1,812 matches
-
de insațiabilă meditație, publicând două volume intitulate neutruVersuri (1969-1972). Poezia lui își are sursa primară într-o copilărie frustrată, într-o adolescență întârziată, petrecută într-un oraș bacovian - „urât, cu flori de scrum,/cu oarbe felinare, cu ochi de lup/sclipind spre abatoare”. Poetul cultivă o nesfârșită nostalgie salvatoare: „De nu clădeam în vis, pretimpuriu,/O lume, și de n-ar fi fost să-nfrunt/ Cu visul lumea cea de mai târziu,/N-aș fi știut, pe când trăiam, că sunt.” Meditația
IONESCU-GION. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287589_a_288918]
-
care animă preț de câteva momente o memorie obosită: „De-o parte și de alta, priveliștea zilelor de sfințenie, animale surpându-și casa către sfârșitul anului școlar. Se-nchide cercul iarăși, spulberă vântul semințe de soi, cerul devine strident, stele sclipesc bronzate și rare. Apa coagulează culorile vrăjmașe; nimănui nu i-aș spune, călcăm pe șapte pardoseli una sub alta, numai din sticlă, numai fereastră - dar pasul se-afundă în rumeguș.” Romanul Comisia specială (1981) experimentează - prin structurarea unor texte scrise
IOVAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287614_a_288943]
-
unor stângăcii juvenile. Universul cinegetic și pescăresc, refugiul în împărăția apelor și a pădurilor, patriotismul nedeclamator, autentificat de simțire, caracterizează poeme în care sclipirea apei, foșnetul frunzișului, pasul ciutei, somnul iezilor și, mai ales, viziunea, cu tentă cvasifabuloasă, a peștilor sclipind în undă configurează un peisaj liric distinct, schițat în tonuri blânde și luminoase. Poemul Zlatna oder von Ruhe des Gemüthes de Martin Opitz, autor important în literatura Renașterii și a barocului - un „Malherbe german” care „a făcut pentru poezie ceea ce
GAVRIL-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287178_a_288507]
-
poporul rus -, se regăsește atunci când, cătând la „minunile Kazahstanului”, se lasă impresionat de priveliștile fabuloase („poezia sălbatică a unor râuri”, „grandoarea” Tian-Șanului) ale unei țări unde trecutul se însuflețește cu legenda. Din păcate, artificiile livrești („taina de dincolo de nisipuri”, „grâul sclipește cu raze de smarald”) riscă să sporească impresia de neadevăr. Un tendenționism apăsat se degajă din piesele de teatru ale lui Ș., radiodifuzate sau jucate de unele teatre. Dacă Gheorghe (difuzată la radio) vrea să îi lămurească pe unii de
SAHIGHIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289433_a_290762]
-
fetiță fuge de mama ei vitregă, un veritabil spațiu miraculos, cu infinite, compensatoare duioșii ocrotitoare materne. Simbioza om-natură implică nu numai planul fizic, ci și pe cel psihic. Peisajul devine un uriaș ecran de proiecție pentru stările sufletești ale personajelor, sclipește vesel ori se posomorăște, după cum oamenii trec prin momente fericite ori apăsătoare, își schimbă luminile și culorile, cu o tulburătoare empatie, vorbește mai ales printr-o muzică secretă - foșniri, murmure, clipoceli, gâlgâituri, vuiete îndepărtate; vântul - remarcă Tudor Vianu - este un
SADOVEANU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289422_a_290751]
-
panoramează un destin. Acela al doctorului Dan Adam, un „strigoi al laboratoarelor”, care își consumă tinerețea în studii deșarte, uitând să mai trăiască. Viața lui s-a risipit fără rost. Scenele de final, proiectate într-o sofisticată lume de dincolo, sclipesc de verva unei ingeniozități poznașe. O „comedie de salon”, cu alură parodică, este Triunghiul cu patru colțuri. S. încearcă aici, jucându-se de fapt, să execute câteva măsuri pe claviatură psihologică. Ușile, „reportaj senzațional” în scenografie constructivistă, plimbă o oglindă
SAVA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289518_a_290847]
-
au dușmănit”. (Inițial) „Au săpat până seara. Văzând că nu au găsit nimic, plecară spre casă. Pe drum însă trecea omul din povestea „Cei trei frați împărați” și aruncă oul de aur găsit în pădure. Băieții au văzut oul care sclipea și-și dădură seama că acesta era comoara despre care vorbea tatăl lor.” (Final) „Ei au săpat toată grădina și până la urmă au găsit un bilet pe care scria: „O comoară este într-o pădure”. Ei s-au dus acolo
CERCETARE APLICATIVĂ PRIVIND CUNOAŞTEREA ŞI DEZVOLTAREA POTENŢIALULUI CREATIV AL ELEVILOR by LUPAŞCU ANDREEA MILENA, NEAGU NICOLETA () [Corola-publishinghouse/Science/407_a_744]
-
în vacanță. TESTUL NR. 18 1. Citește cu atenție textul: “Acolo s-a născut Fram, în insula înconjurată de aburi. S-a născut noaptea, iar noaptea durează acolo o jumătate de an. O jumătate de an nu mai răsare soarele. Sclipesc numai stelele pe cerul înghețat și câteodată luna. Dar de cele mai multa ori, domnește o beznă adâncă, fiindcă luna și stele sunt acoperite de nori, iar viscolul poartă zăpada în vârtejuri, hohotește și chiuie și geme; sloiurile trosnesc de
CAIETUL MAGIC Clasa a III-a by Elena Boureanu () [Corola-publishinghouse/Science/483_a_882]
-
lumină; balerine-s florile de vișin; Vara expresii frumoase soare dulce cu lumină și căldură spre răsărit mijește o geană de lumină trandafirie snopii aurii se leagănă în adierea lină a vântului cerul era albastru și în mijlocul lui soarele strălucea sclipind deasupra pășunii verzi mii de floricele galbene și albastre își ițeau capul printre firele de iarbă grasă cireșele ne fac cu ochiul după dușul rece al ploii de vară toboganul curcubeului se arată multicolor pe cerul senin fluturii, albinele, bondari
Cartea mea de lectură by Mariana Bordeianu () [Corola-publishinghouse/Science/559_a_873]
-
care contrariile se substituie unul altuia: spațiul (materia) devine stare de spirit, nonmateria, timpul se spațializează. Meleagurile copilăriei se confundă cu leagănul lumii, „dealul albăstrit de lună” al Floricăi dobândește caractere edenice. Reîntâlnirea Argeșului, a Râului Doamnei, în care „arde sclipind” trecutul, este pentru poet o regăsire de sine. Florica e Olimpul lui. În cercul de vrajă al satului străbunilor, evadând din timpul profan, se intră într-un timp, s-ar putea zice, folosind un cuvânt din Joc secund, „mântuit”. Acolo
PILLAT-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288815_a_290144]
-
disimulând tensiunea existențială echivalată în tensiunea expresiei. Obsedat de rostul poeziei și al cuvântului, poetul imaginează o lume în care acesta dobândește corporalitate: „trup alb de cuvinte ne ducem / pe-o rână când ne întoarcem plângând pe canale / între versuri sclipesc cranii dacă-i lumină” (Cimitir de cuvinte). Există în lirica lui o fascinație a literei, a cuvântului, un întreg ciclu din primul său volum fiind dedicat alfabetului. În culegerile recente, Lumina absentă (2000) și Ceremonia ruinelor (2003), tema morții devine
MURESAN-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288307_a_289636]
-
se produce într-o fermecătoare domesticitate, dincolo de care destinul rămâne enigmatic: „Astăzi l-am invitat pe Dumnezeu la cină. Vino, Doamne, să bem din paharele grele lumină / și s-adormim apoi beți pe covoare. Ochii maicii din icoana de lemn sclipesc. / Timpul arde-n sobă cu pocnete rare. / Noi mestecăm la masa veche, eu gândurile tale / tu gândurile mele amare.” În Oglinzi părăsite se accentuează ipostazele omului supus degradării biologice aduse de inevitabila „mare trecere”: „Cineva pleacă / din mine / fără să
NICULESCU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288454_a_289783]
-
mare, pentru tot românul, și cea de-acasă, căci „acasă, la dânsa, limba românească este o bună gospodină și are multe de toate” (Eminescu). Partea de-acasă „este și aceasta o comoară, adică poartă cu ea bunuri și frumuseți care sclipesc pentru toți”, va spune acum eseistul. Dacă „un cuvânt e un arbore”, pentru un „arbore” specific românesc trebuie să dăm seamă lumii, și astfel unui anume cuvânt, care nu se găsește în alte limbi, îi este consacrată Introducerea la dor
NOICA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288472_a_289801]
-
din ce în ce mai sus la orizont, sfîrși prin a se desprinde din bolta azurie, strălucind în fața corabiei noastre ca un uriaș bulgăre de zăpadă tocmai atunci rostogolit de pe munți. După ce străluci astfel o clipă, se scufundă încet, apoi se ridică din nou, sclipind în tăcere. Nu părea să fie o balenă, dar Daggoo se întreba totuși: „ Ă N-o fi Moby Dick?“. Fantoma se scufundă iarăși, dar cînd apăru din nou, negrul scoase un strigăt ascuțit ca un stilet, ce-i făcu să
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
grele. O, nu mai da răgaz tovarășe, poate luptător celor ce-mpiedică să prindem și să-ntindem hora Unește cântecul tău cu-al tuturora! Către soare rotește hora noastră! Către o lume Îngemănată cu-nsoritul vremii rugă O mare stea sclipește În răsărit, să ne Îndrume visările spre faptă și foamea spre belșug”. (Marcel BRESLAȘU. - Punctaj pentru un poem. În: Scânteia, nr. 1420, 8 mai, 1949) * „Ce larg e cântecul, ce larg răsună! Din fiecare colț al țării se adună Și
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
căreia îi aparține nu doar actrița, ci întreaga umanitate descoperită prin sosirea neașteptată a lui Orfamay Quest și cererea de a-l găsi pe fratele ei Orrin, dispărut cu câteva luni în urmă: Pe dealuri, dincolo de Encino, printre pomii deși, sclipea din când în când o lumină. Locuințele vedetelor de cinema. Halal de-așa vedete. Veteranele a mii de paturi. Oprește-te, Marlowe, astă-seară nu ești rezonabil. Ultimul termen transpune englezescul human, un cuvânt penetrant și retezând ideea compromisului. El marchează
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
cap. Praful se învârtejea ușor deasupra urmelor lăsate de rafala copitelor... Străbătând satul vecin cu Dolșanka, o zări pe femeia sărmană cu duhul stând pe o grămadă de trunchiuri de pin. Câteva erau deja curățate de crengi, dâre de rășină sclipeau pe miezul lor trandafiriu, ca niște picături de miere. Imaginea acelui lemn deschis la culoare, gata să se înalțe în chip de perete al unei izbe, era o făgăduială de fericire. Sărmana cu duhul dormea cu gura întredeschisă, de parcă ar
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
semnificație sau, dimpotrivă, prea depărtate. Să luăm un exemplu. Te-ai rătăcit prin pădure. De la îngrijorare și speranță, treci la panică. Vezi la tot pasul primejdii. Ți-e teamă mai ales de lupi. La un moment dat, vezi doi ochi sclipind amenințător într-un tufiș. E un lup. Panica se reactivează și mai puternic. O iei la fugă. Strigi după ajutor și simți gâfâiala animalului în spate. Goana ta continuă, până te împiedici, te rostogolești, îți pierzi cunoștința. Când te trezești
Tehnici de redactare în presa scrisă by Sorin Preda () [Corola-publishinghouse/Science/2252_a_3577]
-
Cărăbuș” Brăila și Teatrul „Maria Filotti” Brăila. Tabloul I Un spațiu care sugerează interiorul unui observator astronomic, bolta cerească, hărți ale cosmosului, o lunetă, etc. În acest spațiu se mai află un ROBOT care nu funcționează. Pe piept însă îi sclipesc diferite beculețe, care sugerează că Robotul se află în stare de „repaus”. Intră Gigel în vârful picioarelor uitându-se foarte atent în jurul său. Se apropie ușor de Robot: Gigel: Aha, deci tu ești faimosul Robot al lui Moș Luntă?! Să
Teatrul ca o lecţie de viaţă by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91610_a_92357]
-
toporul, zic, poate-l găsesc mai încolo, cine știe. De unde ! Toporul bun luat ! Da’, zic, nu-l las, să știu bine că fac o samă cuiva. Ș-odată mă iau pe urma săniei. S-arătase luna și pe pospaiul proaspăt sclipea de se vedea hăt, până-n aburii de pe Siret. După ce-a terminat, părintele a luat-o către casă. Eu mă țineam în urma săniei, mai ferit, să nu mă vadă. Când au ieșit în șosea caii au luat-o la
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
se adreseze cuiva, el povestea că are un ban de aur cu chipul ginere-său, regele Mihai, pe care nu-l poate arăta oricui. Cu toate acestea scoase și arătă o monedă de alamă, atât de frecată încât, într-adevăr, sclipea. Celor nedumeriți, un om le explica că moșul Joagă din Budeni e „zăltat”. Se suie pe casă cu sapa în spate și de-acolo strigă că are o fată măritată la Bacău cu regele Mihai. Moșneagul lămuri celor de față
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
rochia strâmtă, fata își cuprindea genunchii între mâinile mari. Desculțe, de sub fustă ieșeau picioarele cu călcâiele crăpate. Frământând cu o față îngândurată buza de jos între dinți, fata asculta pe ghebos. Cu buze vinete și întunecat la chip, acestuia îi sclipeau în arcade ochi inteligenți, cu o ușor vicleană blândețe. Mustața afumată i se împrăștia pe buzele umede care tresăreau ori de câte ori omul începea să vorbească. Era un lican din Lingurari cu flaneluța sură, ruptă în coate și destrămată la poale. Ședea
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
rotunjeau globii, ca la sfinții din icoane. Avea părul sărac, lipit de țeastă, iar ochii ca apa luată în pumn : nu li se vedea culoarea deși, de departe, păreau albaștri. între urechile-i cu marginea mâncată și cu pete albe sclipea pielos și mare nasul. - Pe omul dintăi al ei, zise el iarăși, Maria lui Negru l-a luat cu farmece. A văzut-o moșneagul Cristea în miezul nopții, peun părău, cum juca în pielea goală. De asta i se părea
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
cu groază același glas. Du-te și scoală oamenii ! Răzbubuind în adâncimi, apa năvalnică suna sub grinzi. Șuruitul ploii sosea cu tropote și plesnituri într-un zvon care se topea în urlet neîncetat. Rămas singur, omul aștepta. începuse să-i sclipească privirea. Apropiindu-se, negura se desluși mai bine : era un vârtej de răchiți înnodate. Morarul pregăti o prăjină. Răsucite de vârtej, un timp trunchiurile poposiră într-un cot. „De-ar sta acolo până vin oamenii... cugeta țăranul. Preț de un
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
seamă că nu mai are căciulă. - S-a dus ? S-a dus ! constată un glas de lângă el. Satisfăcut, răsună răspunsul unei blagoslovenii. De sus șuvoaiele se răreau, căci norii erau mai ușurați. Plini de glod ca niște draci, oamenilor le sclipeau dinții. - Păzea ! izbucniră deodată glasurile. Purtată de val, o plavie aducea sub ea o babă groasă, adică, scurtă și fără crăci, o răchită. Se iscă zarvă și căngile mușcară grăbite în plavie. Sub vântul ce căzuse, ploaia curgea mai liniștită
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]