4,125 matches
-
și nu reușesc decât contrariul. 11 ianuarie 1979 ... durere de a nu-mi mai putea atinge niciodată buzele de obrajii ei proaspeți și ridați... 18 ianuarie 1979 De la moartea mamei încoace, nicio dorință de a mai "construi" ceva - decât în scriitură. De ce? Literatura = singura regiune a Nobleței (cum era mama). (Fragmente din volumul în curs de apariție la Editura Cartier)
Roland Barthes - Jurnal de doliu by Em. GALAICU-PĂUN () [Corola-journal/Journalistic/7304_a_8629]
-
mai cuprinzător și mai divers mi se pare a fi misiunea cititorului - mai ales când se vrea și comentator" (p. 8). Nu faptul că Livius Ciocârlie se contrazice (pe sine sau pe Valéry) este relevant, acesta fiind, în fond, avantajul scriiturii fragmentare, nu intenția sa, dacă e să preluăm chiar distincția poeticianului francez, ci "intenția" operei, adevărul pe care ea îl revelează. "Luarea la harță", aparent ireverențioasă, cu cel care proclama supremația "studiului inepuizabilului creator și transformator universal ce se numește
„Gâlceva“ cu Valéry by Gabriela Gheorghișor () [Corola-journal/Journalistic/7320_a_8645]
-
și stereotipuri, redescoperind prospețimea unor pagini parfumate precum cantalupii Orientului. Chantal Chevallier-Chambet analizează nesupunerea lui Istrati, citit prin dublul său, Adrian Zografi. Lumea copilăriei, printre amărîți și estropiați, vagabondajul, frontiera, depărtarea, mereu dorită, de limită. Din ele, toate, dospește o scriitură a libertății, în care va respira în voie "autodidactul care-și găsește Sorbona unde poate", în care se va ostoi setea lui de spații deschise. "Sous l'histoire, la mémoire et l'oubli. Sous la mémoire et l'oubli, la
Călătorii scrisului by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7128_a_8453]
-
un roman ce pune problema autoficțiunii și a au-tenticității, a relativizării caracteristice stilului epistolar, în condițiile în care niciodată cel ce este nu e identic cu cel ce o spune și orice rememorare presupune distanțare față de evenimente și, implicit, infidelitate. Scriitura propune primatul subiectivității ca marcă a sincerității, prin eliminarea autorului omniprezent, însă scriitorul recurge la un artificiu de factură postmodernă, scrisorile fiind comentate de-a lungul romanului de un cuplu (al cărui limbaj colocvial face notă discordantă cu tonul grav
Fericire portugheză by Dana Pîrvan-Jenaru () [Corola-journal/Journalistic/7338_a_8663]
-
Fermă a Animalelor fără ei. Așa că s-ar putea spune că lucrul de care e nevoie nu e mai mult comunism, ci mai mulți porci cu spirit civic." Respingerea lui Eliot are o bază pur ideologică. El a apreciat calitatea scriiturii, dar a pus o distanță critică în ce privește poziția politică a autorului: Nu suntem convinși că acesta e punctul de vedere corect din care să fie criticată situația politică a momentului." Drama lui Orwell nu s-a încheiat aici: înainte de a
Câte genii ați respins de la publicare? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/7357_a_8682]
-
alt cod cultural decât cel al criticului și istoricului literar. Cu cât prăpastia dintre generații și dintre receptori (unul avizat și critic, celălalt, consumator hedonist și inerțial) este mai mare, cu atât pariul acestui volum pare să fie mai dificil. Scriitura efervescentă marca Dan C. Mihăilescu se înscrie aici în coordonatele unui stil preponderent expozitiv, cu abundență de citate și "retorici potrivite" din scrisorile lui Eminescu. Știți care este cuvântul-cheie care ne lipsește nouă astăzi?" îi întreabă direct pe junii corupți
Eminescu pentru toți by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/7362_a_8687]
-
unei sau altei doctrine artistice. A folosit însă mijloace ce veneu din toate direcțiile făurind o operă coerentă. în plus a scris foarte greu. Era muzician performer. Trăia cântând. Trăia din ce cânta. A fost apreciat prioritar ca violonist. Apoi, scriitura lucrărilor enesciene este extrem de densă, de complexă, abundă în indicații multiple. Există măsuri în care poți găsi peste 20 de notații. Sonata a 2-a de violoncel și pian i-a fost dedicată lui Casals, bunul său prieten. Acesta nu
Violoncelistul Cătălin Ilea în dialog cu Dumitru Avakian by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/7369_a_8694]
-
tradiționalismul decât cu modernitatea. Autorul are iscusința de a focaliza și reconsidera texte cunoscute, mai puțin cunoscute sau date uitării, aparținând colaboratorilor revistei în cauză antologați de Emil Pintea în "Antologia literarăâGândirea>" ; deși nu operează, bineînțeles, pe un teren virgin, scriitura criticului, analitică și totodată disociativă, limpidă și captivantă, are darul de a ne convinge, dacă mai era cazul, că spiritul "Gândirii" nu poate fi redus la ortodoxismul etnic propus de Crainic, de vreme ce el a fecundat "ca atmosferă poetică stimulatoare" cărțile
„Gândirea“, fără prejudecăți by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/7648_a_8973]
-
Blandiana. Descoperim în această denumire tema principală a literaturii sale: dorul pentru viața de la țară și obiceiurile satului, nostalgia după o existență a cărei rațiune de a fi era înrădăcinată în conștiința românilor prin intermediul idealurilor și al religiei - asociate în scriitura autoarei cu transcendentul - distruse odată cu venirea la putere a comunismului în România. Față de acest trecut descris cu duioșie în care exista o rază de speranță - de aici o primă posibilă interpretare a titlului Proiecte de trecut - prezentul sub dictatură se
Ana Blandiana și nostalgia originii by Francisca Noguerol () [Corola-journal/Journalistic/7479_a_8804]
-
Esther și David, scriitori ca Jose Revueltas, Pablo Neruda și Manuel Vásquez Montalbán, cei doi detectivi. Morții incomozi se citește pe nerăsuflate, cu ritmu-i îndrăcit, cu detectivii lui năzdrăvani, iar cititorului nu-i rămâne decât să admire formidabila eficiență a scriiturii postmoderne și caleidoscopul amețitor al registrelor stilistice. Stigmatul Casandrei produce altă uimire: ușurința cu care un mare autor traslează granițele între distopie și parabolă, între filozofie și mitologie în spațiul aceleiași povești.
Răul și Răii lumii by Elisabeta Lăsconi () [Corola-journal/Journalistic/7486_a_8811]
-
mai potrivite, numele personajelor etc. - o mie de ani dacă te-ai gândi, și tot n-ai găsi nume mai potrivit pentru pisicuța harpistei decât Madame Bovary sau pentru broasca țestoasă din „Fata din curcubeu” decât Matusalema... Și insist asupra scriiturii, pentru că în acest caz tocmai scriitura este structura puternică a spectacolului și cea care face ca Lia Bugnar și trupa ei fără nume să se distingă în peisajul teatral autohton. Ceea ce nu minimalizează deloc meritele interpretării, dimpotrivă. Fiecare dintre rolurile
Monstruozitatea unei lumi, evidențiată în "7 dintr-o lovitură" by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/74931_a_76256]
-
mie de ani dacă te-ai gândi, și tot n-ai găsi nume mai potrivit pentru pisicuța harpistei decât Madame Bovary sau pentru broasca țestoasă din „Fata din curcubeu” decât Matusalema... Și insist asupra scriiturii, pentru că în acest caz tocmai scriitura este structura puternică a spectacolului și cea care face ca Lia Bugnar și trupa ei fără nume să se distingă în peisajul teatral autohton. Ceea ce nu minimalizează deloc meritele interpretării, dimpotrivă. Fiecare dintre rolurile din „Șapte dintr-o lovitură” e
Monstruozitatea unei lumi, evidențiată în "7 dintr-o lovitură" by Elena Badea () [Corola-journal/Journalistic/74931_a_76256]
-
și / prescură, / gustînd cuvînt lăuntrul cură / în necuvînt alunecînd în sus / cu îngerul din gînd" (Rugăciunea). Fiind, în aceste peisaje expresioniste, un delegat al unui păcat obștesc, d-sa renunță la orgoliul inițial al poeticii sonore, conținînd o mîntuire laică, scriitura, smerindu-se, impersonalizîndu-se. Impersonalizarea e o evacuare a contingentului pentru a face loc absolutului. Tot ceea ce Dumnezeu pretinde, în mod expres, este să ieși din tine însuți, în măsura în care ești creatură" (Meister Eckart). Relevantă e împrejurarea că această lepădare de sine
“Memoria inimii“ (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7496_a_8821]
-
scriitor mai erau relevante foaia de hârtie și "țăcănitul mașinii de scris". Nu-mi vine să-l afiliez "ogrăzii familiei" optzeciștilor (ca să folosesc expresia poetului), cum au făcut unii critici. Citind versurile sale uneori prozoase mă gândesc mai degrabă la scriitura post-joyceană, la atmosfera lui Lawrence Durrell și rolul orașului Alexandria în Quartet. O lume orientală a cărei descompunere luminează ca lemnul putrezit în pădure. "Privirea aruncată asupra orașului/ mai păstrează umbrela de ecouri, nod gordian/ pentru legenda ce mi se
Din familia înalt-țintitorilor by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/7497_a_8822]
-
prin religie Fervoarea religioasă a Ovidiei Babu este o treaptă recentă în evoluția poetei. De la volumul Un fel de patimi, apărut în 2007, la cel de față, Ovidia Babu a trecut un prag al suferinței care i-a limpezit profund scriitura. Lacrima deschide digul sentimentelor, ca un vitraliu prin care îngerii din biserică vin în odaia poetei: "Lacrimile nu sunt toate la fel./ În apele lor, transparente sau groase,/ în alchimii diferite/ poate sta raiul ori iadul" (Alchimiile lacrimii). De la măștile
Din familia înalt-țintitorilor by Grete Tartler () [Corola-journal/Journalistic/7497_a_8822]
-
Tudorel Urian Destul de bizară opțiunea editorilor volumului de poeme al lui Ion Beldeanu, Chiar dacă? (Editura Augusta @ Artpress) de a pune pe ultima copertă, următorul fragment semnat de Ioan Moldovan: "Cu Ťmasca Bunei speranțeť pe chip și pe scriitură, Ion Beldeanu e un poet care și-a inventat o postură, un spațiu, un stil. Jocul Ťde-a fericireať pe care îl exersează în textele sale mizează pe simulare și disimulare, pe ironie și uneori pe sarcasm." Nu că redactorul-șef
Melancolii și dileme by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/7498_a_8823]
-
spirit critic de nuanță galică, "literator de școală franceză", din stirpea ocărâților și prețuiților E. Lovinescu, Zarifopol, Pompiliu Constantinescu. Aceștia din urmă l-au contrariat, după mai bine de cincizeci de ani, pentru că au declanșat pe vremuri o campanie împotriva scriiturii lui Vasile Pârvan. Așa procedase și zelatorul marelui istoric, G. Călinescu, care vorbea de aceleași cusururi, de "lungile declamații" ale lui Pârvan, de "divagații imposibile, de "solemnitate găunoasă și gongorică". Replica lui N. Steinhardt ("pârâș" își spune) dată trioului amintit
Sărbătoarea lecturii by C. Trandafir () [Corola-journal/Journalistic/7244_a_8569]
-
observat la Macedonski o largă disponibilitate lingvistică, utilizarea în regim artist a lexicului arhaic. Moștenirea prozastică autentică a lui Macedonski o găsim însă tot în prozele simboliste. Inovația capitală adusă de nuvelele din Cartea de aur constă din imaginarea unei scriituri neobișnuite: nuvela devine pretext pentru picturi somptuoase, în care obiectele prind viață, iar frazele nu servesc la povestirea de întîmplări, ci la crearea unei atmosfere. în centrul celor mai reușite nuvele din Cartea de aur (Zi de august, între cotețe
Rivalul lui Eminescu by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7133_a_8458]
-
observat la Macedonski o largă disponibilitate lingvistică, utilizarea în regim artist a lexicului arhaic. Moștenirea prozastică autentică a lui Macedonski o găsim însă tot în prozele simboliste. Inovația capitală adusă de nuvelele din Cartea de aur constă din imaginarea unei scriituri neobișnuite: nuvela devine pretext pentru picturi somptuoase, în care obiectele prind viață, iar frazele nu servesc la povestirea de întîmplări, ci la crearea unei atmosfere. în centrul celor mai reușite nuvele din Cartea de aur (Zi de august, între cotețe
Rivalul lui Eminescu by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7133_a_8458]
-
obiecte ciudate, degajînd ideea de lux și de artificiu extrem. Pînă tîrziu, prozatorul se va amuza imaginînd colecții de obiecte pitorești, grupări metonimice de piese banale sau rare care formează ansambluri muzeale; este latura ornamental-academică a simbolismului macedonskian. Dacă la scriitura metaforică din nuvelele simboliste Macedonski a ajuns după o îndelungată rafinare a mijloacelor sale, mania de colecționar și-a descoperit-o încă din tinerețe și a cultivat-o toată viața. Etalarea metonimică de curiozități, ca într-un muzeu imaginar, a
Rivalul lui Eminescu by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/7133_a_8458]
-
punctul cutare ce prostie am scris. Îmi amintesc acele 200 de pagini pe care a trebuit să le arunc. Îmi amintesc în permanență de greutăți. Cred că vezi că răspund aproape numai despre treburi tehnice. Din punctul de vedere al scriiturii sunt foarte multe momente dificile, dar dincolo de asta cel mai greu moment a fost atunci când am primit dosarele tatălui meu. Situația este așa pentru că eu văd în scris ceva extrem de tehnic. În mod tehnic zidesc acel obiect plecând de la ceva
Peter Esterházy „Eu nu am probleme umane, ci probleme de elaborare“ by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/7141_a_8466]
-
lumii de gabriel chifu trăită și tot de el povestită îmi pare povestea autenticistă (din punctul de vedere al "exuvierii" de sine și al oglindirii unei perioade istorice, pentru că altfel, fiind un calofil, autorul este departe de "gradul zero al scriiturii") a unui căutător al Luminii, în genere. Lumina este o constantă tematică și o metaforă obsedantă a cărții lui Gabriel Chifu: lumina dez-mărginește calafatul ("o margine a lumii" pentru copilul de odinioară, dar și o frontieră - zid de netrecut al
Un căutător al Luminii by Gabriela Gheorghișor () [Corola-journal/Journalistic/7158_a_8483]
-
filosofice urmate cu extremă consecvență de-a lungul timpului; e vorba, mai întâi, de o riguroasă, aplicată și, mai cu seamă, fermă conștiință a poeziei și, în al doilea rând, de o viziune poetică, cu alt cuvânt o practică a scriiturii întru totul armonioasă și de o coerență indiscutabilă. Mereu încercat de tentația autodefinirii, a explicitării de sine, poetul a căutat să-și impună câteva adevăruri perene, în virtutea unui clasicism esențial, subsumabil temperamentului său de stirpe apolinică. Lirica lui Ștefan Augustin
Eseistica lui Ștefan Aug. Doinaș by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/7176_a_8501]
-
Marina Constantinescu Am citit piesa „Artă" a Yasminei Reza aproape imediat ce a apărut. Eram la Paris în 1994, în zilele în care se discuta mult despre această scriitură filosofică, ironică, despre snobism, despre prietenie si criza de identitate. Figura orientală a scriitoarei și actriței Yasmina Reza, zîmbetul ei senzual misterios amplificau ușor ambiguitatea scrisului, a relațiilor ce se redefinesc, brutal, poate, la un moment dat, între trei prieteni
Fețele mirării by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/6020_a_7345]
-
el. (Sunt tare curios ce metodă va adopta. Pe a primilor romancieri? Bujoreanu, Baronzi? Pe a lui Rebreanu? Va fi un Pat al lui Procust? Un Cel mai iubit dintre pământeni?) Iar în al treilea, unul riguros nemțesc. Locul consfințește scriitura. Cu Gde Buharest, proiectul acesta extrem de interesant a început bine.
Un om din Est by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5707_a_7032]