KorAP: Find »[drukola/base=scutura & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...35 36 37 ...290 >

7,237 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187

eu m-am întins s-o iau. — Nu înțeleg ce spui, am continuat. Eu, cea care stă aici? Vrei să spui că tu nu ești singura Scout de pe fața pământului? Sau... Scout își trecu degetele prin părul dat pe spate, scuturându-l. — Bine, zise, o parte din mine a fost răpită. Mă refer la o parte din mine, de-aici (își atinse tâmpla). Și a fost încorporată în altceva; un ceva uriaș, anormal, necontrolat. În locul părții pierdute, am primit ceva din

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
a dus. Restul, totul merge mai departe fără mine. M-am întors să văd ce face Ian. Dormea pe rucsacul meu, cu bărbia vârâtă între labe. — Simt că am ieșit din rândul lumii, spuse Scout. Ai vreodată senzația asta? Am scuturat din cap. — Pentru mine e ca și când toți ceilalți ar fi ieșit și ne-ar fi lăsat pe mine și pe Ian de capul nostru. Scout încuviință ușor, uitându-se la foc fără să spună nimic. Mi-am închipuit șase miliarde

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
scria Kodak, iar în dreapta, într-un chenar plin de punctișoare galbene și portocalii, 36 de poziții. Am deschis clapeta și m-am uitat înăuntru, după care, doar ca să fiu sigur, am întors plicul cu susul în jos și l-am scuturat. Nimic. Nici o poză, nici un negativ. Plicul era complet gol. L-am întors pe toate fețele ca să văd dacă nu-mi scăpase ceva important, cum aproape că mi se întâmplase cu cartea lui Randle, dar nu, era doar un plic de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
Ian n-a fost foarte fericit când am aprins lumina în dormitor. Avea expresia pe care motanii mari o au uneori când sunt treziți din somn pentru o fotografie de familie. — Scuze, am spus, așezându-mă pe marginea patului. Ian scutură dintr-o ureche. Am luat paharul și am mestecat cu degetul în el. Dreptunghiurile de hârtie fâșâiră. Convingere. Am închis ochii și-am încercat să mă conving că fâșâitul era de fapt susurul apei curgând printr-o țeavă lungă. După ce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
merge la toaletă și-mi trecu prin gând că, oricâte lucruri mi s-ar întâmpla, angrenajele corpului meu nu pot să lucreze liniștite în fundal decât o perioadă limitată de timp. Era ceva liniștitor în asta, repetitivitatea, efectul de ancoră. Scuturând brațul care mă durea ca să scap de junghi, am pornit-o spre ușa băii. Am tras apa la toaletă și m-am spălat pe mâini, gândindu-mă în treacăt la un duș în cabina mică și galbenă din colțul încăperii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
lovind cu un pix în grilajul lui protector, ascultând cu atenție sunetul produs. — Deci asta faci tu? am spus. Construiești femeia? — Întocmai. Ai zis-o bine în două cuvinte. Construim femeia, nu tabloul. Doctorul se îndreaptă de spate și-și scutură pantalonii cu palma. Toate lucrurile astea, te-ar ajuta să te gândești la ele ca la o unealtă concentrațională, un mod de-a ne asigura că femeia, atunci când o vom termina, va fi o singură femeia și nu ca... ca

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
Urechea se zbătu de câteva ori, apoi se îndreptă din nou în față, dându-mi nepăsătoare de veste că nu va lua parte la discuția asta. — Fie, am zis. Am pus palma peste paharul plin de hârtii și l-am scuturat de câteva ori, așa cum scuturi un glob de cristal. Fâșiuțele dinăuntru foșniră înfundat la fiecare mișcare, dar nimic altceva nu se schimbă. M-am dus la perete și m-am așezat cu spatele lipit de el, simțind podeaua dură prin

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
ori, apoi se îndreptă din nou în față, dându-mi nepăsătoare de veste că nu va lua parte la discuția asta. — Fie, am zis. Am pus palma peste paharul plin de hârtii și l-am scuturat de câteva ori, așa cum scuturi un glob de cristal. Fâșiuțele dinăuntru foșniră înfundat la fiecare mișcare, dar nimic altceva nu se schimbă. M-am dus la perete și m-am așezat cu spatele lipit de el, simțind podeaua dură prin jeanși. În mijlocul acelui spațiu cenușiu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
mână, m-am înapoiat șontâc la balustrada de la babord, alăturându-mă lui Fidorous. Butoiul plutea doar acolo, cam la un metru de marginea bărcii, tresăltând puțin în valurile mici iscate de noi. Brr-brr, brr-brr. Vezi ceva? E acolo jos? Fidorous scutură din cap. Nu-l văd, dar acolo e. Ridică un par lung cu un cârlig la capăt dintr-un stativ de pe peretele cabinei. — Ce-o să faci cu aia? — Să trag de frânghia butoiului și s-o leg. Odată ce-l vom

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
acum s-a depărtat ca să aștepte să se scufunde. Pun pariu c-o să ne bălăcim în apă atunci când o să se întoarcă. Fidorous se uită țintă în deschizătura trapei. — Bine, am zis. Deci am eșuat. Ne dăm bătuți. Ne întoarcem. Fidorous scutură din cap. — Nu-i ușor să faci asta. Dimpotrivă, e un proces mai complicat decât acela prin care am ajuns aici. E nevoie de concentrare și, chiar dacă ne-am putea concentra... nu avem timpul necesar. Și-atunci suntem blocați aici

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
Acum vederea era udă leoarcă, muiată și se rupea pe la margini, dar eu n-am observat asta. Ceva uimitor îmi reținu toată atenția: imaginea în alb-negru a casei mele se mișca. Sub privirile mele uluite, micuțul graur din pixeli se scutură și zbură de pe firul de telefon din pixeli. Copaci din pixeli se mișcau în bătaia vântului din pixeli. Un Volkswagen cenușiu din pixeli trecu prin cadru, rulând pe drumul care ieșea din imagine. Am ridicat degetul ca să ating suprafața vederii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333

vedeau puțin de tot, că printr-o gauré, apérînd În alté parte, unde mai erau loc Între copaci și se vedea cerul. Șasa se ridicé și Începu sé se baté cu palmele peste picioare și pește mîini, si sé se scuture. Lué sacul și-l Întinse mai Încolo, unde nu erau furnici. A doua zi Nicolai Arsenievici Își lué toporul și ferestréul și se duse În pédure sé caute un al doilea béț pentru scaré. Trecu pédurea cea micé și livadă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
o cérémidé. A scos din ghiozdan scîndura și un cuțit. S-a pus sé-și termine morisca. PÎné venea autobuzul, mai erau doué ore. Surcelele séreau În jurul lui Șasa și pe pantaloni. Era În jurul lui alb, de parcé s-ar fi scuturat un cireș. O paté roșie se prelinse pe morișcé și Șasa o ciopli sé rémîné albé la loc. A hotérît sé nu mai scoaté morisca pe fereastré. În autobuz, scoase din ghiozdan cartea și Începu sé Învețe. Cartea i se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
Pe spate avea cîteva pete vinete și pe riț, chiar sub ochi, avea o zgîrieturé cu sînge. Din treucé ieșea abur și mirosea. Ea grohéia ușor și gemea și scotea bulbuci. Din cînd În cînd Își ridică capul și-l scutură. 37 - Credeți cé pot crește În pédurea noastré atîtea ciuperci? - Ciuperci și nucșoare, alune, toate cele! - Nu le ménîncé veverițele și hîrciogii? Rod și casa, dacé trebuie! - Dacé ciupercile cresc atît de mari, nici nu ne mai trebuie copaci. - Că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
ducé brebenei la porc sau sé culeagé viorele, sé se uite la copaci și sé caute céprioare. Trebuia sé-și facé o cérare, ca sé nu i se Încîlceascé picioarele prin grîu și-atunci cînd este roué sé nu i se scuture pe pantaloni și În sandale. Bététori vreo douézeci de metri cu picioarele, pe urmé se opri și se gîndi cé-i mai usor sé tragé sacul dupé el atunci cînd se Întoarce și sé facé așa cérarea. Pémîntul era uscat și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
stingé chibritul nici nu mai suflé În el, ci-l scuturé o daté prin aer și el se stinge singur. Atunci cum ar putea sé se aprindé cometă de la aer, dacé aerul stinge? Și-atunci cînd sufli, și-atunci cînd scuturi prin aer? Aerul e pentru stins și pentru récit, dar nu pentru aprins. Aerul nu poate sé aprindé. Și-atunci de ce nu se stinge cometă În aer? Ce fel de foc are ea? Șasa se mai gîndi cé dacé o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
Pentru cé pe urmé toaté lumea se Intoarce de mînuțé Înapoi la școalé, cé trebuie sé le spuné ceva. În spate se auzea Parascovia Fomovna. Amîndoué strigau și mergeau printre rînduri și te apucau de umeri pe la spate și te scuturau. Apéru pe un perete un porumbel foarte mare, care ținea În brațe un glob albastru. În jurul lui scria În toate limbile cuvîntul pace. Pe urmé a Început sé se audé vocea. Și totul s-a mai repetat o daté. Ca

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
mîzgéleascé și colegul de bancé, cînd nu se uité, ca sé-l vadé mai pe urmé Învéțétoarea și sé-i tragé o bétaie. Legé sacul și se așezé pe el. Începeau sé se réreascé brebeneii. Rémîneau numai frunzele pentru cé florile se scuturau pentru cé degrabé trebuiau sé Înfloreascé lécrémioarele. Iarbă pe care a gésit-o În poiana cu tufe de aluni era buné, dar era puținé și s-a terminat. Dar frunzele erau multe și erau mari, si porcii le mîncau și féré

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2008_a_3333]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769

aflînd că plecase, mi-am înfipt caninul în ea. Hoțește. Plecase hoțește. "Întoarce-te să termini ce-ai început, Iordan", mă rugam. Nu s-a întors. Iasomia și-a pierdut parfumul. Florile s-au umflat a putred și s-au scuturat. Urîte mai sînt tufele de iasomie scuturată. De la hohotul alb la hohotul știrb. Vișinele au prins viermi. I-am analizat sărutul pe toate fețele. Nu din confuzie. Nu din ambiguitate. Nu din seducție m-a sărutat Iordan. Nu din pasiune

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
într-o oală". Cum puteam crede că un adolf se compară cu Iosif Vissarionovici? Acuma și-a lăsat barbă prosperă, capitalistă și mă avertizează că a compara Holocaustul cu Gulagul e injust. Pardon! Incorect politic. Crinul din vaza galbenă își scutură resemnat petalele. Dumneavoastră gîndiți profilactic și alertant. O să discutăm mai încolo despre... ... re-ma-nen-țe-le prolet-cultu-lui, ăsta-i subiectul meu. Principal. Și nu-s nici minore, nici anemice remanențele astea, dacă un gazetar declară că imnul nostru, Deșteaptă-te, române!, este antisemit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
Universitară, dacă n-ar fi refuzat directorul, Corneliu Ștefanache. "Norocos" cum e, moralistul Paler s-a ales, la Forumul Culturii (iunie 2002), cu replica dură a premierului: "N-avem nevoie de profesori de patriotism". Nu era de colea să te scuturi de "îndrumare", s-o driblezi, cu atîtea comisii de analiză, de avizare și re-avizare, pe cap de scriitor. Ți se indica numărul scenelor de dragoste ("Erotismul nu-i scuzabil. Taie sexul!"), ți se numărau morții. ("Personajul principal să-și dea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865

înzestrați cu darul divinației și cu cunoștințe de herbologie și homeopatie. Torsul de cal îi lipsea cu desăvârșire, doar că avea coadă, păr stufos pe piept și călcâiele despărțite în copite. Apleca din cap ritmic în timp ce vorbea, ca și cum ar fi scuturat un căpăstru. Povestea mereu același lucru, de fiecare dată manifestând o vădită indignare pentru un văr de-al său ce le-a făcut neamul de râs. Se pare că ar fi violat o nimfă ce se scălda într-un râu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
Către ultimele zile ale Potopului, apele crescuseră atât de mult, încât cu mare greutate mă țineam deasupra lor; eram aproape să mă înec sub greutatea viețuitoarelor ce-și făcuseră cuib în părul meu. Atunci, cu o ultimă sforțare, m-am scuturat o dată cât am putut de tare și toate creaturile ce atârnau de mine au căzut în apă și s-au înecat. Cerul era negru. Tunetele îți bubuiau creierii și fulgere te atacau din toate părțile și-ți ardeau ochii. Eliberat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
mai mult, ne-am ținut mâinile la despărțire, era deja întuneric, prietena noastră comună plecase deja. Eram relativ relaxați. Ne luăm la revedere, îi rețin mâna, dar nu știu ce să fac cu ea. Nici ea nu știe. Ezită... În fine, își scutură coada de cal și-mi spune pe tonul cel mai natural: Hai să ne întâlnim mâine să facem dragoste. Sună-mă ca să stabilim. N-am avut puterea să protestez sau să adaug nimic. Am încuviințat și am sunat-o a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
cu el știe, însă, să-l și folosească. Bine, dar tu mai poți să zbori? Am crezut că... Hipogriful și-a deschis deodată larg aripile și a bătut de câteva ori rapid și zgomotos din ele, la fel cum ar scutura un scut înainte de bătălie. E drept că n-am mai zburat de nu-mi mai aduc aminte când, dar ar trebui să pot, putem încerca, desigur, depinde numai de tine, de cât de puternică e dorința ta. De mine? Vrei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]