2,437 matches
-
concepție se referă la libertatea omului față de bogăția percepută ca autoafirmare egoistă cu scopul de a sluji cât mai deplin lui Dumnezeu, apologetul, îndepărtându-se de specificitatea acestui concept, ne propune o interpretare diferită, deși păstrează substanțial intactă semnificația: dacă sclavia bogăției este o formă de idolatrie, apartenența la o oștire seculară, represivă a libertății de conștiință, implică un compromis cu cultul imperial fondat pe aceiași idolatrie. Din moment ce atitudinea obiecției de conștiință a soldatului este acceptată ca fiind de sorginte creștină
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
amintesc pe Procopius, Maximus și Eugenius care, pe durata domniei lor, au fost teroarea lumii? Toți, făcuți prizonieri, au stat sub privirea orgolioasă a învingătorului și (lucru foarte josnic pentru aceia care cândva au fost foarte puternici) au cunoscut mârșăvia sclaviei, înaintea morții de mâna dușmanului. Capitolul III Participarea militarilor la viața Bisericii 1. Miles Christi Creștinismul și-a declarat opoziția formală și intransigentă doar față de politeism și nu a combătut niciodată în antichitate oficial, cel puțin în mediul latin, vreo
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
Capitolul III Participarea militarilor la viața Bisericii 1. Miles Christi Creștinismul și-a declarat opoziția formală și intransigentă doar față de politeism și nu a combătut niciodată în antichitate oficial, cel puțin în mediul latin, vreo altă instituție a Imperiului, nici măcar sclavia. Întrucât nu a întâlnit în religia ebraică, al cărei continuator și reformator era, nici una dintre prevederile morale și religioase contrare meseriei de soldat ori folosirii armelor, creștinismul a adoptat o atitudine similară și față de acestea. Ba mai mult chiar, după cum
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
valori, materializate în forma drepturilor. Dificultatea nu rezidă în a recunoaște că există principii universale și un drept natural, în general, ci în a spune în ce constă natura umană și valorile fundamentale care derivă din ea. Aristotel pretindea că sclavia era o instituție de drept natural și că a o aboli ar fi echivalat cu schimbarea naturii umane. În timpul preparativelor pentru Declarația drepturilor omului, Mirabeau sublinia cât este de dificil să distingi între ceea ce ține de natura omului și ceea ce
Sociologia valorilor by Rudolf Rezsohazy [Corola-publishinghouse/Science/1070_a_2578]
-
că nu au sorți de izbândă, dacii dau foc zidurilor cetății. Romanii distrug cu furie ceea ce mai rămăsese din cetate. Regele dac este urmărit în fuga sa de către călăreții romani, care îl ajung într-o pădure. Decebal alege moartea în locul sclaviei și își pune capăt vieții cu sabia sa curbată. Capul său va fi prezentat armatei și împăratului, apoi dus la Roma și așezat pe treptele Gemoniei, scara de piatră ce urca spre colina Capitoliului. Dacii fuseseră învinși. Ultimele scene înfățișează
ÎNTRE LEGENDĂ ȘI ADEVĂR - auxiliar pentru istorie by ILONA ȘELARU, LILIANA – DANA TOLONTAN () [Corola-publishinghouse/Science/1150_a_1891]
-
a virtuții mele. GLOUCESTER (Citește): "Aceasta cinstire și închinare în fața bătrîneții ne amăraște lumea în anii cei mai frumoși, ne ține averile departe de noi pînă cînd bătrînețea noastră nu se mai poate bucura de ele. Încep să găsesc o sclavie prosteasca și prea îngăduitoare în asuprirea bătrîneții tiranice, care ne conduce nu pentru că are putere, ci pentru că îi permitem. Vino pe la mine, să-ți spun mai multe despre asta. Dacă tata ar dormi pînă l-oi deștepta eu, te-ai
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
care aspiră sufletul artistului. Dar starea sufletească a creatorului român (Lovinescu dixit) e prin excelență sentimentală, romantică (adică impregnată de resentiment) de aceea, admirația față de modelul occidental (specifică "fondului" nostru psihic colectiv) poate fi înțeleasă și ca o formă de sclavie erotică, generând toate acele "complexe" caracteristice unei culturi "minore". Aplicând "teoria" lui Girard ideilor lovinesciene, se poate spune că imitația "formelor" occidentale constituie o manifestare sui generis a "dorinței triunghiulare", adică a unui sentiment comun (bazat pe resentiment), care nutrește
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
perene. Paradoxul este doar unul aparent, deoarece imitația, în sensul ei clasic, nu se face din prejudecată sau rutină, ci este subsumată principiului rațiunii și naturalului. Ideea este exprimată în mod clar de către La Fontaine: "Imitația mea nu este o sclavie / Nu preiau decât ideea, felul de a gândi și legile / Pe care înaintașii noștri le-au urmat ei înșiși altădată."73 Este surprinsă în aceste versuri esența conceptului de imitație care presupune, de fapt, prelucrarea unor scheme, a unor reguli
[Corola-publishinghouse/Science/1558_a_2856]
-
de părtășia binelui avea nevoie de îndrumătorul care să-l readucă de unde plecase, tânjea după lumină cel ce zăcea la întuneric, cel căzut în robie își aștepta izbăvitorul, cel legat aștepta pe Cel care să-l dezlege, cel din jugul sclaviei, pe slobozitorul său. Erau aceste lucruri atât de mici și de neînsemnate, încât să nu poată îndemna pe Dumnezeu să coboare și să cerceteze pe oameni cum cercetează un doctor pe bolnavii săi, mai ales în starea nenorocită și vrednică
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
întâlnirii lor de la Innsbruck, să se alăture unei organizații intitulate Federația mondială pentru pace și libertate reacția lui Wittgenstein a fost de așa natură, încât Russell a replicat: „Cum văd, ai întemeia mai degrabă o federație mondială pentru război și sclavie.“ Ceea ce Wittgenstein ar fi aprobat repetând: „Mai degrabă, mai degrabă!“33 Iar atunci când Drury i-a povestit despre o cunoștință a lui care lucra în anii ’30 la o disertație, încercând să răspundă la întrebarea de ce Liga Națiunilor nu WITTGENSTEIN
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
dacă e cazul. Originea sa e planul suprasensibilului, al esențelor spirituale, unde te poți bucura de contemplarea Ideilor. Dar pentru asta ne trebuie, cum spunea Plotin, "o altă vedere", de fapt o întreagă schimbare de Sine, produsă prin renunțarea la sclavia simțurilor și așteptarea tăcută a ivirii lui Unu în noi. Atunci vom putea contempla ceea-ce-este etern. A contempla (theoria) e tot un mod de a cunoaște, extatic, în lumina neînserată a virtuții supreme. După Goethe, suprema sarcină a omului e
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
termen lung să devină goală de sens, menită cum este să servească interesele grupurilor de memorie și să justifice proiecte politice al căror motor ar fi compasiunea? Astfel, din 2006 se va institui cu ușurință o zi de comemorare a sclaviei, pe 10 mai, fără însă a se ameliora soarta negrilor. Recunoașterea sclaviei este un act de justiție față de urmașii cu memoria rănită, dar este ea suficientă pentru a combate discriminările pe care ei le suportă în viața de zi cu
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
interesele grupurilor de memorie și să justifice proiecte politice al căror motor ar fi compasiunea? Astfel, din 2006 se va institui cu ușurință o zi de comemorare a sclaviei, pe 10 mai, fără însă a se ameliora soarta negrilor. Recunoașterea sclaviei este un act de justiție față de urmașii cu memoria rănită, dar este ea suficientă pentru a combate discriminările pe care ei le suportă în viața de zi cu zi? Am putea da mai multe exemple. Și dacă suferința și reacțiile
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
singuratic, și-ar compensa solitudinea existențială printr-o exigență de identitate, care l-ar lega de o comunitate sudată de suferința împărtășită, adesea trăită prin procură și sprijinită pe fapte istorice susceptibile să pună bazele acestei memorii/istorii de suferință. Sclavia strămoșilor, colonizarea suferită de bunici sau părinți, genocidurile și memoria lor pusă neîncetat la contribuție servesc, fiecare cu specificul său, drept liant identitar și instituie grupuri clar distincte, în era aceasta de mondializare și slăbire a identităților naționale. O vom
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
lui L. Zunz, din care prezintă doar extrase, era doar o schiță a martirologiului evreiesc din Evul Mediu. Autorul făcuse într-adevăr, în textul original, o relatare minuțioasă a persecuțiilor: botezuri forțate, trădarea apostaților, autodafeuri, torturi, exacțiuni și acte de sclavie atestate în Europa și Orient. În această lungă evocare, evreii mor pentru credință sau se sinucid pentru ea, iar autorul, punând totodată accent pe suferința evreiască, amintește că aceia care se supuneau astfel morții în numele religiei erau numiți sfinți. Totuși
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
va perpetua la nesfârșit iudaitatea devenită sinonimă cu victimitatea, când, într-un viitor apropiat, supraviețuitorii vor dispărea într-un final? Ce-i drept, construcțiile memoriale par că se pot lipsi de martori direcți. Apelurile recente, în Franța, la recunoașterea memoriei sclaviei, dispărută acum aproape două secole, tinde să demonstreze asta. Până atunci, eterna victimă se poate prevala de o poziție de superioritate absolută, înaltă în plan moral și inatacabilă. Și totuși, victima nu este mai virtuoasă pentru că a fost victimă. Cei
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
cereri de recunoaștere a memoriilor rănite și în suferință aveau să se înscrie mai târziu în acest siaj. Precum "Colectivul Datoria de memorie", înființat în 2004, care-și asuma obiectivul de a lupta împotriva discriminărilor care-i afectează pe "copiii sclaviei și ai colonizării" și se prezenta astfel: Aspirația noastră este să ne folosim de toate instrumentele necesare pentru difuzarea unei cunoașteri emancipatoare, participând la construirea identităților individuale și colective". Nu suntem aici foarte departe de rolul jucat efectiv de datoria
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
problemelor care stăteau la originea lor. Această lege ar fi trebuit să-i mobilizeze mai întâi pe arabo-musulmani, moștenitori direcți și încă în viață ai trecutului colonial. Textul, în favoarea francezilor repatriați, preciza, de altfel, foarte clar: "în special în Africa de Nord". Sclavia este mai îndepărtată în istorie. Colonizarea și decolonizarea sunt mai apropiate. Și totuși descendenții sclavilor au fost cei mai activi în această situație. Lupta împotriva discriminării populațiilor negre are, desigur, propria ei istorie. Dar, în conformitate cu datoria evreiască de memorie, în
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
și care-i împiedică să se organizeze pe eșichierul politic. În fapt, ei au fost limitați de autoritatea statului la Consiliul Francez al Cultului Musulman. Iar memoria colonizării și cea a decolonizării, mai deranjantă din punct de vedere politic decât sclavia, a rămas în urmă în cursa memoriilor. În acest caz precis, ea a ieșit clar învinsă, spre deosebire de cea a sclaviei, care chiar a beneficiat la un moment dat de sprijinul evreilor. Această susținere a evreilor pentru cauza negrilor nu este
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
Consiliul Francez al Cultului Musulman. Iar memoria colonizării și cea a decolonizării, mai deranjantă din punct de vedere politic decât sclavia, a rămas în urmă în cursa memoriilor. În acest caz precis, ea a ieșit clar învinsă, spre deosebire de cea a sclaviei, care chiar a beneficiat la un moment dat de sprijinul evreilor. Această susținere a evreilor pentru cauza negrilor nu este o noutate ne amintim de implicarea lor foarte puternică de partea negrilor din Statele Unite în anii 1950 și 1960 (relațiile
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
posibila rezolvare a concurenței între victime. Pe 29 ianuarie 2001, Adunarea Națională vota o lege prin care se recunoștea genocidul armean din 1915. Pe 21 mai, același an, legea Taubira ratifica recunoașterea de către Franța a comerțului cu sclavi și a sclaviei drept crime împotriva umanității. Iar foarte recent legea pentru penalizarea negării genocidului armean, votată pe 12 octombrie 2006 de cei numai 129 de deputați participanți la scrutin și prezențiaaaaaa, o foarte mică minoritate a reprezentării naționale, s-a adăugat unui
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
este într-un fel superioară moral? Cazul francez pune, poate, problema mai mult decât altele. Conștientizând genocidul evreiesc și recunoscându-și partea de responsabilitate, Franța nu a evitat până de curând să scrie alte pagini întunecate din istoria ei, ca sclavia și mai ales colonizarea și decolonizarea, aceste din urmă subiecte îndeosebi rămânând sensibile și explozibile din punct de vedere politic în societatea franceză? Nu doar că Holocaustul s-a instalat ca o nouă religie civilă, în paralel cu iudaismul legii
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
a umanității. Nu există memorie care să nu poată deveni istorie, oricât de tragic și de inefabil ar fi evenimentul la care trimite ea. Dacă iudaitatea nu se reduce la persecuțiile antisemite, nici statutul de negru nu se reduce la sclavie și rasism 6. Această restrângere a orizontului la victimitate înseamnă o colectivitate care neagă pe sine, fie și numai prin negativitatea care îi este soclu. Victimitatea nu este înscrisă în codul genetic al unui grup, este vorba întotdeauna de o
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
abordezi identitatea, să o reconstruiești altfel, încât să devii actor al istoriei proprii, și nu doar victimă a istoriei? O provocare dificilă și care le este lansată tuturor purtătorilor acestor memorii revendicate în gura mare, memoria Holocaustului, dar și memoria sclaviei, memoria colonizării, memoria genocidelor armean, rwandez etc. Sunt sau nu posibile ieșirea din ideologia victimară și eliberarea de politicile datoriei de memorie, ale căror efecte adverse generează uitarea, dar altă uitare, uitare care înseamnă ștergerea motivului, semnificației și dimensiunii evenimentului
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
rolul pozitiv al prezenței franceze peste mări), 284 Legea din 29 ianuarie 2001 (recunoașterea genocidului armean din 1915), 287 Legea Gayssot (13 iulie 1990, sancționând contestarea crimelor împotriva umanității), 288 Legea Taubira (21 mai 2001, despre comerțul cu sclavi și sclavie), 287 Leidengeschichte, 130 Leipzig, 109 Lemberg, 88 Lemkin, Raphael, 197 Letteris, Meir, 109 Levi, Primo, 304-305 Levinas, Emmanuel, 183 Levitic, 37, 198, 204 Lévy, Bernard-Henri, 235 Liban, 83, 221-223, 230, 236, 242, 262-263 Libanezi, 228, 236, 262 Likud, 294 Lituania
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]