23,052 matches
-
nici o Întrebare ca să Înțeleagă, dintr-o singură privire, ce se Întîmplase. Iguana Încă mai sîngera, fără să se străduiască deloc să oprească șuvoiul care țîșnea din rană, iar dezolarea bucătarului lămurea, fără să mai fie nevoie de cuvinte, succesiunea faptelor. Sentința veni aproape imediat. Oberlus luă maceta lungă și ascuțită pe care o purta mereu la brîu și i-o Înmînă lui Dominique Lassa: - Taie-i capul! porunci el. - Ești nebun? protestă cel interpelat, refuzînd arma... E prietenul meu. - Nu mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
protestă cel interpelat, refuzînd arma... E prietenul meu. - Nu mă mai numi nebun dacă nu vrei să termin și cu tine, Îl amenință Oberlus. Și tocmai pentru asta, pentru că e prietenul tău, aș vrea să fii tu cel care Îndeplinește sentința... Ți-am poruncit să-l pui În temă cu privire la pericolul care-l paște dacă Încearcă să mă omoare... Lassa refuză din nou: - N-am s-o fac. E o crimă. - E legea... „Legea mea”, și pentru prima dată nu mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
de mînie. Bine! Îți acord cinci minute ca să-i tai capul... Pe urmă, va fi el cel care va avea la dispoziție cinci minute ca să-l taie pe-al tău, iar cu asta o să mă socotesc mulțumit și voi considera sentința ispășită - zîmbi sardonic. Sper să fie la fel de bun prieten cu tine pe cît ești tu cu el, fiindcă după aia o să aveți din nou la dispoziție cinci minute și tot așa, pînă cînd unul dintre voi doi se va hotărî
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
Nu cred că vreun judecător m-ar condamna pentru asta, chiar dacă nu sînt ca tine, și mie oricum nu-mi pasă nici cît negru sub unghie ce ar spune un judecător. SÎnt propriul meu judecător, conchise el. Și nici o altă sentință nu are Întîietate asupra sentinței mele. În urma acelei conversații, Dominique Lassa Își dădu seama cît de sucită era gîndirea temnicerului său și cît de mult se desfăta să-și exercite puterea asupra victimelor sale, experimentînd o plăcere morbidă În a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
m-ar condamna pentru asta, chiar dacă nu sînt ca tine, și mie oricum nu-mi pasă nici cît negru sub unghie ce ar spune un judecător. SÎnt propriul meu judecător, conchise el. Și nici o altă sentință nu are Întîietate asupra sentinței mele. În urma acelei conversații, Dominique Lassa Își dădu seama cît de sucită era gîndirea temnicerului său și cît de mult se desfăta să-și exercite puterea asupra victimelor sale, experimentînd o plăcere morbidă În a le domina, atît fizic, cît
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
de ajuns să urce pe culmea falezei pentru a sfîrși cu el, și de aceea Își făcu obiceiul de a se Înfățișa pe nepusă masă, la orele cele mai neașteptate, să verifice că nu făcuseră nici o Încercare de a evada... Sentința, În legătură cu care Îi avertizase dintru bun Început, era fără drept de apel: tortura și pedeapsa cu moartea pentru toți trei. În timpul zilei Îi obligă să muncească Într-un ritm și mai alert, refăcînd, Înainte de toate, depozitele de apă; unul dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
Perú, fu judecat pentru uciderea unui necunoscut pe stîncile din Insula Hood, omor la care fuseseră martori optzeci de marinari englezi, dintre care nici unul nu veni să depună mărturie. Suspectat, de asemenea, de nenumărate atrocități care nu putură fi dovedite, sentința dată fu Închisoarea pe viață, și intră În pușcărie așteptînd să compară În fața tribunalului singura persoană care putea depune mărturie Împotriva lui: Carmen de Ibarra. Închis Într-o temniță adîncă și Întunecoasă de doi metri pătrați, În care nici măcar nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
la închisoare, în schimb a avut toate motivele să trăiască intens experiența. Era o situație, dacă pot să zic așa, o situație deosebită și disperată. Fusese condamnat la moarte. Desigur el se considera nevinovat, complet nevinovat, dar cu toate acestea sentința a fost pronunțată în unanimitate de jurați. A stat doar două luni, mai precis 65 de zile, așteptînd pașii preotului și ai doctorului în fiecare zori de zi, a fost grațiat, se înțelege că nu doar din motive umanitare, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
ca o fată mare și se apucase să-i povestească tot despre Tănase Berzea. Or, după atîta vreme, lucrurile erau lămurite. Berzea a fost un trădător și era mai bine dacă l-ar fi împușcat atunci cînd s-a pronunțat sentința. De vină că au ieșit atîtea povești, că dintr-un caz limpede, și ca el mai erau atîția alții, care la nici zece ani de la sfîrșitul războiului uitaseră toate și totul, uitaseră sau se făceau că au uitat și foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
Ultima adresă, Uranus 7, era adresa personală a Directorului Serviciului, adică adresa sa. Și despre sine știa că încă nu este un sprijinitor al Vulturului Alb. Nu este încă. Se ciupi de obraz, cuvîntul apăruse din obișnuință, niciodată nu rostea sentințe definitive, acesta era marele secret al Serviciului, marele secret al său niciodată nimic nu este definitiv. "Băiat deștept Bîlbîie, a scris adresa, dar n-a spus a cui este!" După clipa de încîntare, totuși Leonard Bîlbîie era invenția sa, creația
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
dar nu și Mihail. Directorul Serviciului trecuse prin toate școlile de oratorie ale politicii bucureștene și de multă vreme nu se mai lăsa convins decît de fapte și nici de acelea dacă nu le socotea singur. Cuvintele, discursurile, silogismele și sentințele erau zorzoane pe care le dădea la o parte, e drept, cu grijă, fără să stîrnească resentimente, nu-l interesa să-și facă dușmani din fleacuri, dorea doar să fie corect informat. Basarab Cantacuzino spunea jumătăți de adevăr și se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
intrigi, dovedind că nu era lipsit de o anume vocație“. O parabolă neterminată găsită printre scrierile lui Ben Haas având titlul Povestea cu maestrul și discipolul, fiind, așadar neterminată, nu putea avea deci o morală În sine. Poate doar următoarea sentință: Între Plenitudine și Aparența plenitudinii este greu să faci o demarcație netă din perspectivă morală. „ Nu i‑a reușit nici chiar celui numit Maestru“, zicea Franckel. „Aplecându‑se peste abis, nici el nu și‑a putut Înfrâna mulțumirea deșartă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
părinte!“ În acel moment, ca la comandă, bubuită tobele, lugubru și monoton ca ploaia. Un ofițer husar cu chip rubicond și cu mustăți zbârlite, Încadrat de puștile lungi a doi ulani croați care‑i stăteau În părți, Începu să citească sentința. Avea o voce spartă, care răsuna a gol În celulă. Sentința era crâncenă și neîndurătoare, moarte prin spânzurare. Tânărul nobil participase cu arma În mână la o revoltă, la unul din acele puciuri care din când În când mai zguduia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
monoton ca ploaia. Un ofițer husar cu chip rubicond și cu mustăți zbârlite, Încadrat de puștile lungi a doi ulani croați care‑i stăteau În părți, Începu să citească sentința. Avea o voce spartă, care răsuna a gol În celulă. Sentința era crâncenă și neîndurătoare, moarte prin spânzurare. Tânărul nobil participase cu arma În mână la o revoltă, la unul din acele puciuri care din când În când mai zguduia imperiul, țâșnind pe neașteptate cu Înverșunare, cu deznădejde, cu multă vărsare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
negru, presupun“, zise el. Dezmeticindu‑l din toropeală, toboșarii se porniseră iar, Îi simțea tot mai aproape și Înțelese, după scena din fața sa, care acum se Însuflețise, și care până atunci fusese Încremenită Într‑o muțenie totală, că se citea sentința, după care ofițerul făcu sul documentul; preotul se aplecă spre el și Îl binecuvântă cu semnul crucii; străjerii Îl luară de brațe. Nu le va Îngădui să‑l Înșface, ci va sări sprinten În picioare și abia atunci cei doi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
să ajungă cu trăsura În bulevard, unde era așteptat de mulțimea gălăgioasă, adusă din tot imperiul. Printre bătăile sacadate ale tobelor se auzea murmurul gloatei, un freamăt amenințător, văzu chiar pumni ridicați În semn de ură. Gloata chiuise la pronunțarea sentinței, căci mulțimea Îi ovaționează doar pe stăpânitori. Conștiința acelui gând Îl va copleși. Capul i se lăsă pe piept, umerii i se chirciră de parcă se aștepta la o lovitură (chiar fu aruncată o piatră) și se Încovoie și mai mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
Senei, undeva, la marginea orașului, și stropite cu acid. Maurice Joly va fi adus În fața justiției În ziua de 15 aprilie 1865. Din pricina unei ploi torențiale de primăvară, ca și a tăcerii presei, la proces participară câțiva curioși ocazionali. Prin sentința tribunalului cartea va fi interzisă și confiscată, iar Joly condamnat - „pentru provocarea urii și a disprețului față de guvernarea suveranului“ - la o amendă de două sute de franci (prețul acidului și manoperei) și la cincisprezece luni de Închisoare. Însemnat cu pecete de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
manifesta aceeași repulsie.“ (p. 268) 20. În anul 1942 - la treizeci și șase de ani de la apariția foiletoanelor lui Krușevan În ziarul din Petersburg - un martor al crimelor va consemna În jurnalul său: „Nu pot să Înțeleg pe baza căror sentințe judecătorești se Înfăptuiseră acele omucideri. Absolut pe față, ca pe scenă, când unii Îi lichidează pe alții...“ Mizanscena fusese Însă reală, cum la fel de reale fuseseră și cadavrele. „Asemenea stâlpilor de bazalt“, va nota nefericitul Kurt Gernstein, „oamenii stăteau Încă drepți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
cu un puști. Ba mai rău, fiind acum o pedofilă, o infractoare sexuală, va trebui să se înregistreze la poliție oriunde ar locui. Poate va trebui să divorțeze și-și va pierde copiii. Sexul cu un minor duce la o sentință minimă obligatorie de cinci ani închisoare. Pe de altă parte, peste un an el va fi murit de bătrânețe. Zece mii e un preț mic pentru tot restul vieții ei. Zece mii și încă o labă mică, așa, de domnișoaragul vremurilor bune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1877_a_3202]
-
pedeapsă din cea mai ciudată, devenise o reprezentație total nereușită. Într-una din zile, Ștefan încercă să-l convingă să renunțe. Se cățără lângă el și abordă problema cu tactul binecunoscut dar Radu știa că, o dată plecat de la locul de sentință, nu-și va mai vedea soția și copilul. Nu dădea doi bani pe viața fără ele. Era capabil de orice sacrificiu, numai să le întoarcă la el. Bărbații ridicau, când și când, ochii spre fereastra ei și Luana îi urmărea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1548_a_2846]
-
ei brațele protectoare și exclama: Măi, fată, am făcut mai mult decât era omenește posibil pentru tine, ce vrei, n-ai disponibilități, n-ai vocație matrimonială, nu văd cum și cu cine te-ai mai putea cupla vreodată. Și odată sentința rostită, dacă persoana în cauză nu se simțea încă învinsă și intenționa să încerce să-și mai "refacă" odată viața, atunci era de preferat să plece din oraș, cât mai departe posibil, pentru că atâta timp cât "coana mare" ședea neobosită de veghe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
mult de oameni, de capacitatea lor de înțelegere și receptare, că rupe barajul ce-o separă pe ea, o intelectuală fină, de restul lumii. Uneori când era mai puțin atentă îi era greu să-și stăpânească tentația de a rosti sentințe, de a stabili, odată pentru totdeauna, un punct de vedere asupra unei situații sau asupra unui caracter, era convinsă că ea nu judeca eronat și doar uneori își reamintea că fiecare are o personalitate a lui și trebuia să procedeze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
cu degajare: inculpat sau pârât - persoană acuzată de o vină, învinuit; martor - persoană care a asistat la un eveniment; circumstanțe atenuante - împrejurări care micșorează vina cuiva; probe - dovezi; instanța - organ însărcinat cu soluționarea problemelor juridice; delict - fapt nepermis de lege; sentință - decizie a unui tribunal. Înainte de a organiza procesul literar, se va face o repetiție generală pentru a stabili ordinea în care vorbitorii vor lua cuvântul, locul unde vor sta pe parcursul dezbaterilor și alte amănunte care, la prima vedere, par nesemnificative
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
alocuțiune în care se precizează cine va fi judecat și pentru care culpă; d) audierea acuzaților și a apărătorilor (după fiecare acuzator, va lua cuvântul apărareaă, precum și a martorilor respectivi; e) retragerea completului de judecată pentru deliberare; f) concluziile și sentința. În paginile următoare oferim un proces literar, realizat după opera Amintiri din copilărie, de Ion Creangă. Inculpat: Nică a lui Ștefan a Petrei din Humulești, ținutul Neamț. Aprodul (deschide ușa și anunță cu voce puternică): Onorată asistență, Curtea! (Intră completul
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]
-
care toarce razele de lună în caier de aur pentru mama sa, care se scaldă în apele reci ale Bistriței vijelioase, este de fapt un năzdrăvan, și nicidecum un posibil infractor. Procurorul: Completul se retrage pentru deliberare. (la întoarcereă Președintele: Sentința civilă numărul 1512 din 7 octombrie 1997. În urma deliberării, Curtea de Apel l-a găsit pe Nică a lui Ștefan a Petrei din Humulești nevinovat. În baza articolelor 34 și 52 din Codul Penal, instanța constată că faptele pârâtului nu
Manual de compunere pentru clasele II - VIII by Luminiţa Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1636_a_2907]