292,140 matches
-
despre ce este vorba. În 1899 la 23 martie Maiorescu în calitate de senator face o interpelare în Senat cu următorul text: "Interpelez pe d. ministru prezident și pe d. ministru de culte și instrucțiune publică asupra autorilor însărcinați de guvern să scrie o Istorie Română pentru expoziția de la Paris" (discursul 125). Guvernul liberal condus de Dimitrie Sturdza luase hotărârea, salutată de Maiorescu, să fie scrisă o istorie a românilor care, tradusă în franceză și în germană, să fie prezentată la Expoziția de la
Un tratat de istorie eșuat by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/14966_a_16291]
-
ministru prezident și pe d. ministru de culte și instrucțiune publică asupra autorilor însărcinați de guvern să scrie o Istorie Română pentru expoziția de la Paris" (discursul 125). Guvernul liberal condus de Dimitrie Sturdza luase hotărârea, salutată de Maiorescu, să fie scrisă o istorie a românilor care, tradusă în franceză și în germană, să fie prezentată la Expoziția de la Paris din 1900. Pentru redactarea acestei sinteze pentru partea de istorie antică și medievală guvernul a apelat la Dimitre Onciul, Nicolae Iorga, Xenopol
Un tratat de istorie eșuat by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/14966_a_16291]
-
la aceiași atotputernici făcători de destine, copy și paste?! Oricât de incoruptibil te-ai considera, e greu să-i dai loazei cu catalogul în cap, când astfel de procedee au devenit norma, nu excepția în mediul educațional românesc. S-a scris, mai lunile trecute, despre plagiatele ordinare dintr-o așa-zisă �istorie a patriei" apărută sub girul Academiei Române. Articolele împricinate au fost puse pe două coloane, s-a demonstrat că ne aflăm în fața unui furt la drumul mare, dar n-a
Doi operatori ontologici: copy și paste by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/14990_a_16315]
-
Mircea Eliade, de exemplu, îl aprecia ca prozator), a debutat cu proză abia în 1993 (Ferestre zidite, roman tradus în Franța, Germania, Olanda și Spania, unde a avut cronici favorabile). Volumul apărut anul trecut la editura " Biblioteca Apostrof" reunește povestiri scrise între 1941 și 1997, în aceste condiții unitatea volumului fiind uimitoare. Conexiunea cu Kafka este cea mai la îndemînă, dacă avem în vedere atît obsesia lui Alexandru Vona de a-și modifica la nesfîrșit textele, niciodată mulțumit, cît și subtilitatea
Misterioasa literatură din sertar by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/14967_a_16292]
-
Turului ciclist al Franței. Ca și biftecul, competiția anuală de ciclism era interpretată, semiologic, un triumf al imaginii asupra realității, al artificialului mediatic asupra naturalului sportiv. Nu știu la ce performanțe ajunsese televiziunea franceză de sport în anii '60, cînd scria Barthes, dar știu cum arată astăzi la televizor Turul Franței, pe care îl urmăresc, de ani buni în fiecare început de iulie. Și trebuie să mărturisesc că interpretarea (ușor ostilă, vădit ironică) a eseistului francez nu mi se mai pare
Turul Franței ca literatură by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/14989_a_16314]
-
și la multă vreme după ce, ca realitate, au încetat să existe. Eva, logodnica lui Georgi, este crescută de o familie din oraș după ce mama ei (Hanya, evadată, cu mințile rătăcite, de la Auschwitz) dispare; ajunsă într-o clinică de psihiatrie, Hanya scrie, în scopuri terapeutice, un jurnal despre perioada de prizonierat, iar Eva, în mîinile căreia ajunge caietul într-o zi, se sinucide în urma șocului lecturii. Curios este totuși că istoria, care marchează atît de dur destinul personajelor pînă la sfîrșitul celui
Generații by Cristina Ionica () [Corola-journal/Journalistic/14995_a_16320]
-
Cătălin Constantin Într-unul dintre primele numere din acest an ale României literare consemnam exotismul unei apariții editoriale: Simona Corlan-Ioan scria despre Inventarea Africii Negre, despre imaginile care compuneau, în mentalul european al secolului al XIX-lea, geografia fascinantului continent. Studiile românești de imagologie, disciplină destul de vag conturată la noi, au primit prin această carte o contribuție interesantă. într-o logică
Orașul inventat by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/14970_a_16295]
-
o priveam pe braț cu uimire; argintul se transforma în aur. M-am trezit apoi brusc; uitasem brățara pe braț și soarele iernii, soare sec și rece, poleia toată camera cu aurul ei. Citesc cartea lui Pacepa, în franceză, acolo scrie că cei doi Ceaușescu erau un cuplu de fasciști cărora nu le păsa de alții, trăind izolați de realitate, făcând să sufere douăzeci și trei de milioane de oameni fără nici o remușcare. Pasiunea pentru diamante a �Lenuței" e descrisă în
Jurnal suedez by Gabriela Melinescu () [Corola-journal/Journalistic/14879_a_16204]
-
cu un bazin de apă albastră-verzuie, imens. Acolo erau mulți străini care mă înconjurau cu un interes ciudat, paturile noastre erau aranjate altfel, eram stăpâna acestei case în care totul îmi era străin. Cu toată neliniștea resimțită, am început să scriu la nuvelele mele, ca un exercițiu de lungă concentrare, o meditație laică. Am intrat din nou în limba interioară, acolo unde se află toate timpurile, tot ce a fost, este și va fi, acolo sunt și morții mei vii, mai
Jurnal suedez by Gabriela Melinescu () [Corola-journal/Journalistic/14879_a_16204]
-
în nuanțe și mai puternice, totul amestecat în voci originale care dau limbii mele interioare nuanțele pentru a exprima cât de cât ce trebuie exprimat. E ca un compromis, pentru că în interior totul e desăvârșit, și ceea ce eu nu pot scrie e ca umbra umbrelor a ceea ce eu trăiesc acolo. După câteva ore de scris, numai o pagină, dar în jurul paginii sunt vii curenții trăirii, mă simt mult mai bine, fața mea s-a schimbat, ochii au din nou acea expresie
Jurnal suedez by Gabriela Melinescu () [Corola-journal/Journalistic/14879_a_16204]
-
partitură în care s-a topit tonul de luat de aici înainte. Și ce lucru curios, starea mea ascunsă euforică îi contaminează și pe cei din jurul meu. René a cumpărat un cal mare de porțelan de la magazinul chinezesc și a scris pe suport o dedicație pentru mine semnând �Charlicante", cu aluzia la �Rosinante", pe care noi toți, Don Quijote în infinite exemplare, trebuie să călărim mai departe - pe spatele calului iluzie. Lucrez din nou la nuvele, în diferitele momente ale zilei, și
Jurnal suedez by Gabriela Melinescu () [Corola-journal/Journalistic/14879_a_16204]
-
trebuie să călărim mai departe - pe spatele calului iluzie. Lucrez din nou la nuvele, în diferitele momente ale zilei, și observ cum textele scrise seara sunt mult mai aproape de ceea ce vreau să realizez, mai concentrate, dense. Din tot ce am scris până acum apare imaginea îmbarcării omenirii într-un fel de arcă a lui Noe. Noe sau Noah, fratele geamăn al lui Charon cu barca lui plutind mai puțin zgomotos pe fluviul uitării, Lethe. Prima barcă e extrem de zgomotoasă, ca un
Jurnal suedez by Gabriela Melinescu () [Corola-journal/Journalistic/14879_a_16204]
-
fluturii. Luminile ieșind din stânga tâmplei, trecând ca dungi de lumină spre tâmpla dreaptă și apoi urcând sau coborând nu sunt decât spirite sau îngerii care trec pe câmpul magnetic al corpului ca printr-un aer special. în Arcana Caelestia, Swedenborg scrie despre asta: spiritele și îngerii influențează voința noastră care se află în jumătatea stângă a creierului unde se află capacitatea de înțelegere. în dreapta se revarsă tot felul de curenți, fantezii și hoardele sălbatice ale dorințelor. Dorința care mă torturează fără
Jurnal suedez by Gabriela Melinescu () [Corola-journal/Journalistic/14879_a_16204]
-
ca și cum porumbeii ar fi oameni incarnați și invers. Natura în misterul ei pare plină de cruzime, ea parcă știe mai mult decât morala oamenilor. Citesc Dubliners (Oamenii din Dublin) de Joyce, sunt cincisprezece nuvele splendide, fără timp. Joyce le-a scris când avea douăzeci de ani trimițându-le unei edituri în 1912, publicate după doi ani, grație intervenției lui Ezra Pound. Joyce trăia atunci în exil, la Trieste, își întemeiase o familie și preda engleza, considerându-se mereu nimic mai mult
Jurnal suedez by Gabriela Melinescu () [Corola-journal/Journalistic/14879_a_16204]
-
Joyce trăia atunci în exil, la Trieste, își întemeiase o familie și preda engleza, considerându-se mereu nimic mai mult decât un scriitor. Atunci îl cunoaște și pe excepționalul scriitor Italo Svevo, care-l va influența enorm. Nuvelele au fost scrise după trăirea a două îngrozitoare războaie și semieliberarea țării sale de sub puterea britanică. Cel mai mult mi-a plăcut ultima nuvelă, cea mai lungă, Morții, adăugată la ediția nouă din 1919. E ceva care m-a obsedat personal ani de-
Jurnal suedez by Gabriela Melinescu () [Corola-journal/Journalistic/14879_a_16204]
-
deosebește cu nimic de proză, cu excepția ritmului. De obicei limbajul uzual nu poate comunica emoții intense, pentru a comunica emoții intense trebuie să se coboare până la urlet sau să se înalțe până la cântec. Grija cea mai mare a lui Joyce, scriind proză: a așeza cuvintele în așa fel încât ele să conțină o muzică, și aceasta să nu fie poezie. Poezia fiind cântec fără muzică. Portretul poetului Gunnar Ekelöf, mereu în fața mesei de scris: expresia feței lui ironice, grizat de alcool
Jurnal suedez by Gabriela Melinescu () [Corola-journal/Journalistic/14879_a_16204]
-
king despre pierderea bunătății (o bunătate conștientă, înconjurată de inteligență, adică de modul activ al naturii) care te golește de tot. A doua zi a Târgului de carte de la Geneva: vizita neașteptată a unei verișoare a lui Renè: Yolande! De ce scriu aici despre ea? Pentru că văzând-o am înțeles mai bine familia în care am intrat. Yolande e un fel de Lionel feminin, al cărui altruism e întors pe dos, foarte interesată de Africa, a lucrat acolo cu mare succes. Ne-
Jurnal suedez by Gabriela Melinescu () [Corola-journal/Journalistic/14879_a_16204]
-
nici o Athena, pentru a-mi lumina sufletul." Lucrez când pot la nuvelele mele chiar în situațiile cele mai nepotrivite, când pregătesc supeul, de exemplu, atunci se petrec lucruri extraordinare în capul meu și improvizez în gând la narațiunile care se scriu astfel mai întâi în aer. A scrie pare acum a mă ține în două lumi și, prin obișnuință, a duce sufletul sau visarea interioară la sursa despre care nu știu nimic altceva decât că emite impulsuri creatoare. Sfatul lui Rudolf
Jurnal suedez by Gabriela Melinescu () [Corola-journal/Journalistic/14879_a_16204]
-
Lucrez când pot la nuvelele mele chiar în situațiile cele mai nepotrivite, când pregătesc supeul, de exemplu, atunci se petrec lucruri extraordinare în capul meu și improvizez în gând la narațiunile care se scriu astfel mai întâi în aer. A scrie pare acum a mă ține în două lumi și, prin obișnuință, a duce sufletul sau visarea interioară la sursa despre care nu știu nimic altceva decât că emite impulsuri creatoare. Sfatul lui Rudolf Steiner: Citiți Faust (Goethe) ca să întineriți!" A
Jurnal suedez by Gabriela Melinescu () [Corola-journal/Journalistic/14879_a_16204]
-
că s-au scăpat pe ei. Le-am dat drumul și au fugit mâncând pământul, împiedicându-se de mai multe ori. Se simte o mare neliniște în aer. La Beijing armata i-a atacat pe studenții care protestau, cu toate că Mao scrisese negru pe alb: Armata poporului nu poate niciodată ataca poporul!" Renè profetizează că mari schimbări vor avea loc în viitorul apropiat, neputând spune când și mai ales cum. Totul pare închis pe vecie după cortina de fier, oamenii de acolo
Jurnal suedez by Gabriela Melinescu () [Corola-journal/Journalistic/14879_a_16204]
-
de ușurare în a lua în piept munca la o nouă carte. Această luptă cu scrisul mi se pare singura cale de a gândi și a ajunge dincolo de gândire și simțire, încât chiar dorința publicării și a succesului devine secundară. Scriind, vreau mereu să mă țin în dialog cu cineva, cu contemporanii mei, poate, în așa fel încât individualitatea mea și a lor să compună acea entitate stranie de viață trăită, ceva memorabil, fără timp, peste care trec umbrele misterioase ale
Jurnal suedez by Gabriela Melinescu () [Corola-journal/Journalistic/14879_a_16204]
-
și la Lahti, pentru că suntem cu mașina noastră care s-a odihnit un timp chiar în hangarul portului. Agneta îmi vorbește despre cartea mea, Regina străzii, despre realitatea crudă și personajele puternice pline de umanitate, despre felul meu de a scrie alert, încât la un moment dat, în mijloc, ea nu mai vedea cum se va derula narațiunea, și cum, deodată, totul a început să urce, sus, tot mai sus, în mod surprinzător de ingenios. Vorbim apoi, când primele raze ale
Jurnal suedez by Gabriela Melinescu () [Corola-journal/Journalistic/14879_a_16204]
-
celor doi frați: războiul, așteptarea înfrigurată a tatălui, dragostea mamei și sacrificiul ei, natura, casa, lumina... Și glasul fiecăruia în parte, ajuns acum matur și căutând nostalgic spre paradisul pierdut, se contopește cu cel al tatălui lor care în 1942 scria poezia în vers aproape alb Belâi den' (Zi albă), din care un vers, Zi albă, albă devine subtitlul filmului făcut de fiu, gest de recunoaștere publică a afinității lor spirituale: O piatră lâng-o tufă de iasmin. Sub ea e o
Saga Tarkovski by Carmen Brăgaru () [Corola-journal/Journalistic/15281_a_16606]
-
se perindă, ca umbre ale trecutului, o puzderie de personaje fascinante: Dubasovii, Pșeslavskii, Vișniakovii - ascendenții materni; generațiile de militari polonezi ai neamului Tarkovski - ascendenții paterni; Aleksandr Karlovici Tarkovski, bunicul dinspre tată, narodnovoleț 2, întemnițat în închisorile țariste de unde, avântat, îi scrie o scrisoare lui Victor Hugo, cerându-i să intervină pe lângă autorități pentru eliberarea unui tânăr suflet deznădăjduit; soția sa, Maria Danilovna Racikovskaia, o femeie mărunțică, dar energică, ce se trăgea dintr-o legendară bunică româncă, o moldoveancă originară din Bălți
Saga Tarkovski by Carmen Brăgaru () [Corola-journal/Journalistic/15281_a_16606]
-
Talentul ei a fost acela de a trăi. însăși viața ei constituie o operă de artă."3 Scrierea unei cărți despre cei foarte apropiați și iubiți, mutați mai toți în lumea umbrelor, nu a fost un lucru ușor. Când am scris despre soarta rudelor apropiate, - mărturisește autoarea într-un interviu 4 - am avut sentimentul că le retrăiesc viețile, că gândesc, trăiesc și sufăr împreună cu ei. Am început astfel să-i înțeleg. A fost însă, chinuitor. îmi aduceam uneori aminte de câte
Saga Tarkovski by Carmen Brăgaru () [Corola-journal/Journalistic/15281_a_16606]