1,460 matches
-
secții spitalicești, mi-au năvălit în minte cum s-au dedat țărișoara noastră cu soliile timișorene care în felul capichehăilor celor de demult băteau mătănii pe la Înaltele Porți, pe dinaintea bineprimitoarelor sofale, și cât de așteptată era solia lor, cum era scrutată cu meșteșug dobândit prin ani desaga ghiaurului din vilaietul timișan și cum pe dată Măritul Sultan (tovarășul sau tovarășa cutare) își chema imbrohorul (citește secretara) și la un semn zahereaua lua calea zahanalei. Mult mă podidește nostalgia că toate astea
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
radio Luxemburg sau acela de la Metronom, emisiunea eroului Cornel Chiriac de la "Europa liberă". Atunci mi-a fost dat să aud cum că moșul nonagenar a fost în junețea dumisale în America. Tare m-am bleojdit la el, tare l-am scrutat neîncrezător când mi-a transpus în narațiune, în diegesis și mimesis, cum anume a fost să fie el în America de peste ocean. Cu mână tremurătoare i-am turnat în păhăruțul cel mititel țuică de prună ca să-mi povestească despre valurile
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
răsunând în inima mea, la priveliștea faptelor mărețe, sau la trecutul de durere a poporului român, fără să fi vrut mi se încălzea condeiul și povestirea lua un caracter mai literar. Eu sunt anume de părere că istoria trebuie să scruteze spre a afla adevărul, dar că acestuia nu-i va sta niciodată rău, când va fi învelit într-o haină frumoasă. De aceea cred că, deși istoria tinde a deveni o știință, scrierea ei nu trebuie se înceteze a rămâne
ISTORIA ROMÂNILOR DIN DACIA TRAIANĂ ISTORIA MEDIE, Partea I De la întemeierea Ţărilor Române până la (cu o hartă) by A. D. XENOPOL () [Corola-publishinghouse/Science/101022_a_102314]
-
Se foia, încurcat, în fotoliu, dar rămase la locul lui. Părea nefericit. Gosseyn consideră că era semn bun. Cu excepția celor care se aflaseră în contact cu Discipolul, nici unul dintre acești prezicători, nu cunoștea tensiunea penibilă născută din imposibilitatea de a scruta viitorul în fiecare moment. Va fi interesant de observat efectul asupra lui Yanar. În plus. avea o nevoie urgentă de informații. Gosseyn începu cu întrebări simple. Și înaintea fiecăreia - nu numai la început, dar pe tot timpul dialogului - făcu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
veți fi fericiți să aflați, fuseseră revăzute de marele nostru șef, Enro cel Roșu. Nu există în istorie cineva înzestrat cu atâta inteligență pătrunzătoare, perspicacitate, și cu o atât de mare dorință de pace. Remarca finală constituia o incidență. Gosseyn scrută rapid câteva fețe, dar erau toate serioase. Dacă era cineva care găsea ceva bizar în calificarea lui Enro drept campion al păcii, o ținea pentru el. Așadar, un sistem de spionaj îi dezvăluise lui Enro schemele de distorsiune a mii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
în alt coridor. Trecu printr-o altă ușă, drept înainte și se dădu într-o parte pentru a-i face loc. Gosseyn văzu că era vorba de un dormitor. - Camera noastră, zise ea. Îi vorbea pe același ton și-l scruta uimită. În final, clătină din cap. - Ei, dar se pare că într-adevăr habar n-ai. O să-ți spun. Se opri, puțin încordată, ca și cum exprimarea faptelor le conferea o realitate mai pregnantă, dar spuse apoi: - Noi doi am fost căsătoriți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
trei dimensiuni; interiorul și suprafața fiecăreia erau interconectate prin mii de circuite secundare. Chiar și roboții aproape uman construiți de Lavoisseur și utilizați ca arme de către venusieni nu conțineau decât douăzeci și nouă de circuite principale. Cu atenție, acum, Gosseyn scrută creierul artificial. De astă dată, observă că mai multe cabluri păreau arse. Această descoperire îl neliniști și, rapid, constată multe alte rupturi. Cum putea un instrument atât de bine construit și protejat să fie stricat, părea greu de înțeles, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
înflăcărat. Nu a rămas dragon mult timp, și acum avem un fiu. E foarte înalt și sănătos pentru vîrsta lui, și pare a fi inteligent, și are toate șansele să fie un om bun cînd va fi mare. Ea îi scruta în continuare fața, de parcă ar fi încercat s-o citească. El îi evită privirea și spuse stînjenit: — Nu-ți face griji. Nu sînt beat, dacă asta crezi. Cînd își întoarse privirea, ea dispăruse și Martha stătea cu un pahar spunînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
jos. Și tot așa, această scurgere în trepte continua până când o mică parte a apei ajungea pe sol. Ploaia trebuie că avusese proporții deluviene. Gosseyn avea "norocul" să se afle într-o pădure cu frunze capabile să înmagazineze un fluviu. Scrută împrejurimile trunchiului lângă care îl prinsese ploaia Nu era deloc ușor să distingă ceva în semiîntuneric, dar i se păru că undeva, nu foarte departe parcă se întrezărea o zonă ceva mai luminoasă. O apucă în acea direcție și în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
părea zgomotoasă și-și putea auzi bătăile inimii, neregulate. Vocea robotului îi răsuna încă în urechi. "Care stea?" Și când se gândea cât timp pierduse. Și câte avea de făcut. Mai întâi de toate, tunelul. Câteva minute mai târziu, el scruta culoarul slab luminat care ducea în profunzimile unui arbore gros de 200 de metri și înalte de aproape doi kilometri. Era destul de întuneric, dar într-unul din dulapurile cu provizii găsise o lanternă atomică. Și Gosseyn și-o însușise. Lăsă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
se întoarse către tipul slăbuț cu alură de șef: ― În locul tău, Crang, n-aș mai avea încredere în Blayney când va depăși 40 de ani. ― Ce? Blayney fusese cel care exclamase, sufocat de furie. Ochii galbeni ai lui Crang îl scrutau cu atenție pe Gosseyn. ― Gestul lui Blayney de a mă lovi așa cum a făcut-o explică Gosseyn, are explicații psihoanalitice. Sistemul lui nervos începe să reacționeze violent la stimulii care s-ar fi putut produce, de parcă aceștia s-au și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
fie mai atentă la asemenea detalii. Fără a lăsa să i se ghicească ceva pe chip, îl înfruntă cu privirea pe vlăjgan. ― Ce vrei? Thorson nici măcar nu schiță vreun pas să intre în cameră și nici nu închise ușa. Îl scruta numai din ochi, cu o mină meditativă. ― Am vrut numai să te văd... ― zise el. Să te privesc, nimic altceva. Ridică din umeri: ― Asta-i tot. Se întoarse și ieși. Ușa se trânti în urma lui. Gosseyn clipi. Se așteptase la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
Se foia, încurcat, în fotoliu, dar rămase la locul lui. Părea nefericit. Gosseyn consideră că era semn bun. Cu excepția celor care se aflaseră în contact cu Discipolul, nici unul dintre acești prezicători, nu cunoștea tensiunea penibilă născută din imposibilitatea de a scruta viitorul în fiecare moment. Va fi interesant de observat efectul asupra lui Yanar. În plus. avea o nevoie urgentă de informații. Gosseyn începu cu întrebări simple. Și înaintea fiecăreia - nu numai la început, dar pe tot timpul dialogului - făcu un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
veți fi fericiți să aflați, fuseseră revăzute de marele nostru șef, Enro cel Roșu. Nu există în istorie cineva înzestrat cu atâta inteligență pătrunzătoare, perspicacitate, și cu o atât de mare dorință de pace. Remarca finală constituia o incidență. Gosseyn scrută rapid câteva fețe, dar erau toate serioase. Dacă era cineva care găsea ceva bizar în calificarea lui Enro drept campion al păcii, o ținea pentru el. Așadar, un sistem de spionaj îi dezvăluise lui Enro schemele de distorsiune a mii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
în alt coridor. Trecu printr-o altă ușă, drept înainte și se dădu într-o parte pentru a-i face loc. Gosseyn văzu că era vorba de un dormitor. - Camera noastră, zise ea. Îi vorbea pe același ton și-l scruta uimită. În final, clătină din cap. - Ei, dar se pare că într-adevăr habar n-ai. O să-ți spun. Se opri, puțin încordată, ca și cum exprimarea faptelor le conferea o realitate mai pregnantă, dar spuse apoi: - Noi doi am fost căsătoriți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
trei dimensiuni; interiorul și suprafața fiecăreia erau interconectate prin mii de circuite secundare. Chiar și roboții aproape uman construiți de Lavoisseur și utilizați ca arme de către venusieni nu conțineau decât douăzeci și nouă de circuite principale. Cu atenție, acum, Gosseyn scrută creierul artificial. De astă dată, observă că mai multe cabluri păreau arse. Această descoperire îl neliniști și, rapid, constată multe alte rupturi. Cum putea un instrument atât de bine construit și protejat să fie stricat, părea greu de înțeles, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85123_a_85910]
-
jos. Și tot așa, această scurgere în trepte continua până când o mică parte a apei ajungea pe sol. Ploaia trebuie că avusese proporții deluviene. Gosseyn avea "norocul" să se afle într-o pădure cu frunze capabile să înmagazineze un fluviu. Scrută împrejurimile trunchiului lângă care îl prinsese ploaia Nu era deloc ușor să distingă ceva în semiîntuneric, dar i se păru că undeva, nu foarte departe parcă se întrezărea o zonă ceva mai luminoasă. O apucă în acea direcție și în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
părea zgomotoasă și-și putea auzi bătăile inimii, neregulate. Vocea robotului îi răsuna încă în urechi. "Care stea?" Și când se gândea cât timp pierduse. Și câte avea de făcut. Mai întâi de toate, tunelul. Câteva minute mai târziu, el scruta culoarul slab luminat care ducea în profunzimile unui arbore gros de 200 de metri și înalte de aproape doi kilometri. Era destul de întuneric, dar într-unul din dulapurile cu provizii găsise o lanternă atomică. Și Gosseyn și-o însușise. Lăsă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
se întoarse către tipul slăbuț cu alură de șef: ― În locul tău, Crang, n-aș mai avea încredere în Blayney când va depăși 40 de ani. ― Ce? Blayney fusese cel care exclamase, sufocat de furie. Ochii galbeni ai lui Crang îl scrutau cu atenție pe Gosseyn. ― Gestul lui Blayney de a mă lovi așa cum a făcut-o explică Gosseyn, are explicații psihoanalitice. Sistemul lui nervos începe să reacționeze violent la stimulii care s-ar fi putut produce, de parcă aceștia s-au și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
fie mai atentă la asemenea detalii. Fără a lăsa să i se ghicească ceva pe chip, îl înfruntă cu privirea pe vlăjgan. ― Ce vrei? Thorson nici măcar nu schiță vreun pas să intre în cameră și nici nu închise ușa. Îl scruta numai din ochi, cu o mină meditativă. ― Am vrut numai să te văd... ― zise el. Să te privesc, nimic altceva. Ridică din umeri: ― Asta-i tot. Se întoarse și ieși. Ușa se trânti în urma lui. Gosseyn clipi. Se așteptase la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
și mai mult. Soarele palid către care zbura nu părea să se mărească. Dimpotrivă, se micșora vizibil! Iar în curând dispăru cu totul în zarea întunecată. Corl se simți atins parcă de un vânt de gheață. Vreme de multe minute, scruta încordat întunericul, sperând ca acel unic reper va redeveni vizibil. Dar nu văzu decât punctele luminoase ale stelelor depărtate, înfipte ca niște bumbi în catifeaua spațiului infinit. Deodată, însă, unul din punctele acestea începu să crească. Cu ochii la pândă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
părere ai? - Elementul surpriză a dispărut, recunoscu Grosvenor, în silă. Monstrul a atacat fără să bănuiască ce-l așteaptă. De aici înainte, va fi mai prudent. Parcă-l vedea pe monstru scoțându-și printr-un perete capul roșcat, pentru a scruta coridorul, înainte de a se năpusti asupra servanților și a-l răpi pe unul dintre ei. Singura măsură de protecție eficace ar fi fost instalarea unui al doilea tun, pentru al acoperi pe cel dintâi. Dar cum nu existau la bord
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
Grossen se ridică și spuse, clipind din ochi, uimit și încruntat: - N-am impresia că asta ar constitui o dovadă. Știu doar că moleculele de aer din proba luată "după" conțineau o sarcină electrică ușor mărită. Sosise momentul hotărâtor. Grosvenor scrută fețele colegilor săi, așteptând ca măcar în ochii unuia dintre ei să se aprindă lumina înțelegerii. Dar parcă încremeniseră cu toții, sub efectul aceleiași perplexități. În cele din urmă, cineva remarcă, pe un ton ironic: - Presupun că ceea ce se așteaptă de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
îi crescuse leafa fără ca el să se fi străduit cu ceva pentru asta și fără vreo urmare în privința amabilității lui. Trecu destul până să găsească cei 30 de bănuți rest, apoi îi întinse prosopul și săpunul. Între timp moldoveanul îi scrutase chipul, cântărindu-l din ochi. Târa după el un soi de cufăr mare, argintiu, și băieșul îi spuse că trebuie să-l lase la ușă. Atunci omul îl luă deoparte și-i strecură în buzunar cam de douăzeci de ori
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
Era nouă și treizeci de minute. Se strânse fără voie în ea însăși. Ziua cea lungă abia începea. La zece și jumătate, după ce rezolvase corespondența urgentă, ceru să fie adus în fața ei ofițerul dezertor. Se numea Gile Sanders. Innelda îl scrută cu un aer posomorit. Din dosarul lui reieșea că avea trei amante și că făcuse o adevărată avere din afaceri dubioase privind achizițiile pentru armată. Poveste absolut tipică. Nu reușea însă să priceapă cum de părăsise toate acestea și dezertase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]