7,863 matches
-
fotografia este un Autoportret în oglindă, autorul ei este, așadar, chiar Daniela Chirion, iar de inexactitatea care însoțește fotografia mă fac singurul vinovat. Această rectificare trebuie înțeleasă și ca o restituire a imaginii proprietarului ei legitim, dar și ca o scuză prezentată deopotrivă artistei deposedate și cititorului dezinformat.
Alexandru Chira, între transă și silogism by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/8993_a_10318]
-
nu e brad. Dacă n-ai bani pentru a asigura și ordinea unui spectacol de stradă în centrul Bucureștiului ori nu faci spectacolul, ori îl întrerupi dacă vezi că situația te depășește. Banca Milennium ar fi trebuit să ceară public scuze bucureștenilor pentru haosul pe care l-a provocat de 1 decembrie și ar fi trebuit să-i demită pe cei care au scăpat situația de sub control. Ceea ce nu scade cu nimic autoumilirea pe care ne-am oferit-o cu această
România lui "se dă ceva" by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/9017_a_10342]
-
de tineri dezabuzați, dresați să nu creadă în nimic, decât în atotputernicia pilei și în binefacerile șpăgii. De vreo zece-doisprezece ani, absolvenții de facultăți se află sub nivelul de pregătire al unui licean mediocru de altădată. Cauzele sunt multiple și scuzele nu lipsesc. Nu ultima este constanta subfinanțare a învățământului. Primii care au suportat rigorile tranziției sunt profesorii. Într-o vreme când clasa muncitoare agita ciomege, pretinzând salarii și compensări, s-a mizat pe "conștiința" profesorimii, pe o presupusă superioritate morală
Criza din învățământ by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9133_a_10458]
-
se dezice repede de peisaje. Nu-l mișcă decît tablourile vivante cu mici curți mahalagesc-scrobite, cu multe hibe ascunse sub covor, în care cîte un "corsar" suie pe sfoara mecanismului, dîndu-i rotițele peste cap. Moralizatoare, citate pururi, cu cîte o scuză ben trovato pentru un stil cam datat, toate acestea se cunosc. Ce nu s-a "prizat", decît, cel mult, la nivel de titlu într-un repede înșiruire, sînt Escursiuni-le în Germania Meridională (din 1858) și basmele. Ce va să zică Germania Meridională
Basmele corsarilor by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9240_a_10565]
-
vanitoase, am spus, și atunci lucrurile reintră într-o ordine mai acceptabilă. Cred că am găsit această nouă cheie, sînt mai puțin vanitos. N-am avut momente de-astea. În orice caz, îmi reproșez ani în șir de infertilitate, cu scuze în care s-au refugiat și atîția alții. Noi am scris prea puțin, între noi fie vorba. În toți anii respectivi, noi am scris prea puțin. Inclusiv Nichita Stănescu a scris prea puțin. Pentru că, de fapt, am scris prea mult
Dinu Flămând "Când elimini vanitatea, poți să exiști în scris" by Dora Pavel () [Corola-journal/Journalistic/9234_a_10559]
-
plagiat descoperit și împărtășit public sfârșește - mai devreme sau mai târziu - în uitare. Cine se mai obosește să revină asupra jenantei povești legate de Eugen Barbu și al său - vorba vine - Incognito? Cine mai are, astăzi, suficientă răbdare să urmărească scuzele ticluite și ticăite ale comilitonilor magistrului de la Săptămâna? Dacă, însă, vă spun că legislația românească privitoare la drepturile de autor - inclusiv la regimul juridic al proprietății intelectuale - pare să aibă două picioare stângi și dacă vă propun să vă imaginați
Să nu se mai întâmple! by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9287_a_10612]
-
Constantin Țoiu Foarte ciudat, acest articol mi-a venit în minte, și îl scriu cu gândul la Iliescu. Fostul președinte, pur și simplu. Acest norocos marxist, domn, Ion Iliescu. De fapt, știu de ce scriu despre dânsul. L-am visat, scuze, dus, pe lumea cealaltă. Iar eu dețin un fel de drept de autor asupra domniei-sale. Nu am prezis eu, în august 1989, că va ajunge șeful României? Am martori importanți. Passons... Așadar, îl visai mort, zilele trecute, pe domnul Ion
Vise de noapte by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/9295_a_10620]
-
nerăbdarea. Într-un fel, Cernat flatează și legitimează totodată aici speranțele tuturor tinerilor recenzenți din paginile revistelor autohtone. Printr-un ricoșeu deloc ostentativ, el oferă alibiuri generale sau strategii multora dintre cei care s-au consolat până nu demult cu scuze atomiste ori cu tăceri inofensive. Acreditarea de presă coincide cu o validare inteligentă a presei culturale ca atare. O altă fantasmă sub acoperire pe care Paul Cernat o induce cu grijă mi se pare a fi cea a textului direct
Acreditare de presă by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9326_a_10651]
-
Gide, capodopera creației sale, autorul a introdus chiar în paginile acestuia o cazuistică a speciei din care rezultă o stranie rezervă. Scrisul diaristic căruia i se dedă cu suficientă aplicație i se pare, în unele clipe, "artificios", "fals", lipsit de scuza de a fi "un mijloc de comunicare", neavînd o "necesitate imediată". Cum așa? "Caut tot felul de explicații, insistă scriitorul. Mă întreb dacă însuși acest jurnal nu-mi ia din libertatea scrisului. în definitiv, poate că un roman nu se
Centenar Mihail Sebastian by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9331_a_10656]
-
cu o carenta narativa gravă. Lipsa alternativei de lectură și apăsarea insistența a pedalei lacrimogene sunt defecte care nu pot fi trecute cu vederea. Tot la capitolul de nereușite trebuie să amintim și lipsa de iscusința în alcătuirea dialogurilor. Singură scuză pe care autorul o poate avea de partea sa e că, față de narațiune și descriere, dialogul este mult mai greu de izbutit. Dacă pentru poveste e de ajuns un dram de inspirație și pitoresc, daca pentru descriere simțul detaliilor poate
Grimasele lui Iov by Răzvan Mihai Năstase () [Corola-journal/Journalistic/9386_a_10711]
-
de a-mi fi deturnat destinul. Pentru că sinuciderea este unul dintre cele mai grele păcate, iar eu m-am sinucis cu bună știință în plină maturitate creatoare, iar faptul că s-a dovedit doar o sinucidere provizorie nu constituie o scuză, ci un noroc. Nu știu dacă masochismul evident care a stat la baza acestei deturnări poate fi considerat malefic sau pervers, știu însă că el a izvorât din umilința violentă a deceniilor anterioare, când, orice aș fi făcut, nu puteam
Ana Blandiana:"...cât cuprind cu ochii, înapoi și în jur, scena vieții publice, sociale, politice, economice, culturale este ocupată de forme fără fond" by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/9359_a_10684]
-
la fel de ispititoare și te îndeamnă să te oprești, ba chiar să zăbovești. E ceea ce mi s-a întâmplat nu de puține ori în excursiile prin biblioteci și arhive, românești și străine. Dar mai bine să nu întârzii cu astfel de scuze și să relatez ce surprize am avut măcar în câteva asemenea ocazii. Imnuri, rugăciuni și marșuri Un caz de indiscutabil interes, m-a convins, că și în poezie, surpriza poate fi pricinuită nu numai de inspirația creatorului sau de rezonanța
Surprizele arhivelor by Dumitru HîNCU () [Corola-journal/Journalistic/9385_a_10710]
-
2001 se întinde, scriptural, pe mai mult de două sute de pagini. Continuarea, în schimb, e destul de subțire cantitativ, 2002, 2003 și 2004 fiind comprimați în vreo treizeci de file. Intervin, în mod previzibil, regretele și apar explicațiile cu aer de scuze: diaristul n-a mai avut timp de jurnalul său, fiind ocupat până peste cap cu traducerile unor cărți, importante și ca realizare intelectuală, și ca obținere a unor drepturi bănești absolut necesare unei familii la limita subzistenței. Abia ultimul an
Vatra Luminoasă by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9398_a_10723]
-
ajungem dacă oricine se crede îndreptățit la un cap? 20. Profetul ne-a avertizat: "Începe Era ginan-dre-lor." Dar, pierdut cum era în mulțimea profeților, l-am ignorat. Vom plăti veșnic acel moment de neatenție. Totuși, oare chiar nu aveam nici o scuză? Eram copleșiți de prezicători, augurii mișunau peste tot, la fel psihagogii, cresmologii, haruspicii. Pythiile nu lipseau nici ele. Nu eram sceptici din fire, dar atâtea preziceri ne oboseau. Comunicarea cu viitorul era blocată. Nu mai vor-besc de cea cu lumea
Cuvântul din cuvinte by Monica Lovinescu () [Corola-journal/Journalistic/9405_a_10730]
-
peste multă vreme el nu va mai fi un ratat, ci un mort speriat, un fost om care nu mai vrea să retrăiască experiența spiritului uman. Astfel încât, pentru ca toate să aibă un final, nu-i mai rămâne decât isteria mărturisirii, scuza fără sfârșit care să amestece în ea jignirea și amărăciunea de care va fi acuzat. * Augustin (sfântul), care nu se sfiește să susțină următoarele: „Dacă speța omenească ar trebui să piară și dacă ar exista posibilitatea să fie salvată printr-
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
mulțimilor puternic urbanizate. Reprezentarea sărăciei poartă asprimile acuzației: săracul este fie neputincios, ceea ce îl învinovățește de ignoranță și de rea voință, de lene și de abominabilul dezinteres față de corpul social, fie iresponsabil, stricat, smintit, vicios - și atunci nu are nici o scuză. Nu ai dreptul să fii sărac, pentru că sărăcia trimite imediat cu gândul la moarte. Săracul este perceput ca un mort, un mort în viață care îți strică plimbarea prin parc. Frica bancherului de omul sărac depășește cu mult frica de
Singurătatea lui Adam: despre neîmplinire şi alte regrete by Claudiu Soare () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1325_a_2713]
-
celui sistematic atacat de Ziua și de Sorin Roșca Stănescu însuși, în editorialele sale. Admițînd că Ziua a pornit din motive politice operațiunea de discreditare a lui Liiceanu, asta nu schimbă cu nimic lucrurile și nu mi se pare o scuză. Cu siguranță că Roșca Stănescu însuși nu-l crede pe Gabriel Liiceanu un "pseudo intelectual", dar la fel ca alți oameni din presă, care sînt sau se consideră făcători de opinie în România, și el își închipuie, probabil, că poate
Fabrica de atestate S.R.S. by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/9483_a_10808]
-
de acceptare, fie ca situație non-agentuală, non-intențională (în DEX: "a lua în posesiune sau a accepta ceea ce ți se oferă" și "a fi obiectul spre care se îndreaptă o acțiune sau care suferă efectele ei"). Cineva poate refuza florile sau scuzele celuilalt, deci formula primiți îi lasă într-adevăr deschisă alternativa acțiunii. În momentul în care a primit o scrisoare, a primit și anexele ei; poate să nu le deschidă, dar nu poate anula faptul obiectiv al primirii. Rugămintea de a
"Vă rog găsiți atașat..." by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9496_a_10821]
-
pe Sartre, s-ar fi complăcut, eventual, printre existențialiști. Cele mai multe cazuri de sinucidere nu suferă de complicații. Dependenți de presă, de televiziune, suntem copios serviți cu sinucideri la toate ceasurile zilei și nopților. Sinucideri, violuri, asasinate, scene de violență, buchete - scuze - de accidente auto și moto, nu ducem lipsă de ele, mai adesea în impudicul lor veșmânt de vulgaritate. O jună încă la vârsta școlară se aruncă, despuiată, din apartamentul de la etajul șase al unui medic care nu se afla în
Finis coronat opus by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/9512_a_10837]
-
Și eu, când am citit-o... Numai că, dincolo de râs, pentru mine contează blocajul înțelegerii noastre și al tuturor clișeelor psihologice. E o piesă dizolvant antipsihologistă, cum, într-un fel, sunt toate. Ba chiar e o piesă epistemologică - îmi cer scuze față de filosofi. În fine, la fel se întâmplă cu toate. Fiecare piesă are propriul ei centru de coagulare, iar acești centri sunt independenți. - De pildă? Mi-ar plăcea să-i precizezi, pentru fiecare dintre cele cinci piese, de la prima, Atelier
Vlad Zografi: "Nu mă interesează módele, nu mă conformez lor" by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/9498_a_10823]
-
de prisos. De aici, conștiința importanței. Maiorescu nu se joacă și, de-ar fi să mă joc eu cu epocile, textul cu care firmele de construcții se scuză, în Bucureștii anilor 2000, pentru zgomot, praf și alte pacoste, ne cerem scuze pentru deranj, noi construim pentru viitor, îi ține loc de bună-dimineața. Pentru personajul care se pedepsește în jurnal - chiar și înghițind, ca într-o cură de îngrășare, delicioase fapte de cultură - deranjul este anulat de obiective. Jurnalul e scris în
Facerea lumii by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9532_a_10857]
-
Buruiană, capabili de violențele maxime. Ura animalică din privirea lor, hotărârea de a nu se da înapoi din fața nici unei violențe arătau că oamenii din această categorie nu știu de glumă. Pentru a nu lăsa nici un dubiu, am să citez, cu scuzele de rigoare pentru josnicia limbajului, câteva pasaje din scrisoarea de amenințare adresată lui Vladimir Tismăneanu: "Dacă te prindem vreodată prin București, ori altă localitate, viu în împuțita aia de Americă nu te mai întorci". A califica drept "jigodie bolșevică" și
Asasinii printre noi by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9577_a_10902]
-
din aventura funestă în care și-a împins partidul. Sigur, Geoană e liber să uite orice. Din nefericire pentru el, lista lucrurilor catastrofale pe care le-a făcut nu poate fi uitată chiar atât de ușor. El nu are nici măcar scuza că a sărit de pe axa ideologică, înspăimântat că partidul o ia la vale dacă nu intervine în forță. Dezlănțuirea de ură din discursurile lui Geoană n-a fost provocată de-o întâmplătoare pierdere a rațiunii. La fel s-a comportat
Apoteoza sulfuroasă by Mircea A. Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/9600_a_10925]
-
actul I îi dăruise acesteia un violoncel pictat. Cam la atâta se rezumă dragostea lor în această interpretare - în contrast cu muzica. Mai mult erotism apare în scenele dintre Eva și Hans Sachs. În general însă, Eva Pogner (Michaela Kaune, care are scuza de a fi acceptat acest rol în ultima clipă, în locul Amandei Mace) rămâne o apariție ștearsă și fără mari calități vocale, la fel ca și Magdalene (Carola Gruber), care în acest spectacol apare ca sora ei geamănă. Artur Korn e
La Bayreuth, cu "maeștrii cântăreți" în adidași by Ana-Stanca Tabarasi () [Corola-journal/Journalistic/8038_a_9363]
-
Sfânt”, revine cu o completare la editorialul ” Tămâia și vata din nas” publicat sâmbătă pe gândul.info. Jurnalistul propune acum, în tonul ironic ce-l caracterizează, o altă soluție pentru cazul Sergiu Nicolaescu, diferită de incinerare și înmormântare. ”Revin, cu scuze, asupra articolului ”Tămâia și vata din nas” întrucât, în cursul zilei de duminică m-a luminat Duhul Sfânt și azi zisul text mi se pare cât se poate de patetic, intimist, antiortodoxist și rupt de mase”, își începe jurnalistul erata
Erata lui CTP la editorialul ”Tămâia și vata din nas” by Iordachescu Ionut () [Corola-journal/Journalistic/80419_a_81744]