1,861 matches
-
ploaie agresivă, violentă. De când am plecat spre sud am cunoscut o adevărată antologie a ploii. N-au lipsit ploile torențiale, sălbatece, dar nici una n-a fost atât de dezlănțuită. Autobuzul abia își taie drum prin lianele ei. Farurile sunt parcă securi luminoase cu care autobuzul își face loc prin această junglă lichidă ce amenință să ne acopere, în vreme ce noaptea e sfâșiată de fulgere. Șerpii electrici care au înnebunit pe cer umplu întunericul de o panică tulbure, dîndu-ne senzația că ne afundăm
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
mai multe ore și chiar zile. A recunoaște. Învingătorii câștigau bijuteriile spectatorilor. În schimb, învinșii erau sacrificați. Decapitați. Basoreliefurile din zidurile care mărginesc arena înfățișează cele două echipe separate de discul morții. Apoi, cum căpitanul echipei învingătoare decapitează cu o secure de obsidian pe căpitanul echipei învinse. Sângele țâșnește, transformîndu-se în șerpi care fecundează pământul. Din gâtul fiecărui decapitat câte șapte șerpi. Căci, în realitate, jocul era un ritual religios, o ceremonie care recrea lupta dintre Quetzalcoatl și Tezcatlipoca. Totdeauna lângă
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
care îmi amintește că pe Moctezuma nimeni nu-l putea atinge și nimic nu i se putea refuza. Dacă "a recunoaște" nu mă duce nicăieri, mă întorc la "a vedea". Și ce văd? Un fluture care doarme, parcă, pe tăișul securii de obsidian. Asta mă emoționează. Introduce în dezgust o îndoială. Scenele povestite pe zid s-au petrecut demult. Natura a învins aici istoria. E soare și, după aproape o jumătate de mileniu, fluturele care doarme pe tăișul securii pare, încă
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
pe tăișul securii de obsidian. Asta mă emoționează. Introduce în dezgust o îndoială. Scenele povestite pe zid s-au petrecut demult. Natura a învins aici istoria. E soare și, după aproape o jumătate de mileniu, fluturele care doarme pe tăișul securii pare, încă, viu. Dr. Huerta iese din rezerva sa obișnuită. Vrea să ne demonstreze acustica stranie a arenei. Se așează la unul din capetele ei și vorbește. Curios! Deși vorbește normal, chiar încet, cuvintele se aud de la o distanță de
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
inele de piatră stau ca o amenințare de o parte și alta a arenei. Cine va reuși să introducă mingea prin ele? Numai fluturii nu se sinchisesc de strigătele care îmbărbătează cele două echipe. Deodată, și ei sunt alungați. Acum, securile de obsidian strălucesc în soare la fel ca bijuteriile din mâinile spectatorilor. Îl aud pe dr. Huerta. - E timpul să plecăm. Privesc pentru ultima oară arena goală, în timp ce aerul dogoritor miroase puternic a copal. A vedea? A recunoaște? Ce anume
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
care se fofilează la înrolare ar trebui deportați în Rusia sau împușcați. Nu, împușcarea e o pedeapsă mult prea ușoară. Ar trebui spânzurați de știi tu ce. Aia da, pedeapsă! Vocea lui Madeleine se înăspri, imitând perfect accentul mexican: — O secure e mai buonă, nu? Polițistul are un partener. Rezolvă nește chestii pentru mine - nește bilețele pe care n-ar fi trebuit să le las unei fete nu tocmai co-mo-secade. Tipul îl bate pe tăticu’ meu vitreg și o taie în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
detectiv să-l găsească și-mi fac un plan. Mă duc deghizată la Ensenada, mă îmbrac în rochias ieftina, fac pe cerșetoarea și bat la ușa lui. „Gringo, gringo, am nevoie de bani“! El se întoarce cu spatele, eu apuc securea și-l hăcuiesc. Apoi iau banii pe care i-a furat de la tăticu’. Mă întorc acasa cu șapte și unu de mii de dolares. Militarul bolborosi: Auzi, asta-i cumva o glumă? Mi-am scos pistolul de 38 și l-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
a cerut să-i acorde mâna fiicei lui și i-a tras o bătaie soră cu moartea când acesta, vezi Doamne, l-a refuzat. Madeleine l-a urmărit pe Lee în Mexic, ca să se răzbune, și l-a hăcuit cu securea la Ensenada. Nu a făcut nici o referire la cazul Dalia Neagră. Am confirmat povestea lui Madeleine, menționând că mi-am dat seama doar de puțin timp că Lee a fost ucis. Apoi am confruntat-o pe Madeleine cu un rezumat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
la pas sau chiar și mai rău. În cele din urmă, fu chemat În cameră de inspectorul cu nas cârn și păr de culoarea ghimbirului de la Standarde Profesionale. Logan luă poziție de drepți În fața biroului comandantului și așteptă să cadă securea. — Sergent, zise comandantul, luând ziarul de pe birou, Împăturindu-l În jumătate și aruncându-l frumos la coș. Vei fi Încântat să afli că te credem. Logan nu putu să nu observe expresia acră de pe fața inspectorului Napier. Se pare că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
acasă de la St. Andrews, abandonând studiile de doctorat, pentru a avea grijă de mama sa bolnavă. Medicul ei insistase să primească ajutor, dar ea refuzase. Bernard fusese alături de mămica lui, și-l alungase pe om de la ferma familiei cu o secure. Atunci observaseră că are probleme mentale. Apoi fratele ei, care o găsise zăcând cu fața În jos pe podeaua bucătăriei, o obligase să se ducă la spital. Urmase o operație de explorare și bingo: cancer. Încercaseră să-l trateze, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
din ceea ce suntem noi astăzi“. Mintea sa limpede îi spunea însă că era extrem de riscant să-l atace pe Împărat. Se ridică și se alătură grupului. Pierdem timp, declară el deodată, și glasul i se abătu ca o lovitură de secure asupra adepților săi, antrenați într-o discuție confuză și veleitară. Romanii îl iubesc - dragostea stupidă și periculoasă a mulțimii ignorante. Își lăsă ascultătorii să se cufunde într-o tăcere umilită, apoi spuse: — Acordați-mi puțină atenție, vă rog. Adevărata sa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
arunca totul în fluviu... Vă amintiți ce groază a răspândit în Roma vechiul templu isiac în vremea lui Julius Caesar? Vă amintiți cum consulul Aemilius Paulus a trebuit să se cațăre pe acoperiș și să-l spargă cu lovituri de secure, pe când jos, toți strigau că magii egipteni aveau să facă să cadă un fulger? Bău din nou și strigă: — A căzut însă acoperișul templului. Dar ăsta - nici unul dintre ei nu-l numea vreodată pe Împărat -, ăsta l-a refăcut, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
vrăjite, dați-le la fund! Nici o așchie să nu mai rămână la suprafață. Porunca împăratului! Oamenii se grăbeau mai tare decât el; furioși, gâfâind din cauza oboselii și a gândurilor sinistre ce le invadau mintea, distruseră chilele corăbiilor cu lovituri de secure și le scufundară; la sfârșit, aruncară în apă uneltele lor contaminate de maleficiu și săriră ușurați pe uscat. Ascunși în tufișurile de pe dealurile din jurul lacului, mai mulți țărani și păstori, care aveau să păstreze acea amintire timp de multe generații
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
mod ilogic, se aflau foarte departe, la aproximativ trei sute de metri de corăbii. Apoi au apărut și funiile ancorelor, care nu se deterioraseră în veacurile cât stătuseră sub apă: s-a văzut că fuseseră tăiate brusc, cu o lovitură de secure, așa cum se obișnuiește pe mare atunci când o ancoră trebuie părăsită. A ieșit la iveală și un odgon, al cărui capăt se găsea pe mal; și el era tăiat și plutea departe de corăbii. Secole de-a rândul, toate acestea fuseseră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
epocile următoare. Corăbiile fuseseră scufundate imediat după moartea sa. În cele din urmă, s-a constatat că în corpul lor se turnase o mare cantitate de nisip și pietre, un lest foarte greu. Corăbiile aveau coca distrusă cu lovituri de secure, pentru ca să se poată duce mai repede la fund. Prin urmare, scufundarea corăbiilor nu a fost un incident, nici o acțiune sălbatică a vandalilor, nici distrugerea operată de timp. A fost acțiunea distructivă a celor care dețineau mijloacele tehnice și puterea pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
când În când, de 1 Mai sau 23 August când trec muncitorii la defilare și În fruntea lor carele alegorice? Ce frumoase sunt carele alegorice! Și cei care stau pe ele nemișcați ca niște statui. Odată era unul cu o secure În mână care Îl tăia pe călăul Tito, dar mai demult. Ăla care striga: Jos călăul titoist, hârșav, mârșav, egoist! Oare cum vede șoferul să meargă de vreme ce mașina este toată acoperită cu pânză și ghirlande? Trebuie să aibă el o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
curăți. Te vreau și acum sunt puternic și voi găsi mijlocul să nu te mai jignesc. — Gândește-te la tine, gândește-te cu adevărat la tine, șoptește. Am hotărât deja, te iubesc. Și dacă îmi vrei capul, dă-mi o secure, îți voi da capul unui bărbat care te iubește. Să plecăm de aici. Și i-o spuneam fiului nostru, Angela. O mică frunză roșie căzuse fără zgomot pe geamul mașinii și rămăsese lipită lângă ștergătorul de parbriz. O frunză roșie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
Am să le întind cu barda, făcea Moș Avram de câte ori scăpa strachina dintre degetele-i încleștate. Și așa făcu unchiașul într-una din zile. Își așeză mâna stângă pe buturugă, cu palma în sus, cu dreapta prinse cum putu coada securii și cu o izbitură, își reteză patru degete. Tăișul fierului îi căzu de-a dreptul pe buricele închircite. Și așa se alese Moș Avram la mâna stângă cu patru degete ceva mai scurte dar drepte. Încercă apoi să-și îndrepte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
a dreptul pe buricele închircite. Și așa se alese Moș Avram la mâna stângă cu patru degete ceva mai scurte dar drepte. Încercă apoi să-și îndrepte și degetele celeilalte mâni, dar stânga însângerată nu mai apucă să prindă coada securii: moș Avram căzu leșinat, de-a dreptul în brațele unui vecin care tocmai trecea spre fântână. Trenul sosea la amiază. Îl așteptam pe puntea șubredă de lemn. Dihania gâfâia obosită și horcăia cât ținea panta. Trecea pe lângă mine la pas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
și vasul de noapte, făceau două pete albe alături de pantofiorii ei minusculi, ca de japoneză. „Gloria... - începeam liniștit, pironindu-mi privirea în colțul plafonului, - dacă vrei să mori, de ce nu te arunci în stradă? Eu nu pot să despic cu securea fruntea ta de fier, fiindcă nu am descoperit între strămoșii mei, nici un pensionar al ocnei. Crapă-ți capul singură, ca să pot citit în creierii tăi risipiți, cruntul adevăr pe care mi-l ascunzi de atâta vreme”. „Să vezi cum a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
scrisori aiuritoare și absurde, de reporteri, intruși, invadatori, unii dintre ei relativ inocenți, dar de aceea și mai Înnebunitori, alții cu dorințe de răzbunare care l-ar fi putut Îndemna să Își dorească sfârșitul mai degrabă, să invoce călăul și securea. Să fi fost oare Întâmplător faptul că faima a venit prea târziu, că a venit, În felul ei pervers, ca și cum ursitoarea cea rea i-ar fi prezis, Într-un trecut Îndepărtat, lângă leagăn: «O, da, vei avea parte de ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
și lăsa în urmă întrebarea dacă o trezire din somnul său adânc era de temut sau de dorit. Era dus pe targa cu roți de-a lungul unui coridor pe ai cărui pereți atârnau arme din Evul Mediu: halebarde, arbalete, securi cu două tăișuri, săgeți, ghioage și săbii strânse snop, și muschete, care ar fi putut data din vremea tulburată de războaie a lui Grimmelshausen; ce a putut să inventeze omul pentru a interacționa cu semenii lui în vremuri schimbătoare. M-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
cânta la orgă? Du-du-du, da da da daaa da! Bach, Toccata și Fuga În re minor. — Și Kirk Douglas. — Kirk Douglas a fost mare. — Ăsta a fost grozav. — Mai știți cum s-a luptat cu calmarul? — Kirk Douglas avea o secure, vă amintiți? — Mda, și a tăiat unul din brațele calmarului, așa-i? — Filmul ăsta m-a speriat al naibii de tare, spuse Harry. L-am văzut când eram puști și m-a speriat teribil. — Pe mine nu m-a speriat, zise Ted
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
ar trebui să-l las în pace. Să-i fac pe plac. Să mă prefac că accept situația. Nu-mi venea să cred. Să mă părăsească! Reacția mea normală atunci când sunt făcută să sufăr sau sunt trădată e să apuc securea războiului, dar știam cumva că nu mi-aș fi făcut nici un serviciu dacă în situația asta aș fi procedat așa. Trebuia să rămân calmă și să nu-mi ies din minți până când aveam să decid ce urma să fac în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
fundal ceresc plumburiu, de antichitate, sub care așteaptă legiunile romane ca Într-o pictură sumbră să li se-ntoarcă solul trimis pentru negocieri În pădure, la sălbatici, se-ntoarce săracu’, dar fără cap, barbarul uriaș cu aere de șef și secure primitivă, Înspăimîntător, cu blană de urs, barba și pletele Îngălbenite de conviețuirea cu natura, Învîrte supărat capu’ solului În mîna-i enormă răcnind spre legiuni ceva incomprehensibil, În germana acelor timpuri, care s-ar putea traduce totuși printr-un vă fut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]