2,482 matches
-
și măduva-mi! Țeasta mi-e despicată-n fire, ochii-n meduze Plutindu-mi pe maree rătăcesc bolborosind, bolborosind, 165 Rostindu-mi tînguirile și zămislind dihanii mici Ce batjocoritoare șed pe-ale mareei pietricele În toate rîurile-mi și pe uscate scoici pe care peștii De tot le-au părăsit. O nebun! nebun! să îmi pierd cea mai dulce fericire. Unde ești, Enion? ah, de viclenie 116 prea aproape, prea departe, 170 Și totuși prea aproape. Zdrobita, jos te-alung în depărtata
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
Veșnic e pecetluit, spre-a nu fi mîntuit nicicînd. Torentele mi le rostogolesc pe trupul său, talazurile, valurile-mi trec peste el, Marea-l cuprinde și iezme-ale adîncului sînt camarazii săi. 135 Visător al furioaselor oceane, rece-adormit al buruienilor și scoicilor, Chipul tău Veșnic nicicînd nu se reînnoi-va, te biruie-ndoiala-mi. Și totuși, măcar că-s miniat, Dumnezeu peste totul, din Viața mea O parte, Care în cîmpurile Veșnice cu ale mele turme mîngîiata rătăcea-n Amiază și capu-n
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
Vala stătu-n picioare pe stîncile lui Tharmas și glasul lui cel tînguios îl auzi: "O Enion, capul mi-e ostenit pe patul morții, Căci ale morții buruieni mi-au năpădit în jur mădularele în înghețatele străfunduri. Șed în lăcașul scoicilor și mă jelesc, și tu în nouri ești închisă. 490 Cînd oare vremea Norilor va trece, și-ngrozitoarea noapte a lui Tharmas? Înalță-te, O Enion! Înalță-te și îmi zîmbește peste capu-mi Așa cum peste sterpii munți surîzi și
by William Blake [Corola-publishinghouse/Science/1122_a_2630]
-
o Formă a Geniului- e mai presus, cu adevărat, decât Geniul, de vreme ce nu cere nici un fel de explicație. Face parte dintre marile minunății ale lumii, ca și lumina soarelui, ca și primăvara, ca și imaginea din ape Întunecate a acelei scoici de argint căreia Îi spunem lună. ș...ț Oamenii spun uneori că Frumusețea nu-i decât ceva superficial. Poate că așa o fi. Dar cel puțin nu este chiar atât de superficială ca Gândirea. Pentru mine Frumusețea este minunea minunilor
Dandysmul by Barbey d Aurevilly () [Corola-publishinghouse/Science/1926_a_3251]
-
pe care ne chinuim să-l optimizăm și să-l aducem în favoarea noastră de mai multe mii de ani. În ceea ce privește formele pe care le îmbracă moneda marfă, acestea sunt extrem de variate. Vom enumera fără a avea pretenția că le epuizăm: scoici, piei de animale, sare, piper, sclavii, tutunul, zahărul 389. În concluzie, înțelegem prin monedă marfă orice tip de marfă, indiferent de modul de prezentare și nivelul său de folosință care joacă rolul de monedă, deținând cele două funcții ale acesteia
Feţele monedei: o dezbatere despre universalitatea banului by Dorel Dumitru Chiriţescu () [Corola-publishinghouse/Science/1442_a_2684]
-
qui bat dans la poitrine d'une tour [...]. (Le chêne) (Romanescu, 1998 : 80) Dans le clair lointain j'entends sonner une cloche comme un cœur qui bat dans la poitrine d'une tour [...]. (Le chêne) (Miclău, 1978 : 135) Petale par scoicile [...]. Zeițe de mare [...] pe-aici și-au lăsat vestigii, pleoapele. (Scoici) (Blaga, 2010 : 328) Des pétales leș coquilles [...]. Leș déesses de la mer [..] y laissèrent seuls vestiges Leurs paupières. (Leș coquilles) (Romanescu, 1998 : 91) Pétales semblent leș coquilles [...]. Déesses marines [...] ont
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
1998 : 80) Dans le clair lointain j'entends sonner une cloche comme un cœur qui bat dans la poitrine d'une tour [...]. (Le chêne) (Miclău, 1978 : 135) Petale par scoicile [...]. Zeițe de mare [...] pe-aici și-au lăsat vestigii, pleoapele. (Scoici) (Blaga, 2010 : 328) Des pétales leș coquilles [...]. Leș déesses de la mer [..] y laissèrent seuls vestiges Leurs paupières. (Leș coquilles) (Romanescu, 1998 : 91) Pétales semblent leș coquilles [...]. Déesses marines [...] ont laissé ici comme vestiges, leurs paupières. (Coquilles) (Miclău, 1978 : 479) Leș
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
jour ") " leș vagues quotidiennes " (Gândurile unui mort/Leș pensées d'un mort) (Drăgănescu-Vericeanu, 1974 : 101). La traductrice opère à la fois une dépoétisation et un changement de sens. " prelung și neînțeles " (" long et incompris ") " d'une manière constante et incompréhensible " (Scoică/La coquille) (Villard, 2007 : 61). La formule choisie par le traducteur alourdit inutilement le texte d'arrivée. En plus, elle fait pârtie du langage de tous leș jours. Le nom " stareț ", qui désigne le supérieur d'un monastère, est traduit
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
collectifs, qui circulent librement entre leș différentes cultures du monde. ANNEXE 1. Suppression de vers dans la traduction de Paul Villard: → V. Lucian Blaga, Poemele luminii, édition trilingue, préface par Constantin Ciopraga, traduction en français par Paul Villard, op. cît. : Scoică (La coquille), p. 61 2 suppressions de vers ; Sus (Là-haut), p. 79 1 suppression de vers ; Legendă (Légende), p. 85 2 suppressions de vers ; Pax magna (Pax magna) 1 suppression de vers. Dans le cas du poème Izvorul nopții (La
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
combustion), p. 465, Œdip în fața sfinxului (Œdipe devant le sphynx), p. 467, Epitaf pentru Euridice (Épitaphe pour Eurydice), p. 469, Catren (Quatrain), p. 471, Glas de seară (Voix du soir), p. 473, Cântecul obârșiei (La chanson de la source), p. 475, Scoici (Coquilles), p. 479, Dumbrava africană (Bois africain), p. 481, Cariatide (Cariatides), p. 483, De profundis (De profundis), p. 485, Părinții (Leș parents), p. 487, În jocul vârstelor (Dans le jeu des âges), p. 493, Legenda noastră (Notre légende), p. 495
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
du texte cible qui ont attiré notre attention, nous utilisons des caractères gras. 1356 Lucian Blaga, Dar munții unde-s? (Et leș montagnes où sont-elles?), în 65 poèmes, traduit par Paula Romanescu, op. cît., p. 9-10. 1357 V. Lucian Blaga, Scoică (La coquille), O toamnă va veni (Un automne viendra), Scrisoare (Lettre), Alean (Doux chagrin), Primăvara (Printemps), Cântec pentru anul 2000 (Chanson pour l'an 2000), Anotimpuri (Saisons), Semnal de toamnă (Signal d'automne), Anno Domini (Anno Domini) et Lumină din
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
o recitire, București, 1994; Între patru anotimpuri, ed. plurilingvă. tr. Constantin Frosin și Ștefan Benea, pref. Florin Vasiliu, București, 1994; Dincolo de tăcere, pref. Gheorghe Grigurcu, București, 1994; O sărbătoare a felinarelor stinse, București, 1995; Sălcii vechi și noi, București, 1995; Scoici fără perle, Timișoara, 1997; Testamentul din Strada Nisipuri sau Poeme din cartea de muncă (1985-1989), București, 2002. Repere bibliografice: Marin Marian, Întemeietorii, CNT, 1985, 16; Mihaela Racovițeanu, O întâmplare numită Școala de poezie renga de la Slobozia, „Micul Orion”, 1995, 1
CODRIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286318_a_287647]
-
adânc aburii supei, îngroapă-ți mâinile adânc/în perlele verzi ale mazărei, adaptează-ți metabolismul/după orarul de vară/sfidează cutia poștală, scrisorile nedesfăcute/izbește cu pumnul ceasul deșteptător, telefonul, robinetul, tubul cu pastă de dinți/Sări cu picioarele pe scoica de tablă a conservei, /linge-te pe bot la gândul perlei dinlăuntru,/stâlcește în bătaie câmpii adormi privind umbra unui avion/ca o albeață în ochiul albastru al cerului - / întoarce-te liniștit pe partea cealaltă...// Pentru azi nu mai ai
COSOVEI-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286439_a_287768]
-
ale lui Emil Gârleanu, memorialul de călătorie al lui Dinicu Golescu, România pitorească de Al. Vlahuță. B. alcătuiește și traduce o antologie a aforismelor românești (1967) care, revizuită și lărgită, va apărea într-o nouă ediție, sub titlul Kagylók tengerzúgáhrsal [Scoici cu vuietul mării] (1971). Volumul cuprinde aforisme din Învățăturile lui Neagoe Basarab către fiul său Theodosie, din D. Cantemir, Anton Pann, T. Maiorescu, M. Eminescu, I. L. Caragiale, N. Iorga, T. Arghezi, M. Sadoveanu, Lucian Blaga, T. Vianu, G. Călinescu ș.a.
BEKE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285676_a_287005]
-
nyelvén szólnak [Din lumea celor cari nu cuvântă], București, 1963, Az elsö fájdalom [Cea dintâi durere], București, 1971; Jean Bart, Europolis, București, 1960; Șerban Nedelcu, Szabad úton [Drum deschis], București, 1962; Román aforizmák [Aforisme românești], București, 1967; ed. (Kagylók tengerzúgáhrsal [Scoici cu vuietul mării]), București, 1971; Zaharia Stancu, Sirató [ Ce mult te-am iubit], București, 1970; Petre Sălcudeanu, Csonkahét [Săptămâna neterminată], București, 1971; Dinicu Golescu, Utazásaim leirása. 1824, 1825, 1826 [Însemnare a călătoriei mele. 1824, 1825, 1826], București, 1977. Repere bibliografice
BEKE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285676_a_287005]
-
înțelepciunii, compasiunii și a tuturor virtuților spirituale, lumina care dirijează și controlează forțele creației, arhitectul fiecărui atom sau molecule, stele sau planete din templul aflat în continuă expansiune al universului manifest. Spiritul prenatal este ascuns, asemenea unei perle prețioase, în scoica temporală a minții umane postnatale. Asemenea unui nomad fără odihnă, călătorește de la o existență la alta, făcându-și tabăra într-un corp, apoi trecând la altul, fără să fie vreodată recunoscut sau ținut minte de gazdele sale temporare - până în ziua
Qi Gong. Manual de inițiere by Daniel Reid () [Corola-publishinghouse/Science/2142_a_3467]
-
fizic, redus la scară și, simbolic, reprodus la scară. Cochilia melcului și, respectiv, Labirintul cretan sunt două „semne” care se definesc reciproc. Pentru poetul Theodorides, cochilia este „labirintul mării”, iar pentru filologul Hesychios, labirintul este „un loc în formă de scoică”. Nu numai cochilia este un microlabirint, dar și ființa care o locuiește (luându-i forma) pare a fi un „monstru” în miniatură, un mic balaur taurocefal, un melc cu „coarne bourești” (74). Este posibil ca motivul „trecerea unui fir printr-
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
prețioase tabachere, încrustate cu diamante și rubine, arată de fapt cât de prețios era considerat conținutul tabacherelor în a doua jumătate a secolului al XVIII- lea. Vezi diverse cutiuțe de tutun pentru prizat din secolele XIX-XX, meșterite din argint, baga, scoică etc., în colecțiile unor muzee din România (256, pp. 23-25). Și într-o nuvelă a lui Eminescu (Cuconul Vasile Creangă, 1875) apare o tabacheră, mai modestă („de tinichea”), dar totuși cu capacul emailat, în posesia unui boiernaș bucovinean din prima
Ordine şi Haos. Mit şi magie în cultura tradiţională românească by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/848_a_1763]
-
Glaucos, făptura mării. Ei nu ar fi în stare să-i vadă lesne natura primitivă, din pricină că, dintre părțile sale vechi, unele i-au fost frânte, altele tocite, și în general, au fost ciuntite de către valuri. Altele s-au adăugat crescând - scoici, alge, pietre - încât el seamănă mai degrabă cu orice altă vietate decât să fie așa cum era prin fire”. Comparând cele două texte, să observăm mai întâi că, trăind într-o epocă raționalistă, J.-J. Rousseau are în vedere statuia zeului
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
peste apele a două imaginare, ceea ce nu o împiedică să fie veșnic încredințată că umblă pe continentul a două realități. * Glaucos (zeul din mitologie) are și darul profeției. Dar, numai după ce omul îi recunoaște chipul originar acoperit de depunerile de scoici, pietre, alge și animale marine care l-au desfigurat în decursul timpului, numai după ce zeul a fost curățat, restaurat și restituit naturii sale autentice, abia atunci el încuviințează să anunțe viitorul... Asta în cazul când, bineînțeles, bătrânul zeu al mării
Filosofia politică a lui Platon [Corola-publishinghouse/Science/1983_a_3308]
-
face după diverse criterii, ca dimenisuni, plante acvatice, vegetația terestră riverană, substrat etc. Mediul acvatic este destul de străin omului, care de regulă are o imagine foarte simplistă și parțială cu privire la viața acvatică. El se gândește la pești, eventual alge, meduze, scoici (mai ales dacă e vorba de mare), iar despre bacterii se gândește că e o nedorită poluare. În realitate în ape există o imensă diversitate de plante și animale. Cel mai mare animal de pe Terra e balena albastră, și specile
APA-SURSA VIEŢII by HRISCU GINA LILI [Corola-publishinghouse/Science/267_a_501]
-
100 de specii de balene care trăiesc în apa mărilor și a oceanelor de pe Terra. Bentosul este totalitatea organismelor care trăiesc pe fundul apelor. E format din oligochete (aparținând grupului viermilor inelați); moluște (organisme cu cochilie) cuprinzând melci (gastropode) și scoici (bivalve); larve de insecte (plecoptere, efemeroptere, tricoptere, diptere, larve de libelule...) și altele. Planctonul este format din organismele ce trăiesc în masa apei și nu se deplasează activ sau se deplasează nesemnifitiv față de antrenarea lor de curenții de apă. Planctonul
APA-SURSA VIEŢII by HRISCU GINA LILI [Corola-publishinghouse/Science/267_a_501]
-
morții”. „Oameni străvezii” caută noaptea, vor să coboare la „grânele de sub pământ”; în fine, ar trebui timp de un an să se facă „numai parastase”, măcar o zi și o noapte să fie „această neagră sărbătoare”. Fluviile cară „pe sub pământ” scoici, sălcii, vulturi și oameni, rudele își duc „morții în spinare”, fluviul e omofag și parcă ar „curge în infern”. Obosit în această zvârcolire telurică, omul se culcă pe o parte a câmpiei și se învelește cu cealaltă parte a ei
ALBOIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285227_a_286556]
-
Neliniștea singurătății, Iași, 1982; Sigiliul toamnei, Iași, 1987; Lecție pe Ostrov, Iași, 1995; Îngândurat ca muntele de sare. Ultimele sonete închipuite ale lui V. Voiculescu în traducere imaginară, Timișoara, 1996; La porțile singurătății, Iași, 1997; Flori pentru Augusta, Timișoara, 1999; Scoica sonoră, Iași, 2000; Umbra și îngerul, Timișoara, 2000; Fețele insomniei, Timișoara, 2001; Muzeu de sate, Iași, 2001; Atlet moldav, Timișoara, 2003. Repere bibliografice: Ștefan Aug. Doinaș, Un nume nou - Emilian Marcu, F, 1974, 4; Constanța Buzea, [Emilian Marcu], AFT, 1974
MARCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288006_a_289335]
-
în timp ce versurile, corespondența și însemnările din Moara dracilor (1999) evocă sobru și concis momente trăite în timpul detențiilor politice. SCRIERI: Haz de necaz, pref. Radu D. Rosetti, [Ploiești], 1943; Epigrame, pref. Mircea Iorgulescu, București, 1973; Epigrame și epitafuri, București, 1976; Lacrima scoicilor, București, 1979; Mărturie mincinoasă, București, 1983; Citație pentru un necunoscut, București, 1988; Liberal din tată-n fiu, București, 1996; Moara dracilor, București, 1999; Trident Quintus (în colaborare cu Ion Ionescu-Quintus și Nelu Ionescu-Quintus), postfață Florin Sicoe, Ploiești, 2001. Ediții: Ion
IONESCU-QUINTUS-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287592_a_288921]