ale Casei de Cultură, unde câțiva infanteriști descărcau dintr-un camion cu prelată bidoanele albe cu telemea olandeză. Sărată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
aș vrea să fiu așa de slabă, dar trebuie să fie grozav să poți să umbli în niște bikini mai mult sau mai puțin inexistenți, fără să arăți ca o parașută dintr-o revistă porno. Băieții au început să-i scandeze numele; din câte îmi dau seama, este singura fată topless în seara asta. Nu e cea mai frumoasă - ba chiar e foarte departe de așa ceva - dar cu siguranță este în centrul atenției. Ceea ce bănuiesc că era tocmai scopul ei. Baby
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
timpului când a țâșnit ca un izvor din Absolut spre a inunda spațiul, nesațul curgerii lui năvalnice, artileria fotonilor prin bezna solidă, urletul disperat al celor care nu puteau să se mai nască. Asociațiile umanitare au pichetat Primăria și au scandat lozinci. Orașul furat/Nu-l vrem duplicat, Un eșantion depui/ Mâine el va face pui, Mai bine populist, decât conțopist, Brăila-i ciordită de clica școlită, Bogătașii în valută/fac istoria să pută și alte slogane mai deocheate cu referire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
au plecat? întrebă un puști din clasă. S-or fi speriat? făcu un altul. Dumnezeule ce-au tulit-o! exclamă un al treilea. Putem pleca acasă!" începu să se audă în căști. "Am câștigat!" Putem pleca acasă!" Toți începură să scandeze că vor pleca acasă. Mi-era milă de Împărat că va trebui să-i readucă cu picioarele pe pământ. Dădu absent din cap. Poate vorbea cu Sfetnicii... NU PUTEȚI PLECA ACASĂ! Unde v-ați duce? Până unde ați ajunge? Credeți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
-i cu brățara aia de piele, mai e și neagră, ce-i cu ea?... Brățară de rockeriță, mami, am să-mi pun și una la gât, ca sclavii, că nu suntem liberi, eu și colegii mei vrem mai multă libertate, (scandează) li-ber-ta-te!, că de-aia am venit pe lume în ’89, de dragul libertății, că noi luptăm pentru ea... Luptați punându-vă brățările alea?, cum luptați și cum liberi?, adică, ce vreți?, ce vrei tu, victoria mea din ’89?... Mami, pe mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
tocă. Ce frumoși! Până să-mi astâmpăr emoțiile au apărut alte trei clase de elevi. Nu știu dacă realizau unicitatea și splendoarea momentului. Poate da... Dar unde erau cei pe care-i așteptam? După câteva momente, aud un grup care scanda: „Ura! Ura” clasa a XII-a G. În mijlocul lor, se afla profesoara C. care le dădea ultimele indicații și făceau ultimele poze Împreună. Elegantă, distinsă, mereu cu zâmbetul pe buze, Încerca să-și ascundă cu grijă emoțiile ce-i dădeau
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
gură. —Și Barry Grant? m-am interesat eu. —Ea e din Liverpool. Am înțeles. Ei, eu sunt în grupul lui Josephine. Eram dezamăgită că nu nimerisem în grupurile celor cu nume haioase. A urmat un cor de voci care au scandat „Nu Sora Josephine!“ și „Doamne!“ și „Tipa e dură ca o bucată de cremene!“ și „A făcut un bărbat în toată firea să plângă“ și „Chiar a făcut un bărbat în toată firea să plângă“. Ultima remarcă a iscat o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
bărboși. Copiii din flori ai generației flower power erau aduși pe lume cu inocența, bucuria și nonșalanța pe care doar bunăstarea și libertatea le puteau îngădui. Iar în timp ce prin câteva capitale occidentale feministele defilau cu pieptul gol aidoma anticelor amazoane, scandându-și agresiv dreptul de a dispune de propriul lor corp, cerând deplina, nelimitata legalizare a avortului, în România se născuse deja prima generație de „decreței“ și muriseră primele zeci de femei din cele aproape zece mii de victime ale programului de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
am eu nevoie, ci ceea ce îmi doresc eu este ca, pentru roadele muncii mele dobândite prin atâta trudă, tuturor celorlalți să li se nască acel minunat licăr de admirație și de prețuire-n gând și-n inimă, care nu se scandează niciodată, dar care, din respect și din stimă, te face, fără să vrei, să te ridici supus în picioare și să-ți descoperi capul. Abia aceasta este adevărata miză și cea mai însemnată, restul fiind doar lucru de bravadă, în
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
pământ și strigându-i în sfârșit că o iubește! Te iubeeesc strigă el! Sfârșiiit! zbieră tânăra prozatoare, încheind apoteotic în ovațiile tuturor. - Aaaah! Aaaaah! Ajutooor! răgea Euripide, zvârcolindu-se pe parchet ca otrăvit. Geniaaal! Toți cei prezenți izbucniră în urale, scandând numele Aurorei și dărâmând absolut tot ce le stătea în cale. Aprecierea lor depășea orice imaginație și începu să se manifeste deosebit de violent, astfel că scaunele prinseră să zboare prin spărtura lăsată de Giordano. Cât despre mine și Maro, e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
priviri timide. Victorioasă și sfidătoare, Aurora aproape că ne scuipa cu noua ei privire, din care dispăruse brusc până și ocheada aruncată întâmplător și ritmic spre tavan. - Nimeni? se miră Euripide. Ei, haideți, nu se poate, doar adineauri i-ați scandat numele... domnule Maro? Întrebarea aceasta căzu exact ca o nicovală asupra mustăciosului Maro. Amândoi făcuserăm eforturi disperate de a ocoli privirea lui Euripide. Ne era jenă să spunem ce gândim, iar mie unul chiar teamă, întrucât puteam părea nebun dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
avut prea puține momente în care să-mi pot aminti de Irina. Totuși, m-am gândit la ea în timpul lun gilor nopți din Piața Universității, când, odată cu alte zeci de mii de oameni ce priveau spre balconul de la Geologie, am scandat și eu până la răgușeală „Securiștii-n mină, să ne dea lumină!“, și mi-am amintit de ea în timpul fiecăreia dintre mineriade. Între pro iectele mele nebuloase, gândul să scriu ceva despre ea mi-a fost permanent în minte. Nabo kov
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
pata cât o farfurioară, purpurie pe brațul meu subțire, cu pielea aproape transpa rentă peste vinele albastre. „Bă tebecistule“, mi-a zis Puică, „nu mai stau cu tine în bancă!“ Copiii s-au adunat în jurul meu și-au început să scandeze: „Of-ti-co-sul! Of-ti-co-sul!“ Cuvântu-ăsta (cu care m-au zgândărit apoi câțiva ani la rând) m-a mirat la început, fiindcă pentru mine ofticos era ăla care se supără la jocurile de cărți sau la fotbal: „Te oftici, bă, te oftici!“, striga
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
așteptând în vreme ce o succesiune de berline numai caroserie și angrenaje efectuau un tur de pistă. Mulțimea plictisită privea de la marginea terenului de fotbal transformat pentru această ocazie. Deasupra capetelor noastre bubuia vocea crainicului. La finele fiecărei runde eliminatorii, soțiile șoferilor scandau fără prea mare însuflețire. Helen ședea aproape de mine, cu un braț pe după mijlocul meu, atingându-mi umărul cu fața. Stătea încruntată din pricina huruitului continuu al tobelor de eșapament sparte. - E ciudat - credeam că treaba asta e mult mai populară. - Spectacolul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2028_a_3353]
-
Provocarea cititorilor“) împotriva noilor contestatari de la unu, denunțați drept insurgenți semidocți: „Noi la Contimporanul croisem începutul unei opere de nivelare a terenului literar ancombrat în morminte false (...). În toată țara, toți ignarii, toți inculții, toți suficienții ce nu puteau să scandeze un vers din Virgiliu sau unul de Homer, toți debilii intelectuali au văzut fals în opera începută de noi o prescurtare a culturii lor. Entuziasmul și adeziunea lor amenință să compromită mișcarea (s.a.)”. Iar în numărul 82, același Romulus Dianu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
Dylan... Uitai de foame, de sete, de somn. Îți ajungeau ei. Sigur, orgoliul nemăsurat al lui Adrian Păunescu, odată ajuns liderul generației în blugi, i-a fost fatal. Dar cine nu-și pierde capul când stadioane și orașe întregi îi scandează numele. "Numele meu e Adrian Păunescu", spunea poetul, și ecoul "Pă-u nes-cu, Pă-u-nes-cu!!" reverbera în pereții CC ului, până în cabinetul 1 și 2. Păunescu, omul, nu poate fi acuzat de duplicitate mai mult decât alți români care îl judecă
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
tăie vorba Mariei care anunța că va conduce ancheta Împreună cu șeful de post Morineau. - La Lands’en ne-am rezolvat Întotdeauna problemele Între noi. Poliția n-are ce să caute aici! Pleacă, Marie Kermeur! Un murmur surd urcă dinspre mulțime, scandînd somația. Pleacă... Pleacă... Pleacă... Yvonne dădu semnalul de plecare Întorcîndu-se cu spatele și Îndepărtîndu-se. CÎnd trecu limuzina familiei Kersaint, Îi adresă o scurtă privire lui Arthus. - Măcar o dată, sîntem de acord, nu-i așa? El Îi susținu privirea, păru să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
el era gata să o ridice. — Asasinul crede că va scăpa ascunzându-se În spatele acestei enigme bolnave. Dar Florența mi-a pus În mână spada justiției, iar eu nu o voi depune Înainte de a-i fi retezat capul, zise el, scandând fiecare cuvânt. Cu toții păreau să fie de acord și Îl priveau impasibili, ca niște motani bine hrăniți. Lui Dante Îi aminteau de acei samsari din Arta lânii pe care Îi zărise de atâtea ori pe străzile Florenței, braț la braț
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
putea reduce la o adunătură nesuferită de calici și de escroci? Ce regiuni ale cercetării filosofice vei trata În opera dumitale? adăugă el așezându-se lângă Veniero și turnându-și vin În cupa venețianului — Pe toate, răspunse priorul cu răceală, scandând cuvintele. Rânduite pe teme. De la forma cosmosului până la tainicele mișcări ale sufletului. Și voi Încheia cu virtutea cea mai sublimă până la care ne e dat să ajungem. — Care? — Justiția. Dante privi În jur, oprindu-se asupra fiecăruia. Păreau cu toții surprinși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
poet al iubirii... Unul foarte mare, adaug. Trase aer adânc În piept, iar apoi Începu pe neașteptate să cânte Iubirea care-n minte Îmi grăiește, continuând prima strofă În Întregime. Dulceața versurilor era accentuată de vocea sa caldă, În timp ce le scanda cu scurte semne din mână. Poetul, după surpriza inițială, cântă strofa a doua, iar apoi din nou Cecco intonă versurile următoare, până la sfârșit. După câteva momente de tăcere, În care armonia glasurilor parcă Își păstră ecourile În sală, astrologul Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Treilea Cer, murmură poetul. Cuvintele astrologului Îi amintiseră de un amănunt. Ambrogio, În planurile lui, reprezentase și el o mică stea cu cinci colțuri. Iar Bruno, În biserică, vorbise de un astru cvintuplu. Cecco Încuviințase din cap. Iar apoi Începu, scandând cuvintele și făcând câte o scurtă pauză după fiecare vers. « D’amor la stella ne la terza rota Allo spirto dà angoscia con sua luce Di cosa bella, che non sta remota Da lui se morte spenga sua figura.» Dante
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
individului fără ca el să-și dea seama de lucrul ăsta. Mahalaua de la periferia Bucureștiului, un loc de neînțeles chiar pentru mulți din compatrioții noștri mai înguști la minte. Pe Muncii, Socului, știți zona aia, grupuri imense de la 23 August care scandează, baraje după baraje, demonstranții parlamentează cu militarii, Obor, Republicii, Armata e cu noi, de acum începe greul, cugetă Roja, aducîndu-și aminte că încă mai este îmbrăcat în hainele de soldat, trebuie să mă schimb, găsiți-mi ceva, se rezolvă dom
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
va scăpa de sub control. N-o să vă vină să credeți în ce grup pestriț am nimerit în drum spre Universității. — Dintre toți eu am picat cel mai rău, se plînge Tîrnăcop, nenorociții ăia nu înțelegeau o iotă în limba română, scandau numai două trei lozinci ca de pe bandă. M-am gîndit, fie ce-o fi, hai să mă lipesc și eu de ei, mai mult din curiozitate. Microbuzul care m-a depășit la un moment dat era ticsit, n-aveam nici o
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
lipesc și eu de ei, mai mult din curiozitate. Microbuzul care m-a depășit la un moment dat era ticsit, n-aveam nici o șană să prind un loc, așa că am luat-o la picior în spatele lui împreună cu mulți alții. — Se scandau prostii, spune Roja, și nu știu de ce a fost nevoie să plimbe circul ambulant pe tot felul de străzi lăturalnice, cînd ar fi putut să meargă țintă spre Centru. — Jos Ceaușescu, Veniți cu noi, Fricoșilor, Lașilor, Puturoșilor, Jos Dictatura, chestii
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]