1,077 matches
-
la carne și datorită vârstei, dar și datorită unei alimentații consistente [...] avea o gură mare înconjurată de buze sau buzișoare, cum le alinta Tinel când își odihnea ochii privindu-le, mai mult bătând în roșu, cărnoase, ușor arcuite, și acest semicerc degaja buchete de zâmbete provocatoare, dar și odihnitoare interlocutorului [...] la orice mișcare prin cabinet, își arăta minunile coapselor și gleznelor ei, le evidenția static, dar mai ales dinamic printr-un mers vertical.“ Asemenea pasaje generează întrebări. Era nevoie de explicația
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
cititor să creadă că Agripina ajunsese împlinită la trup din cauza unei alimentații inconsistente? Cum poate fi o gură înconjurată de buze? Gura nu este formată din buze? Dacă buzele sunt arcuite, fie și ușor arcuite, nu înseamnă că există două semicercuri și nu doar unul, cum crede romancierul? Pe de altă parte, ce înseamnă „a degaja buchete de zâmbete“? Zâmbetele se desprind de pe buze, se adună în buchete și încep să plutească prin încăpere? Ce înțelege autorul prin mers vertical? Agripina
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
și nemulțumirile camuflate din relații. Afrim și Herescu au reușit să spațializeze obsesii, frustrări, anxietăți, delimitând locul propriu al fiecărei săpături mentale. Plonjarea psihoterapeutică are drept corespondent locativ un fel de perne-fotolii din piele albă, așezate față în față în semicerc, spații-aspirator în care corpurile se afundă, respectând principiul conform căruia psihicul este excavat. Scufundarea psihică și cea fizică se suprapun perfect printr-o inteligentă folosire a elementelor de design interior care au o funcție iconică foarte clar definită. Fotoliile-mingi de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2204_a_3529]
-
totul, dar cerul era plumburiu. Se apropiară și tropotele miilor de cai moldovenești, porniți la galop pe urmele urdiei. Se auziră trâmbițele corpurilor de oaste, poruncind curățarea Vasluiului de invadatori și urmărirea acestora spre miazăzi. Apărătorii se opriră, Într-un semicerc larg În jurul voievodului. Li se alăturară căpitanii rămași. Mulți erau răniți, mulți zăceau fără suflare. Dinspre mlaștini sosi un val de liniște, ca o prevestire de țintirim. Valea Bârladului rămase parcă pustie și stingheră, tulburată doar de gemetele răniților și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
meschinăria. Era vânjos, avea, poate, treizeci și cinci sau chiar patruzeci de ani, și purta un kimono gros, de un maro Închis, peste care era legată o platoșă de piele. Părul ușor cărunt Îi ajungea până la umeri. În jurul lor, războinicii făcură un semicerc. Păreau obișnuiți cu astfel de confruntări și, pesemne, nici una nu fusese pierdută de șeful lor. Dar, dacă acesta era rănit, cei opt arcași aveau misiunea de a-l ucide imediat pe adversar, proclamând victoria lui Jian Shi. Nu era cinstit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
boieri, fuseseră chemați ambasadorii, curieri așteptau cu caii Înșeuați să plece spre Buda, Cracovia, Veneția, și Roma. Domnitorul o avea În dreapta pe Doamna Maria, iar conducătorii armatei, cu săbiile la centură, se Înșirau În stânga și În dreapta tronului, În formă de semicerc. Adunarea dura deja de o oră. Fuseseră anunțate hotărârile voievodului În urma bătăliei de la Vaslui. O parte din boieri fuseseră ridicați În rang. Mulți țărani care luptaseră În corurile de pedestrime fuseseră Împroprietăriți cu pământ, devenind răzeși, iar produsele lor puteau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
aceștia să apuce să se apere? Cât putea fi de iute? Cât putea fi de puternic? Unde putuse el ajunge la o asemenea Îndemânare, necunoscută În lumea pe care o cunoștea Amir? Cei o sută de războinici Bordjighin formaseră un semicerc În jurul șefului lor, dar nici unul nu-i tulbura gândurile. Îl priveau, doar, ușor nedumeriți, plimbându-se prin valea aceea de la un capăt la altul, calculând parcă ceva, punându-și Întrebări și scotocind după răspunsuri. După-amiaza scădea spre seară, dar nisipul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
fior Îl străbătu. Poate că luptătorul necunoscut știa că un alt grup de războinici fusese trimis după el. Poate că anticipase și sosirea lor acolo. Nu cunoștea decât o singură ființă capabilă să aibă viziunea primejdiilor viitoare. Se răsuci spre semicercul format de Însoțitorii săi și, spre mirarea lor, o luă la fugă. Sări În șa fără să mai pună piciorul În scări și strigă un singur cuvânt: -Samarkand! Cei o sută de mongoli Îl urmară, iar copitele cailor ridicară praful
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
dar la zece pași În spate. Apoi o altă linie, la alți zece pași În spate. - Excelent... spuse Angelo... Acest Amir Baian a Înțeles principiul „cascadei”. Adâncește tirul În spate, ca să-i aducă spre noi. Semnalizează retragere falsă, pe un semicerc de trei sute de pași. Alexandru simți o nouă creștere a ritmului bătăliei. Privi În spatele lui, unde se aflau cele două căruțe identice. Tatăl lui deschisese ochii, și, poate, simțea și el același ritm crescendo pe care Îl simțea Alexandru. Erina
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
forță de intervenție rapidă a turcilor. Pe care, Însă, Mihaloglu nu se grăbea s-o arunce În luptă. Înaintarea oștenilor Semilunei continua pe Întregul front. La semnalul comandantului, Apărătorii aflați În contact direct cu ienicerii executară o retragere În două semicercuri simetrice. Ienicerii atingeau valea și Începeau urcușul spre pozițiile inamice. În acel moment, Mihaloglu observă, prin lunetă, că o căruță cu polog, din care nu se vedeau decât capete de blănuri pe margini, care ar fi putut acoperi ceva, sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
contact cu tătarii aveau de călărit cel puțin o zi și o noapte. Iscoade pe cai iuți porniră, la ordinul căpitanului, spre Orhei, Hotin și Soroca. O altă coloană a oștenilor scutului și spadei executa o manevră de cuprindere În semicerc a grupului de comandă În care se afla voievodul. Pietro așteptă ca Alexandru să-și ia rămas-bun de la tatăl său, privind, cu neliniște, valul urdiei otomane care se apropia amenințător. - E timpul, spuse căpitanul. Hotărârea măriei sale de a te ține
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
nu fusese decât semnul că trebuia să renunțe la visele lui de libertate și putere a țării și că, de acum, Semiluna avea să-și Întindă umbra asupra acestor ținuturi. - Retragerea! porunci voievodul. Pedestrimea, Înapoi cu două mii de pași, În semicerc, pe două flancuri, adânc În pădure! Cinci sute de călăreți În avangardă, atac fals asupra spahiilor, cu retragere rapidă. Cinci sute de arcași la liziera pădurii, cu săgeți aprinse pregătite. Ordinele Îi reaprinseră speranța. Era singur, dar vreme de aproape
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
de la Valea Albă. - Spune-mi... - Călărimile coboară la galop... săbiile scoase... trec printre spahii ca și cum n-ar fi decât niște surcele... Ucid tot... taie tot... e o luptă sălbatică! - Trupele lui Mahomed? - Se strecoară prin văi, spre voievod. E un semicerc. Mulți ieniceri. - Firește. Spahii se mișcă mai greu În păduri. Cât de mulți? - Greu de numărat. Mulți. Sunt peste tot. - O mie? Cinci mii? - Nu... Regimente Întregi... Pe toate văile... Poate douăzeci de mii, poate treizeci de mii... Nu știu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Alexandru, apropiindu-se de el și neîndrăznind să-l atingă. Săbiile duse În teaca de la spate, cu un gest fulgerător, așa cum fuseseră scoase. Chipul Îmblânzindu-se, ochii mari, albaștri, devenind luminoși și inundând totul. Apărătorii se opriră și formară un semicerc, lăsându-l pe căpitan să avansese spre fiul lui. Erina făcu un pas, dar voievodul Îi prinse mâna. Căpitanul descălecă. Ștefănel aplecă privirea, așteptă ca tatăl său să ajungă În fața lui, Îi luă mâna dreaptă și o sărută Încet, simțindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
s-a ivit călare un chipeș tânăr blond, alunecând peste ierburile ruginite. Deasupra peisajului se rotea cerul Însorit, auriu și dungat de nori stranii. Mai era și un castel de culoarea mierii, dar acela a fost retezat de un larg semicerc de lumină și s-a pierdut În golul lăptos. Îmi pare rău, aici e locul unde se Îmbucă discul În lampă, a zis Karl și a ridicat lanterna magică s-o aranjeze. Pentru câteva clipe s-a făcut iarăși beznă
Map of the Invisible World by Tash AW () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1382_a_2891]
-
cale-afară, am imitat imediat sau destul de repede gestul de a extrage țigara ori tehnica răsucirii ei cu propria mână, așa cum copiasem și halatele albe și lungi până la genunchi pe care le purtam toți studenții și toate studentele ce stăteau în semicerc în fața personajelor lor din lut fixate pe suporturi, cu ochii ațintiți pe gospodina așezată stând ceva mai sus și explorau detaliile trupului cu bețe de modelaj cu un laț de sârmă în vârf. Nu fără o asemănare cu surorile medicale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
Justițiarul îl vede și simte puterea cum îi blindează trupul. Numai privirea sa e în stare să distrugă orice armă. Zîmbește. E mulțumit de recunoașterea vinei. Îl iartă și cu mîna dreaptă trasează prin aer, cu o mișcare blîndă, un semicerc ca și cum ar mîngîia o sferă. La cîțiva metri de el, capul dușmanului se desprinde de trup ca un dop de sticlă și bubuie săltînd pe podeaua de marmură privindu-l de acolo cu buzele țuguindu-se ritmic de parcă ar vrea
Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
DESPĂRȚEAU DOUĂ straturi de sticlă lentilele ochelarilor și geamul ghișeului. Funcționarul stătea nemișcat, privind în gol cu ochi bulbucați. Era complet chel și fără gât. De sub bărbie îi plecau două brațe negre cu mănuși la capete. Părea o caracatiță, iar semicercul decupat în geamul ghișeului arăta ca o gură lacomă, larg deschisă. Pe acolo trebuia să vorbească Bătrânul... Era ca o spovedanie în fața unui preot cu mânecuțe, gata să pună pe hârtie ceea ce nici Bătrânul nu știa încă deslușit. Se ridică
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
47 de ani de viață. Un acces de claustrofobie începu să-i tulbure mintea, când se opri în fața unui zid înalt și orb, de culoarea leșiei. În continuarea potecii, dar vertical, pornea o scară de incendiu cu trepte lipsă și semicercuri de sârmă care te împiedicau să cazi pe spate. Urcă anevoie prin trupul de omidă al scării, oprindu-se des. Jos imaginea se schimbă. Verdele deveni cenușiu, iar brusturii, pierzându-și înălțimea, păreau un morman de urechi de elefant. La
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
3. MARIANA 12. MARGARETA 4. ILEANA 13. AUREL 5. EMILIAN 14. RADU 6. DĂNEL 15. SAVA 7. PETRUȚA 16. MATEI 8. DOREL 17. MIHAI 9. GEORGEL 18. GINUȚA 10. NICU 19. FLORENTINA Copiii sunt așezați pe scenă în formă de semicerc larg deschis în jurul pomului de iarnă. II. Recuzita de scenei: Trebuie ca Moș CRĂCIUN să aibă în sacul sau coșul său, toate obiectele de care se amintește în textul scenetei. III. Decorul reprezintă o sală mare în mijlocul căreia se află
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
în sacul sau coșul său, toate obiectele de care se amintește în textul scenetei. III. Decorul reprezintă o sală mare în mijlocul căreia se află pomul împodobit cu daruri, diferite ornamente și lumini. IV. La. ridicarea cortinei copiii sunt așezați în semicerc. MIRCEA ;Dragi capii, stați liniștiți Sa puteți să m-auziți: Eu vă rog s-aveți răbdare Că sosește clipa-n care, Moș CRĂCIUN va veni Cu desaga încărcată Și cu drag va dărui Fiecăruia ce-așteaptă! PETRUȚA: Da, tot așa
MICI ŞCOLARI, DAR MARI ACTORI by Oana ARGHIRE () [Corola-publishinghouse/Imaginative/368_a_561]
-
de toamnă târzie cu zilele de primăvară timpurie! Întocmai cum uneori" râsul se aseamănă cu plânsul, sau zorile cu amurgul! Aleea mă primește cu aceeași căldură ca și acum douăzeci de ani; iar grilajul ei mărunt, de trestie îndoită în semicercuri ce se-ntretaie, parcă îmi surâde ia fel de prietenos. De după o perdea de plopi uriași se ivește liceul, vechi de trei sferturi de veac, maiestuos și frumos pentru mine ca nici un alt liceu din țară. Oare nu el mi-
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
ÎNTR-O ÎNȚELEGERE CONȘTIENTĂ A SITUAȚIEI LUI DISPERATE. CE PUTEA FACE UN SINGUR BĂRBAT CU UN SINGUR PISTOL ÎN FAȚA A DOUĂZECI DE ARME? E DREPT CĂ PISTOLUL LUI FĂCEA PARTE DIN CLASA NELIMITAT, ȘI CA TOATE ARMELE ARSENALELOR PROIECTA UN SEMICERC DEFENSIV ÎN JURUL CELUI CE-L MÎNUIA, SUFICIENT PENTRU A CONTRACARA FOCUL A OPT ARME OBIȘNUITE \ DAR PE DE ALTĂ PARTE EL NU SUBESTIMASE NICIODATĂ CAPACITATEA UNEI ARME CU EXPLOZIE RADIALĂ. EVALUAREA MINTALĂ \ RECE ȘI ÎNȚELEAPTĂ \ A SITUAȚIEI SALE LUĂ SFÎRȘIT
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
MAI APROAPE. VITEZOMETRUL TOT MAI ÎNREGISTRA O VITEZĂ DE CIRCA 650.000.000 DE KM PE SECUNDĂ. ÎN ASEMENEA CONDIȚII ACOPEREA DISTANȚA DINTRE PĂMÎNT ȘI CENTAUR LA FIECARE 18 ORE. PROBLEMA ERA SĂ-SI REARANJEZE RUTA. GÎNDITOR, SLĂBI PUȚIN AMBREIAJUL SEMICERCULUI AUTOMAT DE LA MECANISMUL DE DIRECȚIE: ÎNTÎI URUI SLAB, IAR APOI ÎNCEPU SĂ TICĂIE FOARTE REPEDE, CU O VITEZĂ DE 180 DE BĂTĂI PE SECUNDĂ. STELELE ÎȘI SCHIMBARĂ CURSUL, DAR PÎNĂ LA URMĂ SE STABILIZARĂ - CÎND CRONOMETRUL INDICĂ SCURGEREA A 3
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
ni se înscriau, însă, în memorie, de unde mai târziu ne revin încărcate de un nou înțeles. Lecția e terminată. Dar vai, nu și ora. Mai rămân 20 de minute. - Scoateți caietele de extemporal! Să se găsească trapezul înscris într-un semicerc pentru care aria e maximă. Cu astfel de șocuri ne ținea trezi. Trebuia să fii însă mereu pregătit pentru a-i face față. Și cei mai mulți dintre noi erau, într-adevăr. Banciu avea cu 14 ani mai mult ca noi. Se
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]