1,568 matches
-
O piesă de teatru, Cocoșul de tablă, e inclusă în repertoriul Teatrului de Stat din Târgu Mureș (stagiunea 1975-1976) și al Institutului de Artă Teatrală și Cinematografică „I.L. Caragiale” din București (stagiunea 1976-1977). Fire mai degrabă retrasă, izolat de boema scriitoricească, deși a trăit în mijlocul ei, R. a scris relativ puțin. După Dacă vrei să fii bărbat, volum alcătuit din cincisprezece nuvele și schițe de un nivel peste media vremii, autorul nu s-a bucurat de răsfățul criticii. Profitând de perioada
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289161_a_290490]
-
fost scos din ziar: dușmanul intern și extern nu trebuia să știe că bihorenii și, prin extensie, toată populația adultă a României era amatoare mai mult de palincă, rachiu „doi ochi albaștri” și zaibăr decât de slova scrisă. d.m. Cârâieli scriitoricești bucureștene Cu câteva notabile excepții, scriitorii au fost, sunt și vor fi exclusiviști, egoiști, suficienți și ceva de genul „laudă-mă gură/ că ți-oi da friptură”. Chiar și În mult slăvita epocă de aur inaugurată de lingăii personali ai
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
scrisul are atât o funcție testimonială cât și una testamentară, care amândouă pot fi împlinite, scriind cu ajutorul Divinității și spre ajutorarea și întărirea sufletească a urmașilor care vor citi. Se desprinde aici și funcția pedagogică a unui astfel de demers scriitoricesc, funcție care nu este totuși anunțată limpede, știut fiind că starețul Paisie a fost toată viața sa o pildă de modestie fără margini, lucru ce l-a împiedicat să se considere vrednic de a păstori pe alții și l-a
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
apărut la editura Bunavestire, Bacău, 2001, în traducerea din limba greacă a Cristinei Băcanu, este scris de Sotos Hondropoulos, finanțist grec, expert în contabilitate, dar un om având o dragoste atât de mare pentru sfinți, încât, cu un remarcabil talent scriitoricesc redactează douăsprezece biografii ale unor sfinți ai Bisericii Ortodoxe, toate în formă literară, dar bazate pe o profundă cercetare istorică și teologică. Volumele sale, redactate inițial în greacă, au fost traduse mai apoi în franceză și în engleză, iată acum
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
finale a forțelor progresiste. Om de cultură și cu principii progresiste, Alecu Russo și-a manifestat, în toată opera, convingerea că literatura și artele, în general, sunt un mijloc de educație cetățenească. Alecu Russo a fost una dintre acele personalități scriitoricești, numeroase în istoria noastră care, prin viața lor plină de abnegație, au împlinit misiunea unui ceas istoric greu, de începuturi și răspunderi. De aceea, el rămâne în istoria literaturii și culturii noastre printre cei care, cu adâncă încredere în destinul
PERSONALITĂȚI UNIVERSITARE IEŞENE DIN BASARABIA by VLAD BEJAN IONEL MAFTEI () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91488_a_93522]
-
scriitori, unii chiar de prim plan, care începeau și terminau o carte exclusiv cu gândul la ce va spune Nicolae Manolescu despre ea. Tot așa, antinomiile Eugen Barbu Marin Preda, România literară Luceafărul, Gogu Rădulescu Eugen Florescu, sau ansamblul vieții scriitoricești versus jandarmeria de la Săptămâna, determinau decisiv existența, tensiunile, bioritmurile și trendurile literaturii. Ei bine, uitați-vă ce fenomene culturale de amploare națională au generat Gabriel Liiceanu cu Humanitas în anii '90 și Silviu Lupescu la Polirom în anii 2000: se
[Corola-publishinghouse/Science/1469_a_2767]
-
frondă. C. este în egală măsură o sursă de informații asupra procesului de formare a lui Caragiale, asupra efortului de a-și selecta teme, tipuri și psihologii ce vor fi întâlnite frecvent în întreaga sa operă, precum și asupra făuririi uneltelor scriitoricești. Din paginile revistei se desprinde un Caragiale cu nimic deosebit de cel a cărui imagine există în conștiința tuturor - sceptic, înarmat cu o ironie mușcătoare și cu un excepțional spirit de observație. „Gogoșile” și schițele din C. îl anunță pe marele
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286292_a_287621]
-
și să inițiez eu Însumi o mișcare de rezistență. Eram la ultima mea vizită În România, pentru câteva săptămâni, În toamna lui ’88, venit În fugă de la Belgrad (fusesem invitat acolo cu o delegație de scriitori francezi la o Întâlnire scriitoricească internațională - nota bene: erau invitați și scriitorii lor „fugari”; În holul palatului unde se țineau conferințele se afla un panou uriaș unde erau etalate declarațiile și fotografiile scriitorilor de acasă, dar și ale celor emigrați, fapt, mi se pare, ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
un panou uriaș unde erau etalate declarațiile și fotografiile scriitorilor de acasă, dar și ale celor emigrați, fapt, mi se pare, ce se Întâmpla și În Ungaria! - și Încă o dată mi-am dat cont de slăbiciunea noastră gravă, a corpului scriitoricesc românesc, care acceptam să fie scoși din reviste, biblioteci și cărți colegii noștri emigrați politic, ajutându-i astfel, direct sau indirect, pe jandarmii politici să ne sărăcească frontul cultural și reprezentanța națională!Ă, și mă aflam În casa prietenului meu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
vă asigurăm, nu vom păși „În rânduri strânse”! 4 Ce Înseamnă „a avea talent pentru exil”?! E o Întrebare pe care multă lume și-a pus-o cu siguranță Înainte de ’89 și, poate, și mai multă lume azi! În lumea scriitoricească și a artelor Întrebarea sună puțin diferit care e cheia succesului În Occident? Când unii tineri creatori Îmi pun această Întrebare, le răspund: Cam aceași (cheieă de care e nevoie și În țară; așadar, cultură à fond, cultură literară, română
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
acceptat de unii, cu o condiție: să fie personalitatea lor...). De ambele părți au fost excese, dar nu despre asta vorbim. Vorbim despre o tendință generală. Uneori îmi spuneam că "postcomuniștii" erau mai primitori decât "anticomuniștii", "societatea civilă"... În mediul scriitoricesc excesele s-au văzut în mod dramatic nu doar teatral. Cazul lui Paul Goma este extrem. Complexitățile, asperitățile și idiosincraziile aproape universale ale lui Paul Goma nu sunt neglijabile, dar e cert că s-a ajuns rapid la un raport
by Vasile Boari, Natalia Vlas, Radu Murea [Corola-publishinghouse/Science/1043_a_2551]
-
antrenând și idei referitoare la subordonarea ideologică a artei. A mai semnat George Costin, Narator. Primăvara lui Crișan (1949), o evocare istorico-poetică, și Minunatele isprăvi ale lui Păcală (1950), în fapt prelucrări ale snoavelor populare, nu au consistența unui demers scriitoricesc. Debutul semnificativ al lui S. se produce mai târziu, odată cu volumul de proză scurtă Prin foc și pară, apărut în 1971. Cele șaisprezece narațiuni sunt ilustrative în ce privește momentul de oarecare destindere politică și deschidere spre experimentul literar. Tentația „scrisului printre
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289497_a_290826]
-
a crâcnit, așa cum nu au crâcnit nici Stancu, Marin Preda, Jebeleanu și ceilalți și au semnat sau au fost de acord cu semnătura lui Stancu ce propunea partidului cele de mai sus. Dar când s-a mai întâmplat ca elita scriitoricească să se amestece în conducerea și competența c.c.-ului? De ce în „cazul Breban”, care nici nu era - încă! - în țară? De ce nu și în alte situații, mult mai importante, mai grave pentru cultură sau pentru buna desfășurare a treburilor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
să publice romanul. Nu-mi venea să cred, Râpeanu, în acei ani și până la sfârșitul dictaturii, ca șef al Scânteii, membru c.c. etc., făcea figură de „vigilent” apărător al comandamentelor de partid, ins aspru și adesea inamic al comunității scriitoricești. Pentru că Ivasiuc insista totuși, simțindu-mi disperarea și singurătatea din ce în ce mai profundă, mai radicală, am acceptat și m-am prezentat în biroul lui Râpeanu cu manuscrisul romanului. El l-a chemat pe Anghelescu, adjunctul său, și mi-a propus „să lucrez
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
prietenii mei încă ezitanți, speriați de urmări, cum a fost Matei, prudent ca de obicei, dar care ne-a urmat totuși, nemaivorbind de scriitori care îl dușmăneau pe Barbu, prieten cu noul șef de stat și citat la întrunirile oficiale scriitoricești de activiștii superiori de partid, amplu și imediat după Ceaușescu, un Geo Dumitrescu sau Dan Deșliu, care mă sfătuiau însă „să mai aștept, nu e momentul!”. La Pelișor, unde mă găseam în acea iarnă, se afla și tânăra glorie a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
au lăsat să treacă câteva zile și l-au rechemat în grabă pe Ștefan Bănulescu, aflat într-o călătorie în Italia, numindu-l redactor-șef la fosta revistă a lui Barbu, neținând cont, cum o făceau adesea, de „voința maselor” scriitoricești. Geo Dumitrescu a fost instalat la Gazeta literară în câteva zile și a compus o nouă echipă, eliminându-l pe stalinistul Al. Oprea, i-a chemat pe Ion Horea și Gabriel Dimisianu ca adjuncți și pe Adrian Păunescu ca secretar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
Bogza, Jebeleanu și alți câțiva, ar fi putut dacă nu să mă apere, să-mi apere punctul de vedere și curajoasa demisie, măcar să nu fi semnat acel rușinos raport care, azi, aruncă o pată gravă asupra minimei autonomii și demnități scriitoricești!... Iată, prin asemenea acte, partidul și vârfurile sale au „testat” incapacitatea noastră, a elitei scriitoricești, de solidaritate cu membrii ei, capacitatea ei de a se împotrivi unor măsuri politice aberante, care pregăteau nu numai sugrumarea libertății de expresie, dar și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
apere punctul de vedere și curajoasa demisie, măcar să nu fi semnat acel rușinos raport care, azi, aruncă o pată gravă asupra minimei autonomii și demnități scriitoricești!... Iată, prin asemenea acte, partidul și vârfurile sale au „testat” incapacitatea noastră, a elitei scriitoricești, de solidaritate cu membrii ei, capacitatea ei de a se împotrivi unor măsuri politice aberante, care pregăteau nu numai sugrumarea libertății de expresie, dar și ruina economică și administrativă a întregii noastre națiuni! Atunci, la începutul anilor ’70, când Ceaușescu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
proză, în frunte cu Preda, Stancu și alții, ne-au șters pe Țepeneag, Goma și pe mine de pe listele „delegaților” pentru congres. O manevră uzitată mereu de comuniști, aceea de a „filtra elementele imprevizibile și cârtitoare” înainte de o mare adunare scriitoricească, manevră care, în primii ani ai lui Ceaușescu, nu s-a mai aplicat. Apoi, a revenit „în forță”. Și... nimeni nu a protestat! Mulți, probabil, credeau că-și pot păstra pozițiile și slabele privilegii prin tăcere, prin supunere. Iar activiștii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
caz, dacă nu de-a dreptul dușmani, reacționari în bunul și adevăratul sens al cuvântului. Iar lor le-aș aminti fraza lui Brecht: „Cine e nemulțumit de propriul său popor, nu are decât să-și caute un altul!...”. O „normalitate scriitoricească” de șase ani! O, cât am regretat-o apoi, ascuns în cămăruțele mele de împrumut, în țară și apoi în străinătate, da, mi-am regretat gestul curajos și „iresponsabil” de a-mi „distruge cariera socială”, de a mă afunda încă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
adevăr, auzit, și nu doar în cronicile și recenziile literare, ci și în restul bogatei publicistici culturale, ce se caracterizează îndeobște prin echilibru, prin deschidere spre toate tendințele artistice și printr-o mobilitate aparte. Se face loc și unor mărturii scriitoricești importante (de exemplu, cele ale lui Panait Istrati, 66, 74/1933), sunt evocate și comemorate personalități, editorialele abordează probleme de principiu sau, dimpotrivă, chestiuni foarte concrete ale vieții culturale. Rubricile permanente sunt susținute de comentatori competenți: „Cronica teatrală” - Cicerone Theodorescu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289321_a_290650]
-
al Baroului Ilfov, ulterior funcționând în calitate de consilier juridic la Uzinele Siderurgice din Reșița, până la pensionare. L. își va dedica însă întreaga viață studiului științelor „tradiționale”, devenind unul dintre cei mai subtili cunoscători și hermeneuți ai fenomenului. Și-a început cariera scriitoricească în anii ’30, când după contactul hotărâtor cu opera lui René Guénon începe să publice în revistele vremii studii de prezentare și popularizare a ezoterismului. Tot acum (1935 și 1936) face pelerinaje la Muntele Athos, la Amiens (Franța) și Basel
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287855_a_289184]
-
a clasicei povești (clasicizată de Henry James prin romanul Ce știa Maisie) despre copilul care interpretează greșit, cu rezultate dureroase, purtările oamenilor mari din jurul său. Dar e în același timp povestea unei tinere scriitoare care falsifică impardonabil realitatea din ambiția scriitoricească de a o ordona într-un anumit sens. în viitor, Briony va încerca să-și răscumpere greșeala scriind cărți bune, folosindu-și imaginația nu pentru a le atribui personajelor ei intenții malefice, ci pentru a reconstitui scrupulos punctul de vedere
Bunul, Răul și Urîtul în cinema by Andrei Gorzo () [Corola-publishinghouse/Memoirs/818_a_1758]
-
a unui popor care pentru prima oară în existența sa este în situația de a se cârmui liber.“ (Glasul Patriei, 20 noiembrie 1971) BOUREANU Radu „În viața tineretului nostru - și e firesc, în aceste coloane să ne preocupe îndeosebi tineretul scriitoricesc - s-a căutat de către spirite și mentalități retrograde, sau infectate de morbul unei modernități rău înțelese și rău plasate, cultivarea plantelor fantasmagorice a căror umbră venetică să pricinuiască anemia moral-spirituală a generației de la care se aștepta, datorită grijii și condițiilor
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
seama aici de ceea ce înseamnă colectivizarea, cât de larg e viitorul oamenilor porniți pe calea cea nouă, orice om cinstit vede limpede, dincolo de cifre și cuvinte, transformarea adâncă a istoriei!... Întrunirea de la Constanța trebuie să se răsfrângă și asupra breslei scriitoricești; trebuie să ne adunăm gândurile și puterile de creație, să săvârșim și noi cotitura trebuincioasă spre a oglindi cât mai credincios cotitura săvârșită de temerarii care au avut de lepădat 20 de secole de prejudecăți, înainte de a-și schimba obiala
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]