9,019 matches
-
general, care poate acoperi situații diferite (pentru incident). Influența italiană (în care termenul incidente are și sensuri ale cuvântului românesc accident) e mai puțin probabilă. Poate fi vorba însă, în română, și de o evoluție semantică internă, provocată de asemănarea semantică dintre cei doi termeni. Ca de obicei, e instructivă consultarea mai vechii noastre lexicografii: în dicționarul academic al lui Laurian și Massim (1871- 1876), substantivul incidente este „eveniment, caz, întâmplare, circumstanță, împrejurare”, iar accidente - „întâmplare, eveniment neașteptat”. În Dicționarul limbii
Incident și accident by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5080_a_6405]
-
de ortopedie canonică, literatura română s-a transformat încet, dar sigur, într-un depozit de certitudini monumentale din care provocarea și spiritul de frondă au fost mazilite. Când nu au părut ridicole sau bizare, principiilor de instabilitate textuală și indisponibilitate semantică li s-a opus tabloul imobil al unor structuri de validare prefabricate. În consecință, principiul, flexibil și profitabil, al indecidabilității literare a fost declarat irelevant și înlocuit cu cel «legitim» al determinismului riguros.” (p. 114) Sunt rânduri publicate în 1998
Anii nouăzeci by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5614_a_6939]
-
bilingve mai vechi e transparentă conotația mai curând negativă avută de la început de monden. Uzul actual continuă de fapt o tradiție de un secol, încercând să-și legitimeze obiectul de activitate prin aerul de eleganță al franțuzismului; de fapt, ambiguitatea semantică a termenului e veche și contextele actuale de folosire vor continua probabil să-i accentueze conotațiile negative.
„De monden“ by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5619_a_6944]
-
că o bună ediție de largă circulație este o întreprindere mai dificilă decât pare, după cum o demonstrează chiar acest volum. În primul rând, traducerea este deficitară. Neavând la dispoziție textul englez, nu pot decât să presupun că ea este fidelă semantic. Însă în românește sună rău: „La șase, am avut puțină muzică cu câteva persoane.” (p. 72), „Lalelele mele răsar splendid. Ele vor trebui să fie o priveliște magnifică [...]” (p. 85), „[...] seara am avut lectura noastră din Biblie cu tinerii mei
„Criza dinastică“, în jurnalul Reginei Maria by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/5485_a_6810]
-
denumire a cutiei. În Furnica, nr. 258 din 1909, se vorbește de un călugăr care „a plecat din casă- n casă, cu pantahuza de gât și catastivul la subțioară”; în nr. 40, 1911, de „pantahuza pentru copii săraci” etc. Evoluția semantică principală a expresiei a umbla cu pantahuza e firească: sensul peiorativ provine din perceperea oricărei cereri de bani ca formă de cerșetorie, privită cu dispreț. În politică, termenul apare la Eminescu, într-un articol din 1882 (care enumeră, printre relele
Pantahuza by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5486_a_6811]
-
marmură unde are loc resurecția Salomeii) sunt alte simboluri supraadăugate, ce le nuanțează permanent pe cele anterioare. Dar romanul este, simultan, și unul de iubire, chiar erotic, ori unul de atmosferă, dar și o frescă socială, valențele din acest câmp semantic fiind clare și robuste, în contururi de un relief net și sever. Deși aparțin actualității, personaje precum Salomea și Lala se revendică de la fondul arhetipal, iar Stratis, naratorul și alter egoul autorului, este poetul și exilatul ce, întors în patrie
Yorgos Seferis și romanul unei resurecții în spirit by Simona-Grazia Dima () [Corola-journal/Journalistic/4514_a_5839]
-
Sintagma are valoare apreciativă, nu lipsită de o anume ironie colocvială, provenind din reducerea complexității unui enunț la categoriile gramaticale de bază. Ironia s-a pierdut însă, în mare măsură, prin frecvență și clișeizare. Consecințele principale ale clișeizării sunt lărgirea semantică și posibilitatea de apariție a formulei în contexte tot mai largi și nespecializate. În general, folosirea formulei oscilează între două valori apreciative înrudite. Simplitatea logicogramaticală (indicată de referirea la nucleul propoziției) e asociată în primul rând cu claritatea, cu formularea
„Cu subiect și predicat“ by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/4530_a_5855]
-
ca iocari serio, cu vorbele lui Marsilio Ficino (de unde sesizăm că ar trebui să scrutăm și mai în spate, temporal vorbind), ideea după care există un dezechilibru major produs de incapacitatea sistemului formal de a genera sintactic toate propozițiile adevărate semantic. Recunoaștem, desigur, esența teoremei lui Kurt Gödel, relevantă, în context, pentru că trimite, pe căi logice bune și pentru neofit, la problema nedecidabilității, care poate fi socotită generală, dar care are și cazuri independente. Contribuția românilor Cristian Calude și Gheorghe Păun
Modernitatea, cu suprarealiști și științe by Gabriel Coșoveanu () [Corola-journal/Journalistic/3442_a_4767]
-
limitată, de o „analitică a receptivității” umane ce percepe sacrul ca „scandal” ontologic și gnoseologic, ca instanță așezată sub pecetea lui mysterium tremendum. Interpretarea parabolelor biblice este efectuată cu instrumente hermeneutice adecvate, printr-o subtilă și sugestivă atenție la relieful semantic al pildelor, prin articularea unor ipoteze de interpretare ce sunt în consonanță cu meandrele, intențiile și sensurile textului biblic. Astfel, pentru Andrei Pleșu, creștinismul este „dozajul optim (...) între autoritate supramundană și compasiune omenească: ne aflăm față-n față cu un
Adevărul ca parabolă by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/3448_a_4773]
-
în restul timpului, trăiesc în afara oricărei reguli duhovnicești? Fă-o! Lasă deoparte căldicelul «bunelor moravuri», acceptă să te faci antipatic, să depășești „măsura”, să-ți inoportunezi partenerul, fie el prietenul de-alături sau Dumnezeu”. Metabolismul parabolelor își extrage, astfel, prestigiul semantic din mobilizarea unor sensuri, exemple, modele de conduită exemplare, ce exclud orice formă de încremenire, de regres spiritual sau de comoditate a gândirii. Descifrarea registrului spațialității, la care recurge filosoful, interpretarea dimensiunilor simbolice ale elementarității, analitica tipologiei sufletului, toate acestea
Adevărul ca parabolă by Iulian Bol () [Corola-journal/Journalistic/3448_a_4773]
-
este evident că cei vizați par a fi departe de a înțelege și a aborda actul traducerii artistice drept sistem coerent de cunoștințe și particularități sub diverse aspecte - lingvistic, literar (artistic), istorico-cultural, esteticofilosofic, - în care sunt angrenate, mutual-creator, două sisteme semantice. Ei nu au înțeles și nici nu au pregătirea necesară să înțeleagă că traducerea înseamnă creație în limbaj, prin limbaj, un proces constructiv în baza unui proiect - cel al originalului. Al originalului a cărui limbă trebuie cunoscută într- un grad
Necunoaștere și iresponsabilitate (Despre unele „traduceri“) by Leo Butnaru () [Corola-journal/Journalistic/3518_a_4843]
-
subtilă alianță cu modelele mentale science fiction. „Voi spune - așadar - că «esențialul» poeziei, specificitatea ei nu se rezumă la elementele de decor și de narativitate, ci coboară în straturile mai adânci ale textului, acolo unde apar rupturile de nivel, glisările semantice rapide, scânteile de sens și emisiile de emoție pe care proza nu le poate produce; iar în ordine stilistică, decisivă e structura retorică în care stau încorporate decorul și celelalte componente referențiale: valorile eufonice și de concretețe lexicală, eliptismele, tropismele
Dicțiune și afecțiune by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/3528_a_4853]
-
Gamoneda ignoră convenția și în privința tiparelor formale. Considerând că poeticitatea există independent de acestea și de genurile literare, își scrie poemele în versete, fără rimă, pornind de la ritm, factor fundamental de intensificare a expresivității, a capacității de sugestie, cu implicații semantice. El impune astfel cititorului un anumit tip de lectură, prin care, lăsându-se în voia acestui ritm, a imaginilor, senzațiilor, chiar dacă înțelesul lor rămâne nedeslușit, să repete experiența unei receptări „senzoriale”. Aceeași pe care autorul însuși o întreprinde în procesul
Antonio Gamoneda și identitatea sa poetico-biografică by Dana Diaconu () [Corola-journal/Journalistic/3489_a_4814]
-
rezultate în urma unor cristalizări infinite, fie pe cele care răsfață cultura cu evantaie rafinate, la limită chiar ușor elitiste. Mai trebuie doar adăugat un mic amendament: includerea nivelului personal (în strategia de scriitură a cărții) în oricare dintre acești vectori semantici ai culturii. Astfel, putem spune că există un beneficiu de conștientizare și cunoaștere a morții ca fenomen universal și totuși reflectat în numeroase feluri de către operele literare, la fel cum există și posibilitatea ca lectorul să experimenteze revelația propriei sale
Beneficiile culturale ale morții by Adriana Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/3581_a_4906]
-
în filosofie nu e consecința unei inaptitudini pentru distincții abstracte, ci urmarea unui handicap de observație. Nu ai fler pentru transcendențe, și de lacuna aceasta nu te poate vindeca nici un jargon. Pritocești sterp calambururi și te miști pe mici suprafețe semantice, în jurul unor chichițe verbale fără orizont numinos, adică faci analiză sterilă cu expresii la modă, fără o perspectivă care să culmineze într-un orizont de spirit. Ești claustrat între pereții unui lexic de care faci uz după convenția epocii, dar
Capitolele vieții by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3810_a_5135]
-
Teologia, justiția, dar și viața cotidiană ar avea la bază, în nu mai mică măsură decât literatura însăși, mecanismul interpretării. Iată, așadar, cum, printr-un șiretlic de argumentație, Ioan Pânzaru reușește să generalizeze un termen aflat până acum în câmpul semantic al literaturii. Făcând din interpretare procesul cel mai frecvent al raportării omului la acțiunile sale - în acest punct teoria vizează, discret, o adevărată ontologie, de vreme ce autorul poate afirma că interpretarea îndeplinește întotdeauna „funcția de călăuză a acțiunii” -, Ioan Pânzaru comite
Meseria de interpret by Alex Goldiș () [Corola-journal/Journalistic/3812_a_5137]
-
text nedilematic, și nici atunci întotdeauna. De data aceasta, însă, adevărata dificultate rezidă în a nu sparge un întreg bloc semnificativ, în care biograficul fuzionează cu literarul în chiar mecanica intimă a creației, acolo unde se definesc mișcările în bazinul semantic al acesteia. Relațiile ori, altfel spus, interconexiunile între factorii de presiune și puterile care acționează în actul de creație împing, uneori pervers, la un mai mult decît la simpla modelare a unor structuri sau elemente strict formale: din moment ce se știa
Petru Dumitriu,după naufragiu by Mircea Braga () [Corola-journal/Memoirs/9009_a_10334]
-
nici măcar nu denumesc speciile de pește! Rău - reus-ul era învinuitul justiției romane ale cărei procese se întâmplau numai în orașele (și încă mari ale) imperiului; Cuteza - *cottizare era la romani venit din grecescul , „a juca zaruri” sau arșice, cu mutația semantică actuală de curajos, îndrăzneț; or, timp pentru a risca la zaruri - arșice aveau numai orășenii. Afirmăm că aceste cuvinte au rămas în limba română prin intermediul acelor zeci de mii de captivi arieni, orășeni aduși de goți printre ei și care
Goți și români by Ion Mihai () [Corola-journal/Journalistic/3391_a_4716]
-
o puzderie de nume tocmai din neputința de a-i surprinde esența. Cînd s-au păstrat în granițele jargonului sobru, i-au spus „materie întunecată”, „energie holografică”, „perturbație a supraorizontului“, „inflație chintesențială”, sau chiar „materie adiabatică”. Cînd însă au capitulat semantic și au recunoscut că aceste expresii sînt biete aproximări ale unor intuiții care le trădează ignoranța, au renunțat la lexicul scorțos și au trecut la metafore. Rezultatul e o procesiune de epitete cu tentă scolastică, materia întunecată devenind pe rînd
Cameleonul cosmic by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3417_a_4742]
-
acalmie, Alexandru Maftei își asumă un proiect dificil, ecranizarea romanului Domnișoara Christina, atât pentru faptul că romanul eliadesc este destul de static, chiar dacă personajele au un relief dramatic bine precizat, cât și pentru că aparențele melodramatice învelesc un nucleu puternic și evaziv semantic. În această privință îndrăznesc să mă pronunț en conaisseur trimițând cititorul curios la capitolul „Domnișoara Christina - un spectru în fața oglinzii modernității” din cartea mea, Decadență și decadentism în contextul modernității românești și europene. Sigur, nu așteptăm de la regizor să facă
Siropuri, pomezi și alifii – despre frizeria cinematografiei by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/3146_a_4471]
-
el rămâne ancorat în cadrele neo-modernității. O demonstrează și experimentele lui Horia Bădescu, din volume ca Starea bizantină sau Ronsete. Nici unul dintre ele, nici măcar poezia erotică și bahică, nu coboară în cotidian, ci transfigurează banalul proiectându-l pe un fundal semantic înalt, deopotrivă existențial și cultural. Punctul de plecare, și anume nemulțumirea față de poetica neo-modernistă, e același cu cel al optzeciștilor. Direcția de evoluție este însă diametral opusă, iar „terenul” pe care se configurează diferențele îl reprezintă, înainte de toate, limbajul. Într-
Sensurile echinoxismului by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/3118_a_4443]
-
în sufletele noastre - metaforă gigantică ce cuprinde în corpul ei o metaforă simplă (visurile-albastre), căreia i se atașează cea de a doua metaforă, de data aceasta dublă (rănite vechi violoncele); urmează ultima metaforă, inclusă (cîntau în sufletele noastre). Asemenea construcții semantice complicate, în care metafora coalescentă și cea implicită se unesc sub o „umbrelă“ la rîndul ei metaforică, reprezintă una dintre trăsăturile definitorii ale stilului poetului. Ultima metaforă din text (Mari spații albe/ Pe harta sufletului meu) este o metaforă inclusă
Alexandru Philippide – pentru totdeauna by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/3140_a_4465]
-
întregii sale cariere ne-a acompaniat aceeași muzică de fond. La metaforă Philippide a ajuns de foarte tînăr, pentru că în zona metaforică s-a concentrat discursul său poetic profund. A pornit mereu de la cîteva cuvinte-cheie, în jurul cărora a configurat cîmpuri semantice tot mai complexe: a plînge -plînset - lacrimi; întuneric - noapte - ceață - negură, a arde - foc - cenușă - scrum; a tulbura - turbure. Li se adaugă termenul cu multiple sensuri cîntec, avînd de obicei sensul de „act poetic”, dar și pe cel de „plîngere
Alexandru Philippide – pentru totdeauna by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/3140_a_4465]
-
vocea falsă, exprimarea crudă sau primitivă, nepotrivită, ceva greu de suportat pentru urechea omului. Plecînd de aici, semnificațiile termenului s-au multiplicat: «îngrozitor», «nebunesc», «elucubrant», «aiuritor», «ilogic», «irațional». După cum vedem, înțelesuri mai ales negative. Există însă și o altă zonă semantică a cuvîntului, întîlnită oarecum mai rar. De pildă, cînd se are în vedere ceva cu totul neobișnuit, la distanță de cele comune. Sau ceva profund ambiguu, ca și cum ar ascunde o dublă natură (vorbinduse, ca în paginile lui Pascal, despre om
Timpanul spart by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/2936_a_4261]
-
demersuri explicative și digresiuni ceva mai savante, decît elementele „neaoșe”, legate de anumite cutume, a căror descriere reclamă și unele ingrediente narativ-subiective. Weinachtsmarkt-ul, tradiționala „piață de Crăciun” îl retrimite pe Richard Wagner în lumea copilăriei. Tot el, explicînd dificila sferă semantică a noțiunii Heimat / patrie, amintește, între altele, ce a însemnat limba și cultura germană pentru un șvab bănățean din România ... La răscrucea beletristicii cu publicistica și eseistica de cea mai bună calitate, pe terenul accidentat al imagologiei și al investigațiilor
O carte de citire by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/2945_a_4270]