1,355 matches
-
spinarea și scoțîndu-și pieptul în afară. Ceea ce conta era că se schimba structura esențială a costumului său "de lucru" și a propriului său trup. Ambele deveneau la fel de inexpugnabile ca însăși Arsenalele. Cu șase luni mai înainte, intrînd în palat, își scormonise creierii în căutarea unei metode prin care ar fi putut să ia cu el costumul, fără nici o primejdie, dar lucrul devenise imposibil pentru că s-ar fi putut să i-l fure spionii foarte ageri ai palatului cînd nu-l purta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
lașitate, dintre fidelitate și trădare. Și nu este întâmplător faptul că textele lui Hergé, ca și cele ale lui Edgar P. Jacobs sau Hugo Pratt, iau în stăpânire un teritoriu geografic care nu încetează să se extindă. De la adâncurile mării (scormonite în căutarea comorilor) până la întinderea spațiului și craterele Lunii, de la miraculosul Tibetului până la explozia de culori și memorie a Egiptului și Indiei. Tintin, cel care nu moare și nu obosește niciodată, dă lumii pe care o cutreieră nume și contur
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
aproape cu nimeni. Își strânsese în cameră, într-o cutie veche de conserve, tot felul de fleacuri, nasturi, agrafe, penițe, ace, de care, zicea, putea să aibă nevoie într-o zi și se supăra foc dacă îndrăznea cineva să-i scormonească prin ele. "Feriți bijuteriile Coroanei", râdea Mopsul, țuguindu-și buzele otrăvite. În general era lăsat în pace și nimeni nu prea vroia să aibă de-a face cu el deoarece se răspândise părerea că prea multă intimitate cu Victor aducea
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
atât etice, cât și legale pentru a-și aduna tezaurul? Probabil. Dar ăsta era omul, ultimul bătăuș sionist, un aventurier care ar fi trebuit să facă parte din generația 1948, dacă nu chiar 1908... Doi bărbați de vârste apropiate, ambii scormonind Pământul Sfânt ca să demonstreze că le aparținea lor, triburilor lor. Era o întâmplare, își zise Maggie. Dar în același timp era ciudat. Una din crime stârnise dreapta evreiască, cealaltă îi iritase pe naționaliștii palestinieni și acum ambele tabere amenințau să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
se uitau la Nawaf cum sapă încet și degajat. Mahmud observă brațele lui Nawaf, căptușite cu mușchi. Treptat, în pământ începea să se deslușească o formă. Ali săpă mai repede, după care aruncă deoparte lopata, se ghemui și începu să scormonească în pământ cu mâinile goale. În lumina lunii, Mahmud intuia o formă, un fel de animal. Nawaf le făcu semn să vină. Apropiindu-se, Mahmud o văzu clar. Din pământ se ivea o statuie, un berbec ridicat pe picioarele din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
plastic. Ignatius apăsă mai cu putere, dar din nou vârful nu-i dădu ascultare și lunecă înapoi. Se înfurie și-l rupse de marginea mesei de lucru, ridicând apoi de jos, de pe podea, un altul pe care scria Venus Medalist. Scormonindu-și cu pixul ceara din ureche, încercă să se concentreze. Ascultă zgomotele pe care le făcea mama lui pregătindu-se pentru o seară la popicărie. Din baie se auzea un staccato de pași, ceea ce însemna, după cum știa el, că mama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
ca acele autobuze cu etaj să-și înceteze cursele. Chiar am impresia că înălțimea lor violează o anumită restricție a autostrăzilor interstatale cu privire la gabaritul în tunele, sau așa ceva. Poate unul dintre voi, dragi cititori, care are înclinație spre legi, poate scormoni prin memorie clauza adecvată. Vehiculele alea trebuie într-adevăr eliminate. E destul să le știu gonind pe undeva în noaptea aceasta întunecoasă, ca să fiu cuprins de neliniște. Fabrica este o clădire mare, ca un hambar, unde sunt valuri de stofe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
mi-a spus că sunt evident antisemit. Logica ei era o combinație de jumătăți de adevăruri și platitudini stereotipe; concepția ei despre lume, un amestec de interpretări incorecte derivate din istoria națiunii noastre, scrisă din perspectiva unui tunel de metrou. Scormoni în geanta ei mare și neagră și mă asaltă (aproape literalmente) cu niște exemplare unsuroase ale volumelor Oameni și mase, Acum, Baricade sfărâmate, Răscoale și revolte și tot felul de manifeste și pamflete aparținând organizațiilor a căror membră foarte activă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
la soțul ei. — Liniște! — Și nici mie n-o să-mi meargă mai bine. Pleoapele acvamarin ale doamnei Levy tremurau. Ce se va alege de mine? Și așa viața mea a fost distrusă. Acum ce se va întâmpla? Va trebui să scormonesc în lăzile de gunoi, să mă țin după marinarii din flotă. Mama mea avea dreptate. Liniște, porunci domnișoara Trixie, de data aceasta mai sever. Sunteți cei mai zgomotoși oameni pe care i-am întâlnit vreodată. Doamna Levy căzuse pe un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
și alte lucruri. Oricum, trebuia să plece din casă. Se băgase în dulap unde căuta o raniță pe care mama lui i-o cumpărase pe când avea unsprezece ani pentru o excursie dezastruoasă de o zi la o tabără de băieți. Scormoni printr-un teanc de indispensabili îngălbeniți, ca un câine care caută un os, aruncând izmenele într-un arc peste capul său. Poate că n-ar strica să te ridici, lăcrămioara mea. Trebuie să adunăm articole, să strângem notele. Ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
și cei furioși aduceau o poză a fostei iubiri pe care voiau să o alunge pentru totdeauna din viața lor, dar pe care nu se puteau abține să nu o iubească În continuare. Mătușa Zeliha studia apoi poza și Își scormonea creierii până când Își dădea seama cu ce animal semăna acea persoană. Desena animalul și apoi tatua modelul pe trupul clientului părăsit. Toată această practică ținea de vechea practică șamanică de interiorizare și apoi exteriorizare a totemurilor fiecăruia. Pentru a căpăta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
aproape cu nimeni. Își strânsese în cameră, într-o cutie veche de conserve, tot felul de fleacuri, nasturi, agrafe, penițe, ace, de care, zicea, putea să aibă nevoie într-o zi și se supăra foc dacă îndrăznea cineva să-i scormonească prin ele. „Feriți bijuteriile Coroanei”, râdea Mopsul, țuguindu-și buzele otrăvite. În general era lăsat în pace și nimeni nu prea vroia să aibă de-a face cu el deoarece se răspândise părerea că prea multă intimitate cu Victor aducea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
italiană, Univers, 1983) cum am asistat Întâmplător la un episod emblematic pentru poetica autorului Operei deschise: eram Într-una din sălile D.A.M.S.-ului din Bologna și, deși mai avea doar câteva minute până să-și Înceapă cursul, profesorul scormonea, ca „ucenicul neascultător“, cu un briceag În viscerele unui ceas electronic, Încercând cu orice preț să-l facă să funcționeze. Mai târziu, când Îi apăruse Lector in fabula (1979), Întâlnindu-l tot din Întâmplare, la Milano, În redacția revistei L
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
câtuși de puțin. Era obișnuit. Tomoe îl muștruluia și-l bombănea tot timpul. Takamori se gândea tot timpul la Gaston. Roțile trenurilor huruiau deasupra capului lui Gaston. De câte ori trecea câte unul, cădeau câteva picături de lichid negru. Napoleon adulmeca și scormonea într-un container de gunoi. Într-un ungher slab luminat, bătrânul s-a apropiat de o femeie cocoșată, între două vârste, foarte sărăcăcios îmbrăcată și i-a spus ceva în șoaptă. Femeia s-a uitat când la palmă, când la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
sînt mulțumită. — Mă bucură să aflu că tovărășia noastră e atît de prețuită, spune Marcus, ridicînd dintr-o sprînceană În vreme ce ieșim la mașină. — N-o lua personal, rîd eu. Sentimentul ar fi același și dacă am lua masa cu... Îmi scormonesc mintea să găsesc pe cineva. — Charlie Dutton? sugerează Marcus, cu un rînjet sardonic. — O, tacă-ți gura. E rîndul meu să-i dau un ghiont. — Mai ales cu Charlie Dutton, zic, Încercînd să mă apăr și mă Întorc spre Fran
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
apărut nimeni să ne spioneze... Criza asta m-a costat toată vlaga pe care o mai aveam, m-a istovit. Chiar mi-a lăsat un gust rău... De fapt, vreau să reții că nu mi-a fost ușor să mă scormonesc până în măruntaie, fără milă, obișnuit, cum eram, să mă menajez, să fiu foarte mulțumit de mine, să nu pun preț decât pe ceea ce mă interesa... ― Galilei, dar dacă eu sunt un spion al Inchiziției? Dacă am fost trimis anume ca să
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
plângi din cauza mea." Și a avut dreptate... O femeie ca Julia nu se sinucide dintr-un fleac. ― Poate că ar trebui să te ascult eu azi... ― Nu, Galilei. Sunt lucruri despre care n-aș vrea să vorbesc. ― În schimb, îmi scormonești mie sufletul. ― Ai vrut să afli ce zice lumea despre tine. Ai simțit nevoia să te justifici. Și, din câte îmi dau seama, n-ai terminat. Încă nu mi-ai spus că i-ai păcălit, de fapt, pe inchizitori. Că
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
toiagul, mânios. - Și nu mă mai tot domni! Aici domnește egalitatea celor morți. De-aici până la primul han sunt cel puțin șase mile, și-acum, uită-te acolo! A arătat spre locul unde erau îngropați morții. O haită de câini scormoneau grămezile de pământ, mârâind, atacându-se și mușcându-se. - Nu mai e mult și se-ntunecă, și câinilor li se vor adăuga lupii. Ei știu că, din când în când, câte unul de-aici se aruncă între ei ca să aibă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
lanțurile și lacătele Ușii se spulberă, iar copilul se transform în adult și este lovit de realitatea care nu este întotdeauna plăcută! Deci, bucurați-vă de copilărie și adolescență cât mai aveți timp, iar dacă ați trecut de această perioadă, scormoniți-vă bine în suflet, căci sunt sigură că la trecerea prin Ușa Adolescenței nu va fost luată toată bucuria copilăriei, iar în sufletul vostru se va afla întotdeauna un gram de căldură și inocență de copil... Enciu Elena-Cristina, clasa a
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
bine-ar fi să ne așezăm acolo, la masă. A arătat cu capul spre masa de bucătărie cu trei picioare, a scos de sub ea un taburet, a așteptat să mă așez, apoi s-a așezat și el în fața mea. A scormonit puțin în sertarul mesei, a scos din ea un mosor de ață, iar din gulerul paltonului său un ac lung de cusut, și mi-a spus să-i dau haina, să facem și ceva de trebuință, a rupt cu dinții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
gândeam c-ar trebui să ne ridicăm și să plecăm de-acolo, oricum nu mai ajung înapoi până la pauză, poate nici după pauza mare, cu siguranță o să iasă circ, o să mă trimită la director, mama o să fie chemată la cancelarie, scormoneam în minte după o minciună, nu mi-a venit nici una, m-am uitat la bunicul, sperând să trag cu coada ochiului la ceasul de la mâna lui, să văd cât s-a făcut, însă bunicul ținea sticla de bere în mâna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
a Întîmplat? Întrebă Lucas, reținînd pentru sine acel iarăși care Îi stătea pe buze. - Spune-i dumneata, Îi lansă Marie lui Ryan. Pe mine n-are să mă creadă. Nu se Înșela. Cu atît mai mult cu cît Morineau, plecat să scormonească prin landă În jurul dolmenului, nu descoperise nimic. - Un văl a fost luat de vînt, fie. Dar o piatră... Hotărît lucru, nu te Încurci cu lucrurile, decretă Lucas, după ce Ryan Îi povestise cele petrecute. Le-ai văzut și dumneata? Scriitorul se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
singur aici. Cuprins de o speranță nebunească, Lucas prinse unul din fragmentele smulse din bolta friabilă și-l fărîmiță pînă ce se făcu praf sub degetul lui. - E ciment! exclamă el. Asta Înseamnă că se află ceva dincolo! Începu să scormonească alături de Marie și degajară Împreună intrarea Într-o galerie lată cam de un metru. Lucas Îndreptă lanterna spre interior și lumină pereții unui tunel căruia nu Îi vedeau capătul. Poate că era tot o galerie Înfundată? Dar ce aveau de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
se schimbase la față la fel ca și insularii prezenți, și o Întrebă la ce anume făcea tatăl ei aluzie. - Străbunii spuneau că o vijelie Într-un cer senin e semnul mîniei celor răposați. Specialistul În crime ritualice Încerca să scormonească printre amintirile lui de geografie - Întîlnirea front rece-front cald -, În căutarea unei explicații plauzibile, cînd exclamația Înăbușită a lui Jeanne Îi reteză elanul. Mama Mariei, Înlemnită, fixa una dintre coroanele de flori așezate pe sicriul lui Loïc. Aceasta era Înconjurată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
știu. Nu ești decît o fată răsfățată de părinți, de frați, de natură, mica regină din Lands’en care se Întoarce să facă dreptate cu steaua de șerif prinsă-n piept! Habar n-ai de viață, dar Îți Îngădui să scormonești În viața altora? Nu vezi că, efectiv, cu cît te Înverșunezi să dezgropi adevărul, cu atît apar mai multe cadavre și nenorociri? Nu ești În măsură să Înfrunți adevărul! Întoarce-te la Brest ca să te joci de-a hoții și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]