1,949 matches
-
am pus - furiș - în versurile mele, Să vă încânte cu note diafane. Am stors din zâmbet miez de bucurie, Din curcubeie, fior de zări albastre, Le-am zugrăvit, cu suflet, pe hârtie, Să ciupă strune în inimile voastre. Am pigulit sclipire din natură, Cleștar din soare, rouă din privire, Cu rime am făcut cimilitură- Văzduh, culoare... -, să-ți cânte de iubire. Am scormonit tăcerea lunii,-opacă, Am pus cuvântul să caute lumină Și, îmblânzind-o, o rugai să-ți facă Zâmbetul
DĂRUIRE de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 1709 din 05 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377613_a_378942]
-
în urmă mare vâlvătaie. Tot ațipesc ținînd ziaru-n brațe Dar simt covor foșnind cumva hilar. Și văd iubirea-mi prinsă între ațe Pe un genunchi zâmbindu-mi prea bizar. Eu simt cum fericirea îmi aprinde Scântei în ochi dar cu sclipiri de foc. Și îți văd mâna pură ce se-ntinde Vrăjindu-mă cumva să i-au un loc. Tu mai ridică-n valurile grele Lumini ce doar în mine strălucesc. Că prinsă ești în visurile mele Și nici nu vreau
OCHII TĂI de FLORIN CEZAR CĂLIN în ediţia nr. 2096 din 26 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378331_a_379660]
-
de albastră parcă marea și-ar fi revărsat din ape în înaltul necuprins al zării și la fereastră s-ar așterne picături să mă-ngroape... Uit că rătăcesc printre clipe de zare și pâmîntul pare o suavă mângâiere, luminile par sclipiri de licurici fugare când zborul în înalt e o vrăjită plăcere... Citește mai mult Mă simt rătăcită printre atâtea clipecare vor cu ele să mă poarte-n zbormă prind de mănă, ca pe un fulg mă ridicăși totul pare amețitor
MARIANA CIUREZU [Corola-blog/BlogPost/378283_a_379612]
-
Rătăcesc și zarea-i imens de albastrăparcă marea și-ar fi revărsat din apeîn înaltul necuprins al zării și la fereastrăs-ar așterne picături să mă-ngroape...Uit că rătăcesc printre clipe de zareși pâmîntul pare o suavă mângâiere,luminile par sclipiri de licurici fugarecând zborul în înalt e o vrăjită plăcere...... XX. ZBORUL MEU..., de Mariana Ciurezu , publicat în Ediția nr. 1158 din 03 martie 2014. Zborul meu... Mi-am prins de vise amintiri și-n zborul zilei către mâine, n-
MARIANA CIUREZU [Corola-blog/BlogPost/378283_a_379612]
-
gândește, vorbește și face; ea creând starea de libertate a spiritului, acesta nemaifiind încorsetat, supravegheat de tine însuți și de ceilalți. Jean-Marie Guyau (1854-1888), filosof și poet francez, cel ce a avut o viață scurtă dar fecundă, gânditor precoce, cu sclipiri geniale, s-a preocupat de filozofia religiei, pe lângă estetică, etică și pedagogie, dând dovadă de un optimism bazat pe iubire și înțelegere a omului și a vieții. Puterea vieții și acțiunea, conform gândirii lui, pot să rezolve, în mare parte
DESPRE VIAȚĂ de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 1958 din 11 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378512_a_379841]
-
într-o stea Ori poate amăgire Ce ieși mereu în calea mea Pe aripi de zefire. În ochi de stele azi privesc De-aici dintre suspine, Ramuri de brad încărunțesc Pe culmile alpine. Tu din mărețul univers Arunci câte-o sclipire, Eu printre rânduri ce s-au șters Caut a ta privire. Referință Bibliografică: Suspin de stele / Costică Nechita : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1842, Anul VI, 16 ianuarie 2016. Drepturi de Autor: Copyright © 2016 Costică Nechita : Toate Drepturile Rezervate
SUSPIN DE STELE de COSTICĂ NECHITA în ediţia nr. 1842 din 16 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378557_a_379886]
-
spune? Sunt visul dintr-o noapte albă, sunt dor de glasul tău, sugrumat în șoapte... Știi de toate?! Ascunde-mă lângă tine, să-ți fiu versul, fluierul... visul...Știi?! VĂL DE CHIHLIMBAR M-am înfășurat în șal de umbră, cu sclipiri din lacrima târzie. Ce lacrimă!... agățată de tăcerea ta brumărie... Îți respir gândul din crengile de stele, ce-atârnă-n noapte, scuturând -cu greu- câteva șoapte. Aud foșnetul tăcerii prin vălul de chihlimbar. Îți mai aștept cuvântul, pe care mi-l vei
PERIPLU DE POEZII de FLORICA GOMBOȘ în ediţia nr. 1829 din 03 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378566_a_379895]
-
în urmă mare vâlvătaie. Tot ațipesc ținînd ziaru-n brațe Dar simt covor foșnind cumva hilar. Și văd iubirea-mi prinsă între ațe Pe un genunchi zâmbindu-mi prea bizar. Eu simt cum fericirea îmi aprinde Scântei în ochi dar cu sclipiri de foc. Și îți văd mâna pură ce se-ntinde Vrăjindu-mă cumva să i-au un loc. Tu mai ridică-n valurile grele ... Citește mai mult O umbră văd plimbând sub felinarSau este vântul frunza ce o rupe.Vreau
FLORIN CEZAR CĂLIN [Corola-blog/BlogPost/378416_a_379745]
-
de un jarStârnind în urmă mare vâlvătaie.Tot ațipesc ținînd ziaru-n brațeDar simt covor foșnind cumva hilar.Și văd iubirea-mi prinsă între ațePe un genunchi zâmbindu-mi prea bizar.Eu simt cum fericirea îmi aprindeScântei în ochi dar cu sclipiri de foc.Și îți văd mâna pură ce se-ntindeVrăjindu-mă cumva să i-au un loc.Tu mai ridică-n valurile grele... XXVIII. SCULPTURĂ ÎN DRAGOSTE, de Florin Cezar Călin , publicat în Ediția nr. 2094 din 24 septembrie 2016. Ca să am
FLORIN CEZAR CĂLIN [Corola-blog/BlogPost/378416_a_379745]
-
înșine! Mai aproape de adevăr unde aflăm adevărul, în oglindirea lumii, în afară? E timpul tăcerii, e timpul liniștii! CĂLĂTORIA CONTINUĂ Pentru o clipă, o stea ai devenit, o mică stea, coborâtă, aici, pe pământ. Vezi, călătorule?! Ești tu, ești liber, sclipire de lumină! Între două tăceri aluneci, ai traversat, rătăcitor, milenii, tărâmuri, timpuri, lung a fost drumul, mereu te-ai căutat. În liniștea imperceptibilă, mai subțire ca ploaia, capabilă să-ți vadă-n suflet, îți asculți lacrimile. Ceasurile s-au oprit
CĂLĂTORIA (POEME) de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 1972 din 25 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378949_a_380278]
-
știe, refuză să te-asculte, se clatină, nu urcă scări, o continuare a nopții petrecute fără mine. Să nu calci frunzele căzute, acolo vibrează pământul, acolo speranțele nu mor, doar gândurile albite în noua zi! ..................................................... În razele luminii neînserate urmăreai sclipirile din ochii mei atât de copilărești. Ai vrea să rămâi pentru totdeauna în camera mea. Ne-am sărutat, timpul se-oprise, iubirea-nflorea în atingerea noastră. M-am îndreptat spre bibliotecă și-am luat un îngeraș de pe un raft: - Păstrează
CÂNTUL (POEME) de IRINA LUCIA MIHALCA în ediţia nr. 1973 din 26 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/378940_a_380269]
-
enumerare filmică. Cineva îți lărgește cărarea. Prunii, nucii, amiaza, noaptea Te măsoară lung. Într-un târziu, stai pe un răzor, Ciuperci, greieri, vântul aspru, Menta, curelușa de pe brâul tatălui Adorm lângă cărare. (Cărarea) Un postmodernism rezumat ar fi aceste mici sclipiri poetice, menite încântării lirice ca însuși titlul ales, Eudemonia, pentru care traducerea ar însemna fericire: "Eudaimonia (Greek: εὐδαιμονία [eu̯dai̯mo'níaː]), sometimes anglicized as eudaemonia or eudemonia / juːdᵻˈmoʊniə/, is a Greek word commonly translated as happiness or
EUDEMONIA- ANA POP SÂRBU de CRISTINA ŞTEFAN în ediţia nr. 2221 din 29 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/379122_a_380451]
-
2016 Toate Articolele Autorului Unii colecționează timbre, pipe, fanioane, arme de vânătoare, obiecte de artă, trofee de vânat, ceasuri, instrumente muzicale, CD-uri, filme, bijuterii, bibelouri, piese de artizanat, obiecte de vestimentație, fotografii, ziare, reviste... Eu colecționez raze de lună, sclipiri de stele, lacrimi de orfani, zâmbete de bebeluși, fire de păr din barba lui Iisus, apusuri de soare, frunze din pomul interzis, suspine de văduvă, mângâieri de mamă, chinuri de mucenici, bujori de fată mare, zbenguieli de copii cuminți, silabe
PIESE DE COLECŢIE de FLORIN T. ROMAN în ediţia nr. 2118 din 18 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379126_a_380455]
-
îndrumi pașii, să mă călăuzești prin Paris, să-mi arăți fața-i cea necunoscută, și -apoi să ne- așezăm pe-o bancă în grădina Tuileries. Va fi aproape ca-n fotografia puțin îngălbenită din micul parc de odinioară: fetița cu sclipiri de aramă-n părul împletit, băiatul,timid,țeapăn, la două palme de ea. Al timpului burete nu-i atinge. Text tradus și adaptat astăzi din ebraică în română,deoarece ieri 8 iulie ,acum mulți ani, am emigrat din România spre
CU OCHII ÎNCHIȘI/ בעיניים עצומות- VERSIUNE BILINGVĂ EBRAICĂ-ROMÂNĂ de ADINA ROSENKRANZ HERSCOVICI în ediţia nr. 2017 din 09 iulie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379848_a_381177]
-
neamuri și prieteni, se îmbarcau pe corabia ce-i aștepta în port, ca să plece spre Lumea Nouă. Cerul era curat ca o pânză de satin, fără urme de nori, fără cea mai slabă adiere de vânt. Doar valurile albastre, cu sclipiri argintii, călătoreau neostenite în largul mării, repetând mereu și mereu aceeași melodie suavă, melancolică, adormitoare. Emigranții se îmbarcau de zor pe corabie. Încărcau în cală toate averile lor neînsemnate: câteva vite, unelte agricole, saci cu făină, grăunțe. Sperau ca pe
LUMEA NOUĂ (3) de VIOREL DARIE în ediţia nr. 1728 din 24 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379901_a_381230]
-
aspirația spre paradisul pierdut, ”prin iubire refăcându-se androginitatea inițială a universului”. Autorul acestui volum metaforic, Dan Tipuriță, ne transmite ideea , că ”și-n beznă crizantema iubirii va înflori”: ”îmbrățișează-mă cu fără timp neîntrupato/ tu care porți aur în sclipirea genei/ fă să renască din cenușa verii/ izbânda vie a iubirii noastre (p. 31), atenționându-ne, ironic: ”în noaptea asta doamnelor nu mai ștergeți praful/ să nu striviți atomii iubiților/ ce nu vor să vă părăsească (p. 40) iar ”inima
ELISABETA IOSIF COROLELE IUBIRII CRONICĂ LA VOLUMUL ”A.D.N.-UL FERICIRII” DE DAN TIPURIȚĂ de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 1965 din 18 mai 2016 [Corola-blog/BlogPost/380026_a_381355]
-
se poate porni în câteva minute și să țină chiar și trei zile, dacă nu mai mult pe întreg litoralul. Încă nu se luminase de ziuă. Trăgând amândoi pescarii la vâsle, luminile orașului se îndepărtau tot mai vizibil, devenind curând sclipiri mișcătoare de licurici. Dacă vom depăși zona digurilor de protecție de la port, îndreptându-ne spre stațiunea Venus, vom vedea toate stațiunile, de la Olimp până la Vama Veche, ca o ghirlandă de steluțe galbene și sclipitoare. Așa puteam să ne luăm repere
ÎNVINGEREA STIHIILOR de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1742 din 08 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381803_a_383132]
-
dar și culoarea prin iubire. În poemele sale, formele iubirii sunt conturate cu neasemuită sensibilitate. Cromatica universului său launtric este determinată de iubire , fiindcă este o romantică incurabilă și fiindcă în penelul său iubirea deține cele mai frumoase nuanțe și sclipiri. În zborul său spre absolut poartă pe aripi parfum de flori, iar ochii îi sunt văpăi de iubire. Acest zbor îi este binecuvântat, iar natura îi mângâie privirea însetată de pace . Poemele sale sunt tablouri mirifice care ascund taine și
CONSTANŢA ABĂLAŞEI-DONOSĂ SI CULOAREA CUVÂNTULUI ÎNVEŞNICIT de ALEXANDRA MIHALACHE în ediţia nr. 1927 din 10 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381946_a_383275]
-
alăturară câțiva dintre prietenii prințesei, o broască țestoasă bătrână și înțeleaptă, un crab cu clești puternici și un pui de rechin alb. Ajunseră cu toții în preajma turnului abia când se lăsa întunericul, iar prin apele adânci, umbrele lanțului muntos alungau orice sclipire a rezelor lunii. Se opriră la o distanță destul de mare de locul în care era închisă fata lui Algus, așa încât uriașa caracatiță să nu-i poată simți. - Aștepați-mă aici, le șopti Arin, mă duc în recunoaștere. Caracatița adormise în vârful
POVESTEA ANEMONEI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1720 din 16 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/381886_a_383215]
-
E un moment care nu suportă definiții. Un moment care te îndeamnă să-ți pui ordine în gânduri. Reflectăm asupra trecerii noastre. Comunicăm cu noi, cei ascunși peste zi în armura cotidianului. Ce aproape se simte trecutul, cu aromele și sclipirea tinereții, atunci când amintirile sunt încă vii! Tot școala îi stăruia în gânduri. Clasa amenajată ca secție de votare, era, pe vremuri, clasa unde se întâlneau cei care dădeau glas corului școlii, și, totodată, locul de repetiții pentru grupul coral MiniSong
EMOȚII de MIRELA STANCU în ediţia nr. 1983 din 05 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/381985_a_383314]
-
eternele-i iubiri. Cu iubirea de romantic străbate vremuri de dor din Universul Galactic, precum vis nemuritor. © Maria Filipoiu 18.Iunie. 2014 O, nemuritor Luceafăr! O, nemuritor Luceafăr ancorat în Cer albastru! Te așteaptă flori de nufăr, să le dai sclipiri de astru! Zbor de Pasăre Măiastră ți-ai croit către infinit! Floare-albastră, floare-albastră, cu dor te-așteaptă-n asfințit! Codrul, după tine plânge! Plâng în ropote, izvoare! Că iubirea li se frânge pe-ale vremii sanctuare! Teiul, la pământ se-nclină, cu
REMEMBER EMINESCIAN -POEME OMAGIALE- de MARIA FILIPOIU în ediţia nr. 1475 din 14 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/382034_a_383363]
-
Ionuț se opri puțin, îl privi pe Emil pentru că în ochii acestuia apăru o sclipire de extaz, se înfierbântase din cauza a ceea ce povestise. Iar Ionuț gândi: ,, Sunt doar sclipiri ce vin din străfundurile ființei sale, unde se află tot clocotul pasiunii sale de a urma pe calea binelui, este unul din acei oameni ce atunci cand
TIMPUL MARILOR HOTARARI (2) de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 1438 din 08 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/382018_a_383347]
-
Ionuț se opri puțin, îl privi pe Emil pentru că în ochii acestuia apăru o sclipire de extaz, se înfierbântase din cauza a ceea ce povestise. Iar Ionuț gândi: ,, Sunt doar sclipiri ce vin din străfundurile ființei sale, unde se află tot clocotul pasiunii sale de a urma pe calea binelui, este unul din acei oameni ce atunci cand îmbrățișează un ideal merge până la moarte nimic nu-l mai poate opri.“ Apoi Ionuț
TIMPUL MARILOR HOTARARI (2) de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 1438 din 08 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/382018_a_383347]
-
drumurile și se așterne peste tot ca o plapumă albă, iar vântul șuieră melodii superbe, unele mai vesele, altele mai triste, uneori se deslușește câte o serenadă melancolică, alteori o fanfaronadă nespus de frumoasă. Luna își arată fața luminoasă cu sclipiri de basm, ce se reflectă din zăpada proaspăt ninsă. Regina reușește să domolească vântul și să pună capăt dansului fulgilor dalbi albi. Peste sat se lasă o noapte adâncă. Drumurile se transformă în niște poteci albe. Gardurile caselor sunt troienite
REGINA ANOTIMPURILOR de IACOB CAZACU ISTRATI în ediţia nr. 2249 din 26 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/380439_a_381768]
-
puțin capetele ninse din pătura albă. Ca să putem ieși la fântâna cu roată din fața porții, de la care aduceam în casă câte o găleată cu apă, tata făcea pârtie, în urma lui, tunelul de un alb imaculat șerpuia leneș sub întinderea cu sclipiri de stele. Totul era alb, totul era desprins parcă dintr-un basm de Andersen, iar pentru noi, copiii, era Raiul. Un Rai vesel, nevoie mare, în care râsetele de bucurie străpungeau aerul rece. Bucuroși, ieșeam cu toții afară, să ne bulgărim
NINGE... E ALB, E IARNĂ, DUMNEZEU E MILOSTIV CU NOI! de GHEORGHE STROIA în ediţia nr. 1844 din 18 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/380509_a_381838]