911 matches
-
în uz extern. Este adjuvant în tratamentul emfizemului și al hipertiroidismului. Vitamina A este folosită în producerea rodopsinei, pigmentul vizual utilizat la lumină redusă. Vitamina A este esențială pentru funcționarea corectă a celulelor epiteliale. În deficiență de vitamina A, celulele secretoare de mucus sunt înlocuite de celule care produc keratină, ceea ce conduce la xeroza. La sinteză glicoproteinei este necesara vitamina A. În deficiențe severe de vitamina A, lipsa glicoproteinei poate duce la ulcere corneale sau lichefiere. Vitamina A este esențială pentru
Retinol () [Corola-website/Science/301325_a_302654]
-
ul este o stare fiziologică periodică și reversibilă, caracterizată prin suprimarea temporară a conștienței, prin abolirea parțială a sensibilității și încetinirea funcțiilor vieții organice (ritm respirator, ritm cardiac, relaxare musculară, scăderea temperaturii cu aproximativ 0,5 grade C, scăderea funcțiilor secretorii). În timp ce mulți dintre noi cred că somnul este o întindere temporală în care nu se întâmplă nimic, somnul este, de fapt, cel puțin din punct de vedere neurologic, o perioadă de timp foarte aglomerată. Deși importanța somnului nu poate fi
Somn () [Corola-website/Science/300087_a_301416]
-
un mare număr de adepți, și câțiva adversari redutabili, precum Volkmann și W. Wundt. Călugăreanu și Henri sperau ca prin realizarea unor suturi încrucișate - pe de o parte între nervi motori și senzitivi, iar pe de altă parte între nervi secretori și inhibitori - vor putea demonstra dacă aceștia dispun sau nu de o energie specifică. Printr-o tehnică chirurgicală deosebit de fină, ei au suturat, de exemplu, capătul central al hipoglosului cu capătul periferic al lingualului, înainte de separarea corzii timpanului. După 7
Dimitrie Călugăreanu () [Corola-website/Science/307147_a_308476]
-
lor. Autorii au elaborat mai multe variante experimentale ingenioase, demonstrând în fața Societății de Biologie și a Secției de Fiziologie reunite la cel de-al XIII-lea Congres de Medicină că “nu există o energie nervoasă specifică pentru un nerv motor, secretor sau inhibitor, și că același curent nervos circulă în toți acești nervi. Rezultatul final al acțiunii nervoase asupra unui organ oarecare depinde de specifitatea organului însuși, iar nu de natura vibraținii nervoase ce-i vine prin nerv.” Rezultatele acestor cercetări
Dimitrie Călugăreanu () [Corola-website/Science/307147_a_308476]
-
sau mirosirea hranei pH-ul salivei crește. După locul producerii sale, se deosebesc trei tipuri de salivă: Conține 99 % apă, precum și microelemente, săruri dizolvate, enzime, proteine, aminoacizi, vitamine, mucus, precum și alte substanțe. Compoziția chimică a salivei variază cu natura stimulilor secretori: originea salivei și fluxul de secreție. 1000 ml de salivă mixtă nestimulată conține 994 grame de H2O, 1 g de substanțe solide suspendate(celule epiteliale exfoliate, leucocite dezintegrate, microorganisme orale), 5 g de substanțe dizolvate (2 g substanțe anorganice și
Salivă () [Corola-website/Science/307280_a_308609]
-
Zn2+ agregate, dimeri, tetrameri, hexameri. În pancreas insulina se află sub formă de hexameri. Forma activă circulantă este probabil monomerul. Insulina este sintetizată în insulele lui Langerhans, pancreas, de către celulele-beta. Sinteza acesteia cuprinde câteva etape: Insulina, ca și alte proteine secretorii, este sintetizată sub forma unui precursor, pre-pro-insulină.Segmentul N-terminal, pre, cu 23 aminoacizi, peptidul semnal hidrofob are rolul de a conduce polipeptidul născând în cisternele reticulului endoplasmatic unde este îndepărtat. Proinsulina, polipeptid cu 86 resturi aminoacidice, cuprinde lanțurile A
Insulină () [Corola-website/Science/307326_a_308655]
-
structurală a proinsulinei este necesară stabilirii corecte a punților disulfurice din insulină. Lanțurile A și B separate nu se pot organiza spontan în molecula activă a insulinei. Insulina, peptidul C și o cantitate mică de proinsulină sunt încorporate în granule secretorii și sunt eliberate împreună în circulație. Glicemia este factorul reglator principal al secreției de insulină.Glicemia à jeun (80-100 mg/dl) este suficientă pentru a declanșa secreția de insulină. Eliberarea insulinei crește odată cu glicemia, răspunsul maxim obținându-se la 300-500
Insulină () [Corola-website/Science/307326_a_308655]
-
este un pic mai mare decât o nucă. Greutatea medie a prostatei este de 11 grame, deși, în mod normal poate cântări între 7 și 16 grame. Înconjoară uretra, imediat sub vezica urinară, putând fi palpată în timpul examenului rectal. Epiteliul secretor este în mare parte pseudostratificat, fiind format din celule coliumnare și bazale, ce sunt susținute de o stromă fibroelastică ce conține mici fibre musculare. Epiteliul este foarte variabil, prezentând zone cu celule cuboidale sau cu celule scuamoase, în special în
Prostată () [Corola-website/Science/307325_a_308654]
-
tinere, iar în lumenul tubilor contorți sunt spermatozoizii sau spermiile), care sunt implantate în celelalte celule ale tubilor, în celulele de sprijin ale lui Sertoli. Între tuburile contorte, în țesutul conjunctiv se găsesc celulele interstițiale ale lui Leydig, cu funcție secretoare internă. Tuburile contorte se unesc în canaliculele drepte, ce se continuă cu rețeaua testiculară a lui Haller din mediastin, din care iau naștere ducturile eferente, ce se deschid în capul epididimului. Membrii tribului Bubal, situat între Kenia și Somali, folosesc
Testicul () [Corola-website/Science/307534_a_308863]
-
la diferențierea vacuomului. REN este locul sintezei lipidelor, are rol și în metabolismul glicogenului. RER este locul în sinteză a proteinelor (pe ribozomii legați). El transportă proteinele sintetizate de la ribozomi la cisternele aparatului Golgi pentru a fi împachetate în vezicule secretorii. RE rugos produce și transportă proteinele. Acesta este acoperit de ribozomi care îl fac să arate "rugos". RE rugos se întâlneste în mai multe celule, de exemplu în celulele din pancreas, care sunt implicate în secreția de insulină în circuitul
Reticul endoplasmatic () [Corola-website/Science/302324_a_303653]
-
xilem având tracheide areolate. Sunt răspîndite spontan în regiunea temperată și tropicală a Asiei de Est și a Americii, iar în zonele temperate ale Terrei se cultivă ca ornamentale sau forestiere. Au frunze mari, simple sau lobate, cu numeroase pungi secretoare de uleiuri eterice, alcaloizi etc. Flori sunt mari, terminale sau axilare, solitare, bisexuate, învelite de bractee caduce. Perigonul este, de obicei, petaloid, cu piese egale sau inegale, libere, dispuse ciclic. Staminele sunt în număr nedefinit și dispoziția este spiralată, la
Magnoliophyta () [Corola-website/Science/303374_a_304703]
-
specii din flora ruderală a României sunt: "U. urens" L. (urzica mică), cu flori monoice; "Parietaria offlcinalis" L. (parachemiță), sporadică prin locuri ruderale, bogate în humus. Sunt plante erbacee, cu frunze stipelate, simple sau compuse, alteme. Organele vegetative au glande secretoare. Florile sunt unisexuate, dispuse dioic, iar fructul este o achenă (nuculă). "Cannabis sativa" L. (cînepa) este o plantă cultivată pentru fibrele liberiene textile și pentru fructele sale oleaginoase, comestibile. "C. sativa var. indica" Lam. Conține cannabină, cu proprietăți hipnotice, sedative
Magnoliophyta () [Corola-website/Science/303374_a_304703]
-
ca purgativ. Plante cu frunze alterne sau opuse, cu flori bisexuate actinomorfe (rar zigomorfe), răspândite mai ales în zona tropicală și subtropicală, puține în regiunile temperate. Fructul este o capsulă, bacă, drupă sau nuculă. Fami1ia Myrtaceae Sunt arbori cu glande secretoare de uleiuri eterice în frunze, care sunt întregi, nestipelate, sempervirescente. Florile pe tipul 4 sau 5, cu numeroase stamine și gineceu inferior. Fructele sunt bace, drupe, capsule sau achene. Myrtus communis L. (mirtul) este un arbust mediteranean, sempervirescent, cu fructul
Magnoliophyta () [Corola-website/Science/303374_a_304703]
-
în hipoavitaminoze și în anemii rebele. Uleiul gras din pericarp se folosește cu succes în tratamentul arsurilor și în ginecologie. Este una dintre cele mai valoroase și cercetate plante medicinale pe plan mondial. Sunt plante lemnoase, cu sau fară țesuturi secretoare de latex. Au flori actinomorfe sau zigomorfe, heterochlamidee, cu androceu diplostemon, uneori haplostemon. Cele mai multe specii sunt răspândite în sudul Asiei, în Africa și Australia. Au frunze nestipelate, cu glande ce au uleiuri aromatice, vizibile prin transparență ca niște puncte. Florile
Magnoliophyta () [Corola-website/Science/303374_a_304703]
-
vîrful unui carpofor (o prelungire a axei florale). Pe fața externă (dorsală) a mericarpiilor sunt, de obicei, 5 coaste longitudinale, sub care se află fascicule conducătoare, iar între coaste există niște jgheaburi longitudinale, numite valecule, sub care se găsesc canale secretoare (cu uleiuri eterice, rezine etc), ceea ce face ca majoritatea speciilor din această familie să aibă miros caracteristic, fiind utilizate de multe ori în scopuri medicinale, ca aromatice sau condimentare. Eryngium campestre L. (scaiul dracului) are toate frunzele spinos divizate. Rizomii
Magnoliophyta () [Corola-website/Science/303374_a_304703]
-
hormnilor hidrofili Hormonii paracrini nu respectă definiția clasică dată hormonilor fiind sintetizați de o celulă specializată,uramand să acționeze asupra celulelor învecinate, fără a mai ajunge în torentul circulator Exemplu: somatostatina produsă de celulele D pancreatice acționează asupra celulelor A (secretoare de glucagon) și B (secretoare de insulină) inhibandu-le secreția Hormonii autocrini sunt sintetizați și secretați de către o celulă în spațiul extracelular, acționând că mesager asupra aceleiași celule. În acest caz celulă țintă și celulă secretoare reprezintă defapt aceași celulă
Hormon () [Corola-website/Science/304300_a_305629]
-
respectă definiția clasică dată hormonilor fiind sintetizați de o celulă specializată,uramand să acționeze asupra celulelor învecinate, fără a mai ajunge în torentul circulator Exemplu: somatostatina produsă de celulele D pancreatice acționează asupra celulelor A (secretoare de glucagon) și B (secretoare de insulină) inhibandu-le secreția Hormonii autocrini sunt sintetizați și secretați de către o celulă în spațiul extracelular, acționând că mesager asupra aceleiași celule. În acest caz celulă țintă și celulă secretoare reprezintă defapt aceași celulă. Neurohormonii sunt o categorii specială
Hormon () [Corola-website/Science/304300_a_305629]
-
acționează asupra celulelor A (secretoare de glucagon) și B (secretoare de insulină) inhibandu-le secreția Hormonii autocrini sunt sintetizați și secretați de către o celulă în spațiul extracelular, acționând că mesager asupra aceleiași celule. În acest caz celulă țintă și celulă secretoare reprezintă defapt aceași celulă. Neurohormonii sunt o categorii specială de substanțe chimice produse de către celulele nervase, eliberate în sânge prin terminațiile axonale siapoi vehiculate prin sistemul circulator până la nivelul celulei tinta.Prin intermediul neurohormonilor se realizează interacțiunea dintre sistemul nervos și
Hormon () [Corola-website/Science/304300_a_305629]
-
propriului corp,în condițiile acțiunii unor forțe externe. Ele sunt formate din celule cu pereți îngroșați. Țesutul mecanic la care celulele au pereții îngroșați neuniform se numește colenchim, iar la cel care îngroșarea este uniformă se numește sclerenchim. e)Țesuturi secretoare - sunt formate din celule care produc și elimină diferite substanțe: rășina, nectar, latex, mucilagii etc. Țesuturile de apărare provin din meristeme primare sau meristeme secundare. Țesutul de apărare este reprezentat de unul sau mai multe straturi de celule ce învelesc
Țesut vegetal () [Corola-website/Science/311296_a_312625]
-
ul (ovarium în limba latină) - glanda sexuală feminină - este organ pereche - cu o dublă funcție secretoare: externă și internă. Astfel, este organul producător al ovulelor și, în același timp glandă endocrină, care, prin hormonii produși (estrogenii și progesteronul) determină caracterele sexuale secundare și joacă un rol deosebit în realizarea tipului constituțional feminin. Forma ovarului este ovoidală
Ovar () [Corola-website/Science/311309_a_312638]
-
steroizi cu 19 atomi de carbon. Calea de biosinteză până la androstenedion și testosteron este în esență aceeași ca în testicul. Progestinele. Denumirea de progestină s-a dat inițial extractului brut de corp galben, care poate pregăti și menține un endometru secretor în ultima jumătate a ciclului de reproducere și în timpul sarcinii. Progesteronul este principiul cel mai activ al acestor extracte. Hormonii care au o activitate progestativă sunt denumiți progestine sau gestagene. Acțiunile biologice ale progesteronului și ale altor gestagene sunt: În
Ovar () [Corola-website/Science/311309_a_312638]
-
.Ts. Epiteliale a) de acoperire-învelesc suprafețe, celule alăturate,așezate pe mai multestraturi, sprijinite pe o membrana bazala; form epiderma și captusesccavitatile:tubul digestiv,căile respiratorii,inima;pluristratificate- protecție;unistratificate-fct de a fi transversate de unele subst. b)secretoare:produc și elimină subst;principalele comp ale glandelor c) senzoriale:recepționarea unor stimuli și transmiterea semnalelor catresist nervos central, organe de simt. 2.Ts. Conjunctive form din cel distanțate între care se alfa fibre și un material-substfundamentala a) moi:au
Țesut animal () [Corola-website/Science/309863_a_311192]
-
și sexual). Ele secretă grăsimea pielii, care unge stratul cornificat al epidermusului și părul, îi apără de apă, microorganisme, înmoaie pielea. Canalele glandelor sebacee se deschid de obicei în sacii pieloși. Glandele sudoripare sunt tubulare, fiind terminate cu un glomerul secretor. Ele sunt de două tipuri: glandele ecrine mai mici, dispuse aproape toată suprafața corpului și care se deschid direct la suprafața epidermului prin pori și glandele apocrine, mult mai mari, dispuse numai la nivelul axelor, în jurul mamelonului și la perineu
Piele (anatomie) () [Corola-website/Science/304767_a_306096]
-
formă de grupare a fibrelor conductoare organice cu rolul de a duce suportul energetic al informației de la un stimul intern sau extern la un centru de comandă al organismului sau de la centrul de comandă la un organ efector (muscular sau secretor). ul este învelit periferic de țesut conjunctiv- epinerv. Epinervul trimite prelungiri în interiorul nervului. Prelungirile separă fasciculele de fibre nervoase formând în jurul fasciculelor un strat numit perinerv . Perinervul are rol izolant și de transportor pentru lichidele interstițiale aflate lângă fibrele nervoase
Nerv () [Corola-website/Science/314870_a_316199]
-
prin sub-divizare. De regulă ramificațiile nu se unesc unele cu altele, însă într-un singur caz cum este ficatul, acest proces apare atunci când este produsă o glandă reticulată compusă. La glandele compuse se găsește mai frecvent un epiteliu tipic sau secretor, care formează partea terminală a fiecărei ramificații iar fragmentele de unire provenite dinspre canale sunt căptușite cu celule epiteliale mai puțin modificate. Glandele sunt clasificate în funcție de forma lor. Lista glandelor endocrine umane: Lista glandelor exocrine umane:
Glandă () [Corola-website/Science/318978_a_320307]