4,921 matches
-
aerian turn Babel nu ne oferă tot atâta poezie ca Aurora... cu degetele ei roze, pe care nu vrem totuși s-o disprețuim?” (Istoria romantismului - Theophile Gautier). Cine ar putea afirma că n-a fost și nu este vrăjit de seninul și frumusețea unei zile!? Eu sunt de-a dreptul fascinată! Cultura este poarta care duce spre cunoaștere. „Pasiuni?” „Cea care m-a salvat de la pieire a fost pasiunea pentru poezie. Citesc multă poezie și Îmi bucur sufletul cu fiecare lectură
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
suferi din pricina unei realități prea Îndepărtată de acest vis.” Da, mult mai bine așa. Încercam să mă conving de acest lucru, Încercam să mă amăgesc, de fapt. Până la urmă, cine este el pentru mine!? Un necunoscut, apărut așa, ca din senin, și care m-a făcut pentru o clipă să tresar din somnul deznădejdii mele. Ar fi bine să privesc lucrurile de la o oarecare distanță, la rece, firesc și să nu dau curs nici celei mai mici frământări interioare. Dar, biata
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
la studii. Am rupt definitiv legătura cu cel care mi a fost soț. Fiul meu pleca.Mi se părea că nu este real, că totul e doar o gumă. Durerea care Îmi ardea sufletul, flăcările acoperind și ultimul strop de senin pe care-l Întrezăream, nu poate fi descrisă În cuvinte. După ce m-am chinuit să urmez o facultate, după pierderea celor două ființe dragi, am ajuns să-mi petrec restul zilelor la țară, alături de părinții mei. Cea mai mare problemă
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
o floare În păr, o eșarfă albastră cu nuanțe verzui, Înfășurată În jurul gâtului, o fustă mai jos de genunchi, deschisă la culoare, imprimată cu câteva floricele de câmp. Bluza de trening albastru Închis, luată peste un tricou de culoarea cerului senin, Îi era de mare ajutor. În timp ce vorbea, se chinuia s-o tragă peste sânii care dezvăluiau transformarea ei Într-o apropiată adolescentă. Gesturile erau stângace, timide și oarecum vinovate. Eram convinsă că este conștientă de acest aspect, care n-o
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
vârf. Până sus pe culme, aproape de soare și zăpezi virgine - sunt mărăcini și prăpăstii, animale sălbatice flămânde... O clipă de neatenție și drumul poate sfârși mult prea devreme. Spun toate acestea despre viață - deoarece ea nu reprezintă numai fericirea și seninul, ci și durerea „mărăcinilor” rătăcirea gândului - și prăbusirea În hăuri, de unde rareori mai poți ieși la lumină. Dar, cu speranță dorință și cuget curat... vom ajunge pe culmile visate. ...Și, nu știu cum - Într-o zi - a Încolțit În inima-mi naivă
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
ucide copilul, dar și gândul că se va naște bolnav mă făcea mult să sufăr. Treceau zilele și eu nu mă puteam hotărî ce să fac. Într-o duminică, îmi veni un gând să merg la biserică, așa ca din senin, că doar nu mă duceam alteori. Acolo, am văzut o bătrânică, pe care tot satul o considera credincioasă și mulți chiar îi cereau sfatul în diferite situații. Îmi veni și mie în gând să-i cer un sfat pentru cazul
La lumina candelei by Lidia Vrabie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/100967_a_102259]
-
tot timpul martoră la discuție, nu scoase o vorbă, dar mâhnirea băiatului îi străpunse, precum o andrea înroșită în foc, întreaga ființă. Simți cum pe obraji se prelinseră câteva lacrimi rotunde, ca niște stropi de ploaie veniți așa ca din senin. Era întuneric. Nimeni nu putu să le vadă. Noaptea le ascunse și întovărăși inima ei de mamă grijulie. Rafira luă toate acele gânduri nespuse, făcându-le nevăzute în tainițele cortului. Se culcară cu toții. Intrară în dunele de pene, se cocoloșiră
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
Mihalache. Chiar dacă a plecat în lumea veșnică la vârsta de 78 de ani, golul imens rămas în suflet m-a însoțit până la nașterea celei de-a doua fiice, Ana-Maria, în anul 1983. Dumnezeu s-o ocrotească acolo în ceruri, în seninul lumii de dincolo, pentru sufletul ei bun și curat, eu asigurând-o că nu o voi uita niciodată. Cei trei „muschetari” ai familiei Sasu, Gheorghe, Vasile și Arcadie, ce-au ocrotit-o mai târziu pe sora mai mare, Ana, care
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
de burlacul Hilip care mă lua cu el pe capra căruței în diverse deplasări. Nu de puține ori, când plecam la câmp cu căruța, încălecam și călăream mânzul care era în ton cu mintea mea de atunci, până când, o dată, din senin, m-a aruncat violent din spinare pe prundișul câmpului, de-am văzut steluțe verzi și mi-a țâșnit borșul pe nas. În preajma sărbătorilor de Paște, toată suflarea comunei era angajată în lucrările de primăvară ale pământului, iar în săptămâna mare
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
disperată privindu și copilul care zăcea inert, cu hainele ude, lângă buza de ciment a bazinului. Surâs Du-te și mănâncă cu bucurie pâinea ta și bea cu inima bună vinul tău, pentru că Dumnezeu este Îndurător pentru faptele tale. Ecclesiastul Senin, cu părul său aproape alb pieptănat mereu Într-o parte și cu obișnuitul surâs pe buze, tata s-a Îmbrăcat elegant În dimineața aceea, În costumul bej cu dungi subțiri, după ce, mai Întâi, s-a bărbierit apăsat (expresia lui), cucerind
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
o dată, fără să mai spună nimic, Își desfăcu larg brațele (eram să spun aripile!) și se aruncă cu un salt În gol, lăsându mă Înmărmurit de uimire... Spre surprinderea mea totală, nu căzu. Pluti asemenea păsărilor din Înălțimi. Cobora Încet, senin, rotindu-se În cercuri din ce În ce mai mici, până se pierdu În ceața groasă, Încâlcită În crengile copacilor mărunți din adâncul râpei. M-am Îndreptat șovăind spre ușa de la baie. Un miros fierbinte, nesuferit, colcăia În aer. Glasuri ciudate, țipete, vaiete răzbăteau
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
gândi metafizic În astfel de situații, când am Înaintea mea un trup inert. Un fir de praf. Adică... nimic! Asta denotă, după unii (Valeriu a ținut să mi-o spună apăsat și În dese rânduri), că nu am atins, Încă, seninul vârstei, treapta superioară a existenței, gradul de Înțelepciune care să-mi ilumineze ființa cu o revelație... Domnul Cantemir (a cărui paloare mă Înspăimântă - are o piele albă, ireală, ca și cum cineva l-ar fi dat cu var) va intra curând În
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
urmăresc, ca de fiecare dată, furișat după perdeaua geamului de la bucătărie, neînchipuit de trist că va trebui să nu o mai văd un timp. Există În ființa ei un amestec de ceva liniștit și exploziv, de simplu și complicat, de senin și furtună. Există În ființa ei ceva de icoană obrăznicuță, care-o prinde așa de bine! Mă amuză o idee trăsnită, pe care am găsit-o În eseul lui Valeriu despre La Commune de Paris. El susține, În maniera sa
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
eram destul de Înalt). „Nu!...” I-am răspuns sec. Știu că nu m-a crezut. Eu Însă, din seara cu pricina, n-am mai fost capabil s-o iubesc. Lola mă asculta absentă. Apoi, sesizând că m-am oprit, mă privi senin și râse de un păianjen minuscul care-mi cobora din creștet spre frunte. Nu-i frumos să râzi așa, fetițo! În halul acesta (chestia e că Lola mea părea tare prost educată: dădea capul pe spate cu o degajare dezarmantă
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
timp, nici interesul, de a se apleca asupra a așaceva. Lumea își vedea de drumurile, de treburile, de bucuriile și de necazurile ei. Bătrânul Tucă își terminase de modernizat casa. Își așezase, într-un colț, mai însorit, când afară era senin și nu adia nici un firicel de vânt, un fotoliu înflorat, pe care se lăfăia, ca un vodă din povești, inhalând parfumurile florilor, frunzelor și ierburilor din grădina înțesată cu tot felul de vegetații, gospodărește orânduite, și menținută într-o permanentă
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
se despărțiră. Intrând în club, feministele o întâmpinară cu mare entuziasm: ai reușit, nebuno, să-l duci pe vameș, iar nouă, să ne câștigi pariul. Dublu atac - dublă izbândă! Preconcertul Atât de caldă, atât de frumoasă era seara, atât de senin și încărcat de stele era cerul, atât de pline cu parfumul de flori erau grădinile și arborii din parc, încât, nu ți-ar mai fi venit să rămâi nici o clipită în casă. Adia și un pui de vânt, mai mult
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
n-a mai fost, pe nicăieri. și, cu adevărat,așa minune, nu se știe să mai fi fost, vreodată, pe undeva.În dimineața ce va urma în istorie, când eroii noștri au pornit, s-a întâmplat ca cerul să fie senin, să nu adie nici un fir de vânt, soarele să răsară la fel de minunat ca în oricare altă zi. Trupa de participanți la acest unic concurs, s-a prezentat la locul de adunare și de pornire. Pornirea a avut loc în trombă
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
Marșul de anunțare și de primire a mirilor a ridicat în picioare întreaga populație de pe la mese, care aplauda, încât, îi ardeau palmele. În clipa în care calul a pus piciorul dincoace de dunga apei de la marginea nisipului, a pornit, din senin, o furtună, care a măturat, în câteva secunde, întreaga pregătire pentru fastuoasa nuntă, ce urma a fi acolo. Furtună, vârtejuri, cu mari stropi de ploaie, care loveau cu puterea plumbilor de la un imens și nevăzut bici, distrugând totul, amestecând mese
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
Mai trec cîțiva ani (nu mulți!) și se-ntîmplă catastrofa : Teo nu mai vede. Ultima-mi amintire legată de el : eram la Luceafărul, În biroul directorului, În ziua În care era sărbătorit Ion Lascăr ; stătea pe un scaun și ...mă privea senin ( așa părea). Fără să-mi dau seama, Îmi scapă „porumbelul” : „Teo, ce bine-mi pare că te văd!”... După o pauză, replică :” Îți dai seama că eu nu-ți pot răspunde la fel!”... Teo VÎlcu - o instituție. A cărei lipsă
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
Hliboceanu a priceput întrebarea lor nerostită: Păi are legătură, fiindcă boierul nu avea încredere în cocoș și... într-o dimineață, îl trimite pe țigan să vadă cum îi vremea afară: dacă-i înnorat, vor merge la pădure să aducă lemne. Senin dacă este, vor merge la arie să aducă paie... Țiganul a ascultat porunca cu capul plecat, pentru că așa trebuia să stea în fața boierului, dar în mintea lui - fiindcă nu-l prea trăgea ața la treabă - țesea deja răspunsul... Ajungând aici
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
ogoare și intra pe un făgaș destul de adânc în drumul pe care mergeam. Apoi tot pe acolo se găsea și o fântână...Nu se vedea nimic din toate acestea însă. „Dacă nimeresc tocmai în fântână” - mi-a trăsnit așa din senin. Mergeam condus de gândul că „Am să trec eu și peste asta, numai să fiu atent pe unde calc!” Cu acestea în minte, urmam drumul nevăzut pas cu pas. Mă bazam doar pe faptul că încă mai simțeam pământul sub
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
Întotdeauna îi plăcea să privească convoiul. Nimic nu i se părea mai frumos și mai viu decât curgerea carelor sub clar de lună sau a săniilor sub potopul de fulgi căzuți din cer... O pală de vânt iscată ca din senin i-a izbit obrazul odată cu un smoc de zăpadă culeasă din zbor... Trezit din visare, a privit în jur. În clipa aceea, a văzut cum totul se mișca... Omătul moale, răscolit din locurile mai înalte se aduna în gârliciul drumului
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
săracul? La frig o duce greu... Da’ nu scapă el la căldurică? Acușica vine primăvara! Și atunci să-l vezi cum își răsucește musteața! Umblă ca un flăcău nu alta!” - îl munceau gândurile pe Puicuță... O trosnitură pornită ca din senin a stins felinarul lui Mitruță... Dintr-un salt, Cotman a fost lângă el, l-a apucat de umăr și i-a vorbit în șoaptă: Aiasta-i pocnitură de pistol... Acum nu știu: o vrut să te pălească pe tine sau
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
violentă a sutelor de propulsoare, toți cei aflați În acea zi, la acea oră, În acea piață am fost nevoiți să Înfruntăm un adevăr chiar mai greu de Înțeles și de acceptat decât primul, când toate automobilele se opriseră, din senin, În același timp. Mașinile porniseră singure. Deasupra era o zi minunată. În cele câteva ore de nefuncționare a motoarelor, aerul se limpezise, iar cerul purta acum un minunat veston azuriu, În care câțiva nori Își prinseseră fireturile sub soarele sclipitor
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
formația, plonjând asupra pieței, ar fi văzut că tot ceea ce din Înaltul cerului părea diafan de aproape devenea grotesc, irizațiile petalelor erau de fapt vene prin care circula otrava, iar mugurii gingași niște pustule vineții, că petele roșii apărute din senin În jurul pistilului nu erau buburuze, ci pete de sânge, imensa floare carnivoră strângându-se acum ca un pumn peste gâzele captive. Cu motoarele urlând, pufăind din eșapamente și scoțând aburi prin cepurile radiatoarelor, cu roțile Înfășurate În fum și pucioasă
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]