1,859 matches
-
a distincției, curente azi, între imagini denotative și conotative, între cele care funcționează ca simple semne și cele care au capacitatea de a stimula avansul gândirii asociative 183. La fel înțelegea această poziție kantiana Salim Kemal, cănd deslușea în indeterminarea semantica specifică poeziei, despre care vorbea filosoful german, nu confuzie sau inarticulare, ci posibilități multiple de conexiune interconceptuală 184. Pentru a rezolva, în planul teoretic, problema expunerii ideilor estetice, filosoful apelează la noțiunea de "atribut estetic asociat" ("zăpadă auzului"), care "îi
Immanuel Kant: poezie și cunoaștere by VASILICA COTOFLEAC [Corola-publishinghouse/Science/1106_a_2614]
-
prilej imaginației de a se extinde asupra unei porțiuni de reprezentări afine" provocând "un exces de gânduri inexpresabil printr-un concept anume", printr-o "expresie lingvistică exactă"185; în care își află originea și care susține, cu alte cuvinte, deschiderea semantica a unei reprezentări indeterminate. Pe de altă parte, nu elimina din poezie nici atributele logice, a căror funcție, utilă și necesară (cum o vede), combină cu cea a atributelor estetice în scopul aceleiași creativități a imaginației. Poezia, scrie, alimentează "spiritul
Immanuel Kant: poezie și cunoaștere by VASILICA COTOFLEAC [Corola-publishinghouse/Science/1106_a_2614]
-
reprezentării imaginației la unitatea lingvistică. În arta poetica, în schimb, ideea estetică este conținuta în imagine și, în virtutea originii ei sensibile-suprasensibile, nu poate fi redusă la un concept anume, dar atrage o diversitate de posibile concepte adecvabile concentrate în deschiderea semantica a metaforei. Înțelesul sugerat, așadar, pe calea imaginii, "nepronunțiabilul", "inefabilul" face din această un simbol, prin a cărui materie adevărul se revelă îndepărtat ("că soarele prin ceață dimineții", cu o expresie a capelanului englez Peter Sterry din secolul al XVII
Immanuel Kant: poezie și cunoaștere by VASILICA COTOFLEAC [Corola-publishinghouse/Science/1106_a_2614]
-
-le semantic în virtutea relațiilor lor judecative, iar adevărul se circumscrie experienței posibile, obiectelor date în sfera sensibilității. Imaginea simbolică, în schimb, ce nu îndeplinește un rol instaurativ și definitor ci unul revelator și sugestiv, concentrează și expune, în difuzia ei semantica, indeterminarea proprie ideii estetice. Urmare a deschiderii spre suprasensibil a geniului, în a cărui percepție avantajata orizontul sensibilului, al tranzitoriului și mărginitului se retrage continuu făcând loc infinitudinii. A disponibilității lui de a fi afectat mai mult decât alții de
Immanuel Kant: poezie și cunoaștere by VASILICA COTOFLEAC [Corola-publishinghouse/Science/1106_a_2614]
-
din existență ființa umană"364. Cercetările științifice îi dau dreptate și viziunea transdisciplinară a filosofiei lui Ștefan Lupașcu îl confirmă. Iată de ce poezia este translingvistică. Nichita Stănescu îi zice metalingvistică. De aceea, cuvântul nu mai este cuvânt, ci necuvânt, fiindcă semantica lui vine din tăcerea cuvintelor, adică din enigmatica zonă a transparențelor. Sintaxa e cel mai misterios mecanism subatomic. În mod insistent, Nichita Stănescu a identificat structura materiei de la început cu sintaxa poeziei. Prin atomistica poetică el a revoluționat stilistica. Vom
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
însuși efortul de a atenua pentru moment vocea puternică a sinelui, impregnată, de regulă, de o înaltă stimă de sine, ceea ce nu este deloc ușor pentru mulți adulți. De altfel, s-a constatat că tentația pentru așa-numita „putere a semanticii”, manifestată prin poziționarea ascendentă și dominatoare a vorbitorului, poate funcționa și-n cazul ascultătorului, direcționat protectiv și predilect spre „ascultarea” propriilor idei și opinii (Hybels și Weaver, 1986). Așa se face că ascultătorii adulți, tocmai pentru că sunt înalt instrumentați și
Educația adulților. Baze teoretice și repere practice by Simona Sava, Ramona Paloș () [Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
însuși efortul de a atenua pentru moment vocea puternică a sinelui, impregnată, de regulă, de o înaltă stimă de sine, ceea ce nu este deloc ușor pentru mulți adulți. De altfel, s-a constatat că tentația pentru așa-numita „putere a semanticii”, manifestată prin poziționarea ascendentă și dominatoare a vorbitorului, poate funcționa și-n cazul ascultătorului, direcționat protectiv și predilect spre „ascultarea” propriilor idei și opinii (Hybels și Weaver, 1986). Așa se face că ascultătorii adulți, tocmai pentru că sunt înalt instrumentați și
Educația adulților. Baze teoretice și repere practice by Simona Sava, Ramona Paloș () [Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
Astfel, numai la nivelul toponimiei tradiționale (zonă de expresie lingvistică preponderent rurală) se păstrează zeci de nume de popoare. Cele mai multe exprimă doar sensul lor principal, de etnonim, În timp ce altele desemnează chiar o trăsătură atribuită etniei respective, printr-o transformare a semanticii lor inițiale (cazul „jidovilor” = uriași, „liftenilor” (lituanieni) = păgâni, „letinilor” = catolici etc.). Pe lângă popoarele vecine (maghiari, secui, sași, sârbi, slovaci, bulgari, turci, ruși, polonezi, ucraineni, tătari, huțuli, lipoveni, țigani), toponimia populară Îi cunoaște pe: abhazi, cerchezi, perși, anatolieni, arabi (În forma
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
populare (atestată prin toponimie, onomastică și folclor), În accepțiunea lor de etnonime, atestă indubitabil un minimum de informație cu privire la popoarele respective În imaginarul social țărănesc. Mai mult, În conformitate cu mecanismul caracterizării etnice prin clișeu și stereotip, etnonimul Însuși conține adeseori, În semantica sa, trăsăturile distinctive, definitorii, ale poporului respectiv, așa cum sunt fixate ele În mentalitatea tradițională. Cazul francezului este deosebit de semnificativ În această privință. În textele aparținând culturii românești din faza de geneză a modernității sale (prima jumătate a secolului al XIX
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
este oferită și de prezența sa În dialectul aromân, În general ca etnonim, fapt care Întărește totodată ideea unui contact cu „frâncii” pe direcția Sud. În acest caz, al dialectului aromân, se impune, În privința etimologiei, paralela cu turcescul frynk. 3. Semantica etnonimului: nivelul de bază al imaginii Mult mai relevantă decât originea sa, semantica termenului, atunci când este folosit ca etnonim, se dovedește extrem de bogată și nuanțată. Ea nu se limitează la simpla desemnare a unei populații, ci conține totodată o sumă
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
fapt care Întărește totodată ideea unui contact cu „frâncii” pe direcția Sud. În acest caz, al dialectului aromân, se impune, În privința etimologiei, paralela cu turcescul frynk. 3. Semantica etnonimului: nivelul de bază al imaginii Mult mai relevantă decât originea sa, semantica termenului, atunci când este folosit ca etnonim, se dovedește extrem de bogată și nuanțată. Ea nu se limitează la simpla desemnare a unei populații, ci conține totodată o sumă de trăsături definitorii ale acesteia, dând o imagine de bază a frâncului În
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
definitorii ale acesteia, dând o imagine de bază a frâncului În imaginarul social tradițional, pe care o putem regăsi, transmisă prin intermediul acestor accepțiuni lingvistice, În mentalitatea țărănească de la Începutul epocii moderne. Trebuie precizat Încă o dată faptul că este vorba despre semantica unui termen uzual, de la nivelul limbii comune, populare, cu circulație atestată În această zonă lingvistică, și nu de accepțiuni restrânse doar la palierul cult, cărturăresc. O primă accepțiune a etnonimului „frânc” este cea de „occidental romanic”. Ea nu se rezumă
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
Constantinopol favoriza, de asemenea, această suprapunere. Ulterior, „frânc” se delimitează Însă de „lătin”, cantonându-se mai ferm decât acesta În sfera semantică a lui „european occidental romanic”, care, implicit, este catolic. Din punctul de vedere al imaginii frâncului, așa cum reiese din semantica etnonimului, catolicismul acestuia este o altă trăsătură forte, resimțită și mai puternic, În imaginarul țărănesc, ca o marcă de alteritate. Francezul, italianul, spaniolul, frâncul În general, reprezintă, prin excelență, străinul catolic Îndepărtat, occidental, percepându-se totodată și apartenența sa la
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
avem definiții mai numeroase ale termenului urmărit) există expresia „se făcu frânc” - „se făcu foc, se Înfurie” -, care prezintă aceeași conotație negativă. Chiar dacă răspândirea acestui sens pare a fi mai restrânsă, el se integrează și se explică foarte bine În semantica generală a etnonimului „frânc”, acreditând ideea unei imagini destul de nefavorabile a frâncului În mentalitatea tradițională sau cel puțin a unei rezerve semnificative față de acesta. În concluzie, se poate afirma că o imagine a francezului În mentalitatea țărănească tradițională se poate
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
nivelul expresiei simbolice, relațiile dintre cele două entități sunt considerate periculoase, lucru ce legitimează chiar existența unei interdicții referitoare la legăturile mai apropiate. 5. Răul „francez”: frâncul și sifilisul Toate aceste aspecte ale imaginii francezului analizate până aici, fixate În semantica etnonimului și În folclor, Își au originile, după cum am Încercat să demonstrez, În perioada medievală. Stereotipurile populare astfel formulate și transmise În timp, pe durată lungă, prin intermediul instrumentului lingvistic și al creației folclorice, sunt pe deplin funcționale la Începutul epocii
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
etnoculturală și termenul folosit pentru sifilis, ca și cristalizarea unei imagini etnice și a unor stereotipii populare rezultate de aici. În același timp, se remarcă faptul că aceste elemente se suprapun și rezonează foarte bine cu imaginea frâncului fixată În semantica etnonimului și În folclor, o sferă de expresie la nivelul căreia confruntările militare, necunoscutul, pericolele pe care le presupun relațiile reciproce, rezerva ostilă, răul chiar se numărau, de asemenea, printre trăsăturile atribuite francezului, ca și printre atitudinile asumate față de acesta
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
de Tocqueville, Vechiul Regim și Revoluția, Editura Nemira, București, 2000; François Furet, Reflecții asupra Revoluției Franceze, Editura Humanitas, București, 1992. Eugene Weber, Peasants into Frenchmen: The Modernization of Rural France, 1870-1914, Stanford University Press, Stanford, 1976. Așa cum demonstrează studiile de semantică istorică ale profesorului Nicolae Bocșan, „Revoluție și revoluționar la românii din Transilvania În 1848 (martie-august)”, În Studia Universitatis „Babeș-Bolyai”, Historia, fasc. 1, 1990; „Contribuții la istoria mentalității revoluționare. Noțiunea de revoluție la românii din Transilvania (septembrie 1848-august 1849)”, În volumul
Transilvania mea. Istorii, mentalități, identități by Sorin Mitu () [Corola-publishinghouse/Science/2263_a_3588]
-
al lui Constantin Noica. Și aici partea de speculație literară rămâne foarte consist entă, ca și la Blaga; numai că, spre deosebire de marele poet, Noica a utilizat la maximum resursele etimologice ale limbii, transformând speculația filosofică mai ales În una de semantică. Din această cauză, destinul va fi Înțeles de Noica - oarecum pe urmele lui Blaga - drept destin colectiv, semnificația globală a sorții unui popor. Atunci când analizează modul În care cuvântul latin computus a devenit În română cumpăt (este vorba de același
ACCEPȚIILE VIEȚII ÎNTRE NOROC ȘI SOARTĂ ÎN PROZA POPULARĂ by Ion –Horia BÎrleanu () [Corola-publishinghouse/Science/772_a_1549]
-
contexte de variație liberă. 2. ASPECTE TEORETICE Înainte de expunerea și analiza datelor oferite de corpus, facem câteva precizări teoretice, utile în înțelegerea modului de manifestare a celor două prepoziții, precizări ce privesc structura prepozițiilor dintre și între, precum și sintaxa și semantica lor. Formal, cele două prepoziții sunt înrudite, dintre fiind compusă din prepoziția de și prepoziția între. Din punct de vedere sintactic, prepozițiile pe care le analizăm sunt ocurente în GN complex, de tipul N1 + dintre/între + (N2 și N3) sau
[Corola-publishinghouse/Science/85021_a_85807]
-
natură. Adevărul este apanajul gânditorilor sistematici ; iar autiștii nu sunt asemenea gânditori, deși pot încerca să fie, dacă nu există filozofi a căror operă s-o poată asimila în mod corespunzător.*10 Întreaga controversă pare să fie, în mare măsură, semantică. Ce înțelegem prin "cunoaștere", "adevăr", "înțelepciune" ? Dacă orice adevăr este conceptual și teoretic, atunci artele - chiar și arta literară - nu pot fi forme ale adevărului. Pe de altă pante, dacă se acceptă definiții pozitiviste, restrictive, care limitează adevărul la ceea ce
[Corola-publishinghouse/Science/85056_a_85843]
-
matematică., Matematică exerciții el două la rezolvat., El exerciții a două rezolvat la matematică., El la rezolvat exerciții a două matematică., Douăexerciții el rezolvat a matematică., Matematica a doua la exerciții el rezolvați., Exerciții el matematică a două rezolvat la. Semantica este strâns legată de gramatică. Vocabularul, extrem de sărac câteva sute de cuvinte, poate fi un alt motiv pentru care surdul va Înțelege foarte greu sau nu va Înțelege figurile de stil (inversiunea va trece neobservată dacă nu și-a Însușit
Ad-Studium Nr. 1 2. In: Ad-Studium Nr.1 2 by Ana Rotaru [Corola-publishinghouse/Science/786_a_1745]
-
ca să fie abordată exhaustiv Într-un asemenea studiu. Perspectivele din care presupoziția este, În general, analizată sunt: a uzului obișnuit; logică; lingvistică/semantică și pragmatică. În acest capitol de analiză ne interesează doar modul practic În care operează presupoziția lingvistică/semantică. Așa cum rezultă din enunțul de mai sus, În același text, există două semnificații literale diferite, ca și cum, În același text, ar exista două texte diferite. Intuitiv, observăm următoarele: prima semnificație (Guvernul nu ne va mai minți...) pare a fi mesajul direct
Context şi semnificaţie. Abordare semio-pragmatică by Mircea D. Horubeţ () [Corola-publishinghouse/Science/675_a_1253]
-
nu poate exista fără cea din urmă, presupoziția. Putem spune că informația veche este contextul (cotextul) În care este interpretată informația nouă. Presupoziția pare a juca, pentru aserțiune, rolul unui context (lingvistic). Iată cum este definită presupoziția, din perspectivă lingvsitică/semantică, În Dictionnaire d’analyse du discours: „ presupozițiile sunt tipuri speciale de conținut Înscrise În enunțuri. Ele au următoarele caracteristici: 1) Corespund unor realități cunoscute deja de către receptor (...), și constituie un fel de temelie pe care se eșafodează ceea ce este asertat
Context şi semnificaţie. Abordare semio-pragmatică by Mircea D. Horubeţ () [Corola-publishinghouse/Science/675_a_1253]
-
să Împărtășească această responsabilitate cu interlocutorul, deghizând ceea ce spune sub aparența unor cunoștințe comune” <ref id = "28" > Ibid., p. 21 </ref>.. Prin acceptarea a ceea ce este asertat, receptorul admite faptul că presupoziile enunțului ( În cazul nostru, cele de natură lingvistică/semantică) sunt adevărate. Acest fapt capătă o importanță deosebită În comunicarea reală, În dialogul public, În special, fiind un mijloc frecvent utilizat de oamenii politici În manipularea interlocutorilor și a opiniei publice. Din punct de vedere comunicațional, presupoziția este „locul de
Context şi semnificaţie. Abordare semio-pragmatică by Mircea D. Horubeţ () [Corola-publishinghouse/Science/675_a_1253]
-
-m, faptele foarte grave rezultate din presupoziții? El putea să construiască un alt enunț În care aserțiunea să fie aproximativ aceeași, dar cu alte presupoziții, mai puțin agresive asupra propriei imagini. Răspunsul la această a doua Întrebare depășește barierele lingvisticului/semanticii (care, oricum, sunt greu de trasat!) și trece În zona pragmaticii. El necesită accesarea/derivarea unor ipoteze/premize care nu sunt Înscrise direct În enunț, ci sunt Înmagazinate În contextul psihologic al interpretului, În cunoștințele sale enciclopedice. Subiectului colectiv noi
Context şi semnificaţie. Abordare semio-pragmatică by Mircea D. Horubeţ () [Corola-publishinghouse/Science/675_a_1253]