1,161 matches
-
nou. Mai murisem Înainte, În ambulanță, În brațele Beei și ale locotenentului Palacios, care și-a stricat costumul oficial cu sîngele meu. Glonțul, spuneau medicii, care vorbeau despre mine crezînd că nu Îi aud, Îmi sfărîmase coastele, Îmi ștersese inima, secerase o arteră și ieșise la galop printr-o rînă, luînd cu el tot ce Întîlnise În drum. Inima a Încetat să-mi bată vreme de șaptezeci și patru de secunde. Mi s-a spus că, atunci cînd m-am Întors
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
și îmbieri, îneacă-mi înălțarea nebună a gândului și sfarmă-mi piscurile luminate de vecinătatea ta! Întinde-ți umbrele, acoperă-mă de întunecimi vrăjmașe, eu nu-ți cer harul clipelor miloase, ci vestejirea veșnică și aspră și mărinimia nopții tale. Seceră-mi recolta de nădejdi ca, deșert în tine, lipsit de mine însumi, să nu mai am ținuturi prin întinderile tale! După ce-ai citit pe filozofi, te-ntorci spre copilăriile absolute ale spiritului, îngînînd o rugăciune și adăpostindu-te-n
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]
-
torul. Nu mă mai pisa întruna, că nu-mi văd capul de treburi. Pusio mai încearcă: — Gladiatorii tăi intră abia spre sfârșitul programului... Și nu trebuie să mă ocup de încălzirea lor? răbufnește și mai aprig Rufus. Vrei să cadă secerați de întinderi musculare când intră în arenă și să mă facă de râs? Își scuipă în sân. — Dumnezeul cel Atotputernic mi-e martor că nici capul meu nu e atât de țeapăn pe umeri încât să nu se rostogolească dacă
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
de ani. E înalt, simpatic, voios, cu o față roșcovană. Îl urmăresc cu câtă voință și răbdare își ia notițele. Amândouă mâinile îi sunt retezate până aproape de coate. Tatăl său, fermier, l-a luat la cinci ani în câmp, la secerat. Acolo s-a pierdut prin lan și mașina i-a retezat mâinile. Sângele lui s-a înfrățit atunci cu boabele secerate. Nenorocirea aceasta i-a stimulat pasiunea pentru agricultură. Acum poartă două proteze de lemn, prevăzute la vârf cu două
30.000km prin SUA. 1935-1936 by Prof. dr. Nicolae Corn??eanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83483_a_84808]
-
orașului. La un moment dat a zis că reușește el să fugă până acasă, n-avea decât de dat colțul. A așteptat un moment de liniște, s-a aruncat afară din ascunzătoarea porții, a ajuns la colț și a fost secerat În șira spinării de mitraliera de la primărie. Reacția emotivă a tatălui meu, care făcuse și primul război mondial, a fost asta: mai bine să rămână În gangul porții”. „E un loc plin de amintiri foarte plăcute, locul ăsta”, observă Diotallevi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
neagră. Avu loc mai Întâi o execuție hieratică, ca și cum s-ar fi desfășurat cu Încetinitorul, pe care regele o accepta cu o bucurie dureroasă, plecându-și docil capul. Apoi cel cu glugă izbi cu o secure, cu un tăiș care seceră aerul ca mișcarea unui pendul, impactul lamei se multiplică În fiecare suprafață reflectorizantă, mii de capete se rostogoliră, și din acel moment imaginile se succedară una după alta fără ca eu să mai pot urmări acțiunea. Cred că, treptat, toate personajele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
jitnițe numai atât cât le trebuie pentru hrana lor vreme de un an sau, cum au ei obiceiul să zică, până la pâinea cea nouă; de aceea când vine vreun an neroditor sau când o năvălire a vrăjmașului îi împiedică să secere sunt în primejdie să moară de foame (Cantemir, 2001, pp. 172-173). După Gherea, un fenomen social atât de răspândit nu poate avea cauze individuale. Acestea trebuie să fie, am zice, instituționale: țin de regulile, normele în vigoare și de stimulentele
Acţiune colectivă şi bunuri comune în societatea românească by Adrian Miroiu () [Corola-publishinghouse/Administrative/793_a_1759]
-
tuturor castelor, negustori indieni, musulmani, catolici, membri ai Arya Samaj și enoriași ai bisericii anglicane, toți vor muri cu aceleași simptome, oboseală cronică, transpirație, febră și întunecarea vederii. La nivel mondial, amploarea acestor decese este chiar mai mare decât viețile secerate din Europa. Aici boala plutește ca o miasmă peste nodul de străzi de lângă Drummond Road, care formează cartierul numit Johri Bazaar, unde-și au magazinele bijutierii. La fel ca pilotul Roy, care lasă în urmă fumul negru peste îndepărtata Londră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
tipografică la frunte. Oamenii s-au întors să vadă de unde venea zgomotul. Soldații au îngenuncheat și pentru un scurt moment, ca o premoniție, a fost tăcere. Apoi, fără avertisment, au început să tragă. Das a văzut primele trupuri căzând ca secerate de o pală de vânt ce se năpustește asupra unui lan de grâu. Apoi, apoi cineva l-a luat și la dus de acolo. Singura ieșire din Jallianwala Bagh era prin spatele liniei de soldați. Oamenii speriați se călcau în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
-o pe cea dintâi. Cât a dorit-o și cât se simțise de umilit până ce a căpătat-o! I se părea că numai el n-are și se credea nenorocit și dezonorat. Se arunca unde era primejdia mai mare, unde secera moartea mai cumplit, fără frică, cu gândul numai la ea... Apoi, când i-a agățat-o pe piept colonelul, în fața trupei, i-a plâns inima de fericire. De-abia atunci a început să se creadă vrednic de-a trăi... În
Pădurea spânzuraților by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295612_a_296941]
-
Poate că din cauza ei s-a întâmplat totul, dar ea nu a știut niciodată nimic despre asta. La începutul secolului, un procuror încă mai era considerat un mare domn. Și, în timp de război, când un singur foc de mitralieră seceră o companie întreagă de voinici gata de orice, să ceri condamnarea la moarte a unui om singur și înlănțuit dovedea un mare meșteșug. Nu cred că acționa din cruzime când solicita și obținea capul vreunui biet tip care ucisese un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
avea când auzeam răpăitul mitralierei și pocnetul ZB-urilor ?! Și totuși, n-am fugit, nu m-am îngrozit. ,,Camarazii cu brasardă” ne-au legitimat de zeci de ori, ne-au făcut semne să fugim ,,skoree”. Probabil atunci ne-ar fi secerat cu rafale de mitralieră. Curajul de a sta față în față cu ei, cred, ne-a salvat viața mie și celor 2 însoțitori. Am stat pe gânduri dacă să consider Transnistria românească o altă țară. Dar tot așa am considerat
Ceauşescu- ... -Băsescu : Mitterand - Snegur - Iliescu - Lucinski - Constantinescu - Regele Mihai I : evocări de reporter by Dumitru V. Marin () [Corola-publishinghouse/Journalistic/500_a_1238]
-
exploda proiectând în toate părțile fluidul său vital coroziv. Podeaua și pereții erau găuriți și brăzdați. Numai ceilalți monștri erau imunizați împotriva acidului. Gloanțele trasoare luminau vârtejurile de ceață care pătrundeau în pasaj prin breșele deschise în pereți; invadatorii erau secerați de tirul armelor automate. ― Douăzeci de metri și se apropie. (Contoarele de muniții îi atraseră atenția lui Hicks.) Cincisprezece metri. Și încărcătoarele roboților C și D sunt practic pe jumătate goale. Ripley verifică deblocarea aruncătorului de flăcări. Printre salve auzeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
o parte când Ripley zvârli cât colo pe atacator. Creatura se izbi de perete de care se prinse, ca un respingător păianjen, înainte de a sări din nou asupra victimei sale. Părea împinsă de un resort puternic. Ripley se dădea înapoi secerând toiul în preajmă. Căută să ridice o baricadă înaintea acestei grozăvii, dar aceasta ocolea, se urca și se strecura pe sub cel mai mic obstacol întâlnit în cale. Picioarele articulate se mișcau cu o iuțeală nebună. Niște gheare se prinseră de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
dispăreau în acest infern. Regina se înălța deasupra măcelului și se zbătea în vâlvătaie. De Ripley se apropiară doi soldați. Un clămpănit o anunță că încărcătorul e gol. Îl ejectă rapid, plasă unul nou și apăsă pe trăgaci. Asediatorii fură secerați de gloanțele vibratoare. Nu-i păsa dacă aceste ținte erau deja moarte. Alergând spre liftul de mărfuri, ea trăgea în tot ce avea aspect organic. Aburul și sudoare o orbeau, dar cartușele pe rare le instalase pentru a însemna drumul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
cu Vrâncioaia? — Dar’ cine e asta? - întrebă Cosette. — O femeie foarte frumoasă - răspunse spătarul - da’ până la urmă a intrat și ea în istorie. Cosette tăcu. Pe lângă corabie, delfinii, obosiți să mai înoate în formă de semilună, începură să înoate în secere. Episodul 95 VINE-O VREME... — Vine-o vreme - continuă spătarul Vulture - când, draga mea, oasele nu te mai ascultă, carnea începe să se fleșcăie, buzele să dondăne, dinții să se clatine, gingiile să molfăie, genunchii să tremure, degetele să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
-și închipuie că bătrânii aveau o viață ușoară la Veneția se înșeală. încă de prin secolul al XIII-lea puteau fi văzuți în grupuri de câte doi-trei asistând neputincioși cum crește apa. Igrasia, umezeala, condensul, inundarea subsolurilor, bulele papale îi secerau pe capete. în 1362, de pildă, la recensământul lor, mai existau 14, ce-i drept sănătoși tun, toți unul și unul. Episodul 145 VENEȚIA - ORAȘ DESCHIS Vorbind despre Veneția, nu se poate, desigur, să nu pomenești de faimoasele gondole, acele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
un ghetto... Dar țăranul să fie un străin și un dușman în cetate, iar cetatea să rămână pururi străină prin lipsa țăranului din ea? Îl apărăm suficient prin asta ? Dar acolo, la țară, el șomează aproape tot anul, acolo îl seceră mizeria, foametea și boala fără de scăpare.” Cuvinte de care, după cum se vede, are nevoie și în 2012 fiul țăranului român, dar mai ales de fapte, de posibilități de a merge la școală, să se desăvârșească... Cum a ajuns V. Voiculescu
Academia b?rl?dean? ?i Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83084_a_84409]
-
îmblânzesc nedreptatea făcută celui care pusese atâta suflet în ceea ce făcuse la această instituție de cultură și informare la public, autorii cu cronologia întâmplărilor cuprinse în volumul de Poezii din 1983 apărute la editura Minerva. O congestie cerebrală îl va secera în 1945 și pe bunul, statornicul și vechiul său prieten Ion Pillat. Lui îi va scrie o stelă funerară: Am împlinit cu slavă domneasca mea povară Eu ce pe hrisoave semnai Ion Pillat; Am cârmuit poporul de versuri ca pe-
Academia b?rl?dean? ?i Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83084_a_84409]
-
transoceanice. Astfel, cronometrul permite Marii Britanii stăpânirea largului și facilitează o exploatare sistematică a restului lumii. în 1757, trupele Companiei Engleze a Indiilor Orientale preiau controlul Bengalului și impun meșteșugarilor din zonă prețuri atât de mici pentru bumbacul lor, încât foametea seceră aproape 10 milioane de persoane. După trei războaie cu Olanda, englezii obțin, în sfârșit, controlul total al mărilor și, mai ales, al comerțului cu metale prețioase din America, pe care olandezii îl smulseseră de la spanioli cu 150 de ani mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2225_a_3550]
-
ba chiar mai ridicau și vocea. N-ar fi acceptat niciodată să-și modifice cu ceva vreo opinie formulată odată pentru totdeauna, după niște tipare îngrozitor de rigide, a căror formulă o cunoșteau numai cei doi soți. Privirile lui grave, clar-albastre, secerau cu migală odaia. Dintre degetele îngălbenite, nemișcate, șuvița de fum mlădia spre tavan. Scrumul adunat la capătul țigării creștea în timp ce aceasta se consuma singură puțin câte puțin. Apoi scrumul se încovoie ușor și, în sfârșit, brațul bărbatului se întinse, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
apoasă, o, nu, era absurd, pe Nina o vedea stând pe colțul din stânga al canapelei, cu picioarele încrucișate sub ea, în tricou albastru pus peste sânii goi și foarfecul mare, bine ascuțit din mâna ei, să clămpănească la intervale egale, secerând liniștea odăii, o vedea cum face decupaje cu multă măiestrie, cum le recitește încântată, hohotind uneori grotesc, hî,hîî,hîîîî, auzi Nik, hîîîî, asta-i bună, forfeca revistele, ziarele, pentru a burduși blestematele de plicuri. Cât au stat la ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
cu bustul ieșit deasupra biroului masiv, dirijând un întreg arsenal de calomnii și injurii, un adevărat cataclism, un puhoi înverșunat care lua la vale tot ce întâlnea, piatră sau frunză, o lavă grea, clocotitoare, de neînfrânt, curgând către undeva, nereținută, secerând în drumul ei totul. Biata fata se simțea și ea mânjită, înăbușită, amestecată energic în iureș și curgând la vale, de-a valma, odată cu toți ceilalți, fără putință de scăpare. Înmărmurită, cu degetele împietrite pe brațele fotoliului, trecând de la admirație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
miracol de concizie! - de la baroneasă la lătrat. Aceeași metodologie s-a folosit și În versul de mai sus. Un carnet de Însemnări care se află În mâinile noastre și pe care Îl vom Încredința tiparului de cum va sucomba vigurosul poet, secerat În plină tinerețe și sănătate, ne informează că versul căpcăun sălășluiește folcloric lipsit era la Început mai lung. Fiecare amputare și copilire, una de fiecare vers, a fost necesară În vederea sintezei care ne uimește astăzi. Prima ciornă era sonetistică și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
planificării unui poem care avea să fie - vai! - ultimul, căci a murit cu mult Înaintea lui Tulio Herrera, care Încă se mai agață de viață precum caracatițele. Odă integrării a fost cântecul său de lebădă, dedicat diverșilor guvernanți. A murit secerat În plină bătrânețe, nu Înainte de a-și fi reunit Într-un volum producțiile risipite ici-colo. O patetică plaquette, pe care a semnat-o in articulo mortis, sub presiunea noastră prietenească, cu câteva clipe Înainte de a fi dus la capelă, Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]