1,001 matches
-
legile Tale, descoperă-le legile Tale". De aceea, Moise a frânt cele două table de piatră pe care erau scrise cele zece porunci și le-a dat de zece ori zece în locul lor. Și, din acestea de zece ori zece, scribii și fariseii au făcut de o sută de ori zece porunci. Și ei au pus poveri insuportabile pe umerii voștri, pe care nici ei nu le poartă. Pentru că, cu cât mai apropiate sunt poruncile de Dumnezeu, cu atât avem nevoie
Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare by Dan Alexandru Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/545_a_749]
-
nu le poartă. Pentru că, cu cât mai apropiate sunt poruncile de Dumnezeu, cu atât avem nevoie de mai puține; și cu cât sunt mai îndepărtate de Dumnezeu, cu atât avem nevoie de mai multe porunci. De aceea, legile fariseilor și scribilor sunt nenumărate; legile Fiului Omului sunt șapte; ale îngerilor sunt trei și a lui Dumnezeu una singură. Vă voi învăța, de aceea, numai acele legi pe care le puteți înțelege, ca să puteți deveni oameni și să urmați cele șapte legi
Cărticică înspre… minte, trup şi suflet = mic tratat de bunăstare by Dan Alexandru Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/545_a_749]
-
spațiu fix, bine precizat. Nu au fost niciodată, împreună, la munte ori la mare; nici la țară. Erika mi-a schimbat viața. Este oglinda mea. Îmi întoarce aproape tot ceea ce gândesc. Tot ceea ce scriu. Îmi redă textele cu precizia unui scrib egiptean. Îi vorbesc. Muțenia ei nu mă deranjează, este tonică. Răspunde doar atingerilor mele. Sonorități care mă liniștesc, chiar dacă, uneori, las impresia că devin agitat: trăim, în felul nostru, adevărate orgii. Beții spirituale așteptate de-o viață. Citesc ceea ce a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1901_a_3226]
-
să învățăm despre clasicii noștri la a căror tradiție criticii creduli ne recheamă adesea cu seriozitate. Astfel se vorbește de o mișcare romantică, țărănească și, fără ironii, pînă și de un simbolism indigen, menit deopotrivă să treacă, dimpreună cu noi, scribi ai momentului, în patrimoniul clasic al națiunii. (...) sîntem mari, sîntem admirabili, fiindcă numai așa vom corespunde necesității de a crede în noi, și care înfrînge orice protestări ale gustului. În spațiul unui veac românesc am condensat evoluția literaturii, întreagă. Avem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
poemul „Strada” de Al. Tudor-Miu este susceptibil de un diagnostic clinic: „n-ar fi rău să-l supunem pe autor studiului unui psihiatru”. Și exemplele pot continua. Există totuși și alte căi de acces: „Pentru descifrarea versurilor-enigme ale acestor scribi s-ar putea apela fie la tălmăcitorii de vise, fie la cărturăresele de cartier. La un moment dat, am fi tentați să credem că le-ar putea lumina vreun matematician, punîndu-le în ecuații. Dar prea ar avea multe necunoscute”. Prin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
taxate de „inepții - cu variații de dozaj și ton”, un poem futurist în proză al lui M. Cosma („La poupeé au sommeil d’allumettes”) conducîndu-l pe autorul studiului la un nou diagnostic de psihoză pe baza obsesiei „negativului”: „Tocmai pentru că scribul insistă atît asupra ideei de negativ, presupunem că buletinul medical ar arăta o reacție pozitivă”. De „iresponsabil” e taxat și St. Roll din Integral, a cărui poezie se reduce la o „abracadabrandă asociație de noțiuni contrarii și contradictorii”, făcînd „concurență
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
netrebnici, lacomi, servili, incompetenți, dar dotați la perfecție cu viclenia fanarioților, nu mai trebuie să-ți pui la grele eforturi fantezia. Așa a prins viață Apocalipsa după nea Grigore. De ce o public eu? Păi nu ați aflat că eu sunt scribul oficial a lui nea Grigore? D-aia o scriu eu aici, să nu se piardă. Apocalipsa aceasta este doar la prima vedere un pamflet vesel la adresa guvernanților din ziua de azi, vă spun eu că zâmbetul este doar rânjet, râsul
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
de bețe, adică le înmâna vânătorilor, fiind atentă când au nevoie de ele. Când am trecut pe lângă o casă, Re-nefer ne-a descris casa tatălui ei în Memfis, cu grădinile și cu bazinele ei în marea curte. Tatăl ei fusese scrib pentru un preot al zeului Ra, iar viața curgea plăcută pentru familia lui. Re-nefer își amintea fiecare servitor sau sclav care avusese grijă de ea în copilărie. Vorbea despre mama ei Nebettany, pe care și-o amintea ca fiind drăguță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
mele. Tăcerea lui Re-nefer pulsa de durere, dar când m-am întins s-o iau de mână, ea și-a reluat zâmbetul vesel și s-a întors să sporovăiască despre frumusețea palmierilor sau despre poziția înaltă a fratelui ei ca scrib-șef și supraveghetor peste preoții lui Ra. Mi-am întors ochii spre apă și i-am ținut acolo până când am ajuns la Teba. Marele oraș era uimitor în lumina apusului. Spre vest, stânci roșietice încadrau o vale verde, presărată cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
se terminau la fluviu erau zgomtoase, pline de praf și ne mișcam pe ele încet, căutându-ne destinația înainte de căderea serii. Mirosul de lotus creșea cu cât se apropia noaptea. Nehesi a întrebat un trecător dacă știa drumul către casa scribului Nakht-re. Omul a arătat înspre o clădire mare care se afla chiar lângă unul dintre templele mari de pe malul de est. O fetiță dezbrăcată a deschis ușa cea mare, șlefuită și a clipit către cei trei străini. Re-nefer a cerut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
femeile din Teba vor afla cât de curajoasă ai fost. Cât despre mine, îți voi fi mereu recunoscătoare. Fiul pe care tu l-ai născut pe genunchii mei va fi prinț al Egiptului. Va fi crescut ca nepot al marelui scrib Nakht-re și ca strănepot al lui Paser, scrib al celor două regate, păstrător al pecetei regale. S-a uitat la mine, eram confuză și rănită și a încercat să mă liniștească exact în timp ce mă lovea: - Eu sunt mama lui în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
ai fost. Cât despre mine, îți voi fi mereu recunoscătoare. Fiul pe care tu l-ai născut pe genunchii mei va fi prinț al Egiptului. Va fi crescut ca nepot al marelui scrib Nakht-re și ca strănepot al lui Paser, scrib al celor două regate, păstrător al pecetei regale. S-a uitat la mine, eram confuză și rănită și a încercat să mă liniștească exact în timp ce mă lovea: - Eu sunt mama lui în Egipt. Tu o să fii doica lui și el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
cu mine ne-am contopit. La începutul celei de-a patra luni, familia s-a adunat în marea cameră unde Nakht-re stătea cu asistenții lui. Femeile se aliniaseră pe lângă pereți, în timp ce bărbații se îngrămădiseră în jurul copilului și puneau uneltele de scrib în mâinile lui micuțe. Degetele lui se curbau pe noile perii pentru trestie și a apucat un vas rotund pe care se amestecau cernelurile. Apoi a luat o bucată de papirus și s-a jucat cu el cu ambele mâini
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
noapte a marcat și sfârșitul convalescenței mele. Rana mi se vindecase, iar copilul era sănătos, așa că am fost trimiși în grădină, unde mizeria pe care o făcea n-ar fi murdărit podelele, iar gângureala lui n-ar fi tulburat munca scribilor. Așa că îmi duceam zilele în aer liber. Când fiul meu dormita între flori, eu pliveam în grădină și culegeam tot ceea ce îmi cerea bucătăreasa, învățam plantele și fructele locului. Când se trezea, era întâmpinat de cântecele păsărilor egiptene, iar ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
pe salteaua mea în grădină. Mă întrebam când trecuseră opt ani. La nouă ani, Re-mose era deja la vârsta când băieții își pun cea dintâi centură, terminând cu perioada de goliciune. Era timpul pentru el să meargă la școala de scribi. Nakht-re a hotărât că profesorii locali nu erau destul de instruiți pentru nepotul lui, așa că avea să meargă la marea academie din Memfis, unde fiii celor mai puternci scribi își primeau educația și diploma și unde Nakht-re însuși învățase. El mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
perioada de goliciune. Era timpul pentru el să meargă la școala de scribi. Nakht-re a hotărât că profesorii locali nu erau destul de instruiți pentru nepotul lui, așa că avea să meargă la marea academie din Memfis, unde fiii celor mai puternci scribi își primeau educația și diploma și unde Nakht-re însuși învățase. El mi-a explicat toate astea în grădină, într-o dimineață. Mi-a vorbit delicat și cu compasiune, pentru că știa cât mă îndurera gândul de a-l vedea pe Re-mose
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
aproape mă înecam. El făcea tot ce putea ca să mă liniștească. - Mamă, nu mor, îmi spunea el cu o dulceață care mă întrista și mai mult. O să mă întorc și o să-ți aduc daruri și când o să fiu un mare scrib ca Ba, o să-ți fac casa cu cea mai mare grădină din ținuturile de la sud. M-a îmbrățișat și m-a ținut de mână de multe ori în zilele de dinainte de plecare. Își purta bărbia ridicată ca nu cumva să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
și de frumusețea imaginilor. Eram plină de venerație pentru că fiul meu putea înțelege ceva din acele desene zgâriate pe bucăți de ceramică și mă bucura gândul că într-o zi avea să fie un om mare. Ar fi putut deveni scrib la preoții zeului Amon sau chiar vizir al unui guvernator. Nu spusese Nakht-re însuși că Re-mose ar fi putut spera să fie chiar în serviciul regelui? Dar, totuși, nici unul dintre aceste vise nu-mi umplea brațele și nici ochii. Știam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
tras chiar și o gură de aer. Curând, la poarta grădinii lui Nakht-re au apărut mesageri de la cele mai mari case din Teba cu ordin să nu să întoarcă fără Den-ne moașa. Erau servitori ai unor mari preoți sau scribi care n-ar fi putut fi refuzați. Mă duceam doar dacă venea și Meryt cu mine, dar cum ea era tot timpul de acord, am devenit moașele locului, ceea ce însemna multe case mari unde doamnele și servitoarele se bucurau de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
dând o operă de artă pe un fleac - eu îi devin îndatorată cu o parte a corpului meu. Dar când Meryt m-a înghiontit să răspund, am văzut doar blândețe pe chipul tâmplarului. - Adu cutia la poarta grădinii lui Nakht-re, scrib la preoții lui Amon-Ra, a zis Meryt. Adu-o mâine. Și i-a înmânat scarabeul. - Mâine dimineață, a zis ea. Și am plecat. - Asta a fost ceea ce se numește o bună afacere, fetițo, a zis Meryt. Și acel scarabeu pesemne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
O dată cu moartea lui, am știut că legătura mea cu Re-mose s-a slăbit. După ce Nakht-re s-a stins, soția lui s-a dus să locuiască cu fratele ei, undeva în nord, în Deltă. Casa urma să fie dată unui alt scrib. Dacă Re-mose ar fi fost un pic mai bătrân și mai obișnuit cu politica templului, i s-ar fi dat acest post. Dar în loc de asta, a fost ales unul dintre rivalii lui Nakht-re. Cea mai mare parte a personalului rămânea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
întâlnesc atâția oameni drăguți în viața mea? Care era sensul unui asemenea noroc? Munca îl chema pe Menna înapoi acasă, așa că a trebuit să fim gata în câteva zile. Mai întâi, m-am dus în piață și am angajat un scrib care scria în numele oamenilor care nu știau să scrie și prin el i-am trimis vorbă lui Re-mose, asistentul scribului Kar, cu reședința în Kush. I-am spus că mama lui Den-ne s-a mutat în Valea Regilor, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
așa că a trebuit să fim gata în câteva zile. Mai întâi, m-am dus în piață și am angajat un scrib care scria în numele oamenilor care nu știau să scrie și prin el i-am trimis vorbă lui Re-mose, asistentul scribului Kar, cu reședința în Kush. I-am spus că mama lui Den-ne s-a mutat în Valea Regilor, în casa brutarului pe nume Menna. I-am trimis binecuvântări în numele lui Isis și al fiului ei Horus. Și l-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
reședința în Kush. I-am spus că mama lui Den-ne s-a mutat în Valea Regilor, în casa brutarului pe nume Menna. I-am trimis binecuvântări în numele lui Isis și al fiului ei Horus. Și l-am plătit pe scrib dublu, ca să mă asigur că mesajul va ajunge la fiul meu. Am adunat plante din grădina mea, bucăți de rădăcini și plante uscate. În timp ce făceam asta, mi-am amintit cum strângeau mamele mele tot din grădinile lor atunci când plecau să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
vas. A plâns în brațele lui Meryt mult timp, dar a rămas singura care plângea când am început să ne îndepărtăm de țărm. Eu i-am făcut cu mâna o dată, apoi mi-am îndreptat ochii către vest. Drumul de la casa scribului la casa brutarului a durat doar o zi, dar trecerea a fost cea dintre două lumi. Vasul era plin cu locuitori ai văii care se întorceau de la oraș cu un aer de sărbătoare. Mulți dintre bărbați plătiseră pentru serviciile bărbierilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]